Soooo, avem onoarea sa stam de vorba cu prima Ironwoman din Romania! O cunosc pe Alina de cativa ani, ne-am gasit de multe ori la competii de mountainbike, unde ea urca mai mereu pe primele trepte ale podiumului. Ne-am cunoscut mai bine acum doua veri, cand ea si Gabi, sotul ei, se pregateau pentru concursul de Ironman de la Oradea, iar eu tocmai ce realizam ca voi face Half-ul.
Cu ei am fost prima data sa inot intr-o apa deschisa, in lacul Mostistea, langa Bucuresti, si pastrez o amintire delicata a acelei zile. Daca nu ma incurajau ei nu cred ca traversam lacul ala, daramite sa ma mai si intorc, pe aceeasi distanta. Zilele urmatoare am mers impreuna la triatlonul Fara Asfalt (primul meu triatlon), si apoi ne-am regasit la Oradea, doua saptamani mai tarziu.
Am fost martora la ultimii kilometri de maraton ai Alinei din cursa Ironman, dupa ce inotase 4 km si pedalase 180 pe o caldura insuportabila si pe un traseu anevoios. Mi s-a parut ireal ca a reusit performanta asta, a unui efort care dura de la ora 7 dimineata iar eu o vedeam aproape terminand maratonul, 15 ore mai tarziu.
Asadar, Alina Ursu (26 de ani) deschide seria mini interviurilor I AM IRONMAN :). Pentru ca oameni ca ea inspira, motiveaza si ne arata ca se poate face orice, oricat de greu sau imposibil pare la prima vedere.
Alina Ursu, pe podium la Ironman Oradea, in 2012, prima femeie din Romania care a finalizat aceasta cursa extrema
Cand te-ai apucat de sport si de ce?
Am facut tot felul de sporturi cand eram mica, ca toti copiii. Am facut atletism, karate timp de vreo doi ani, handbal, baschet.
Iti amintesti prima ta competitie sportiva? Povesteste-ne cum a fost.
Am fost la multe competitii sportive in copilarie. Dar prima competitie adevarata din viata de adult a fost un concurs de mountainbike la Garana, in 2009. A fost prima mea tura offroad cu bicicleta, si mi s-a parut ceva foarte extrem, desi eram la tura cu distanta mai mica. Tot traseul m-am minunat ca eu chiar sunt acolo si fac asta.
De ce ai ales sa te canalizezi pe triatlon?
Nu m-am canalizat neaparat pe triatlon, dar de la inceput mi s-a parut o provocare faptul ca include trei sporturi la care trebuie cat de cat sa fii bun. Se pare ca participarea la triatloane este ceva obisnuit pana la urma in randul celor care fac competitii de alergare si bicicleta. Pentru mine a fost o motivatie ca sa invat sa inot.
Cum ai ajuns la ideea de a face un triatlon Ironman? Cine/ce te-a motivat?
Am fost intai la niste triatloane mai mici, dupa m-am decis sa merg la Oradea la Half Ironman, si vazand acolo cum evolueaza cei de la Ironman, m-am gandit ca mi-ar placea si mie sa incerc. Oricum se pare ca nu numai eu am fost influentata – observ ca in general cine merge acolo pentru a face jumatatea distantei anul urmator se cam intoarce pentru IRONMAN.
Care a fost in mare programul tau de antrenament? Cat de greu ti-a fost sa respecti planul de antrenament?
Am luat un program de pe net de 20 de saptamani de antrenament. Era pentru cei care fac prima data distanta, cu scopul doar de a se incadra in timpul limita de 16 ore. Programul presupunea cate 3 antrenamente pe saptamana la fiecare din cele 3 probe, astfel ca in 3 din cele 6 zile de antrenament ma antrenam la 2 sporturi. Nu pot sa zic ca m-am tinut de el, doar intr-o mica masura, dar am facut totusi alergari si ture de bicicleta mai lungi. Am si inotat in lac de cateva ori inainte de cursa, pentru sa ma obisnui cu inotul in apa deschisa. Nu am fost foarte riguroasa cu antrenamentul, a fost primul program pe care am incercat sa-l urmez pentru o cursa.
Cum te-ai documentat in pregatirea acestei curse- antrenament, nutritie?
Cu ce se gaseste gratis pe net – filme, diverse articole, forumuri si am mai vorbit cu prieteni cu experienta. Legat de nutritie, aveam ceva experienta in competitii de anduranta, cam stiam ce merge la mine si ce nu imi place de pe la alte competitii sa zicem extreme la care am participat: Carpathian Adventure si Bucegi 7500. (n.r. o competitie care presupune parcurgerea unui traseu marcat integral in Muntii Bucegi, cu o diferenta de nivel pozitiva de aproximativ 7.500 de metri). De asemenea aveam si experienta turelor lungi de antrenament pe munte si maratoanelor montane.
Alina cu echipa, la Carpathian Adventure- cursa extreme de 3 zile de aventura in munti
Ai reusit sa iti pastrezi motivatia neschimbata in timpul antrenamentului? Cum a fost?
Eram destul de motivata sa fac asta, de ce sa nu recunosc, si datorita faptului ca stiam ca as putea fi prima tipa care face chestia asta la noi, am vazut ca nu e nicio fata inscrisa in cursa; stiam cumva ca pot sa fac asta.
Cum s-a schimbat viata ta cand ai luat aceasta decizie, de a participa la o cursa Ironman?
Am devenit mult mai atenta la antrenament, odihna, mancare. Era si o presiune destul de mare, pentru ca stiam ca daca nu ma tin de un program nu am nicio sansa sa termin. Cu bicicleta eram cam la limita, pentru ca nu aveam deloc experienta cu o cursiera, mi se pare greu de mers pe sosea; ma inteleg mai bine cu mountainbike-ul.
Alina la Oradea, la proba de ciclism – 180 de km
Care au fost temerile tale inainte de concurs?
Imi era frica sa nu intervina ceva, vreo problema fizica sau tehnica, ceva care sa ma oblige sa abandonez. De abandon imi era frica. In rest eram destul de increzatoare, aveam incredere in mine si in antrenament.
Povesteste-ne cum a fost cursa. A fost mai greu decat ti-ai imaginat? Ce ganduri ti-au trecut prin cap in timpul concursului? A fost printre ele si ideea de abandon?
Am incalcat regula de baza, ca sa zic asa, de a nu incerca ceva nou in ziua concursului. Mai exact inainte de startul la inot am mancat un baton energizant din care nu mai incercasem. Din cauza emotiilor, probabil, m-am gandit ca imi va fi foame in timpul inotului. Mi s-a facut rau, imi venea sa vomit in apa tot timpul. Am inotat incet, si chiar ma gandeam ca ar fi cam penibil sa abandonez acolo, dar da, m-am gandit la abandon atunci. Am terminat intr-un final inotul, mi-am revenit in tranzitie si de acolo toate au mers bine; nu am fortat, exact asa cum mi-am propus, uitandu-ma mereu la ceas. A fost greu, dar nu neaparat mai greu decat mi-am imaginat.
Cum a fost pentru tine viata post Ironman? S-a schimbat ceva? Cu ce crezi ca te-a ajutat faptul ca ai participat la aceasta cursa?
Iti creste increderea in tine. Cu siguranta te cunosti mai bine dupa ce faci asta, si ca posibilitati si ca limite. Asta clar te ajuta si nu neaparat numai in sport, ci in general. Am devenit mai rabdatoare, o chestie care imi este foarte utila si in prezent.
