Pentru cine nu și-a bifat în calendar o cursă în weekendul 29-30 august, avem noi o propunere! Maratonul Olteniei, competiție la dublu, de mountainbike și alergare, la Râmnicu Vâlcea!
Adrenallina pune la bătaie o invitație gratuită la competiție, la una dintre cele două probe de trail running: cea de semimaraton, de 21,1km – diferență de nivel în urcare 900 de metri, sau cea de cros, de 10km – diferență nivel în urcare, 420 metri.
Ce trebuie să faceți ca să fiți declarat fericitul câștigător și să ne vedem la start, săptămâna viitoare? J
Păi, următoarele:
- să comentați la această sintagmă: De ce trail running? 🙂
- să dați like la pagina de Facebook Maratonul Olteniei și like la Adrenallina (asta dacă nu ați dat deja, ok? Că altfel se transformă în Unlike :D)
Cel mai fain răspuns primește invitația – redacția Adrenallina alege câștigătorul!
Ce să vă mai spunem? Că până duminică așteptăm răspunsurile voastre mai jos, în comentariu, aici, la această știre, pe site la Adrenallina.
Startul probelor de trail running va fi dat din parcul Zăvoi, din Râmnicu Vâlcea, aici sunt premiile câștigătorilor și trebuie să menționăm că pentru a fi eligibili participanții trebuie să respecte regulamentul de concurs de pe site-ul Maratonul Olteniei, adică, mai exact:
Se poate înscrie în competitie orice persoană care a împlinit 18 ani. Pot participa și copii care nu au împlinit 18 ani, cu acordul scris și însoțiți de un părinte sau tutore legal.
Așadar, start concurs!
De ce trail running? 🙂
8 Comentarii
Pentru ca te face sa te simți liber.
De ce trail running? Pentru ca alergarea pe plat e prea plictisitoare. E mult mai placut sa incerci sa-ti depasesti limitele prin padure, pe o poteca, pe munte.
Pentru ca doar pe trail poti sa simti cu adevarat ca alergi in adevaratul sens al cuvantului. Chiar daca la un moment dat simti ca nu e pentru tine si ca nu o sa mai faci vreodata asa ceva, te linistesti repede cu peisajele din jurul tau, aerul nepoluat chiar si sansa nesperata de a face un selfie dragut cu un urs 🙂
Pentru ca de fiecare data imi aminteste ca limitele sunt doar in capul meu si ca de fapt ele nici nu exista cu adevarat.Pentru ca sunt doar eu cu mine si nu ma plictisesc,de unde trag concluzia ca sunt o persoana interesanta :))
Pentru ca e mai placut sa alergi pe o poteca de munte decat pe asfalt si pentru peisajele intalnite pe drum. Totodata satisfactia unei alergari tip trail e mult mai mare fata de o alergare printre betoane.
Hello,
Initial, a inceput de la o … greutate, greutate fizica…!!! Astazi, alergarea este activitatea pe care-o fac cu cea mai mare placere si din tot sufletul! Ideea de trail running s-a itit in timpul unui concurs de ciclism, cand cu bicicleta in spate (ce are o greutate de cca. 12 kg) pe o rampa tiranica, mi-am zis: – Ce-ar fi sa ma inscriu si la concursurile de alergare montana?! Asa nu o sa mai fiu nevoita sa ma “car” decat pe mine! Si, zis si facut! Am trecut la treaba! Adica, am imbinat ciclismul cu alergarea! Alergarea am inceput-o tot aici, pe frumoasele dealuri ale Capelei, caci marturisesc, fiind aici de zeci si zeci de ani…niciodata n-am gandit ce se afla acolo sus, pe dealuri! Am aflat la prima editie a “Maratonului Olteniei” si de-atunci … pana azi, de cate ori imi permite timpul dau o fuga pe aceste dealuri, acum infinit de dragi…Am participat pana acum la trei semimaratoane si sper sa o fac, mereu de-acum inainte…sau cum imi place mie sa spun …to be continued…
De ce trail running? Pentru ca dupa ce alergi in oras sau pe stadion incepi sa te plictisesti si atunci alegi prima carare care iti iese in cale si incepi sa descoperi ca nu este asa de usor pe cat credeai. Descoperi ca exista locuri minunate la o aruncatura de bat insa trebuie sa iesi din zona ta de confort. Am alergat luni de zile pe cararile de pe malul Oltului si credeam ca asta inseamna Trail Running … Dumnezeule ce m-am inselat :))) aveam sa-mi dau seama la inceputul lunii august cand am zis sa merg in tura de recunoastere pentru Maratonul Olteniei … Vai … Am crezut ca cineva face o gluma cu mine. Daca asta inseamna trail running, inseamna ca eu am alergat la incepatori 😛 … Traseul de la Maratonul Olteniei are de toate, are portiuni de urcare care parca nu se mai termina, are coborari spectaculoase, are padure care nu se mai termina, are vai impresionante, zone deschise, aer curat, fantani cu apa rece care potolesc setea si celui mai insetat alergator si peisaje de vis, nici macar nu stiam ce se afla la o aruncatura de bat de orasul meu :). Mi-am promis ca o sa revin pe 30 august asa ca nu-mi ramane decat sa ma antrenez in continuare pentru primul meu semi-maraton oficial.
De ce trail running?
Cand alerg maratoane montane pot sa fug de lipsa de sens a existentei, sa alternez o varietate de emotii, de la contemplatie, ambitie, pana la dorinta viscerala de a supravietui atunci cand, in singuratate, ma copleseste spaima pe creste, prin vai si paduri sumbre, cand ma tarasc extenuata pe lespezile care-mi macina genunchii fara indulgenta cu fiecare metru de coborare si inca e incert daca voi ajunge la linia de finish pana la caderea noptii.