Cornelius Constandan: Alergarea m-a scăpat de un anturaj nociv și de vicii!

Brasov Maraton, iunie 2015 foto arhiva personala

Brasov Maraton, iunie 2015 foto arhiva personala

Am început să fac sport ….

N-am fost o persoană sportivă. Uram mișcarea, sportul.  În liceu scoteam scutiri false să nu mai fac sport, iar când acestea nu existau, chiuleam de la sport. Iar la Bacalaureat , am învățat încă o materie în plus, ca să nu fiu nevoit dau Bac-ul la sport. 🙂

Începuturile sunt frumoase și, bănuiesc că și la 89 de ani îți aduci aminte de ziua când ai izbutit cu chiu cu vai 2 ture de stadion.

În iunie 2011 m-am îmbolnăvit și a trebuit să-mi schimb jobul, anturajul și să renunț la nopțile pierdute.  În ianuarie 2012 am început să  mă duc la sală de forță, să citesc bloguri de psihologie, sănătate, nutriție. Așa am dat de blogul lui Adrian Soare, care ne propune un experiment frumos. Primul Maraton în 4 luni de pregătire.

’’Hai să ies la alergat’’ mi-am zis… Dupe 2 ture cu chiu cu vai mă opresc. Splina mă înțepa, nu aveam aer. Greu, tată. După vreo 2 săptămâni , timp în care am mai băgat ceva alergări, mă aventurez pe o buclă. Ulterior aflu că avea 8km.

3 zile și 3 nopți am zăcut cu o febră criminală în fiecare mușchi. 🙂

Maratonul Internațional București 2012 a fost prima mea competiție oficială. O amintire frumoasă din acest maraton a fost atunci când am ajuns la borna cu km 41. Am strâns-o  în brațe, așa cum un părinte strânge la piept propriul copil, și pe moment toate durerile au trecut pe loc! Mai aveam doar 1 km.

Antrenamentele mele

Am rămas fidel programului de antrenament după myasics.uk.com. Acum trecând la un nou nivel, la ultra, am inclus în planul de antrenament pe lângă alergare, înot, sala de forță și mersul  la o clinică medicală pentru masaj și recuperare după cursele solicitante.

Am alergat în orice anotimp. Îmi place mult iarna când ninge liniștit iar zăpada scârție sub pantofii de alergare. 🙂

antrenament acasa, iarna, noiembrie, 2014 foto arhiva personala

antrenament acasa, iarna, noiembrie, 2014 foto arhiva personala

Sportul meu preferat este…. alergarea. Iubesc să alerg de ceva vreme… mult. Plec de acasă la amiază și  vin pe înserat. Alergarea mă liniștește, mă scapă de stres,  și găsesc uneori soluții la ce mă frământă.

Alergarea m-a vindecat de răceală. Am plecat fără chef să alerg, cu febră, somnolență… Cu chiu mai cu vai și cu încurajarea prietenilor am făcut în acea zi 36km. Când am terminat, răceala trecuse. 🙂

Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursă este de la Maratonul Olteniei, anul trecut

Prietenul Claudiu, un alergător bun, mi-a zis ‚ ’’să vezi ce frustrant este  atunci când te depășește o tipă și tu nu poți să accelerezi s-o depășești.’’  Și da, profeția s-a adeverit. Orgoliu a avut ceva de suferit aici, pe moment.  😀

 Competiția mea preferată este Maratonul Olteniei!

Mi-a plăcut traseul, kitul…. totul. Toate cursele montane au parfumul lor. Aici nu mai ești focusat pe split negativ, pe viteze care încep cu 4; 5min/km. Te bucuri de priveliște, trilul păsărilor, mai găsești câte o tufă cu fragi, mure 🙂

Cel mai mândru sunt de … mine. De fiecare cursă alergată și terminată fără nicio accidentare. Sunt mândru că am scăpat de un anturaj nociv și de niște vicii care mă  degradau. Atunci când mă autodepășesc, mă simt ca un campion.

Prietenii mei spun că … ăla bun la toate.Și stand-up comediant și alergător bun. J Sunt norocos, că de la un alergător singuratic, am acum o gașcă cu care îmi împart antrenamentele, ne încurajăm și ne ajutăm reciproc. Mai jucăm un “prinde hoțu”, sau ținem pace-ul când celălalt nu-i în formă. Am pierdut un prieten și un alergător bun, Cătălin. Mult prea devreme. Dar știu că el este acolo și ne veghează, în fiecare antrenament, cursă.

Am aflat că sportul schimbă destine. Sportul este magie. Așa cum un magician te suprinde cu un număr și rămâi uluit. Așa și sportul te ia dintr-un punct și îți schimbă viața.  Am învățat să merg pe bicicletă la 30 de ani, mi-am depășit limitele în maraton, acum sunt la capitolul învăț să înot. Cine știe, poate mă cucereste și triatlonul. Am mai aflat ca am mai multe resurse decât bănuiam, atât fizice cât și psihice.

Sportul mă face să mă simt liber, bucuros, norocos că am timp de antrenamente, mai puternic după fiecare antrenament. Alergarea prin canioanele din jurul orașului meu mă teleportează pe moment în povestea cursei lui Cabalo Blanco a lui Christopher MacDougall! 🙂 (n.r. referire la cartea Născuți pentru a alerga)

Odată,  am plecat de acasă să fac un 5, 8km, dar în timp ce alergam mi-am schimbat obiectivul și am terminat după 21km. Cu toți avem zile de ’’n-am chef’’ azi de alergat. Cheful vine când îți pui pantofii în picioare!

Obiectivul meu în 2016 este primul meu ultramaraton 🙂 100km for Children.   Iar în octombrie vreau să fac personal best la Maratonul Internațional București.

Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune asta: Fă ce-ți spune inima! Nu asculta de părinți, prieteni…care îți vor spune nu fă acel lucru.

*Cornelius povestește aventurile lui sportive pe blogul său, la       http://puterea-ta-infinita.blogspot.ro/

finis primul meu maraton foto arhiva personala

finis primul meu maraton foto arhiva personala

Previous Post

Andreea Archip: Să alergi înseamnă să reduci ritmul năucitor spre nicăieri și să te îndrepți spre tine

Next Post

#spre primul semi. Bogdan Ciubuc: De când alerg, mă simt în cea mai bună formă în care am fost vreodată

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to top