Semimaraton Gerar, radiografia unei curse pe cod portocaliu

Mi-am dorit foarte mult sa vin anul asta la Gerar, dar initial nu am mai prins locuri la semimaraton. S-au ocupat  in timp record anul acesta, si trebuie ca e ceva cu 2014, caci asa se intampla cam cu majoritatea competitiilor – la triatlonul de iarna care vine acusi, Winter Tri Challenge, s-au inchis inscrierile la cateva ore dupa deschidere 😉

Toata lumea face miscare, merge la sala, sfideaza temperaturile cu minus si alearga prin parcuri, isi conecteaza telefonul la FB, ca sa afle competitorii cate calorii a mai ars sau cati kilometri a mai parcurs si cu ce medie. Cand nu sunt competitii organizate aproape ca se concureaza pe Endomondo, Strava  si care or mai fi.

Gerar e o cursa speciala – un semimaraton in ianuarie e diferit fata de o cursa similara in oricare alta perioada a anului. E inceput de an, abia te dezmortesti… Apoi, se mai intampla sa ninga agresiv cu doar o zi inainte de cursa, ba chiar sa se instaleze un cod portocaliu de toata frumusetea. Si, daca ai reusit sa te inscrii la timp, te intrebi daca se mai tine totusi cursa in conditiile date. Ei, bine, s-a tinut! 🙂

Gerar2014 05

9

Cum ziceam,  n-am prins loc dar am vazut un anunt pe Facebook unde cineva spunea ca e nevoit sa renunte la locul lui din echipa de 3 – la Gerar se alearga semimaratonul in echipa formata din trei persoane – si lansa invitatia de reintregire a echipei, pentru cine e interesat.

Asa am ajuns pe ultima suta de metri in echipa Pro Vita, alaturi de Mircea Codica si maratonistul Aris Necula.

Ne-am imprietenit duminica, fix inainte de start – tura de familiarizare de sambata a picat, ca nu prea se putea iesi din casa :D. Ningea de rupea si era un viscol de te dadea jos de pe picioare, iar la tv curgeau deja stirile despre drumuri blocate.

Intr-un fel, textul asta este despre cum sa NU abordezi o cursa de semi :), mai ales iarna, si mai ales pe cod portocaliu. Si despre cum sa revii cu picioarele pe pamant si sa fii realist cu privire la forma sportiva in care te gasesti. Am apelat si la sfaturile lui Gabi Solomon – sportiv de anduranta, si Serban Damian, medic nutritionist.

So, ce s-a intamplat in jurul acestei curse si ce avem de invatat:

  1. NU te infofoli! Chiar daca afara e viscol

De la tura a treia incolo am avut senzatia de picioare de plumb. Si asta s-ar putea sa aiba legatura si cu faptul ca am purtat doua perechi de pantaloni – una de alergare si una de trening, pe deasupra. Am avut si o geaca tip windstopper, intrebuintata si la bicla si la alergare, dar m-a strans destul de rau, pentru ca venea peste alte doua bluze si un polar destul de gros.

Echipa noastra la Gerar, in concurs

Echipa noastra la Gerar, in concurs

2

Gabi spune ca nu e ok sa te imbraci asa de gros la alergare, si il cred pe cuvant!

“Tendinta majoritatii e sa se imbrace mult mai gros decat e nevoie atunci cand afara este frig. Dar  o sa fii infofolit si vei alerga mult mai greu. Cel mai bine este sa testezi echipamentul pe care il vei purta in concurs, si vei vedea ca nu e nevoie sa alergi cu cinci bluze pe tine. Daca le combini inteligent poti alerga si cu trei straturi vestimentare. Eu la alergarile de iarna port o bluza de corp izolata termic, deasupra  o bluza putin mai groasa – daca sunt minus 2 e mai subtire, daca sunt minus 16 e mai groasa – iar peste o foita impermeabila, sa nu treaca vant sau zapada prin ea, si cu fermoar, sa pot controla temperatura”

Aici gasiti mai multe detalii despre cum sa te echipezi cand alergi la temperaturi scazute.

         2.Saptamana cursei – nu alerga foarte mult. Nu baga sesiuni de viteza!

Well, ca un alergator proaspat intrat pe usa din dos in bransa asta, m-am apucat, frate, sa alerg! In saptamana cursei, indeosebi, ca sa se cunoasca! Asa ca luni am alergat, marti am alergat, miercuri am alergat, joi… da, exact, doar sambata am stat linistita. Vineri am zis sa dau ceva viteza, ca sa fie bine duminica!

Ei bine, nu. Gabi are cuvantul:

„ E dificil pentru un alergator sa nu alerge, dar uneori e mai bine. Asa ca in saptamana cu concursul, ba chiar cu doua saptamani inainte de concurs, incepi sa scazi volumul de antrenament. Daca concursul e duminica, asa cum s-a intamplat acum, o saptamana ideala de antrenament ar trebui sa arate cam asa:

luni – 7, 8 km alergare, ritm de cursa

miercuri – 4, 5 kilometri, mai mult plimbare decat alergare

vineri – un kilometru, doi, jogging, cat sa te misti un pic”

Aha! Poate ca odata si odata imi intra si mie chestiile astea in cap. Pe care, teoretic, le stiuuuuu, dar nu reusesc sa le aplic  atunci cand chiar e nevoie.

  1. Antreneaza-te pe tipul de suprafata pe care vei alerga in concurs!

Adica, daca e zapada pe traseul de concurs, alearga inainte pe zapada. In cazul Gerar a fost putin cam greu, spre imposibil.

7

_DSC0216

4

2

„Anul acesta a fost dificil pentru ca zapada a venit tarziu si atunci nu aveai cum sa te antrenezi pe zapada. Dar trebuie sa te obisnuiesti cu suprafata de alergare – e altfel pe zapada,  aluneca piciorul, iti intra zapada in pantofi…Trebuie sa te obisnuiesti si cu frigul, sa nu alergi in dimineata cursei pentru prima data pe frig. Acum a  fost atipica aceasta cursa – a fost si frig si ninsoare, si nici nu prea a fost timp sa te obisnuiesti cu conditiile acestea, pentru ca au aparut chiar inainte de cursa”, spune Gabi Solomon.

Acuma, eu pe frig am mai alergat pana la cursa, dar se pare ca asta nu m-a ajutat foarte mult!  De la kilometrul 12 incolo mi-a fost cam greu. Simteam ca ma dor muschii de la efortul de a ma echilibra pe zapada, sub care se gasea, evident, gheata. Trebuia sa am grija sa nu ma accidentez si desi voiam sa alerg mai repede, simteam ca nu pot sub nicio forma sa accelerez. Le-am spus baietilor la un moment dat ca imi pare rau ca nu pot alerga mai repede, pentru ca adevarul este ca i-am incetinit. Si m-am simtit groaznic din cauza asta, atat in cursa cat si dupa aia. Mi-au spus sa nu ma gandesc la asta, ca important este sa alergam! Si au incercat sa ma inveseleasca si sa imi mai povesteasca chestii simpatice, pen’ ca eu nu prea vorbeam! 🙂 Incercam sa nu clachez. Dam, am stat destul de prost cu psihicul in cursa asta.

Sa trecem la partea cu nutritia!, ca sa ne mai inveselim!

Asadar,

  1. Nu uita de carbohidrati in saptamana cursei!

Da, eu am mancat ceva peste in ziua de dinainte. Bors de peste, peste la cuptor… Nu e ca si cum asta mi-a marcat cursa, pentru ca pregatirea nutritionala pentru competitie se intinde pe mai mult timp decat o zi.

Are cuvantul Serban Damian: „Pentru o persoana care nu se antreneaza in mod constant, mai ales pe partea de anduranta, atunci e nevoie de carbohidrati in alimentatie, pentru ca organismul nu e pregatit sa foloseasca o cantitate mai mare de grasime pe post de combustibil. Caci adaptarea organismului la efort asta inseamna – se obisnuieste sa foloseasca din ce in ce mai multa grasime in timpul efortului, nu se bazeaza atat de mult pe glicogen.

Cei care nu au aceasta pregatire ar trebui sa aplice o incarcare cu carbohidrati cu cateva zile inainte de cursa, adica paine, orez, paste fainoase, produse de patiserie, dulciuri obisnuite, prajituri – o crestere moderata, cu 25 % mai mult decat de obicei, presupunand ca exista o alimentatie echilibrata. Asta pentru a umple cu glicogen muschii si ficatul. O persoana antrenata nu are nevoie de toate acestea, chiar si partea de hidratare pe o vreme rece este semioptionala.”

Gasiti pe blogul lui Serban informatii utile si cu privire la meniul dinaintea unei curse, aici.

Cred ca incerc sa gasesc scuze in orice pentru cursa mea de duminica, dar adevarul adevarat este ca am avut asteptari prea mari. Am zis ca daca am inceput si eu sa alerg constant  de vreo doua luni (pana acum doua luni am alergat sporadic, cand si cand, cu distanta de luni chiar intre alergari) inseamna ca ar trebui sa zbor prin semimaratoane si maratoane! Trebuie sa invat sa am rabdare si sa uit de rezultatele peste noapte. Si exersarea perseverentei o sa-mi prinda bine, si cred ca nu doar in sport, poate chiar in viata, in general! 🙂

(Bine, mai e si scuza cu codul portocaliu, si o utilizez destul de bine, ca sa-mi ridic moralul la cote acceptabile!)

Le multumesc inca o data baietilor cu care am alergat la Gerar, Mircea si Aris, au fost atat de draguti cu mine incat nu cred c-as fi gasit alti doi parteneri de echipa mai buni nici daca organizam un concurs pentru asta si faceam o selectie!

Aris se pregateste de o cursa speciala, este vorba despre Marathon des Sables, si in curand o sa avem un mini interviu cu el aici, so stay tuned!

Si, sa incheiem intr-o nota potrivita un post despre un semimaraton pe cod portocaliu, I give you…

Marathon des Sables - 251 km, 6 zile, desertul Sahara

Marathon des Sables – 251 km, 6 zile, desertul Sahara

Acum va las in compania unui articol cu o tema asemanatoare , e despre alte greseli pe care le poti evita in cazul unei curse de semimaraton. Aici e.

Ne vedem la urmatoarea alergare, mai pregatiti! Eu, cel putin 🙂

Previous Post

Ma pregatesc pentru primul meu IRONMAN – 3, 86 km inot, 180 km bicicleta, 42 km alergare

Next Post

I AM IRONMAN. Alina Ursu, prima femeie din Romania finalista a acestei curse: „A fost greu, dar nu neaparat mai greu decat mi-am imaginat”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to top