Testez. Salomon Speedtrack, asalt la trail

Când am pus ochii pe frumușeii ăștia, mi-au plăcut la ei contrastul coloristic dintre negru și galben, forța pe care o inspiră prin design, crampoanele hotărâte 🙂 și ideea cu care veneau la pachet: aventură pe teren accidentat, nămolos, cu rocă, pietriș…

Îi am de două luni și ceva, i-am luat de la Summermag.ro și am avut ocazia să ne împrietenim la mai multe genuri de curse și ceva antrenamente.

 

 

I-am testat și pot să vă spun cum este să alergi în ei și ce alte modele ar mai fi potrivite pentru alergarea de trail.

Când îți alegi încălțările potrivite pentru asta, trebuie să ții cont de nenumărate aspecte, dar le menționez pe cele fundamentale:

  1. Tipul de teren pe care îl preferi

Suprafețe uniforme, precum poteci, forestier, dealuri

Teren variat, precum suprafețe instabile, pietriș, noroi, rocă sau lemn alunecos

Offtrail: teren extrem de accidentat și variat, vreme foarte capricioasă, cu multă umezeală;

 

2. Tipul de amortizare dorit (minim, mediu, maximal);

 

3. Pronația – modul în care piciorul tău se rotește spre interior în timpul mișcării. Mai multe despre pronație, ce este și cum poate fi determinată, aici.

Un articol extins despre cum să vă alegeți pantofii de alergare pe trail găsiți pe RunningCompetitor, aici.

 

Să revenim la pantofii Salomon SpeedtrackSunt destinați așadar mai ales unui traseu de trail accidentat, deci alergare montană cu traseu dificil ca abordare. Nu sunt recomandați pentru șosea.

Au câteva specificații tehnice deosebite și am putut să îmi dau seama în ceva curse că acestea nu sunt doar pe hârtie: talpa absoarbe șocurile, are o aderență foarte bună pe suprafețele ude (asta se cheamă în termeni tehnici talpă Wet Traction Contagrip), materialul de tip plasă previne pătrunderea noroiului în pantof.

Plasa asta mai face ceva pentru mine și anume îmi ține piciorul relaxat în interior – eu am ceea ce se cheamă monturi. Nu vreți să știți cât îmi ia să îmi găsesc de încălțat, în general… Iar la alergare este cu atât mai complicat.

Summermag are destule perechi de pantofi de alergare pe teren accidentat, dar și,  câțiva, tot Salomon, care sunt speciali pentru monturi, de exemplu  X-MISSION 3 CS. Nu mă omor după albastru, însă, și nu erau disponibile alte culori.

Să revenim. Șireturile, cu care eu mereu am o problemă, pentru că fie mi se desfac în cursă fie sunt prea lungi și nu știu pe unde să îi mai bag, în acest caz avem șiret quicklace, adică șiretul acela “automat“. Care îmi permite mie să nu îmi mai dau corigența în făcut fundițe ridicole care oricum se desfac.

Un alt avantaj al șiretului rapid Quicklace este că ajută pantoful să îmbrace mai bine piciorul și nici nu creează puncte de presiune, ca în cazul șireturilor clasice.

Iată alte câteva avantaje ale acestui tip de pantofi:

– pe lângă materialul de tip plasă care împiedică noroiul să pătrundă, pantoful mai are o caracteristică interesantă – limba este cusută de restul pantofului pentru a nu lăsa pietricele sau noroiul să pătrundă în interior.

– fiind destinați alergării montane sau curselor cu obstacole, Salomon a prevăzut vârful pantofului cu un strat protector din cauciuc tare. Este util mai ales pe coborâri, când profilul pantofului este îndreptat către sol.

– Profilul pantofului este jos (low profile), pentru a oferi o bună stabilitate, atât de necesară atunci când alergi pe teren accidentat. Sunt prevăzuți cu un drop de 6 mm – dropul este diferența dintre înălțimea călcâiului și cea a părții frontale.

– în poza de mai jos sunt crampoanele fioroase :D. Sunt proiectate cu spațiu larg între ele, tocmai pentru a lăsa noroiul să curgă (spre deosebire de alte crampoane, care blochează noroiul și se adună pe talpă).

 

 

Look-ul lor este într-adevăr unul mai masculin (sunt pentru bărbați, de fapt) dar niciodată nu am fost genul girlish sweet, așa că… :).

Hai să vă povestesc pe unde am fost cu ei și cum s-au comportat.

Asaltul lupilor, cursă cu obstacole

Un traseu de 5 kilometri cu scări suspendate, gropi cu apă și noroi, diverse obstacole inspirate din antrenamente militare. De fapt, multe obstacole unde e nevoie de aderență – și-au făcut treaba excelent, mai ales la cățărat pe acest placaj alunecos (foto mai jos)… Pe care urcai deja înnămolit de la probele anterioare prin groapa cu apă și noroi :D.

 

(c) Asaltul Lupilor

 

Călătorie între cer și Pământ 2017, Târgu Ocna

Un semi inedit pe trail într-o zonă submontană, ce a presupus vreo 7 kilometri de alergare în mina de sare Trotuș, pe un ciment umed și ceva mici bălți. (aici e Jurnalul de cursă, dacă vreți să știți cum a fost toată aventura).  Am băgat ceva viteză pe coborârea din mină, așa umedă și întunecoasă cum a fost, și nu m-am simțit nesigură nici măcar o secundă: când se înfig, se înfig. Iarăși, finalul cursei a fost pe coborâre – orice ai face nu alunecă, așa că dacă stai bine la capitolul echilibru, poți să îi dai pe văi cât poți :).

 

 

Salomon Speedtrack, dreapta, post concurs,  plini de sare după alergarea prin mină 🙂

 

Maratonul DHL

Am făcut semimaraton și aici, de data asta pe trail montan în toată regula: cu plecare din Râșnov și sosire pe platoul din fața Stânei Turistice, în Poiana Brașov. A, și pe ploaie torențială! 😀

Traseul a fost cam jumătate asfalt și a fost foarte interesant să alerg cu crampoanele astea pe șosea :D. Ceea ce nu vă recomand. Păream cam tristă aici :))

 

(c) Maraton DHL

 

În schimb, pe forestierul înglodat, pe coborârile cu pietre, pe coborârile cu noroi au fost cel mai bun partener de alergare. Vedeam urme de alunecare în noroi, pe coborâre, am și văzut oameni în cursă care cădeau pe lângă mine din cauză că alunecau pe noroi. Nu are cum să ți se întâmple asta cu Speedtrack.

Nu sunt un alergător pur sânge, alergarea a venit firesc pentru mine, după bicicletă, așa că nu am nenumărate perechi de pantofi și nici nu am luat până acum în calcul foarte mult specificitățile tehnice. Poate că aspectul fundamental luat în calcul era: asfalt sau trail.

Anul acesta încerc să experimentez și alte tipuri de curse, așa că o să încerc și un semimaraton montan mai dificil – cu diferență de nivel semnificativă, undeva prin toamnă. Și, în general, chiar dacă alergarea nu este neapărat my thing vreau să ne mai împrietenim sezonul ăsta, cât a mai rămas din el. Poate mă decid și pentru un nou semi pe asfalt, voi vedea.

Vă țin la curent, până la noi vești de pe tărâmul alergării, spor la curse și antrenamente!

Previous Post

URBATLON, cursă cu obstacole la Arena Națională

Next Post

Dieta Tisanoreică, lansată în România

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to top