Pe 21 martie e Ziua Mondială a Sindromului Down
Pe 21 martie, în întreaga lume se sărbătorește Ziua Mondială a Sindromului Down. Pentru a marca această zi, Special Olympics România invită publicul larg să fie socksy pentru o zi. Cei dornici să sărbătorească abilitățile și potențialul persoanelor cu sindrom Down sunt invitați să poarte șosete desperecheate și cât mai colorate și să posteze pe conturile de Facebook o fotografie cu astfel de șosete însoțite de hashtag-urile #suntsocksy, #sindromdown și #specialolympicsromania. Cele mai vesele și originale fotografii vor primi premii din partea partenerilor campaniei.
(c) Special Olympics Romania
De ce șosete colorate? La microscop, cromozomii arată ca niște șosete colorate! Iar unii dintre noi au o „șosetă” în plus, așa cum este cazul celor cu Sindrom Down. Astfel, simbolul internațional pentru Ziua Mondială a Sindromului Down este o pereche de șosete desperecheate și cât mai colorate.
De asemenea, 7card organizează o galerie socksy cu vânzare, în beneficiul Special Olympics România. În cadrul unui eveniment online, cei interesați să susțină cauza Special Olympics România pot cumpăra lucrări originale semnate Arina Gheorghiță, realizate special cu ocazia Zilei Mondiale a Sindromului Down. Detalii despre galeria online cu vânzare pot fi văzute aici.
Partenerii campaniei de conștientizare „Fii socksy pentru o zi!” sunt: Madam Mitza, Șoseta 3, Made in Roșia Montană, Ciorapii Floricăi, 7card și Starbucks.
Despre Sindromul Down
Sindromul Down este termenul folosit pentru un set de simptome cognitive si fizice care pot rezulta din exista unui cromozom 21 în plus (trisomia 21). Sindromul Down este cea mai frecventă cauză cromozomială pentru dizabilitatea ușoară spre moderată.
În general, copiii cu sindrom Down se dezvoltă comportamental mai lent decât alți copii. Cauza apariției trisomiei 21 este necunoscută.
Dezvoltarea fizică a copiilor cu sindrom Down este, adeseori, mai lentă decât în cazul celor fără sindrom Down. De exemplu, din cauza musculaturii slab tonifiate, un copil cu sindrom Down învață mai greu să se sucească de pe o parte pe alta, să stea, să se așeze și să meargă.
În ciuda acestei lentori, copiii cu sindrom Down pot participa la activități pe care le fac, în mod obișnuit, copiii fără dizabilități. Primilor le va lua mai mult timp să facă unele lucruri, însă într-un final le pot face pe cele mai multe dintre ele.
Problemele cognitive – gândire și învățare – sunt caracteristice persoanelor cu sindrom Down și sunt, de obicei, moderate. Printre problemele cognitive și comportamentale se numără: deficitul de atenție, comportamentul impulsiv, învățarea lentă și întârzierea în vorbire.
Cu toate acestea, nimic nu îi împiedică să iasă din casă și să facă sport pentru sănătate, cu atât mai mult cu cât problemele de sănătate asociate (probleme hormonale și glandulare, pierdere a auzului și a văzului, precum și probleme cardiace ) se pot agrava dacă nu fac acest lucru.
Despre Special Olympics România
Special Olympics este o mișcare globală care valorifică potențialul uman prin puterea transformatoare a sportului. Special Olympics ajută persoanele cu dizabilități intelectuale să fie acceptate și implicate ca membri activi ai comunităților din care fac parte, pentru a crea o societate respectată și incluzivă pentru noi toți. Folosind sportul drept catalizator, împreună cu programele colaterale de sănătate și educație, Special Olympics luptă împotriva pasivității, nedreptății și intoleranței. În România din 2003, Special Olympics a ajutat, până în prezent, peste 25.000 de copii, tineri și adulți cu dizabilități intelectuale să fie cetățeni activi ai comunității.
Cum te pregătești pentru o cursă cu obstacole
Nu foarte dezvoltat în România, acest concept de competiție mizează mai degrabă pe ideea de efort de echipă și distracție, cu prieteni sau cu colegi de birou.
Dar un circuit de acest tip este foarte interesant, din mai multe motive: te scoate din antrenamentele clasice, fie ele doar alergare sau doar clase de fitness sau doar forță la sală; te face să gândești, să te adaptezi la fiecare element al cursei de obstacole – fie că trebuie să te târăști pe un teren mâlos, să traversezi un tunel strâmt, să traversezi un sistem de bare prin efortul brațelor, să te cațeri pe garduri verticale sau orice altă provocare prezintă circuitul; te face să improvizezi, să îți pui la bătaie resursele fizice și de strategie; îți activează absolut toate reflexele și grupele de mușchi.
În general, circuitele curselor cu obstacole au elemente inspirate din antrenamentul militarilor profesionisti sau al trupelor speciale.
Chiar dacă poate părea pentru unii mai mult distractiv decât sportiv, vă garantez că nu e. Combinația de forță cu viteză și agilitate, într-un ritm susținut, cere o anumită pregătire și ceva antrenament.
Am pregătit câteva sugestii pentru tine, dacă te gândești să abordezi un astfel de circuit în cadrul unei competiții. Sau poate că ești curios cu ce poate ajuta un astfel de antrenament.
Sunt patru puncte cheie de care trebuie să ții cont în programul tău de pregătire și le vom lua pe rând.
Exerciții de forță și flexibilitate
Nu trebuie să lipsească din meniul tău, indiferent de sportul pe care îl practici. Dacă nu reușești să faci câteva flotări, să ridici greutăți (adaptate nivelului tău) sau nu ai stat niciodată în poziție de planșă (așa numitele planks), atunci nu îți va fi prea ușor la cursa asta…
Pentru că va fi nevoie să îți folosești forța corpului ca să urci pe pereți verticali sau poate să te cațeri pe scări din funie sau să te târăști în spații strâmte și să te ridici repede, în alergare…
Exercițiile de forță sunt fundamentale și nu doar că te fac un sportiv mai bun, dare le te păzesc și de eventualele accidentări – mușchii, încheieturile sunt întărite și nu mai cedează așa ușor.
Alergare de tip trail
Dincolo de faptul că alergarea pe pământ sau potecă este cu mult mai sănătoasă pentru încheieturi decât cea pe asfalt, alergarea de trail îți aduce următorul câștig: te face stăpân și comfortabil pe teren accidentat. Îți dezvoltă agilitatea și focusul.
Atunci când sari peste pietre sau rădăcini, când îți adaptezi viteza pe coborâre și suflul pe urcări, toate acestea îți dezvoltă simțul echilibrului dar și anumiți mușchi de stabilitate, destul de nedezvoltați dacă alergi doar pe asfalt.
Cursele cu obstacole se țin în general pe iarbă și pământ, și ia în considerare că va trebui să te cațeri, să te târăști, să sari și să pui la bătaie cam toate grupele de mușchi.
Antrenamentul tip circuit
Acest antrenament constă în repetarea fără pauză a unor serii de exerciții și trecerea bruscă de la un tip de serie de exerciții la un altul. Este important pentru că simulează într-un fel efortul tău într-o cursă cu obstacole: probe scurte, intense și diferite, fără pauză între ele.
În general, un circuit complet dureaza aproximativ 15 minute si constă in câteva exercitii cu greutăți, plus un element cardio. Iată un exemplu: exerciții – împins deasupra capului cu gantere, flexii cu gantere, flotări cu gantere în mâini, plus genuflexiuni. În acest caz însă, nu ai nevoie de greutăți precum gantere, pentru că ideal este să te antrenezi cu propria greutate a corpului tău. Exact asta vei face în cursă, așa că trebuie să fii cât mai specific cu tipul de effort în pregătirea ta.
Aici, pe Greatist.com, vei găsi tipuri de exerciții cu propria greutate și nu trebuie decât să-ți alegi câteva și să îți creezi o serie de repetări.
Intervalele de viteză
La ce sunt bune intervalele de alergare viteză? Păi, te ajută să fii mai rapid în ziua cursei. Pentru a simula ce va fi atunci, te sfătuiesc să incluzi o varietate de ritm (pace), ca să te obișnuiești cu tranziția de la târât la alergare din cadrul unei curse cu obstacole.
Poți încerca intervale pe pistă de tartan sau repetări la deal. Dacă nu ai prin apropiere nici pistă și nici dealuri, mergi la sală și încearcă un antrenament de alergare tip fartlek, pe bandă. Alergarea de tip fartlek este un concept suedez ce presupune alergare în ritmuri diferite. Exemplu: începi prin încălzire, apoi jogging, treci la un ritm rapid, revii, iarăși crești ritmul și tot așa.
Acesta este totuși cel mai puțin indicat dintre toate, având în vedere obiectivul tău. Ai nevoie să fii în natură și să te cuplezi la tot, deschizându-ți simțurile.
Sigur că e fundamental cum așezi toate aceste tipuri de antrenament într-o ecuație, pentru a evita accidentările sau oboseala. Chiar dacă nu se regăsesc în exemplele de mai sus, recuperarea, odihna precum și alergările ușoare sunt implicite.
În niciun caz să nu treci la interval de viteză după un antrenament de tip circuit. Și mereu să faci pauză de recuperare și să observi cum te simți la antrenamente. Nu toate antrenamentele presupun să împingi pedala de efort la maximum, ba chiar e total contraindicat.
Succes în alegerea cursei de obstacole potrivite pentru tine și nu uita să urmezi un program de antrenament înainte de a participa la una.
Articol apărut și în ediția de weekend a ziarului Romania Libera (print și online).
*
Dacă sunteți în căutarea unei astfel de curse, pe 21 mai va avea loc în parcul Pantelimon din București cursa cu obstacole – necompetitivă – Asaltul Lupilor. Traseul are 5 kilometri iar concurenții, individual sau în echipe de minim 4 membri fiecare, se vor confrunta cu scări suspendate, fumigene, gropi cu apă și noroi, tunele subterane, precum și cu alte obstacole naturale sau artificiale, pregătite de organizatori.
Mai multe detalii pe http://www.asaltullupilor.ro/ si pe pagina de Facebook a evenimentului.
Adrenallina.ro este partener media al evenimentului.
Alpinista Cristina Pogăcean: “Frica este abilitatea corpului de a se apăra, este un lucru bun că există”
Demult voiam să ascult povestea Cristinei Pogăcean. Îi urmăream performanțele în alpinism și escaladă și voiam să știu ce e în spatele fotografiilor spectaculoase – Cristina esacaladând un perete de gheață, urcând vârfurile lumii, împreună cu alpinistul Cosmin Andron, soțul ei.
Cristina are în portofoliu nenumărate premii 1 în competiții de bouldering, escaladă sportivă, escaladă pe gheață, dar și 2 poziționări spectaculoase la Campionatul Mondial de Escaladă – este în acest moment cel mai bine clasat sportiv român la un campionat mondial de escaladă pe gheață, la proba de viteză.
Reușește nebunia de a face performanță într-un sport nu foarte dezvoltat sau vizibil în România, mai ales în condițiile în care are un full time job.
Am întrebat-o cum reușește și care îi sunt motivațiile.
p.s.: pagina Cristinei este aici: https://www.explore-share.com/mountain-guide/cristina-pogacean/
(c) arhiva RG&B, Alexandru Sava
Adrenallina.ro: Bun găsit, Cristina, dacă ar trebui să descrii cuiva total nefamiliarizat sporturile pe care îl practici, cum le-ai descrie?
Cristina Pogăcean: Pentru că între bouldering şi alpinism sau între escalada pe stâncă şi escalada pe gheaţă este o mare diferenţă de abordare, le consider sporturi separate, care necesită antrenament specific. Toate însă au la bază acelaşi principiu, abilitatea noastră de a ne căţăra, care este genetică.
Cum a apărut interesul pentru escaladă, de ce tocmai escalada? A fost dragoste la prima căţărare sau ai descoperit pe parcurs faptul că e pentru tine?
Am fost un copil neastâmpărat, mereu cu prea multă energie şi mereu făceam câte o năzbâtie dacă nu eram supravegheată.
Astfel că la noi în casă erau urme de pantofi pe tavan iar locul meu preferat în care mă ascundeam era pe un hol îngust şi întunecat, unde stăteam ca un păianjen, în compresie între doi pereţi la nivelul tavanului. De acolo urmăream toată mişcarea din casă fără a fi văzută. 🙂
Aşa că a existat dintotdeauna un interes doar că nu ştiam că se numeşte aşa :).
(c) arhiva RG&B, Alexandru Sava
Eşti în prezent cel mai bine clasat sportiv român la un campionat mondial de escalada pe gheaţă, graţie performanţelor tale din 2011 şi 2012, de la Campionatul Mondial de Escalada pe Gheaţă. Cum ai reuşit aceste performanţe, sau, mai corect spus, cum reuşeşti să faci performanţă având în vedere că practici acest sport la nivel de amator? Înţeleg că ai un job full time.
Faptul că m-am clasat pe locul 6 şi locul 8 la Ice Climbing World (ICW) a fost pură coincidenţă şi nu este vorba despre o aroganţă. Obişnuiam să particip la Cupa Răchiţele, unde în câteva ediţii s-a ţinut şi Campionatul Naţional de Căţărat pe Gheaţă.
Pentru că de fiecare dată numărul participantelor era foarte mic, la limita de a se ţine concursul, nimeni nu a dat o importanţă majoră acestui sport, era mai mult un sport de agrement. Cu atât mai mult în proba de viteză, concurenţii foloseau pioleţi normali, iar la Cupa Mondială se folosesc cârlige speciale pentru agăţat, care necesită o altă tehnică.
Totuşi, în 2011, clubul în care eram membru organiza deja a 6-a ediţie a IWC Buşteni, asa ca mi-am luat inima-n dinţi şi mi-am zis că cel mai rău lucru care se poate întâmpla este să ies pe ultimul loc. Dar eram oarecum împăcată cu această idee.
M-am înscris cu ceva timp înainte iar cu o săptămâna înainte de IWC Buşteni a fost Campionatul Naţional la Răchiţele, unde am reuşit să-mi fisurez metatarsienele de la piciorul stâng, pentru că am fost asigurată static în timpul unei căzături, iar şocul a fost absorbit de laba piciorului.
Mă aflam cu o săptămână înaintea concursului, şchiopătam destul de tare iar doctorul mi-a recomandat repaus cel puţin o lună. Aveam dubii destul de mari dacă e bine să merg sau nu, dar fiind deja înscrisă la concurs şi neavând aşteptări destul de mari, am participat pentru experienţă.
În ziua concursului m-am prezentat alături de ceilalţi participanţi, eram singura concurentă care nu avea cârlige de gheaţă :). Pentru că băieţii au început primii, mi-am făcut curaj şi am întrebat un participant din lotul Rusiei dacă îmi împrumută cârligele lui după ce termină.
Am avut noroc, deşi pe fața lui se vedea un oarecare zâmbet după ce m-a văzut la baza peretelui de gheaţă cum încercam să agăţ cârligele pentru prima dată, să văd cum funcţionează.
După ce a aflat că va fi prima dată pentru mine că mă voi caţăra cu cârlige a început să facă glume pe seama mea alături de colegii lui dar totuşi mi-au urat succes.
A început concursul, competiţia s-a desfăşurat în stil piramidal şi eliminatoriu, adică cine a avut timpul mai bun pe cele două manşe a câştigat. După 4 runde în care îmi perfecţionam din ce în ce mai bine tehnica şi timpul, am aflat că m-am calificat în finală. Adică eram printre cele 8 finaliste, deja asteptariile mele, şi nu numai ale mele, erau depăşite :).
În final m-am ales cu un loc 6 şi cu o pereche de cârlige pentru gheaţă primite cadou din partea băieţilor din lotul Rusiei. 🙂
Cu un an mai târziu, am reuşit doar un loc 8, deşi eram mult mai bine antrenată, diferenţa au făcut-o presiunea pshihologică şi aşteptările, care de această dată au fost mult mai mari.
(c) arhiva personala
Cât de mult te motivează competiţia? Şi ce obiective ţi-ai propus anul acesta, în viitor?
Îmi place să particip la concursuri, deşi nu mai sunt aşa de motivată să mă antrenez pentru un concurs anume. Obiectivele pe care mi le-am propus sunt din ce în ce mai mult legate de proiecte la căţărat, indifent că este vorba de escaladă sau alpin. Totuşi, din punctul meu de vedere competiţia înseamnă evoluţie.
Cum arată comunitatea acestui sport în România? Cât de dezvoltată este? De ce este nevoie pentru performanţă în acest domeniu?
În România comunitatea de căţărători este încă mică dar ia amploare de la an la an, iar acest lucru se datorează apariţiei sălilor de căţărat.
Ca în orice sport şi aici principalele elemente pentru performanţă sunt: baza de selecţie cât mai mare şi nevoia de antrenori, care au început să apară odată cu generaţia mea, dar în România este încă o noutate.
(c) arhiva personala
Cum te antrenezi? Care sunt antrenamentele complementare, ce alte sporturi practici? Cât din timpul tău este dedicat antrenamentelor?
Am nevoie de un obiectiv anume în jurul căruia încep să clădesc un antrenament, altfel nu sunt sunt deloc motivată să mă antrenez, indiferent că este vorba despre cardio sau antrenament specific pentru căţărat.
Dacă nu am un obiectiv, toate activităţile pe care le practic sunt de plăcere. Şi cred că e bine să existe o balanţă între a fi focusat pe antrenament şi a lăsa corpul să respire.
Mă limitez la bouldering, escalada pe stâncă, escalada pe gheaţă, alpinism, expediţii tehnice şi de altitudine şi schi.
Am avut perioade în care m-am antrenat şi 5 ore pe zi, în fiecare zi din săptămână şi am avut perioade în care m-am antrenat doar de 2 ori pe săptămâna 2 ore pe zi, în funcţie de motivaţie şi obiectiv :).
(c) www.icsphoto.ro
Practici escalada împreună cu soţul tău, Cosmin Andron, şi împreună aţi reuşit performanţă de a fi nominalizaţi la premiul „Pioletul de Aur”, unul din cele mai prestigioase premii oferite în alpinism. (n.r. Nominalizare pentru ascensiunea în premieră mondială pe vârful Gandharva Chuli – 6248 m (Himalaya regiunea Annapurna). Ce a însemnat pentru voi această recunoaştere? Cum a fost expediţia?
Vreau să precizez că am fost aleşi pe lista lungă a premiului „Pioletul de Aur”, din care au fost nominalizate 7 ascensiuni, din care două au câştigat Pioletul de Aur.
A fost un traseu frumos, pe un vârf pe care noi am avut plăcerea de a urca în premieră. În primul rând am urcat acest vârf pentru noi iar faptul că am primit această recunoaştere din partea comisiei „Piolet d’Or” a fost un motiv de bucurie suplimentar.
Este un pas mic, prin care le-am atras atenţia că şi ascensiunile româneşti se ridică încet, încet la standardele alpinismului mondial din prezent.
(n.r. Mai multe detalii despre expediţie le puteţi găsi aici).
Ce înseamnă să deschizi noi trasee?
Orice ascensiune deschisă în premieră, indiferent de gradul acesteia, îţi ridică mult mai multe semne de întrebare decât o ascensiune deja cunoscută. Faptul că nu ştii ce te aşteaptă, faptul că s-ar putea să ajungi la un pasaj pe care nu poţi să-l treci, faptul că nu ştii de fiecare dată cum poţi să coborî, sunt factori psihologici care cu siguranţă îţi fac ascensiunea mai grea.
Un exemplu asemănător este un traseu de maraton pe care alergi pentru prima dată şi pe care nu ştii cum să-ţi gestionezi ritmul şi timpul de alergare, pentru nu ştii ce va urma.
Cât rezişti fără sport?
Sunt o persoană care se adaptează destul de repede la condiţiile date. Lucru care l-am învăţat şi în expediţii, pentru că sunt zile de vreme rea în care trebuie să stai în cort şi să aştepţi, fără să poţi face mare lucru.
(c) Mircea Gherase
Cum te-a conturat acest sport?
Cu siguranţă m-a făcut o persoană mai puternică, nu doar fizic ci şi mental. 🙂
Cum te înţelegi cu frica? Cum o gestionezi?
Frica este abilitatea corpului de a se apăra, este un lucru bun că există şi cred că ar fi un lucru rău dacă nu aş avea acest sentiment.
Cât mental în sportul ăsta şi cât fizic?
În alpinism, mai ales în deschiderea de trasee noi, balanţa înclină înspre capacitatea mentală.
Asta nu înseamnă că nu trebuie să te pregăteşti fizic pentru un anumit obiectiv în sine, ci înseamnă că oricât ai fi de bine pregătit fizic, factorul psihologic şi experienta sunt cu o treaptă mai sus.
Cel mai bun lucru care ţi s-a întâmplat.
Faptul că am reusit să fac un mod de viaţă din acest sport. 🙂
Ana Mega, recordmenă națională Ironman: “După primul podium, triatlonul mi-a influenţat viața!”
Este frumoasă, ambițioasă și finalizează curse prin care își depășește limitele. Așa ar suna un intro al unui reportaj TV cu Ana Mega :), doar că ar fi clișeistic și insuficient pentru a o portretiza.
Am făcut și noi o încercare la Adrenallina în direcția asta, prin acest interviu :), lăsând-o mai ales pe ea să vorbească.
Ana este în acest moment cea mai bună femeie româncă pe distanța unui triatlon tip Ironman (3, 8 km înot, 180 km bike, 42 km alergare), record pe care l-a stabilit anul trecut, la Ironman Possedorf, Austria.
De fapt, anul trecut a câștigat și Romanian Triathlon Series, adică a fost declarată cea mai bună triatlonistă în seria triatloanelor clasice, pe șosea, la categoria elite.
Dacă mai adăugăm la rețeta asta și faptul că a făcut 2 Ironman-uri în decurs de 1 aproximativ o lună și ceva, al 2-lea soldat cu record național, între ele concurând la distanțele scurte de tri, pe care le-a mai și câștigat, atunci chiar te întrebi: cum naiba a reușit să facă asta?!
Ne spune imediat:
TriChallenge Mamaia 2016, (c) Radu Cristi
Adrenallina.ro: Ana, în primul rând felicitări pentru performanțele tale! Ştiu că ai descoperit triatlonul întâmplător şi prima ta competiţie a fost Triathlon Challenge, Mamaia, 2013. Cum a fost competiţia, mai ţii minte? Atunci s-a produs declicul?
Ana Mega: Am participat la Triathlon Challenge Mamaia la încurajările unui prieten foarte bun, care mi-a garantat că voi termina această cursa fără să mă inec… Eram la început atunci cu înotul şi am avut emoţii ca şi cum aş fi dat un examen pe viaţă şi pe moarte acolo, pe cei 750 m.
Distanţa asta părea atunci interminabilă pentru mine, mă gândeam doar cum o să mă vadă salvamarii atunci când voi ridica mâna, anunţând că nu mai pot.
Proba de alergare a fost amuzantă, treceam pe lângă poliţiştii care supravegheau traficul şi dădeam palma cu ei. A fost prima cursă fără presiune, fără să mă gândesc la timp, la podium, pur şi simplu mă gândeam să termin cursa în siguranţă!
Am plecat acasă după cursă. Când am aflat ulterior că am fost strigată pentru podium şi eu nu am fost acolo… atunci a fost de fapt acel declic.
M-a cuprins o mare mâhnire şi am încercat din răsputeri să repar momentul acela. După ce am urcat pe un podium al unei curse, de atunci şi până în prezent triatlonul mi-a influenţat viața.
Cum ai trecut la probe lungi, half şi apoi Iron? Şi cum simţi diferenţa dintre triatlonul clasic şi cel pe distanţă lungă şi foarte lungă?
Nu m-am gândit foarte mult la această trecere, pur şi simplu am mers înainte cu gaşca, încrezătoare că pot reuşi! Au fost fundamentale sprijinul şi încurajarea antrenorului meu, Filip Grigorescu, şi susţinerea soţului meu.
Antrenamentul pentru Ironman înseamnă foarte multe ore de pregătire: sute de km la înot sau alergare, mii de km pe bicicletă şi la fel de multe antrenamente în sala de forţă, plus streching sau masaj.
Odată cu pregătirea fizică se întărește şi forța psihică. Pentru un triatlon clasic orele de pregătire scad, volumul scade, dar totul pleacă de la pshic, în ambele curse sau distanţe.
Înainte de fiecare cursă te pregăteşti mental cum s-o abordezi. Eu îmi pregătesc fiecare cursa tactic, de acasă.
(c) Events Photographer
Ce îţi da ţie anduranţă, în speţă Ironman-ul?
Îmi satisface nevoia de competiţie cu mine însămi, mă face să pot să-mi accesez resursele până la limită.
Ţi-ai dorit mult acest record şi ai muncit pentru el. Spune-ne, cum ai reuşit să faci 2 Ironman-uri într-un interval de 5 săptămâni, dintre care al 2-a lea soldat cu recordul naţional? Cum ai fost în perioada aceea, psihic, fizic: iulie-septembrie?
Obiectivul pentru primul Ironman la care m-am scris – Ironman Zurich, finalizat cu 11h 56′ 52”, a fost să termin această competiţie sub 12 ore, ceea ce s-a întâmplat.
În acest sens am început un program spartan de pregătire, sub supervizarea directă a lui Filip Grigorescu. În timpul pregătirii mi-a încolţit ideea că pot depăşi recordul naţional.
Din păcate, cursa de la Zurich nu este o cursă de viteză, din cauza diferenţei de nivel la cei 180 km de pedalat. (n.r. 1280 m diferenţa de nivel).
La finalul cursei, care era şi primul meu Ironman, mă încercau două sentimente contradictorii: unul de bucurie că reuşisem să mă încadrez în timpul propus, iar al doilea de dezamăgire că nu reuşisem să bat recordul naţional (n.r. timp 11h 34′, deţinut de Dana Torok)
Aşa cum am menţionat mai sus, am urmat un program strict de pregătire cu Filip, şi mă simţeam extraordinar fizic. Apoi, după cursa asta, a trebuit să lupt mental cu mine pentru a mă încărca fizic şi psihic pentru o nouă încercare.
Cu toate că pregătirea fusese programată ca vârful de formă să-l obţin pe 24 iulie, atunci când a fost competiţia de la Zurich, am continuat să muncesc. Simţeam Zurich-ul ca pe o nemulţumire cumva.
Sunt o persoană ambiţioasă, asta a ajutat, şi la asta s-a adăugat suportul lui Filip şi Cristina Grigorescu, al soţului meu Costin, şi al prietenei mele, triatlonista Antoanela Manac. Am tras în ultima lună din greu, pentru pentru a-mi atinge scopul final: recordul naţional.
Am avut cursa din Austria, la Podersdorf pe 4 septembrie, şi am reuşit: timp final 11h 23′ 49”.
alergand spre recordul national (c) arhiva personala
Ce ai simţit la linia de finish din Austria? Cum a fost cursa?
Proba de înot a mers bine, la proba de bicicletă vântul mi-a cauzat mari probleme, precum şi faptul că erau destul de multe ture la bike – simţeam cum pedalez şi borna kilometrică nu scădea…
Simţeam că nu se mai termină, la alergare picioarele erau foarte grele, începusem să simt că nu voi termina cursa din cauza extenuării…
Clar nu eram refăcută complet după Ironman Zurich. Am reuşit să îmi găsesc toate resursele ca să termin cei 42 de km ai maratonului.
La final a fost… hmmm, cu siguranţă aşa se resimte un colţ de fericire; te simţi eliberat, realizezi că ai făcut ceva cu adevărat greu şi asta depăşeşte orice suferinţă!
Înainte de fiecare cursă mă trec emoţii, sentimente necunoscute până atunci, stres… Dar dacă mă întreabă cineva dacă merită, nu aş găsi cuvinte să exprim ceea ce simt la finish-ul fiecărei curse… Merită, merită, de 10000 de ori merită!
Cum ai reuşit că combini competiţiile de triatlon clasic cu cele lungi şi foarte lungi? Ai intrat în curse lungi la intervale scurte după competiţii clasice, din Romanian Triathlon Series, şi invers. Cum s-a simţit asta pentru corp şi cum ai reuşit să ai rezultate foarte bune în ambele tipuri de competiţii? Având în vedere recuperarea, periodizarea antrenamentelor, planul specific de cursa şi aşa mai departe…
Aici a fost dibăcia lui Filip Grigorescu de a combina în aşa fel antrenamentele şi de a insera cursele de triatlon clasic ca fiind parte integrantă din programul de pregătire al Ironman-ului.
Pur şi simplu mi-am ascultat antrenorul, de la pregătire până la alimentaţie şi chiar odihnă!
Cursele de triatlon erau o experienţă în plus în drumul pentru marea mea realizare, erau nişte competiţii gen antrenament, unde pulsul o lua razna pentru că îmi doream un timp mai bun şi un loc pe podium.
O cursă de 2 ore 30 minute nu se compară cu una de 11 ore jumătate…Efortul e mult mai intens la triatlon, cursa fiind mai scurtă. Îmi doream locul 1 la Triathlon Road Series şi asta însemna să nu pierd nicio secundă degeaba!
Ce îmi amintesc este că la Triathlon Challenge Mamaia 2016, care a avut loc la fix o săptămâna după Ironman St. Polten, a fost cea mai grea cursă de triatlon la care am participat – eram epuizată pshic şi fizic, pur şi simplu nu mă mai ascultau picioarele…
Castigatoare Romanian Triathlon Series (c) arhiva personala
Cum arăta pentru tine o zi obişnuită anul trecut?
Anul 2016 m-am dedicat exclusiv triatlonului. Asta înseamnă că aveam două antrenamente pe zi, plus atenţie deosebită la alimentaţie şi odihnă.
Ziua începea de dimineaţă, la ora 6, 7 eram în bazin, unde mă antrenam 1h 30 la înot. Al doilea antrenament avea loc după-amiază, alergare sau bicicletă.
la antrenamente, cu antrenorul (c) arhiva personala
Bineînţeles că nu au lipsit nici antrenamentele de forţă în sala de fitness – aveam nevoie de putere ca să fiu mai rapidă. Între timp, îmi rezolvam problemele personale şi cele de serviciu.
De distracţie nu mai vorbesc, număr pe degete ieşirile în oraş cu prietenii. Mersul la plajă era ultimul lucru la care mă gândeam. Într-un cuvânt nu am mai avut timp de altceva, m-am concentrat numai pe antrenamente.
Cât de mult a contat pentru tine suportul antrenorului? Cât de important crezi că este pentru un sportiv amator să beneficieze de coaching profesionist?
După cum am scris mai sus, Filip a avut un rol extrem de important în ceea ce priveşte pregătirea cât şi starea psihică. Am avut foarte multe momente când mă gândeam că nu voi putea termina cursa, şi am făcut-o pentru că era acolo să mă încurajeze.
Dacă ar fi să sfătuiesc pe cineva care se pregăteşte pentru un Ironman sau un concurs de triatlon cu siguranţă i-aş spune să apeleze la un antrenor.
Tu nu ai început brusc să faci sport, ai în spate şi alte discipline sportive pe care le-ai abordat. Spune-ne mai multe despre celelalte hobby-uri sportive ale tale, şi, mai ales, cât de importantă a fost pentru tine această bază de anduranţă, atunci când ai făcut pasul către triatlonul de lungă distanţă.
Sunt o fire sportivă, mereu mi-a plăcut să fiu activă, îmi place mişcarea, îmi place să mă simt bine în propriul meu corp. Am încercat să fac din sport un hobby, să încerc cât mai multe activităţi sportive care să-mi demonstreze că sunt capabilă să duc la bun sfârşit orice îmi propun.
Sportul este cea mai ieftină metodă de încetinire a procesului de îmbătrânire.
Îmi plac sporturile de apă – kiteboarding, wakeboarding, surfing. Marele meu hobby este kiteboarding-ul, care implică timp şi efort fizic. Am mers în mai multe destinaţii unde se ţineau competiţii de kiteboarding. Am reuşit câteva locuri pe podium şi la astfel de competiţii. Cred că sunt în primul rând foarte competitivă cu mine însămi şi apoi cu ‘adversarii’!
Anul trecut am neglijat intenţionat cam toate sporturile pe care le practicam din plăcere pentru a nu îmi afecta pregătirea şi scopul: de a duce la bun sfârşit un Ironman.
Ana in aer la kitesurfing (c) arhiva personala
Ce crezi despre nivelul la care se găseşte triatlonul românesc în acest moment? Feminin, mai ales.
Depinde cu ce comparăm. Dacă ne uităm la anii trecuţi există un evident progres în ceea ce priveşte numărul participanţilor la evenimentele de acest gen. La nivel profesionist suntem încă departe de ceea ce se întâmplă la nivel mondial.
Ce urmează pentru tine? Ce îţi propui pentru anul acesta, următorii ani?
Pentru moment mă dedic familiei. Cu siguranţă voi găsi destule motivaţii în viitor să particip la un astfel de concurs. Fac sport în continuare, dar la un nivel mult mai mic şi mă axez mai mult pe fitness.
Ce te-a învăţat sportul? Ce ai aplicat din sport în viaţă de zi cu zi? Cum te-a schimbat?
Sportul înseamnă disciplină şi organizare, îţi conferă un stil de viaţă sănătos şi un corp asemenea.
Am descoperit oameni şi locuri noi, am realizat lucruri la care nici nu visam, iar satisfacţia că mă simt bine şi sănătoasă în trupul meu este cea mai importantă.
3 dintr-un foc pe 2017: Maratonul București, 10 k & Family Run și Semimaratonul București
Bucharest RUNNING CLUB, organizatorul celor mai mari competiții de alergare stradală din România omologate internațional, a anunțat calendarul evenimentelor și planurile pentru anul 2017.
Calendarul Bucharest Running Club pentru anul acesta este:
2 aprilie – UNIQA Asigurări Bucharest 10K&FAMILY RUN
13-14 mai OMV PETROM Bucharest HALF MARATHON
7-8 octombrie Raiffeisen Bank Bucharest MARATHON.
“România și românii au nevoie de modele de urmat, au nevoie să creadă în șansa lor, au nevoie de campioni. Sportul este cel care ne-a dat speranță, cel care a transformat în realitate dorința de glorie a fiecărui roman. Pentru că sportul ne demonstrează că prin muncă și perseverență putem fi mai buni decât oricine din lume, acesta trebuie încurajat, sprijinit și promovat. Pentru a implementa un stil de viață sănătos și a atrage cât mai mulți români către mișcare, trebuie să încurajăm sportul de masa.
Parteneriatul de 10 ani dintre MTS și ABRC este un exemplu de bună practică care atrage din ce în ce mai mulți adepți în fiecare an. Îmi doresc să implicăm cât mai multe instituții în competițiile de alergare stradală, drept pentru care am stabilit cu reprezentanții ABRC să inițiem o serie de parteneriate cu ministerele.
Pentru a încuraja cât mai mulți români să participe la astfel de curse îmi doresc să atragem și atleți de elită pentru ediția a 10-a a Maratonului București, precum și organizarea unor competiții asemănătoare în întreaga țară. Mișcarea, adrenalina, spiritul de competiție, dar și fair-play-ul ne pot schimba în mod pozitiv stilul de viață, de aceea recomand tuturor să se implice în activități sportive”, a declarat Marius Alexandru Dunca, Ministrul Tineretului și Sportului.
Din acest an, cea mai nouă provocare al BRC-UNIQA Asigurări Bucharest 10K&FAMILY RUN este înscris și acreditat în calendarul international al AIMS (Asociația Internațională a Maratoanelor și Semimaratoanelor).
“Potrivit celor mai recente statistici, una din patru persoane suferă, în România, de cel puțin o boală cronică sau de o problemă de sănătate de lungă durată. Mai mult, doar 9,2% din populație desfașoară activități sportive în timpul liber, în mod obișnuit. UNIQA Asigurări consideră că PREVENȚIA trebuie să fie nu doar o strategie personală, ci una națională.
În acest context, parteneriatul cu ABRC este extrem de important pentru noi, iar UNIQA Asigurări Bucharest 10k&FAMILY RUN confirmă implicarea noastră în activitățile de prevenție. Vă așteptăm, pe 2 aprilie, să alergăm cu toții pentru sănătate!”, a declarat Franz Weiler, Președinte Director General, UNIQA Asigurări.
“Ne bucuram ca grupul City Grill este alaturi de o competitie sportiva de succes si aloca resurse pentru desfasurarea acestor evenimente. Ne mandrim ca din cei 1.300 de angajati ai grupului, intre 50 si 100 participa activ ca alergatori, dar si ca voluntari. Sunt onorat ca am ocazia sa va spun ca incurajam deopotriva sportul si alimentatia echilibrata. Consideram ca nu mantuirea prin suferinta duce la performanta, ci un echilibru corect in ceea ce priveste alimentatia si sportul”, a declarat Daniel Mischie.
UNIQA Asigurări Bucharest 10k& FAMILY RUN îmbină performanța – 10 kilometri cursă acreditată și inclusă în calendarele internaționale – cu distracția în familie, prin Cursa Familiilor City Grill, la care familiile – copiii, părinți, bunici, frați, surori, cumnați, veri și nepoți – sunt invitate să parcurgă 3,9 km în jurul Palatului Parlamentului, urmate de Cursa Adolescenților, Cursa Copiilor și Cursa Bebelușilor. În paralel toți participanții sunt invitați în Piața Constituției la activități sportive și distractive.
Ambasadorii UNIQA Asigurări Bucharest 10k& Family Run care vor fi în 2 aprilie din Piața Constituției alături de familiile lor sunt: Elisabeta Lipă, Monica Roșu, campioană olimpică, realizatorii radio-TV Eli Roman (Realitatea TV), Florentina Opriș (Kanal D), Claudiu Lucaci (TVR), Irina Păcurariu (TVR), Mihai Rădulescu (TVR) Liana Stanciu (TVR), Bogdan Nicolai (bogdannicolai.ro), Radu Restivan, blogger sportiv.
La edițiile din 2017 ale OMV Petrom Bucharest HALF MARATHON și Raiffeisen Bank Bucharest MARATHON va fi îmbinată în continuare performanța cu sportul de masă: Federația Română de Atletism își va desfășura campionatele naționale de semimaraton și maraton iar atleții profesioniști români și internaționali vor alerga alături de cei peste 30.000 de alergători amatori din 70 de țări.
“OMV Petrom este un promotor al sportului și prin strategia noastră de sponsorizare, susținem atât sportul de performanță, cât și sportul amator sau de masă. OMV Petrom este pentru al șaselea an consecutiv sponsorul principal al Semi Maratonului București.
Suntem partener al evenimentului încă de la prima ediție. Acest lucru ne onorează și ne motivează să creștem numărul alergătorilor de la an la an, mai ales din rândul colegilor noștri”, a declarat Iliana Stănculeț, Corporate Brand Manager, OMV Petrom.
„În 2008 am decis să fim printre primele companii din România care investeau în sportul de masă și în crearea unui concept nou ce îmbină activitățile sportive, socializarea și voia bună, toate sub umbrela Maratonului București Raiffeisen Bank.
Suntem bucuroși că am determinat, împreună cu partenerii noștri, apariția unui fenomen al competițiilor sportive pentru publicul larg care astăzi înseamnă evenimente în aproape fiecare lună din an, oameni mai activi și mai sănătoși și comunități mai implicate. 2017 este pentru noi un motiv dublu de sărbătoare – se împlinesc 10 ani de Maratonul București și 20 de ani de prezență a Raiffeisen Bank pe piața de servicii financiare din România.
În acest context mulțumim tuturor pentru implicare și pentru dorința de a inspira cât mai mulți români pentru un stil de viață mai sănătos ”a declarat Corina Vasile – Director Comunicare și Relații Publice Raiffeisen Bank
“Suntem încântați să continuăm partenariatul cu Bucharest Running Club și să fim hotelul oficial al maratoanelor și în acest an aniversar. Am văzut, an de an, o evoluție spectaculoasă a curselor și o implicare activă din partea tuturor celor care susțin un stil de viață sănătos și practici prietenoase cu mediul înconjurător.
Ca partener al acestor evenimente, Athénée Palace Hilton încurajează turismul sportiv și promovează Bucureștiul ca destinație touristică, prin crearea unui pachet special ce include cazare și înregistrarea la maratoane; în plus, susținem participanții la curse prin programul “Meet with Purpose”, prin crearea unor meniuri ușoare, sănătoase, cu aport de energie (“mindful eating”) și prin încurajarea îmbinării întâlnirilor cu exercițiile fizice pentru dezmorțire și relaxare (“mindful being”)” a declarat Mirela Burlacu, PR &Marketing Manager, Hilton Athenee Palace.
“Anul acesta vom sărbatori 10 ani de când Bucharest RUNNING CLUB premier events promovează stilul de viață activ sub orice formă-amator și de elită, dezvoltarea turismului sportiv, precum și susținerea voluntariatului în sport. Suntem mândri de comunitatea de alergători pe care am dezvoltat-o, ne bucură că entuziasmul pentru evenimentele BRC crește de la an la an, prin alinierea la start a alergătorilor de toate vârstele-fie că sunt amatori, de elită, copii sau chiar bebeluși.” a declarat Valeria Răcilă van Groningen, Președinta Bucharest RUNNING CLUB.
“În 2016, peste 32.000 de alergători au participat la toate evenimentele marca Bucharest RUNNING CLUB. Această explozie a alergării de masă a impactat următoarele domenii: sănătate, atletismul de performanță, dezvoltarea spiritului civic și al gradului de implicare socială, branding de oraș și de țară, dezvoltare personală, depășirea limitelor proprii. De 10 ani, Bucharest RUNNING CLUB premier events sunt singurele evenimente care atrag cele mai multe fonduri pentru ONG-urile și cauzele partenere într-o singura zi.”a declarat Oana Năstase, Director Bucharest RUNNING CLUB.
Dezvoltarea sportului de masă împletit cu sportul de performanță și cu turismul sportiv în România au o semnificație simbolică și reflectă interesul autorităților pentru aceste elemente de civilizație și de evoluție socială. Bucharest RUNNING CLUB multumește Primăriei Generale a Municipiului București, autorităților din subordinea Primăriei, Centrul de Proiecte Educaționale și Sportive, cât și Ministerului Tineretului și Sportului, Federației Române de Atletism, Comitetul Olimpic și Sportiv Român pentru sprijinul constant și implicarea în vederea bunei desfășurări a evenimentelor internaționale de alergare stradală de masă care sunt o sărbătoare a orașului, o carte de vizită a țării.
Au fost anunţaţi și partenerii celor trei evenimente:
- Sponsori RBBM: Raiffeisen Bank, VW – sponsor gold și masină oficială, adidas – sponsor tehnic, Hilton Athenee Palace – hotelul oficial, Izvorul Minunilor – apa oficială, Isostar – energizantul oficial, City Grill, Hanu Berarilor, Global Relocation Services, SAMAS Sănătate pentru Mame și Sugari, sponsorul cursei Jogging în scutece; parteneri media: TVR, TV City, Europa fm, Cartoon Network, Boomerang,National TV, N24, Men’s Health, Revista Ioana, National Geographic, Cosmopolitan,Casa Lux, Femeia, Mami, Sanatatea de Azi, Gazeta Sporturilor, Itsy Bitsy, News.ro, In Your Pocket, Media Trust.
- Partenerii instituționali: Primăria Municipiului București, Ministerul Tineretului și Sportului, Federația Română de Atletism, Comitetul Olimpic și Sportiv Român
- Sponsori OPBHM: OMV Petrom, Volkswagen-sponsor gold și masină oficială, adidas – sponsor tehnic, McDonald’s-Sponsorul Cursei Copiilor, Hilton Athenee Palace – hotelul oficial, Izvorul Minunilor – apa oficială, Isostar – energizantul oficial, City Grill, Hanu Berarilor, Global Relocation Services; parteneri media: TVR, TV City, Europa fm, Cartoon Network, Boomerang, National TV, N24, Men’s Health, Revista Ioana, National Geographic, Casa Lux, Femeia, Mami, Sanatatea de Azi, Gazeta Sporturilor, Itsy Bitsy, News.ro, In Your Pocket, Media Trust.
- Partenerii instituționali: Primăria Municipiului București, Ministerul Tineretului și Sportului, Federația Română de Atletism, Comitetul Olimpic și Sportiv Român, Agenția Erasmus +, Reprezentanța Comisiei Europene.
- Sponsori 10k&FAMILY RUN: UNIQA Asigurări, Hervis – sponsor tehnic, City Grill-sponsor Cursa Familiilor, Hilton Athenee Palace – hotelul oficial, Global Relocation Services; parteneri media: TVR, TV City, Europa fm, Cartoon Network, Boomerang, Men’s Health, Revista Ioana, National Geographic, Casa Lux, Femeia, Mami, Sanatatea de Azi, Gazeta Sporturilor, Itsy Bitsy, News.ro, In Your Pocket, Media Trust.
- Partenerii instituționali: Primăria Municipiului București, Ministerul Tineretului și Sportului, Federația Română de Atletism, Comitetul Olimpic și Sportiv Român
Cauzele sociale susținute de Bucharest RUNNING CLUB în 2017 în cadrul celor trei evenimente sunt
-ONG-uri asociate și recomandate RBBM: Hope and Homes for Children, HOSPICE Casa Sperantei, United Way, Pădurea Copiilor, Concordia, Touched Romania, Light into Europe, Little People, Teach for Romania, Fundația Star Storage, Fundația Renașterea, Asociația Aura Ion, Special Olympics, Inocenti, Help Autism, Plantăm Fapte Bune, SAMAS, Pachamama, Crucea Roșie Sector 1, Mercy Charity, Fundația Olimpică Română, Fundația Ronald McDonald, “Alerg pentru Robert Cadar”
– ONG-uri asociate și recomandate OPBHM: Hope and Homes for Children, HOSPICE Casa Sperantei, United Way, Pădurea Copiilor, Concordia, Touched Romania, Light into Europe, Little People, Teach for Romania, Fundația Star Storage, Salvați Copiii, Fundația Renașterea, Asociația Aura Ion, Special Olympics, Inocenti, Help Autism, Plantăm Fapte Bune, Pachamama, Crucea Roșie Sector 1, Mercy Charity, Fundația Ronald McDonald,Fundația Olimpică Română, Ajungem Mari, “Alerg pentru Robert Cadar”
– ONG-uri asociate și recomandate 10k&Family Run: Pădurea Copiilor, Concordia, Touched Romania, Light into Europe, Little People, Teach for Romania, Fundația Renașterea, Asociația Aura Ion, Special Olympics, Inocenti, Plantăm Fapte Bune, Romania Angel Appeale, Crucea Roșie Sector 1, Mercy Charity, “Alerg pentru Robert Cadar”
Despre Bucharest RUNNING CLUB (BRC)
Bucharest RUNNING CLUB este organizatorul celor mai mari competiții de alergare stradală și sport de masă din România – „ Bucharest Running Club premier events”
Începând cu anul 2008, Bucureștiul a fost inclus în circuitul internațional al maratoanelor, alăturându-se celorlalte capitale europene care găzduiesc anual astfel de competiții. Calendarul de evenimente din acest an cuprinde cea de-a 2 ediție a UNIQA Asigurări 10K& Family Run din data de 2 aprilie, ediția a 6-a a OMV Petrom Bucharest HALF MARATHON din 13-14 mai, precum și cea de-a zecea ediție a Raiffeisen Bank Bucharest MARATHON din 7-8 octombrie.
Toate competițiile Bucharest RUNNING CLUB sunt acreditate și înscrise în calendarul internațional al AIMS (Asociația Internațională a Maratoanelor și Semimaratoanelor)și IAAF. BRC a dezvoltat în România modelul asocierii competițiilor de alergare și sport de masă cu o cauză socială, umanitară sau ecologică iar în prezent sunt peste 20 cauze partenere ale evenimentelor.
Acestea cumulează fonduri de 50.000 -100.000 euro anual pentru proiectele comunitare, sociale, educaționale, ecologice prezentate. BRC a fost primul ONG care a demarat o platformă de voluntariat sportiv în Romania – www.voluntarinsport.ro iar în prezent colaborează cu peste 1.000 voluntari activi care se implică în proiecte și evenimente sportive. BRC organizează competiții proprii dar și evenimente de sport de masă pentru companii și ONG-uri. De la înființare, BRC a organizat peste 100 de evenimente de alergare, mișcare în aer liber, sport de masă, voluntariat, educație, comunicare, dezvoltare comunitară.Site-urile oficiale ale Bucharest RUNNING CLUB sunt: www.bucuresti10km.ro, www.bucuresti21km.ro, www.bucuresti-maraton.ro, www.voluntarinsport.ro, www.abrc.ro.
Cum îți alegi obiectivul sportiv potrivit pentru tine
Ai început probabil să practici sport din unul unul dintre aceste motive: pentru a slăbi, pentru a-ți tonifia corpul, pentru a scăpa de sedentarism, pentru că te-a inspirat un prieten/coleg, pentru că ai descoperit întâmplător un anumit sport și ai realizat cât de bine te simți făcând asta, pentru că ai practicat sport în copilărie (de performanță sau nu) și ai reluat acum mișcarea, la câțiva ani distanță.
Cam acestea sunt principalele declanșatoare. 🙂
După o perioadă de acomodare cu sportul sau într-un anumit moment te ispitește fiorul competiției. Și îți setezi un obiectiv: de timing sau de cursă.
Este fundamental să îl alegi bine și acest obiectiv să fie în acord cu potențialul tău și, mai ales, cu baza de pregătire
Dacă îl alegi greșit, supraestimându-te, riști accidentări, oboseală cronică, riști să intri pe tușă mult timp de acum încolo și să te îndepărtezi cu totul de sport.
Dacă te subestimezi, well, nu îți vei atinge potențialul, și e păcat. Dar poate că vrei doar să practici sport în mod constant – fără un obiectiv de viteză sau de distanță. Este și acesta un obiectiv, ba chiar unul nu întotdeauna ușor de atins.
Iată câteva aspecte fundamentale de care să ții cont atunci când îți alegi un obiectiv sportiv potrivit pentru tine:
foto Dreamstime.com
În primul rând, trebuie să înțelegi ce sport îți place
Și, după ce ai stabilit asta, care este distanța, proba (dacă ne gândim la viteză versus anduranță, distanțe scurte versus distanțe lungi) cu care te simți cel mai comfortabil.
Sau poate să simți la ce anume ai putea excela. Sau ceva ce îți dorești să practice pe o perioadă lungă de timp, de ce nu, întotdeauna? 🙂
Tu îți cunoști cel mai bine corpul și trăirile, sigur știi ce anume ți-ai dori, ce te “mână în luptă”. Trebuie să te analizezi.
Documentează-te cât mai bine asupra obiectivului ales
Să zicem că vrei să devii foarte bun la distanța de 5 km, alergare pe plat. Fă research și vezi care sunt timpii “din piață“ pe distanța asta, care sunt competițiile unde te-ai putea remarca.
Află unde anume rezultatul tău ar putea să conteze: la un campionat național? La o competiție tip masters? (seniori, categorie de vârstă). La curse de alergare adresate amatorilor?
Sau poate că vrei să ajungi la un anumit personal best. Poate că trebuie să vorbești cu un antrenor, el îți poate spune care ar fi etapele ca să ajungi la rezultatul ăsta, dacă este un personal best setat corect, care e timpul în care l-ai putea atinge, astfel încât să fii sănătos și să ai o evoluție corectă, nu forțată.
Fii rațional și fă-ți calculele
În cât timp ai putea ajunge la acel personal best ( n.r. ) pe care ți l-ai setat? Cât trebuie să te antrenezi? Câte ore pe săptămână? Ce timp ai la dispoziție pentru asta?
Ce trebuie să se schimbe în programul tău actual pentru a integra antrenamentele? Te descurci singur, ești autodidact, sau poate ar fi mai bine să apelezi la suportul unui antrenor? Cum trebuie să îți schimbi alimentația pentru asta? Cât trebuie să investești în asta: timp, bani, energie.
Dacă îți alegi un obiectiv de anduranță
În acest caz, chiar dacă pare că îți tai aripile, încearcă să dai la o parte celebrul dicton “Dacă vrei, poți“. Sigur că poți, dar merită?
Întreabă-te care este baza ta de pregătire înainte de a-ți seta un obiectiv “eroic“.
Nu sări etapele, pentru că vei plăti, mai devreme sau mai târziu. Ia-ți timp pentru a ajunge acolo, construiește, vezi cum te simți, adaptează-te din mers și recalibrează-ți obiectivul dacă ceva nu merge.
Important este să fii sănătos și neaccidentat, ca să poți continua să faci sport.
Anduranța vine la pachet și cu posibile afecte secundare, despre care este bine să știi.
Fără un set complet de analize nici nu ar fi bine să începi să ataci distanțele lungi.
Unul dintre aceste efecte secundare ar putea fi și dezvoltarea unor probleme la inimă.
Medicul James O’Keefe, de la Mid America Heart Institute, a studiat această legătură și a declarat că “exercițiile/antrenamentele/cursele care presupun un efort cardio intens și de lungă durată, în evenimente sportive extreme precum curse de triatlon, Ironman sau ultra pot afecta în timp sistemul cardiac”.
Vorbește cu cât mai mulți oameni despre ceea ce vrei să faci
Oameni care au mai participat la această cursă și care îți pot spune la ce să te aștepți. Experți pe zona de antrenament, care să te ghideze cu privire la un program specializat și personalizat pe care să îl urmezi.
Fă-ți un test de efort, să vezi în ce moment al formei fizice te găsești. Fă-ți analizele! Informează-te despre carențele de vitamine pe care le ai, dacă este cazul, și vezi dacă este nevoie să suplimentezi acest aport, în funcție de consumul energetic la care îți vei supune corpul.
Vorbește cu soția/soțul, iubitul/iubita/familie/cei apropiați. Pune-i la curent cu planul tău și poate îi cooptezi și pe ei să facă mișcare. Astfel, nu vor resimți lipsa ta de acasă când ești plecat la antrenamente sau la competiții.
Alege totuși ceva ce simți că te provoacă
E singura șansă de a rămâne motivat pe termen lung. Este acea cursă/personal best care îți dă fiori de câte ori de gândești la asta. Este ceea ce te scoală din pat dimineața la 6, când plouă afară și trebuie să ajungi la antrenament.
Este secretul tău și ceea ce știi deja că poți și că la momentul la care va veni, vei da totul. 🙂
Ia în calcul toate acestea când îți setezi un obiectiv sportiv și încearcă să fii echilibrat. Asta te va duce în siguranță la linia de finish și, mai ales, la următoarele.
articol apărut și în ediția de weekend a ziarului Romania Libera (print și online)
Istvan Szokolszky despre noutățile Xman România 2017! Sfat pentru începători: să apeleze la un antrenor
Cum sunteți la mijlocul lui februarie? V-ați setat cursele? Ați început programele de antrenament? Dacă Halfironman sau Ironman sunt pe lista voastră, sperăm că da :))
Promotorul în România al triatlonului de tip distanță semilungă și lungă, Istvan Szokolszky, și el atlet de anduranță, ne spune într-un interviu excusiv noutățile celei de a 8-a ediții a XMan Romania, care anul acesta va avea loc pe data 10 iunie, bineînțeles, la Oradea. Adrenallina.ro este partener media al concursului.
El însuși atlet de anduranță, Istvan este cel care a “botezat“ la linia de finish majoritatea Ironman-ilor și HalfIronman-ilor din România. 🙂 L-am întrebat și despre evoluția triatlonului de anduranță de tip extrem în România în ultimii ani.
Adrenallina.ro: Salut, Istvan, care sunt noutățile Xman România 2017?
Istvan Szokolszky: Cea mai așteptată noutate este legată de traseul de bicicletă. În sfârșit am reușit să găsim un traseu cu o circulație aproape „0”, și cu o diferență de nivel puțin mai mică decât la edițiile anterioare. Vom avea la half diferență pozitivă de nivel de 795 m, iar la full 1.550 m.
(Aici este traseul gps al probei de bicicletă)
La aceasta ediție deja am simțit nevoia să schimb traseul de alergare, probă care în acest an se va desfășura în centrul istoric al orașului.
Finish-ul va fi chiar în fața Teatrului de Stat, pe scenă, bineînțeles cu tradiționala bandă de finisher personalizata cu numele sportivului.
Acesta este un gest de recunoștință al organizatorilor față de sportivul care obține titulatura de IronMan/Half IronMan. (Aici este traseul gps al probei de alergare).
Dorim să afișăm și un panel imens cu leduri, unde vom putea difuza spoturi de reclamă a sponsorilor, și, foarte important, sportivul va putea să-și vizualizeze timpii, și turele de alergare rămase.
O altă noutate este legată de un circuit format din 4 concursuri pe distanța Half Ironman, intitulat de Federația Română de Triatlon (FRTRI) – Halfdistances Triathlon Series 2017 , care va debuta la Oradea.
Prima etapa va fi deci XMAN Romania, a doua Trichallenge Constanța, a treia – Endurance Triathlon Belis și ultima etapă Transfier.
La fiecare etapă se vor primi punctaje, atât în categoriile de vârstă, cât și la open; astfel, la finalul anului vom afla premianții Campionatului Național de Half Ironman.
Cat de dificil este să asigurați un traseu închis pentru proba de ciclism și care sunt dificultățile pe care le întâmpinați în dialogul cu autoritățile locale?
Ca orice organizator din această țară, mă lupt cu autoritățile de fiecare dată. Mi se pare cea mai grea parte din organizarea concursului.
Plecăm de la „nu se poate” și trebuie să ajungem practic la un consens pentru toate variantele.
Cât mizați pe concurenții străini?
Numărul spotivilor din străinatate va fi în creștere. Încă nu pot anunța oficial, dar suntem în curs de a încheia parteneriate cu concursuri similare din Europa, de unde automat sunt așteptați și sportivi amatori.
Cum a evoluat triatlonul pe distanță lungă și semilungă în România, în ultimii ani? În ce stadiu este sportul de anduranță la noi?
Opinia mea este că în acest moment în România triatlonul este printre puținele ramuri sportive care a avansat cel mai mult în ultimii 2-3 ani!
Acest fapt se datorează atât FRTRI, cât și organizatorilor de concursuri, participanților amatori, care petrec din ce în ce mai mult timp antrenându-se și aducând multă pasiune în acest sport.
Să nu uităm și de sponsori, CEO ai unor companii care investesc în sport. Eu personal niciodată nu am avut șanse să primesc vreo sponsorizare de la firme unde în conducere nu există măcar un sportiv! 🙂
Acesta fiind introducerea, să-ți răspund la întrebare.
Pe măsură ce avansezi într-o ramură sportivă și te împrietenești cu metodica de antrenament, cu competițiile, îți crește pofta de a încerca ceva extrem. Sau încerci să-ți afli limitele fizice, sau încerci să finalizezi un triatlon pe distanță lungă, pentru satisfacția de a te numi IronMan.
Asta nu este o titulatură ce se poate cumpăra. Trebuie să o obții prin muncă, prin sacrificiul a multe ore, zile, săptămâni de antrenament.
Dar așa ne place nouă! Unii pentru acest sentiment trăiesc! Dacă nu ma înșel, sunt în total în jur de 240 IronMani în România, în acest moment.
Un număr mic raportat la populația țării, dar dacă ne gândim că acest număr era în jur de 60 – 70 acum 3 ani, eu zic că suntem pe calea cea bună :). A, și peste 70 % dintre IronMani sunt absolvenți la Oradea ! 😉
Cum ți-a venit ție ideea de a organiza un concurs de Ironman pe vremea când și triatlonul pe distanță clasică era cumva mai pe la început în România?
Nici eu nu mai stiu cum a fost ;). Eram acum mulți ani cu un coleg sportiv, cu care alergam mai mult și făceam drumeții lungi, de 100 – 130 km sau pedalam întruna câte 200 km…
Ne-am zis că ne trebuie și o altă provocare. Atunci am auzit de celebra probă IronMan! Wow! Ni s-a părut realizabil, dar foarte greu.
Doream să facem un Ironman, dar singura cursă în apropiere era în Ungaria (la un preț accesibil), în rest în alte țări din Europa erau sume mult prea ridicate pentru momentul respectiv.
Atunci am hotărât să organizam noi o competiție de acest gen. Nu ne-am gândit nici la cerere și nici la ofertă! Pur și simplu am organizat primul Ironman Oradea, în 2008 J. Atunci nici nu știam cu ce se mănâncă triatlonul, Ironmanul nici atât!
Cum a evoluat X-man România de la începuturile lui și până acum? Cu cât a crescut prezența feminină?
Evolutia X-Man Romania a fost cu pași mici dar siguri. Triatlonul în sine este o ramură sportivă relativ nouă în țară, dar se dezvoltă foarte dinamic și asa este și evoluția X-Man.
La prima ediție au fost 16 sportivi amatori! Iar acum, în 2017, sunt așteptați în jur de 400 de sportivi. Luând în calcul că totuși vorbim de un concurs extrem, eu zic că tendința de creștere este clară!
În ultimii 2 ani fetele au prins curaj și s-au antrenat suficient să poată aborda cu brio și o cursă de IronMan. Suntem foarte bucuroși de prezența lor la concursul organizat de noi. Sunt femei lider, un exemplu demn de urmat.
Care ar fi primul lucru extrem de important pe care simți că ai vrea să îl spui celor care practică triatlon tip half și iron?
Timp de 7 ediții am observat un lucru îmbucurător. Sportivii amatori rareori se aruncă nepregătiți la o astfel de cursă.
Bineînțeles, mici excepții, cei cu ego mai mare decât puterea reală “în picioare” dar ceea ce am constatat este că raportul abandonului la cursa noastră este foarte scăzut în raport cu numărul de participanți. Asta înseamnă că sportivii se antrenează.
Pentru cei care încearcă primul Half sau IronMan în viața lor pot să le spun să se antreneze în mod perseverent; să țină un jurnal de antrenament, eventual să apeleze la un instructor sau antrenor de triatlon.
Extrem de important este să conștientizeze ce înseamnă să parcurgi o distanță lungă, ce se întâmplă cu organismul în acest timp și cum trebuie să se pregătească fizic și mental pentru astfel de curse.
Un IronMan este ca un fel de examen de bacalaureat în triatlon: daca nu ai învățat (antrenat) cât trebuie, nu ai cum să reușești, decât dacă ai noroc – iar asta cu norocul se întâmplă în maximum 10% din cazuri.
Cum simți concursul în ziua în care se petrece? Știu că ești mereu acolo, la microfon, anunțând ture, vorbind cu concurenții, și așa mai departe. Cum simți ziua asta?
Sunt si eu membru al Familiei Ironmanilor din Romania si nu fac altceva decat sa sustin pe cei vechi sa-si consolideze pozitia, iar pe cei noi sa-i intampin cu caldura in familie.
Poate aici este secretul acestor putine abandonuri, toti organizatorii si voluntarii in ziua respectiva sustinem cum putem noi mai bine pe fiecare dintre concurenti. Toti merita atentia noastra maxima, pentru că fac un lucru fenomenal, sunt pe cale de a deveni IRONMANI !
A început numărătoarea inversă până la Jocurile Mondiale de Iarnă Special Olympics din Austria
A mai rămas o lună până când 16 sportivi cu dizabilități intelectuale din toată țara vor reprezenta România la Jocurile Mondiale de Iarnă Special Olympics din Austria (14-25 martie 2017), cel mai mare eveniment sportiv umanitar din lume din acest an. Tinerii sportivi cu nevoi speciale vor concura la probe de schi alpin, schi fond, patinaj artistic și mers/alergare pe zăpadă.
(c) Special Olympics
Organizate pe modelul Jocurilor Olimpice clasice, evenimentul va reuni delegații din 107 de țări, care vor defila în cadrul Ceremoniei de Deschidere planificată pentru 18 martie (Stadionul Planai din Schladming), iar Ceremonia de Închidere va avea loc pe 24 martie (UPC Arena din Graz).
„Sportivii români participă pentru a patra oară la Jocuri Mondiale de Iarnă Special Olympics, în condițiile în care sporturile de iarnă nu sunt neapărat punctul forte al țării noastre. Totuși, ele sunt foarte importante pentru sportivii cu dizabilități intelectuale, întrucât îi ajută să își exerseze concentrarea, să își coordoneze mișcările, să planifice momentele de frânare…”, declară Cristian Ispas, Director Național Special Olympics România. „Mai mult, prin deplasarea la competiții în străinătate fără a fi însoțiți de familie, sportivii noștri fac un mare pas spre creșterea independenței și a încrederii în abilitățile lor, conferind, prin aceasta, încredere și familiilor lor – lucru de care au nevoie zi de zi”.
În paralel cu Jocurile Mondiale, în perioada 16 – 22 martie 2017, se organizează un summit internațional de tineret, în cadrul căruia echipe mixte de tineri cu și fără dizabilități intelectuale creează și învață să implementeze împreună proiecte de integrare socială în comunitățile locale. La această ediție, România este reprezentată de două tinere de 20, respectiv 18 ani, care își propun să aducă tinerii cu dizabilități intelectuale mai aproape de școlile de masă și de comunitățile locale de tineri.
Nu în ultimul rând, evenimentul va găzdui un seminar internațional pe teme de fitness și sănătate, prin intermediul căruia sportivi cu dizabilități intelectuale vor fi pregătiți să ofere instruire specifică altor tineri cu dizabilități intelectuale. O tânără sportivă Special Olympics cu sindrom Down, din Cluj-Napoca, va învăța cele mai bune tehnici ToT (training of trainers) pentru a ajuta sportivi asemenea ei, dar și tineri fără dizabilități, să aibă o viață sănătoasa prin sport și nutriție. Proiectul va fi prima inițiativă de acest gen din România.
Participarea delegației de sportivi Special Olympics România la Jocurile Mondiale de Iarnă este posibilă cu sprijinul Hervis Sports & Fashion – Partener Tehnic, Herbalife Nutrition, Pletl, 7card, Duckadam 86, Sovis Print, HI Q Prod, Mediater, Motivation Srl, Construct Perom, cu sprijinul Adrenallina Media. Pregătirea sportivilor pentru a concura la cele patru sporturi se datorează parteneriatului îndelungat cu Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport din București.
Despre Jocurile Mondiale de Iarnă Special Olympics Austria 2017
Jocurile Mondiale de Iarnă Special Olympics Austria 2017 – cel mai mare eveniment sportiv umanitar din lume – vor avea loc în perioada 14 – 25 martie și vor reuni 2700 de sportivi din 107 țări. Vor fi prezenți 1100 de antrenori, 3000 de voluntari și 5000 de membri ai familiilor sportivilor. România participă pentru a patra oară la Jocurile Mondiale de Iarnă Special Olympics. Informații complete sunt disponibile pe site-ul Special Olympics România, la adresa http://specialolympics.ro/sporturi/competitii/jocurilemondialeaustria2017/.
Despre Special Olympics România
Special Olympics este o mișcare globală care valorifică potențialul uman prin puterea transformatoare a sportului. Special Olympics ajută persoanele cu dizabilități intelectuale să fie acceptate și implicate ca membri activi ai comunităților din care fac parte, pentru a crea o societate respectată și incluzivă pentru noi toți. Folosind sportul drept catalizator, împreună cu programele colaterale de sănătate și educație, Special Olympics luptă împotriva pasivității, nedreptății și intoleranței. În România din 2003, Special Olympics a ajutat, până în prezent, peste 25.000 de copii, tineri și adulți cu dizabilități intelectuale să fie cetățeni activi ai comunității.
Informații despre Special Olympics România sunt disponibile pe website-ul oficial www.specialolympics.ro sau pe pagina oficială de facebook.com/SpecialOlympicsRomania.
10 lucruri pe care nu le știai despre Peres Jepchirchir, cea care a spart recordul mondial la semimaraton
Peres Jepchirchir (23 de ani) a doborât zilele trecute recordul mondial pe distanța de semimaraton, îmbunătățind cu 3 secunde vechea performanță, deținută tot de o kenyancă, compatrioata sa Florence Jebet Kiplagat.
Peres este noua campioană mondială la semimaraton, cu timpul de 1 oră, 5 minute și 6 secunde, record stabilit vineri, 10 februarie, la Ras Al Khaimah (Emiratele Arabe Unite).
Peres Jepchirchir, aproape de un finish istoric (c) Citizen tv
Peres Jepchirchir a îmbunătățit și recordul lumii la 20 km, cu timpul de 1h 01min. 40sec., fiind mai rapidă cu 14 secunde decât vechea deținătoare a recordului, aceeași Florence Jebet Kiplagat.
Am strâns pentru voi câteva informații inedite despre Peres Jepchirchir, iată 10 lucruri interesante despre performer, pe care este posibil să nu le fi știut:
(c) athleticsweekly.com
1. Pe când era în școală alerga pe pistă. Cea care a inspirat-o atunci a fost kenyanca Mary Keitany, care atunci era campioană mondială la semimaraton (cu timpul de 1:05:50);
2. Peres a început să participe la curse cu distanțe de 10 km, câștigând câteva competiții în Africa de Sud;
3. În 2014 a început să participe la curse de cross country și odată cu asta bifează primul rezultat important la nivel național, în țara sa natală, Kenya: locul 2 la Campionatele Nationale de Cross Country;
4. Începe apoi să se remarce și la competiții europene, pe distanța de semimaraton și 10 k. Câștigă în 2015 Prague Grand Prix, pe distanța de 10 k, cu timpul de 30 minute și 55 de secunde, al doilea cel mai bun timp al sezonului, la nivel mondial, pe această distanță;
5. La doar o săptămână după ce a setat un nou record mondial, vineri, săptămâna trecută, pe 10 februarie, prăbușindu-se efectiv la linia de finish, Peres va participa la o cursă de maraton. Sportiva nu a anuntat care anume va fi aceasta, dar vom afla curand, cursa urmând să aibă loc în acest weekend;
6. La finalul anului trecut a suferit de pneumonie timp de 2 luni de zile, dar asta nu a împiedicat-o să facă istorie în semimaraton;
7. Cu cât a alergat în medie pe kilometru în cursa de record mondial: cu aproximativ 3 minute și 05 secunde per kilometru;
8. Atleta se pregătește și de Campionatele Mondiale de Cross Country care vor avea loc luna viitoare, în Uganda. Mai întâi trebuie să treacă de calificări, pentru a face parte din echipa Kenyei;
9. Peres a copilarit la o ferma, alaturi de familia ei. A spus într-un interviu că performanțele sale au legătură și cu faptul că a consumat mereu mâncare foarte sănătoasă;
10. A declarat că nu s-a gândit niciodată că va deveni un star. Dar s-a gândit întotdeauna că își dorește un record mondial.
Aici puteți urmări cursa:
Cursa cu obstacole Asaltul Lupilor, pe 21 mai
Pe 21 mai va avea loc în parcul Pantelimon din București a patra ediție a cursei cu obstacole Asaltul Lupilor, organizat de Asociatia RunCorp.
Cpmpetiția se adresează atât adulților cât și copiilor cu vârste cuprinse între 4 și 12 ani.
Asaltul Lupilor este, spun organizatorii, singura cursă cu obstacole organizată de persoane cu experiență în misiuni militare.
Traseul cursei a fost special creat pentru cei care își doresc să trăiască o experiență unică, împreună cu prietenii sau colegii.
Înscrierile se fac online aici: http://www.asaltullupilor.ro/asaltul-lupilor-bucuresti
Traseul are 5 kilometri iar concurenții, individual sau în echipe de minim 4 membri fiecare, se vor confrunta cu scări suspendate, fumigene, gropi cu apă și noroi, tunele subterane, precum și cu alte obstacole naturale sau artificiale, pregătite de organizatori.
Cursa în teren accidentat este în așa fel concepută încât să testeze limitele fizice și psihice ale participanților, însă organizatorii spun că au gândit-o ca pe un mijloc de socializare și o oportunitate de distracție, în măsură să capteze atenția tuturor, nu doar interesul atleților de perfomanță, bodybuilder-ilor sau practicanților de fitness.
Site-ul concursului: www.AsaltulLupilor.ro
Pagina oficiala: www.Facebook.com/AsaltulLupilor
credit foto: Asaltul Lupilor
