Author

toni

Browsing

După o perioadă de pauză, în care am îndesat multă odihnă, fizioterapie şi masaj pentru zona lombară, care scârţâia dureros, am reluat alergarea, speriat că vine Maratonul Olteniei şi iar m-am înhămat la o treabă care mă depăşeşte. Cu ocazia asta am testat şi noua gamă de produse sărate Endurance + lansată de Isostar, un pachet complet de produse cu un gust nou, conceput să te ferească de necaz în cursele lungi. Când simţi că te-a turtit căldura, că s-a scurs şi ultimul strop de transpiraţie din tine şi picioarele nu te mai ascultă, că oboseala îţi invadează fiecare celulă iar stomacul dă semne de revoltă, e clar că te-ai deshidratat şi ai pierdut multe săruri și electroliți. Gama de produse sărate Endurance + de la Isostar te ajută să n-ajungi în faza asta și îţi susţine efortul cu elementele necesare, mizând însă pe un gust diferit. Primul care m-a…

N-am nimic de ascuns: pentru mine, 2015 a fost un an cumplit. Cu câteva raze de speranţă pe ici, pe colo, de care mă mai agăţ când simt că mă scufund. Ianuarie nu prevestea nimic bun. Terminasem 2014 cu nişte necazuri pe plan personal şi cred că pe fondul ăsta de stres m-am accidentat la piciorul drept. Am alergat cam cu furie atunci. Timpul trecea şi se apropia maratonul de la Paris, despre care v-am povestit chiar aici. Am trecut prin toate chinurile şi când începusem să cred că totul s-a dus pe apa Sâmbetei, am dat de un doctor care m-a liniştit şi mi-a dat tratamentul potrivit care m-a scăpat de necaz. „Succes la maraton!”, mi-a urat. Şi a avut dreptate: cu doar trei săptămâni înainte, am încercat să îngraş purcelul în ajun şi, deşi ştiam că nu voi face mare brânză, tot ce-mi doream era să termin cursa.…

„Frate, mai alergăm şi noi azi?”. E trecut bine de ora 11.00 şi nu mai am răbdare: sunt din nou pentru prima oară pe un traseu de trail, dar de data asta freamătă în mine pofta de alergare. Normal, e fără pante, aici e de mine! Deocamdată băgăm joc de glezne şi ne uităm ca… alergătorul la poarta de start. Am plecat dis de dimineaţă din orăşelul nostru, patru „iepuraşi de câmp” din care unul, Claudiu, e „tăbăcit” bine prin păduri. Noi ăştialalţi, prieteni cu asfaltul, ne propunem să terminăm cu bine, deşi fiecare îşi pune în gând un timp ideal cu care s-ar declara fericit. Neştiind traseul, mă gândesc că orice timp sub două ore pe 21 de kilometri e bine primit. Planuri, gânduri, frânturi de „dar dacă…”, speranţe – „hai că totul va fi bine!”, verificări – „sigur n-am uitat ceva?”… ce-mi plac dimineţile astea! Dimineţi pentru care…

Toni Dumitru Mă simt ciudat: n-am emoţii deloc înainte de cursa asta. Sunt atât de nepregătit, încât n-am nimic de pierdut şi tocmai inconştienţa asta mă face curios să văd de ce sunt în stare. Îl mai ţineţi minte pe colegul care nu se stresa deloc înainte de examen, deşi nu învăţase nimic? Ei, aşa-s eu înainte de Maratonul Olteniei! Recunosc că m-am cam culcat pe-o ureche şi din când în când tot ce-am făcut a fost să mă întorc pe cealaltă. Ştiu bine că la alergare n-ai cum să copiezi, dar eu stau liniştit. De fapt, sunt un inconştient. E abia a doua mea cursă montană şi eu n-am băgat măcar o pantă vara asta. Cum? Nimeni n-are rucsac? „Aterizez” în Râmnicu Vâlcea sâmbătă seară şi aflu că stau în acelaşi hotel cu Gabriel Solomon. Primul semn bun, îmi zic. Seara trece repede, în faţa unei porţii de paste,…

Am început să fac sport …. în primăvara anului 2012, la 38 de ani, când am obținut permisiunea de a lucra de acasă, după opt ani foarte grei, în care am făcut zilnic naveta, pe o distanță de 300 de kilometri dus-întors, luptând din greu cu oboseala cronică, cu stresul și depresia care mă apăsa. Bunul meu prieten Emilian Isailă mi-a spus că dacă nu voi începe să fac mișcare, voi ajunge să zac în fiecare zi  în fața computerului, iar monotonia cotidiană mă va toca psihic. Trebuie să sparg, cumva,  rutina care se prefigura. Așa că am ales să alerg, îndrumat de la distanță de Emi. Maratonist cu vechime, el m-a ghidat și a anticipat multe dintre greșelile care m-ar fi măcinat fizic și psihic. Dar tot am reușit să comit  câteva, unele elementare, ca să am și eu ce povesti altora. Îmi amintesc că la început… alergam în…

Poate alergarea să-ţi vindece rănile? Poate să-ţi alunge tulburarea care te macină pe dinăuntru şi să te ajute să faci pace cu tine însuţi? Cu gândurile astea am luat calea Braşovului, la Maratonul Internațional Brașov, aflat la prima ediție, în încercarea de a mă linişti şi de a găsi o fărâmă de speranţă, la aproape două săptămâni după ce am pierdut un om drag. M-am întrebat ce rost mai are să particip la un maraton dacă nu mai am suflu, dacă nu mai cred în fiecare pas pe care îl aveam de făcut, dacă plăcerea alergării era sufocată de durerea mistuitoare a despărţirii de socrul meu, la care am ţinut mult şi de la care mai aveam atâtea de învăţat. Dar am decis că de data asta nu voi alerga pentru mine şi va trebui să o fac pentru el. I-ar fi plăcut mult să vadă medalia, să o pipăie…

Toni Dumitru Privesc „cocoaşele” care sparg orizontul Dobrogei şi mă gândesc că eu am vrut-o: nu pot să dau vina pe nimeni. Tovarăşul meu de drum, Claudiu Dinescu, m-a adus aici şi e convins că o să-mi placă. Eu simt că am două variante mari şi late: va fi ceva magnific sau voi muşca din ţărână şi nu voi mai părăsi niciodată asfaltul. Pe 2 mai, în zori, când lumea încă nu şi-a revenit după „fiesta” cu mici şi bere, părăsim orăşelul nostru de câmpie ca să cucerim munţii tociţi de vânt ai Dobrogei. Sunt debutant la o cursă montantă, aşa că un semi la Maratonul Măcin mi s-a părut cea mai potrivită ocazie pentru a părăsi asfaltul şi a încerca altceva. E o competiţie nouă, micuţă, eco, aflată la a doua ediţie, la care vin mulţi alergători din zonele de câmpie, dornici să facă saltul la înălţime, dar şi…

de Toni Dumitru S-a făcut mai bine de o săptămână de când am trecut linia de sosire şi impresiile s-au mai sedimentat. E momentul să privesc puţin înapoi şi să parcurg din nou ultimii 42 de kilometri şi 195 de metri ai lungului drum către finişul de la Paris. Mă văd din nou, sâmbătă seara, în micuţa cameră de hotel din Montparnasse, pregătindu-mi, pe un scaun rabatabil din lemn, „arsenalul” pentru a doua zi, de la şosete până la şapcă. Atent la fiecare detaliu, încercând să reduc orice posibilitate de a face vreo prostie dimineaţa, când voi fi pe fugă, am grijă să nu-mi scape nimic – fac un check-list şi totul pare în regulă. E trecut de miezul nopţii şi trebuie să mă culc urgent; la 6.30 e trezirea. Din fericire, nu mai am emoţii, nu mă mai pot gândi la ce va fi mâine, ca altădată. După o…

de Toni Dumitru Dragi prieteni, se apropie momentul zero al experimentului Paris! 🙂 După un zbor perfect, am preluat imediat bagajele şi fuga la hotel. Dar cu toate strădaniile noastre, aglomeraţia de vineri seară din Paris nu ne-a lasat nicio şansă ca să ajungem în aceeasi zi la Salon du Running, organizat la Portes de Versailles. Am lasat-o pe sâmbătă şi bine am făcut. A doua zi am înţeles că am avut noroc. Ne-am mulţumit cu o seară petrecută la restaurant, în compania prietenilor alergători şi a susţinătorilor. Carbo-loading serios, nu glumă! 🙂 Sâmbătă dimineaţă am participat la Paris Breakfust Run, o alergare uşoară de 5 kilometri. Startul s-a dat din zona Arcului de Trumf, iar finişul a avut loc în apropiere de Turnul Eiffel. Pe o vreme închisă şi răcoroasă, m-am simţit bine alături de 3.000 de oameni veniţi din toate colţurile lumii, dornici de o tură lejeră prin…

de Toni Dumitru A venit vacanţa cu avionul de Franţa! Gata cu poezia, cu gândurile adânci, cu închipuirile mele despre ce şi cum va fi! Astăzi e plecarea şi lucrurile încep să se aşeze, aşa, în general, dar şi în valiza mea. Ultimele două zile le-am petrecut pe „repede-înainte”, într-un continuu dute-vino, străduindu-mă să-mi rezolv sarcinile de serviciu, să acopăr necesarul pentru deplasare şi să vă ţin şi pe voi la curent cu mersul „experimentului Paris”. Sunt mulţumit că am reuşit să bifez tot ce am avut trecut în „Top To Do List”. Las totul „la cheie” şi de acum mă pot îndrepta spre Paris. Mă simt cam obosit, dar e normal, sunt obişnuit, aşa păţesc mereu când trebuie să plec la drum lung, se adună multe lucruri de făcut şi consumul fizic şi mental este pe măsură. Dar îmi place această stare de febrilitate, ar fi nefiresc să n-o…

de Toni Dumitru Intru pe site-ul maratonului şi nu-mi vine să cred: mai sunt 3 zile până la start! 3 zile până când mă voi trezi în zori, îmi voi pune pantofii în picioare, voi lega şireturile cu mare grijă şi mă voi îndrepta spre start. O aventură grea, teribil de întortocheată, care a început în urmă cu aproape un an, plină de peripeţii, de emoţii şi de învăţăminte. La capătul acestui periplu intens, simt că indiferent cum se va termina cursa de duminică, am câştigat deja. Mă voi bucura de o experienţă extraordinară, voi alerga din nou la un maraton important şi voi fi înconjurat de oameni frumoşi. Ce altceva aş putea cere mai mult? O medalie, desigur 🙂 E o recompensă frumoasă şi mă voi strădui să o câştig. Primesc tot mai multe mesaje de susţinere. Oameni pe care îi cunosc sau persoane străine îmi urează succes şi…