(c) deposit photos
Știu cum e. Trec zilele, uneori trec și săptămânile și cheful de sport, scânteia aia care te străfulgera, parcă a dispărut. Ce e în neregulă?
Eu zic că nimic, este un semn că ceva :). Că ești obosit și corpul și mintea ta au nevoie de odihnă. Că ai nevoie de altceva în perioada asta. Că te preocupă alte lucruri. Că vrei o pauză. Că vrei relaxare – uneori, sportul încarcă agenda unei zile sau a unei săptămâni și poate preferi să zaci pe mult temuta canapea! :)) Este în regulă.
Nu suntem roboți și avem nevoie de un refresh sau de o ieșire din rutină, fie ea sportivă. Totuși, după ce te-ai relaxat, te-ai odihnit, ai ieșit la film și la pizza, ai zăcut pe canapea și te-au preocupat alte lucruri, cheful de sport tot nu pare să vină înapoi? 🙂 Știu eu câteva “incantații“ să-l chemi înapoi, nu de alta dar I’ve been there :).
- Încearcă o activitate sportivă pe care nu o practici de obicei, pe care nu ai practicat-o poate niciodată sau care nu intră în rutina ta de antrenamente. Squash? Tenis de masă? Înot? Zumba? Yoga? O partidă de fotbal/handbal/baschet cu prietenii… Nu ai nicio presiune, vrei doar să te simți bine și să descoperi noul sport. În scurt timp ai să te întorci la run/swim/bike, dacă ești triatlonist 😀. Garantez că-ți revine libidoul pentru sport :)).
- Ia-ți o vacanță! :)) După ce te-ai relaxat cu toate cele și totuși nu îți vine să te reîntorci la programul de antrenamente, înseamnă că trebuie să schimbi peisajul. Înseamnă că trebuie să te deconectezi și să te redescoperi în alt context. (cred că încep să vorbesc precum specialiștii în redescoperire emoționalo-interioară :D. În acest caz trebuie să-mi iau EU o vacanță!!! )
- Uită-te la filme cu sportivi celebri, citește biografii ale sportivilor. Pare stupid poate, dar eu dacă nu citeam O viață fără limite, scrisă de triatlonista care a făcut istorie în triatlonul Ironman, Chrissie Wellington, nu cred că aș fi ajuns să fac cursa.
- Mergi la psiholog :))). Nu e nimic în neregulă cu tine, dar dacă ne prezentăm la psiholog atunci când avem o problemă emoțională, de ce lipsa de dorință pentru sport și antrenament, care ne-a guvernat până acum, nu ar avea nevoie măcar de o discuție cu un specialist? 🙂
Acum serios vorbind, starea asta chiar afecteaza la nivel psihic un sportiv, fie el amator sau profesionist, și poate că la mijloc este ceva, de ordin emoțional (fuck, iar am ajuns aici! :))) ), și de ce să nu descoperi ce e, într-o discuție prietenoasă cu un psiholog? Ai să îl plătești, așa că te asigur că nu o să moară de râs când îi spui despre ce e vorba, așa cum ar face-o probabil prietenii tăi :)).
- Încearcă să îți creionezi un mini target și un mini plan, dar ceva mini, cum spuneam :), să nu te sperie. Gândește-te la chestii pe care mereu le-ai lăsat la urmă sau poate le-ai neglijat, precum: să îți întărești fesierii :D, să îți crești flexibilitatea articulară. Și documentează-te cu privire la ce e nevoie să faci, la ce clase să participi, ce exerciții să faci acasă…
- Analizează ce s-a schimbat în viața ta în ultimul timp, s-ar putea să găsești niște răspunsuri. Ieși mai des la bere cu prietenii? Bei mai multă bere decât de obicei? A început să îți placă berea? :)) Ok, cred că ai prins ideea. Prea mult alcool îți ia tot cheful de sport. La fel și dacă ai început să mănânci mai mult sau mai gras decât până acum.
- Scrie un jurnal al emoțiilor care…. :))) Glumă. 😀 Încă nu m-am transformat în terapeut de dezvoltare emoționalo-personală, slavă Domnului.
8. Ia-ți un câine! :))) O să fii obligat să te trezești dimineața, să ieși cu el afară, la fel și seara, așa că o să poți să strecori măcar un jogging ceva :))).
Baftă cu toate și sper să te reîntorci curând la sport. Ai numai de câștigat dacă o faci. 🙂
