Oare am spus cati oameni misto cunosti facand sport? Aris este o noua descoperire, l-am cunoscut la Semimaraton Gerar, am facut echipa in concurs. A alergat cu un rucsac in spate 21 de kilometri si cred ca a fost prima intrebare pe care i-am adresat-o cand am inceput cursa: DE CE ALERGI CU UN RUCSAC IN SPATE?! Atunci mi-a dat un raspuns foarte interesant, avand in vedere ca noi incepusem sa alergam semimaratonul pe cod portocaliu, cu ninsoare abundenta si zapada pe jos: „ma antrenez pentru un maraton in desert”. Aha!
Haideti sa cunoastem mai bine un tip de 46 de ani, maratonist convins, sustinator al unei cauze umanitare, PRO VITA, sub culorile careia va alerga in aprilie una dintre cele mai dure ultramaratoane din lume, Marathon des Sables.
Aris Necula
Adrenallina: Aris, te pregatesti pentru una dintre cele mai dificile curse de anduranta de pe pamant, este vorba despre Marathon des Sables. Sase zile consecutive de alergare in desertul Sahara, Maroc, 251 de kilometri de parcurs. Poti sa ne spui de ce ti-ai fixat acest obiectiv? De ce ultramaraton in desert?
Aris Necula: M-am gandit in primul rand ca un loc interesant, in care pot afla multe despre mine; pentru ca este intr-adevar o provocare ce se intampla acolo, cu litera mare. Este o competitie care se desfasoara in 6 etape, este un test de anduranta foarte bun. Mie imi place la caldura, ma descurc mult mai bine decat in conditii de frig. Vom vedea cum va fi si cu temperaturile ridicate, si cu dunele de nisip, terenul accidentat…
Cat timp iti ia pregatirea unei astfel de curse?
Eu am un relativ antrenament, ma pregatesc constant pentru cursele de maraton, interne si internationale. In plus pentru aceasta cursa speciala fac antrenamentul cu rucsacul, pentru ca il voi cara cu mine tot timpul acolo, cu tot ceea ce am nevoie in aceste sase zile – echipament, mancare, sac de dormit, kit de supravietuire. Sunt obligatorii pentru concurenti:
hrana (minim 2000 de kcal/zi, fara de care organizatorii nu ne lasa sa plecam)
apa – o primim in fiecare dimineata si la punctele de control si care trebuie rationalizata pana a doua zi dimineata
busola
cutit
Fluier
Harta – noi nu stim traseul, dar in fiecare dimineata primim de la organizatori hartile cu traseul pentru ziua respectiva
Oglinda
Pompa extractor venin
Racheta semnalizare
folie supravietuire
Restul – echipament alergare, energizante, sac de dormit, igiena personala… fiecare cum crede ca e mai bine pentru el, ajungand la o greutate optima a rucsacului, care trebuie sa fie intre 6,5 si 15 kg.
Cum anunta concurentii daca au probleme pe traseu? Pana sa ajunga la corturile de pe traseu, unde este si asistenta medicala?
Este o semnalizare care se ofera concurentilor la start si se inapoiaza apoi la finish; avem racheta de semnalizare noaptea, lanterna… Se fac si razii cu elicopterul, in caz ca te-ai indepartat prea mult de traseul stabilit; in functie de distanta, se penalizeaza concurentul, ori ca timp de concurs, ori in bani.
Sunt mai multe metode – oglinda, de exemplu, este pentru semnalizare solara, cutitul, sa te aperi la nevoie, avem si o folie de supravietuire – pentru soarele puternic din timpul zilei sau pentru frigul noptii…. De exemplu, suntem obligati sa avem la noi aceasta pompa extractor de venin – sunt vipere si scorpioni in desert, asa ca in caz ca ti se intampla sa fii muscat, pana vine asistenta medicala iti extragi veninul singur.
Cum arata la tine o zi de antrenament?
Dimineata alerg intre 15 si 30 de km. Alternez cu mers. In weekend merg cam 40 de km cu rucsacul in spate. 10 kg are rucsacul la mers, 7 sau 8 kg daca alerg. Acum sunt in testari cu mancarea pe care o voi lua cu mine, sa vad cat mi-ar ajunge – vor fi 4 kg jumatate, asa ca probabil voi lua batoane energizante…
Ai mai discutat cu cineva care a participat deja la cursa, roman sau strain? De unde/cum te documentezi pentru acest tip de concurs?
L-am contactat pe Gabriel Laczko, originar din Timisoara, primul roman care a participat la Marathon des Sables, in 2009; acum locuieste in Elvetia. Datorita lui am aflat multe detalii necesare acolo in desert, motiv pentru care ii multumesc. El are doua participari, anul acesta va fi a treia.
Care a fost cursa de cea mai mare intindere la care ai participat?
54 de kilometri, dar nu intr-un concurs oficial, am alergat intr-un antrenament.
Stiu ca nu ai descoperit sportul tarziu, ai fost prieten cu el de la bun inceput – ai facut atletism, arte martiale…
Asta s-a intamplat cu multi ani in urma, inainte de ’89. Eram in Institutul de Marina Militara, pe sport, la proba de 1.500 de metri. Arte martiale am facut vreo 4 ani, kick boxing mai ales. Centurile se luau prin contact direct, prin lupte, si asa mi-am castigat si eu gradele.
Tie ti-a placut mereu sa faci sport? E o chestie pe care ai mostenit-o?
Da, asa m-am nascut, iubitor de sport. Ai mei nu au fost sportivi. Nu am avut sportivi de performanta in familie. Constitutia m-a ajutat, dar poate si o gena care vine de undeva, nu stiu de unde. Pentru ca la atletism la partea de viteza trebuie o gena, ca degeaba te antrenezi sa alergi daca nu ai ceva acolo in ADN, de la stramosi.
Apropo de viteza, luna trecuta mi s-a intamplat o chestie. Eu alerg printre dealuri la mine la Deva si mai sunt ciobanii cu oile… Si cum alergam, au venit la mine patru dihanii de caini mari, si unul dintre ei m-a agatat, mi-a bagat un canin in picior, dar nu foarte adanc. Si cand am vazut ca e serioasa treaba am luat-o la goana. Atunci am vazut cat de rapid sunt, cand m-am uitat in spate dupa caini si nu se mai vedeau.
Cum impaci viata de zi cu zi si cu obligatiile de job si familie cu antrenamente, competitii…Sunt multi oameni care spun ca e greu sa ajungi la ecuatia potrivita in acest sens.
Dimineata alerg, in restul zilei imi fac treaba. Eu pana acum cativa ani eram angajat si nu aveam timp pentru alergare, antrenament. Acum am businessul meu si imi fac singur programul, asa ca prima parte a zilei o dedic acestei pasiuni. Petrec foarte mult timp cu familia, cu sotia si cele 3 fiice ale noastre.
Dupa Marathon de Sables ce mai urmeaza?
Anul asta ma pregatesc pentru:
pe 15 februarie Maratonul Zapezii, la Rasnov, 23 februarie Vodafone Malta Marathon – Malta, 15 martie Alba Iulia City Race, 23 martie Maratona di Roma, 4 mai Wings for Life Bucuresti, 14 iunie Maratonul, Semimaratonul si Crosul judetului Arad.
Intre 1 si 7 septembrie voi alerga o cursa speciala, de la Deva la Slobozia de Giurgiu, 420 de km in 6 sau 7 zile. Este pentru o cauza umanitara Pro Vita – la Slobozia se dezvolta un centru social ”Sf Arhangheli”, pentru autofinantarea si autogospodarirea celor 40 de persoane adapostite acolo, mame si copii, in special victime ale violentei domestice. Asa ca voi lega aceste doua puncte – Deva, casa mea si Slobozia, centrul social.
Din 2012 alergi sub culorile Pro Vita *, sustinand acest program umanitar. Ce inseamna proiectul pentru tine?
O normalitatate. Sportul, in general, poate fi un mod de sustinere a cauzelor umanitare. Atata timp cat se poate sa ajut, o voi face.
Cat mai ai pana la startul Marthon des Sables?
Startul va fi pe 6 aprilie iar finishul pe 12.
Multa bafta la antrenamente, iti tinem pumnii stransi, si abia asteptam sa ne povestesti cum a fost cursa!
Multumesc si eu, sa ne reauzim cu bine!
* PRO VITA Bucuresti colaboreaza din 2011 la dezvoltarea centrului social ”Sf Arhangheli” al PRO VITA Giurgiu. Proiectul principal in acest an este realizarea unei ferme sociale, pentru autofinantarea si autogospodarirea celor 40 de persoane adapostite acolo, mame si copii, in special victime ale violentei domestice.
Contul unde se pot face donatii este RO81 RZBR 0000 0600 0722 9024, deschis la Raiffeisen Bank, titular Asociatia PRO VITA, filiala Bucuresti, cod fiscal 18074434
Proiectul fermei sociale si alte detalii pot fi consultate la
www.provitabucuresti.ro
