Alina a fost cel mai bine pregătit membru al echipei ADRENALLINA, și asta s-a văzut în concurs. A alergat relaxată, cu zâmbetul pe buze mai tot timpul. Pe ultimul kilometru de la a 6-a tură, a avut o semi-revelație. Și eu, și Marius, am văzut-o întorcându-se spre noi și spunând: “Băi, eu cred că de asta m-am născut. Ca să alerg la maratoane!” 🙂 Citiți mai jos jurnalul ei personalizat despre cursa de 21 de kilometri de ieri.
Totul ar fi fost OK dacă nu începea să ningă acum o săptămână și să vină iarna de-adevăratelea. În fiecare dimineață mă trezeam cu speranța că o să pot alerga și nămeții de afară mă țineau țintuită în casă. Am ales în schimb să mă odihnesc bine, să prind în câteva rânduri somnul de la 22.00. Am mâncat paste și orez la prânz, multe fructe și salate seara. Am băut ceaiuri și am încercat să nu răcesc.
Oricum, de când alerg pe frig, am observat că mi-a crescut foarte mult imunitatea. Sâmbătă după-amiaza am dat o tură de IOR să văd cum se aleargă pe zăpadă. Erau porțiuni cu gheață și mi-era teamă să nu intre vreun copil cu sania în mine. Dar se putea alerga. Apoi am făcut o baie și la opt seara eram în pat.
În ziua competiției m-am trezit la șapte, am făcut puțin yoga pentru stretching, jumătate de oră de meditație ca să îmi potolesc emoțiile, am mâncat pâine prăjită cu unt și miere, am băut o gură de cafea. Eram pregătită. Aveam emoții, dar simțeam că sunt pregătită. Ajunsă la Politehnica, m-am dezumflat puțin: fusesem setată pe 10.30 și cursa începea la 11.30. Nu înțelegeam unde e toată lumea. Asta până am intrat în clădirea rectoratului. M-a cuprins un sentiment de mândrie că fac parte din comunitatea aceea de oameni în colanți care beau ceaiuri și sunt bine dispuși. Plutea în aer un respect reciproc. Toți oamenii aceia urmau să alerge 21 de kilometri la -10 grade. Pentru asta eram toți acolo.
Echipa ADRENALLINA
La baie, o tipa ne întreabă câte bluze avem pe dedesubt. În jumătate de oră se dă startul. Ieșim afară pentru încălzire. Ne punem toate bazele în Marius, care ne bagă într-o serie de exerciții, ca la educație fizică: călcâiele la șezut, joc de glezne, genunchii în față. După două ture nu mai simt gerul de afară, dar simt o vagă oboseală. Două minute și pornim. Dau drumul la Ipod, pe care am încărcat un mix special de alergat, făcut de un prieten DJ. Nu simt oboseală, doar aerul rece care îmi intră în plămâni. Prima pantă o abordăm ușor, iar în valea de după ne dăm drumul la picioare. “Le lași să se ducă singure. Zbori!”, îl aud pe Marius. În dreapta, copiii se dau cu sania pe derdeluș. Din loc în loc, arbitrii sună din clopoței și ne încurajează. Nu știu când au trecut turele. M-am temut că o să pierdem șirul. Sunt șase cu totul, am făcut trei sau patru?! Muzica mă ajută incredibil. E cel mai tare energizant! Mă și intreb cum de m-au lăsat cu căști. În continuare nu simt oboseala. Mai avem două ture, dar Marius susține că mai avem una și finish-ul, care nici nu se pune. De fapt, mai avem două. E OK, pot să le duc.
Simt greutăți în picioare la urcat panta, singura de pe traseu, dar apoi îmi revin pe drum drept și pe vale.
Sunt echipe care termină concursul, noi mai avem o tură. Îmi vine să zbor, să recuperez, dar totuși mai sunt trei kilometri jumătate. Gata, ultima linie dreptă! Mărim puțin ritmul și suntem acolo, peste banda de cauciuc. Am terminat! Echipa 38, felicitări!
Noi la start. La finish nu arătam la fel de bine 🙂
Mi se pare incredibil că am terminat. Mi se blochează mușchii, aș bea un butoi de ceai acrișor și simt nevoia să îmi intind picioarele. Dar revenim, am terminat. Am alergat 21 de kilometri la -10 grade, în două ore jumătate. Nu e cel mai bun timp, dar ne-am încadrat. În vestiar, o tipă pe care nu o cunoaștem, ne spune cât de greu i s-a părut ei. “În orice caz, nu suntem normali.” Ne vedem nevoite să-i dăm dreptate.
Ceai, apă, banane, portocale. O baie cu sare, o aspirină și o linguriță de zahăr pentru febra musculară. După care toropeala! E cea mai tare chestie pe care am făcut-o de ani încoace. Creierul și corpul meu au făcut echipă și mi-au demonstrat încă o dată că pot face orice îmi propun în viața asta. Mi-am fixat deja în agendă primul maraton!
