Despre noi

Salut! Ce bine că ai aterizat pe Adrenallina! :) Dacă nu ai fi tu să citești ce scriu aici, împreună cu colegii mei, acest spațiu nu ar avea sens. O fac însă și pentru mine, trebuie să recunosc. Iți spun imediat de ce. Citeste mai mult

Superstiții ale alergătorilor înainte de maraton și semimaraton! (I)

Weekendul acesta avem o veritabilă sărbătoare a sportului și a alergării, Maratonul Internațional București!

Am profitat de ocazie ca să luăm puțin pulsul alergătorilor români, așa că i-am întrebat ce superstiții și obiceiuri ciudate au înainte de curse sau în timpul lor! 😀

Ce să zic, au devenit personali și intimi cu toții și au dat totul în vileag! Hai să vedem:

Ana Zaharia  – dialog cu genunchii

Am trei perechi de cercei cu gărgărițe, trei culori diferite, la maraton port un cercel de o culoare, altul de altă culoare și port mereu brățara mea verde cu date de identificare.

Niciodată nu plec fără mascara, e semn rău dacă îl uit acasă. 😀

Vorbesc cu genunchii mei înainte de cursă și le spun că dacă o să am dureri suportabile și dacă termin și maratonul ăsta cu bine, promit să fie ultimul. 😀 Ceea ce evident nu se întâmplă niciodată. 😀

În al treilea rând, mă gândesc că dacă termin maratonul ăsta sub 7 ore, să zicem, am voie o cutie de rum-kokos… și nu o pungă mică! Sau îmi cumpăr nu știu ce fard, ruj sau pereche de pantofi. 😀

14102217_1433839473299111_5550427100710613722_n

Ionela Lixandru – despre digestie și alti demoni 😀

Cred ca orice alergător are superstiții înainte de un concurs. Pe lângă alimentație, odihnă, hidratare și ceva vitamine în săptămâna concursului, parol că am o mare superstiție, domne’: dacă în dimineața concursului tranzitul intestinal nu-și face treaba, e clar, nu scot timpul propus. :))

Și nu mănânc niciodată altceva, în afară de cereale cu lapte și miere, mi se pare formula magica înainte de concurs.

13710553_1344263865602617_4743354124006925554_o

Emanuel Trandafir – deficiențe de comunicare cu bicicleta!

Mai demult, când participam la concursuri de duatlon, am auzit pe cineva vorbind cu bicicleta înainte de cursă. Cum eu mă atașez ușor de echipamentul care de multe ori îmi e singurul partener de suferință la antrenamente și competiții, mi s-a părut o treabă funny.

Așa că mi-am numit bicicleta Bia (bicicleta mea este o BIAnchi verzuie) și am început să fiu mai atent cu ea… Totuși, înainte de concurs mă concentram la alte lucruri și mai putin la Bia.. și, coincidență sau nu, la ultimul meu concurs de duatlon – înainte să mă apuc mai serios de alergare – a trebuie să abandonez din cauza unei pene. 🙁

Nu prea am superstiții înainte de concursuri. Sigur ca sunt curse înaintea cărora îmi simt inima ca un purice care sare în toate părțile, încercând să evadeze din cutia toracică, dar în acele momente încerc să mă liniștesc și să îmi amintesc toate antrenamentele și motivațiile care m-au adus acolo, în fața liniei de start.

1911042_678648385519350_789622537_o
Marian Chiriac – cu dreptu’ ‘nainte!!

De felul meu, îmi plac ritualurile. Chiar și superstițiile. Cred că reprezintă forme de îmblînzire a unor temeri, a unor emoții, forme de a trece mai ușor peste niște praguri ale necunoscutului. Alergarea, participarea la concursuri, înfruntarea emoțiilor și a necunoscutului aferente, predispun la ritualuri sau superstiții.

Numai că în ceea ce mă privește nu prea mai am așa ceva. Nici emoții, nici superstiții. Însă țin ca, în ziua cursei, de fiecare dată să ies din casă pășind cu piciorul drept înainte.

12615572_1009977262408222_4342586685161322668_o

Florin Simion – un cârnăcior, de dimineață, serviți? 😀

Eu unul studiez listele de participare intens, dar uit să caut ora de start de multe ori. Așa că ratez startul uneori 😀 și încep cursa de undeva din fundul curții. Și dacă nu întârzii, tot nu mă bag la start până la numărătoarea inversă. Mă învârt de colo colo….și apoi, hop în turma de oameni!

De multe ori mănânc cârnați seara sau dimineața, în săptămâna dinaintea cursei! 😀 Știu, sună ciudat, dar așa fac eu.

Mâncam și slănină cu 3-4 zile înainte, dar  acum nu mai fac asta, am avut ceva probleme cu stomacul.

În cursă îmi dau palme ușor peste picioare și glezne, pentru că mă mănâncă pielea din când în când sau dacă mă ating de ceva anume, copaci sau alți alergători, nu suport să alerg cu mâncărimi.

Iar după jumătatea cursei îmi torn apă în teneși intenționat! Fac asta pentru că mă relaxează și îmi atenuează durerea din tălpi!

14524997_1110223175679745_3604842950839437676_o

Liviu Dan – isotonic în boscheți!

Înainte de fiecare cursă am un ritual aparte, mereu ascult muzică în timpul încălzirii. În prima parte ascult Linkin Park, piese hardcore care să mă ajute să mă încălzesc bine de tot, apoi mă linistesc cu niște piese de la Coldplay. Acum câțiva ani, ultima piesă pe care o ascultam era “Fix you”, dar în ultima vreme, ultima piesă este “Adventure of a lifetime”, care oricum mi se pare mult mai potrivita pentru aventura ce va urma.

Uneori îmi plasez o sticlă cu isotonic sau o cutie de Redbull pe traseu, ba găsesc pe cineva să o țină, ba o pun undeva, sub o mașină, unde să fie șanse să nu o ia nimeni.

14289926_1844175805799184_4826495149124729804_o

Roxana Lupu – pă ezoteric

Anii trec și emoțiile mele înainte de o cursă rămân aceleași! Oi fi eu mai simțitoare, maică! Practic, și dacă alerg la un cros în parc, unde nu exista clasament, eu am emoții! Am avut emoții și când am fost pace maker la Maratonul București, deși știam exact că timpul meu final va fi 2 ore și 15 minute!! :))

Anyways – mă ajută mult dacă înainte de cursă numărul meu de concurs conține 3 sau 7. Uneori m-am milogit de organizatori cand mi-am luat kitul să îmi dea un alt număr, pentru că mă îngrozea perspectiva unui 5 sau 9!!

Îmi aranjez toate lucrurile de care am nevoie în cursă pe masă și mă holbez la ele, stresată că aș putea omite ceva pentru a doua zi.

De multe ori în cursă intru în transă. :)) Cu alte ocazii mă văd cu oameni care îmi spun că m-au întrebat lucruri pe traseu la cursa cutare sau că ne-am salutat sau ceva, dar nu îmi amintesc absolut nimic. Sunt foarte în capul meu într-o cursă.

Cam știu ce voi face în cursă, în funcție de ce visez! :)) Dacă visez fain, va fi bine, dacă nu, nu! :))

1385063_737995812893202_199890337_n

 

Tu ce superstiții sau ritualuri ai înainte de cursă? Știm că sunt mai personale, dar nu te sfii și împărtășește-le cu noi!

About Laura Galescu

Laura Galescu
Laura Galescu are 24 de ani și este fascinată de lumea sportului. Îi place să citească și deopotrivă să scrie despre asta, precum și să cunoască oameni care își depășesc constant limitele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *