Pe 9 martie ne-am întâlnit cu toții la evenimentul organizat de Adrenallina.ro – Pregatirea pentru sezonul competitional 2017, cu focus pe alergare.
A fost primul dintr-o serie de evenimente adresate comunității de sportivi amatori din România în 2017. Am început cu alergarea pentru că este unul dintre sporturile cele mai populare dar și pentru că pare cel mai ușor de practicat. Îți iei pantofii de alergare și ieși în parc, nu? 🙂
Răspunsul nu e chiar atât de simplu. Tocmai de aceea am zis să ne găsim împreună și să dezbatem, într-un cadru informal, elementele care compun, generic, o abordare corectă a alergării, ce ne menține sănătoși și ne asigură statutul de alergători de termen lung: necesitatea unei tehnici, a echipamentului, a unei strategii nutriționale de susținere a efortului, una de recuperare post efort, un plan de pregătire, un obiectiv sau mai multe…
Am selectat o parte dintre discuții, pentru cei care nu au reușit să ajungă la eveniment. Sperăm să vă fie cu folos.
credit foto Andrei Becheru
Partenerii evenimentului Adrenallina.ro au fost: Eisberg, Isostar, Victory Hangers, Sloop, Asociatia Bucharest Running Club, Fitness Scandinavia, Paul Sittner – specialist recuperare sportivă, hotel Marshal Garden.
Invitații noștri speciali au fost:
Dani Florea, alergator montan amator
Stefan Oprina, antrenor atletism C.S. Locomotiva Bucuresti & Trupa lui Fane, alergator veteran cu multiple recorduri nationale
Flabio Carmona, antrenor alergare & triatlon Seven Sport Club
Cristina Toma, nutritionist Fitness Scandinavia
Antonia Maris, alergatoare fond, semifond, semi si maraton
Andrei Tale, alergator
Emanuel Trandafir, alergator profesionist, ambasador Isostar
de la stanga la dreapta: Flabio Carmona, Emanuel Trandafor, Stefan Oprina, Dani Florea, Andrei Tale, Antonia Maris, Cristina Toma (c) Andrei Becheru
Roxana Lupu, Adrenallina.ro: Cât de importantă este tehnica în alergare?
Flabio Carmona: Se întâmplă acum ceva, în era internetului. Oricine are un produs sportiv de vândut, dă sfaturi pe site despre alergare – nutriție, tehnică alergare… Cei la care ajunge toată această informație, care uneori este specializată – dar de cele mai multe ori nespecializată – nu știu ce să facă cu ea. Trebuie să înțelegi cum poți fi eficient ca alergător, în funcție de ce îți propui.
La 100 de metri viteză câștigă cel mai rapid. Iar viteza depinde de lungimea pasului și de cadență. Cadența este un proces neuromuscular. Dacă nu exersezi cadența la antrenamente, nu poți evolua. Dar înainte de a lucra la cadență, e nevoie să îți crești forța. Toate acestea duc la creșterea vitezei.
Informațiile acestea poate le găsești pe internet, dar ai nevoie să fie personalizate pentru tine.
Roxana Lupu: Cum îmi aleg înțelept cursele? Ce se întâmplă când fac un ghiveci din calendarul de curse, vreau să ajung la toate, unele mai provocatoare decât altele?
Flabio Carmona: Este acum un fel de trend, să îți demonstrezi că poți, să participi de exemplu la un maraton cu un timp de pregătire pentru asta foarte foarte scurt. Sigur, fiecare dintre noi poate să alerge un maraton, dar dacă nu te pregătești corect, acordându-ți timpul de care ai nevoie pentru asta, consecințele de sănătate pe termen lung nu sunt de neglijat.
Cu puțin antrenament oricine poate termina un maraton – mai mergând, în vreo 5, 6 ore… consumând din rezervele de grăsime ale corpului…. Dar după aceea? Probleme cu încheieturile pe termen lung, avarii fizice pe care poate nu le resimți instant, ci apar un pic mai târziu.
A venit cineva la noi la club (n.r. Seven Sports Club) avea aproximativ 90 de kg, și a spus că vrea să alerge un maraton peste șase luni. I-am spus: te pregătesc mai bine pentru anul viitor. A plecat în altă parte. Dar apoi s-a reîntors la noi.
Roxana Lupu: Cum a fost la tine, Antonia, cum s-au schimbat lucrurile în momentul în care ai început să fii ghidată cu un antrenor?
Antonia Mariș: Eu alerg de 12 ani. Dintotdeauna am fost antrenată de o persoană specializată. Am avut acest noroc, cineva a văzut că am talent și că promit și atunci s-a ocupat de mine. Importanța unui antrenor este crucială.
Cineva care să îți adapteze antrenamentul ție și obiectivelor tale. Obiectivul este esențial: vrei să slăbești, să termini un maraton, vrei doar un stil de viață sănătos sau ai un target de timp la o cursă.
Când am început eu sportul ăsta erau doar câteva crosuri în toată România. Erau premiate primele trei poziții și gata. Acum pentru că au apărut medaliile la finishul fiecărui concurs, e aproape un trend să te înscrii la cât mai multe concursuri, să urci poze pe rețele sociale.
Cei care văd aceste fotografii poate că nu toți înțeleg că în spate sunt ore de antrenament, sfaturi de la un antrenor, o nutriție adecvată, o strategie de recuperare, un echipament adecvat…
Și asa apar tot mai mulți care în fiecare weekend participă la câte o competiție, fără să țină cont de toate aspectele de mai sus.
Un antrenor știe exact să îți selecteze cursele și să te tempereze în alegerile pe care le faci în calendarul competițional.
Ștefan Oprina: Dacă participi la multe curse, vei fi extenuat. Nu mai poți să progresezi. Antrenamentul pentru un obiectiv este un proces complex și îndelungat, nu se fac progrese peste noapte.
Mulți începători se avântă în vâltoarea asta și își spun “ce tare sunt, cât de mult pot!“. La început progresele sunt foarte mari, e o creștere cantitativă, cum îmi place mie să spun, dar când ajungi la partea calitativă, acolo e foarte greu.
Te lupți mult ca să avansezi, să crești. Și ai nevoie de suport pe toate palierele, din ce în ce mai mult.
Un organism obosit este predispus la accidentări.
Antonia Mariș: Ideal este să ai un antrenor, să stabiliți împreună echipamentul potrivit pentru tine, obiectivele din calendarul competițional și apoi planul de antrenament.
Și vârful de antrenament să îl stabilești la obiectivul cel mai important pentru tine. În cazul meu, nu mi se potrivește să mă antrenez fără cineva specializat, cineva care să mă observe, să mă ghideze, să mă oprească în momentul în care exagerez. Că pot să obțin un timp foarte bun într-o zi, dar apoi să nu prea mai dau randament.
Roxana Lupu: Emanuel, cum sunt lucrurile în cazul tău?
Emanuel Trandafir: Mă antrenez cu Fane (n.r. Ștefan Oprina) de 3 ani, de când am început să alerg puțin mai tare.
Spre deosebire de înot și tenis, unde primul lucru cu care se începe este tehnica, la alergare multă lume trece direct la alergări. De aceea vezi în jur oameni la stadion care trag tare, fac un efort considerabil, tehnica îi ține pe loc, ar putea alerga mai bine cu tehnică, dar neglijează partea asta.
Mulți cred că un antrenor e cel care te forțează la fiecare antrenament, să dai maximum, dar de fapt am observat că e persoana care te mai temperează puțin. Am auzit că mulți spun că nu au nevoie de antrenor pentru că nu fac performanță, dar e nevoie întotdeauna de un antrenor.
