Andreea Retea
În timpuri guvernate de pandemie și digital, am o prietenă cu care nu m-am întâlnit fizic niciodată.
Vorbim la telefon, ne sprijinim cu o vorbă sau cu o faptă bună. Avem destule în comun: suntem amândouă mame de fetițe, avem amândouă blog, am practicat jurnalismul ca job full time și acum activăm în domeniul larg al comunicării.
Andreea este de fapt Andressa, unul dintre primii bloggeri din România, citită de sute de mii de oameni, cu un har aparte în a te ține conectat la povestea pe care o scrie, cu o lejeritate de parcă o poți auzi vorbind. Este o tipă self made, cum își spune, luptătoare și foarte optimistă.
Este invitata mea la Life & Style, vorbim relaxat despre… relaxare în pandemie, sau cum o faci mai prezentă în viața ta, despre hobby-uri sau călătorii.
Roxana Lupu: Andreea, ești unul dintre primii bloggeri din România, ai lansat andressa.ro în 2005, adică acum 15 ani. Cum te ajută și te-a ajutat chestia asta, că ești, cum te numești tu, povestitor: faptul că vorbești despre viața ta, despre ceea ce te frământă, ce îți face bine, și împărtășești lucrurile astea unei comunități deja închegate.
Andreea Retea: Blogul m-a ajutat în 3 moduri: mi-a creat un brand personal, m-a ajutat să cunosc mulți oameni valoroși și a fost un exercițiu de consecvență, de decență și de antreprenoriat foarte util. O să le explic pe rând.
Lucrând 10 ani la ProTV, mulți au trăit cu impresia că slujba asta m-a făcut cunoscută în breaslă, mi-a deschis uși. De fapt, datorită blogului, deja foarte citit în 2007, m-au sunat de la ProTV și mi-au propus angajarea, când eram studentă, iar în anii care au urmat, chiar și în ProTV, dar și în afara lui, lumea mă știa ca Andressa, nu ca scenaristă, editorialistă sau producătoare.
Pe o piață profesională aglomerată, este dificil să ieși în evidență ca jurnalist, editorialist, copywriter sau specialist în PR. Am simțit din nou puternic ce important este blogul în viața mea în 2016, când am anunțat că mi-am dat demisia și vreau să lucrez pe cont propriu. Primii mei clienți au apărut repede, erau cititori fideli ai blogului, antreprenori la început de drum care mi-au spus că au rezonat cu modul meu de a gândi și că din acest motiv au vrut să colaborăm. Textele mele au fost cel mai tare CV pe care mi l-am putut scrie. De altfel, nici nu am un CV. Blogul i-a suplinit lipsa, din fericire. Cam asta este legat de brandul personal, m-a făcut cunoscută când și unde mi-a fost util.
În al doilea rând, am cunoscut mulți oameni valoroși, spuneam. Mai ales la început, când eram doar o mână de oameni scriind pe bloguri, ne știam toți. Pe măsură ce simțeam că rezonăm cu alți pionieri ai social media, ne contactam, ne întâlneam, puneam țara la cale, ne propuneam să colaborăm.
Mulți dintre ei îmi sunt prieteni apropiați acum sau colaboratori. Probabil că nu i-aș fi cunoscut niciodată dacă nu ar fi existat aceste platforme pe care să ne lăsăm descoperiți.
Nu în ultimul rând, spuneam că a fost un exercițiu de decență, de consecvență și de antreprenoriat în toți acești 15 ani. Decență, pentru că mi-am dat seama rapid ce putere avem când ne putem exprima fără filtre, pe blog sau pe rețele sociale, că putem desființa și distruge reputații cu câteva click-uri. Așa că mi-am propus de la început să nu fac asta, m-am bazat doar pe conștiința mea.
De consecvență, pentru că este greu să dedici timpul tău liber unui hobby, dar, pe de altă parte, te ajută să vezi în perspectivă lucrurile și să nu uiți că nu tot ce faci trebuie să aibă un beneficiu imediat. De antreprenoriat, pentru că a fost prima mea experiență pe cont propriu, îmi gestionam singură costurile – hosting, mentenanță și altele, câștigurile – aveam contracte pentru advertoriale. Cred că dacă nu ar fi fost el, nu mi-aș fi imaginat până la urmă că pot să demisionez dintr-o companie și să înființez firma mea. Blogul m-a ajutat să prind curaj.
Draga mea, ce faci ca să te deconectezi, în general? Ce te relaxează?
Îmi place să citesc, să mă uit la filme, să mă plimb în oraș și la munte, să fac drumeții, să petrec timp cu prietenii. De obicei, simt nevoia de odihnă, mai mult decât de relaxare. Nu e ușoară viața de freelancer și de părinte, uneori aș dormi un weekend întreg: m-aș culca vineri și m-aș trezi luni dimineață.
Pentru că această întrebare nu poate fi evitată: s-a schimbat rutina ta de relaxare odată cu pandemia? Am fost cu toții mai anxioși și mai stresați, am avut îngrădiri de mișcare și mă întrebam cum ai contracarat situația asta, să faci să fii mai liniștită?
Pentru că lucrez de acasă și fetița mea face școală online tot de acasă, desigur, am început să petrec weekenduri multe la munte, în țară. Aproape săptămânal! În mod obișnuit, aș fi găsit ceva de făcut în oraș, aș fi ieșit la restaurant, la teatru, la o plimbare, dar distanțarea socială ne-a obligat să găsim alte variante ca să petrecem timp în aer liber și drumețiile au fost cea mai bună soluție.
Cum venea weekendul, cum plecam! Am dus dorul litoralului, dar, în condițiile date, nu mă plâng deloc. Mi-am încărcat bateriile cu peisaje superbe, am făcut baie în ciubăr și m-am bronzat la înălțime.
Înțeleg că în trecut ai avut o fobie față de bicicletă? Și că ți-ai învins-o și acum pedalezi? Și la fel întrucâtva cu înotul?
Așa spuneam, da, dar poate că este mult spus fobie. Cert este că am tot încercat să merg pe bicicletă și am căzut, era chiar să cad într-un lac! Și nu voiam să mai încerc, mă lua groaza numai când îmi aduceam aminte! Prietenul meu m-a convins să mai încerc și tot el m-a învățat să merg.
Cât despre înot, am încercat să învăț să înot când eram copil, am mers la cursuri, am dat de profesori care nu au reușit să mă învețe, ci doar să mă sperie.
Unii mă aruncau în apă, alții îmi spuneau să dau mult din picioare și să mă țin de marginea bazinului… Pe la 12 ani am învățat singură să mă țin la suprafață cât de cât, iar ca adult am luat iar cursuri și am reușit să învăț. Am avut un profesor care s-a ocupat numai de mine, nu mai eram într-o grupă de 10-15 persoane. Contează să evoluezi în ritmul tău, într-o grupă unii sunt mai curajoși, alții plâng dacă îi pui să își bage capul sub apă. Nici acum nu sunt o mare înotătoare, în primul rând pentru că obosesc după un bazin, dar măcar știu cum să stau, cum să respir, mă descurc.
Știu că îți place să gătești, ce ai experimentat culinar în lockdown?
De voie, de nevoie, gătesc des, așa este. Am gătit mai ales pește și fructe de mare, pentru că asta ne place cel mai mult. Chiar și fetiței mele!
Midii cu sos de vin alb făceam miercurea – pentru că era ziua în care le luam proaspete de la magazin, creveți cu unt și usturoi sau în risotto, paste cu somon și mai ales pește la cuptor: doradă regală, biban de mare. În rest, am gătit cam orice se găsește pe meniul unui restaurant de care ne era dor: burgeri, lasagna, supe, rețete chinezești.
Pe unde ai călătorit în 2020? Știu că ai mers mai mult pe munte. Cum a fost? Ce ai descoperit?
Am descoperit că pot să rezist la efort, dacă nu renunț! J Am fost mai ales la munte, dar și în țară. Am descoperit un loc fantastic pe Drumul Vinului: Valea Scheilor. În mica localitate, am stat într-una din cele 3 case ale unui ansamblu care avea și piscină. Vă recomand locul, se numește Jardine Hills. Am fost să vizitez cramele din apropiere și am făcut o degustare memorabilă la Lacerta Winery.
Care este relația ta cu sportul și mișcarea, în general? De exemplu, ai vreo legătură cu sporturile de iarnă?
Mie mi se pare că este splendid să faci mișcare în aer liber, în sezonul rece. Uiți de frig, de oboseală, vezi multă zăpadă în jur, este de vis. De aceea, acum 3 ani mi-am propus să fac mai mult sport iarna, nu doar să urc pe munte. Mi-am pus prima oară ski-urile în picioare și mi-a plăcut la nebunie. Am luat lecții la Poiana Brașov și la Sinaia, iar în februarie 2020 am avut o vacanță de vis în Livigno, Italia, unde am progresat mult. Alte sporturi de iarnă nu s-au lipit de mine, am încercat să patinez, dar nu pot să spun că am învățat.
Cum ți-a schimbat paradigma de wellbeing faptul că ai devenit mamă?
Am trecut printr-o perioadă de oboseală cruntă, ca mai toți părinții. Această oboseală m-a făcut să îmi dau seama că a mă odihni sau a mă relaxa făcând ce îmi place nu înseamnă, cum credeam până atunci „a nu face nimic”, ci a mă ajuta pe mine să fiu sănătoasă la cap, funcțională, zâmbitoare, iubitoare, productivă. Fericirea nu este un lux, ci o necesitate ca să putem oferi la rândul nostru cât mai multă iubire și susținere celor din jur. Așa că, după câțiva ani de la nașterea fetiței mele, am început să trăiesc mai echilibrat.
Cu ce gânduri sau planuri ai început 2021?
Am început anul simțind că pot să mai cresc, așa cum am făcut și în 2020. Simt că acumulez, că învăț încă multe pe plan profesional, că e loc de mai multe performanțe: proiecte mai ambițioase, clienți mai mari, provocări mai complexe și, totodată, venituri mai mari.
Pe plan personal, am aceeași senzație de urcare spre orizonturi mai frumoase, cu multă împăcare. Mă vizualizez pe o scară și nu mă uit înapoi ci doar în sus, unde văd un curcubeu. Cred că viitorul ne rezervă tuturor lucruri frumoase, trebuie doar să nu umbrim șansele primite cu frică și pesimism. O să fie bine.
credit foto Andreea Retinschi, 2018
