Insule grecești interesante, unde să faci sport (I)
A venit vara și dacă nu încep iarăși ploile o să fim și convinși de asta :D.
Dar mai e ceva ce putem face ca să ne convingem că a venit: ne facem bagajele și o tulim în Grecia. Țara asta minunată este acum un fel de destinație vedetă în contextul pandemic pe care îl traversăm – la fel cum a devenit și Turcia, aproape luată cu asalt de români în ultima perioadă.
Pentru noi cei care tânjim după sport și natură, Grecia este însă absolut perfectă. Oriunde ajungi, în orice colțișor, dai de plaje minunate, ape turcoaz, munți sau coline, peisaje care-ți taie răsuflarea. Pentru mine Grecia este o stare de spirit, nu o țară. Când pășesc pe meleagurile ei intru instantaneu în vibe de vacanță. Am trecut granița și puf :D, toate problemele mele au dispărut 😊)).
Dar să trecem la subiect: am făcut o mică documentare pentru voi, știu că mulți aveți Grecia ca destinație pentru vara asta și pentru că sunteți și sportivi sigur vă prind bine informațiile despre ce sporturi puteți face pe anumite insule grecești. De la centrele de sporturi nautice din Lefkada, Mykonos, Paros, Rodos, Karpathos, Creta și Riviera Atenei până la scufundări în peșterile marine din Skiathos, Zante și Corfu, în largul coastei Pelionului și până la epavele de pe Santorini sau mountainbike și trekking în insule mai puțin călcate de turiști, cum este Samothraki.
Mai întâi, aici găsiți informații actualizate cu privire la criteriile de intrare și ieșire din Grecia – de ce anume aveți nevoie ca acte, teste, condiții de trecere și așa mai departe: https://www.mae.ro/travel-conditions/3701
Începem cu….
Corfu – înot, scufundări, sailing
Dining în Corfu
O destinație destul de populară, insula Corfu își întâmpină turiștii cu plaje cu nisip fin, golfuri și floră luxuriantă iar pe cei mai sportivi dintre ei cu ocazia de a practica diverse sporturi nautice. Pentru scufundări, de exemplu, puteți încerca golfurile din Paleokastritsa, aici apa este mai rece și e perfectă pentru fierbințeala din plin sezon.
Centrul de scufundări Achilleon are locații la Paleokastritsa și Messonghi. Cele mai populare plaje, organizate pentru activități sportive sunt Ipsos, Glyfada, Agios Georgios, Dassia și Messonghi. Gouvia este principalul port din Corfu și principalul punct de plecare pentru aventurile cu barca.
Pentru înot în ape deschise încercați insulele mici din apropierea Corfu, situate la nord-vest: Arhipelagul Diapontia cu insulițele Othoni, Mathraki si Ericoussa.
Milos – înot, excursii cu barca, scufundări
explorarea insulei prin înot de anduranță
Sailing in Milos
Cu peisajul său vulcanic unic, Milos atrage prin formațiuni stâncoase ciudate și izvoare termale și plaje incredibile. Apele liniștite dintre Milos și insulele învecinate, Kimolos și Polyaigos, formează un habitat unic, perfect pentru navigație și scufundări. Puteți face excursii de o zi cu iahturi sau catamarane locale și nu uitați să vă luați echipamentul de scufundări la voi. Centrul de scufundări Milos efectuează excursii de scufundări în zonă. În orașul port Adamantas puteți face windsurfing și kitesurfing, iar acolo coasta este perfectă pentru explorări cu caiac, canoe sau SUP. Clubul de windsurfing Hang Loose închiriază, de asemenea, plăci pentru SUP.
Santorini – caiac de mare
Santorini sea cayac
Cea mai bună opțiune pentru explorare a insulei, făcând și sport, este caiacul de mare, un mijloc de transport care permite mult mai multă flexibilitate decât o barcă. Căutați-i pe băieții de la Santorini Sea Kayaking – ei oferă o expediție de șapte zile pe care vă veți plimba printre insule, ajungând în Naxos, Kato Koufonisi și Ano Koufonisi, precum și Schinousa și Iraklia. Veți campa pe plaje izolate, veți face snorkelling în ape turcoaz și veți explorara pârâuri ascunse.
Lemnos – windsurf și kitesurf
Windsurf in Lemnos
Dacă sunteți în căutarea unei insule liniștite, cu o atmosferă autentică, prietenoasă și mult vânt, atunci nu căutați mai departe de Lemnos (numit și Limnos), din nordul Egeei.
Surf Club Keros a pus într-adevăr Lemnos pe hartă pentru windsurferi și kitesurferi, cu atmosfera sa relaxată de plajă tip boutique – cazarea, de exemplu, este în stil glamping, în corturi safari lângă plajă :D. Uite cum arată:
Easy Surf, de pe plaja Keros, oferă, de asemenea, lecții de SUP, windsurfing și kitesurfing.
Activitatea behemotului de vacanță Mark Warner are o stațiune pe insulă, cu schi nautic, wakeboarding și navigație printre activitățile disponibile oaspeților. La fel ca Neilson la Palatul Portomyrina.
Samothraki – drumeții, canyoning, mountainbike
canyoning in Samothraki
mtb in Samothraki
O insulă mică și pitorească, neinvadată încă de turismul de masă, Samothraki vă așteaptă să îi luați muntele la pas, în drumeții insolite.
Spun insolite pentru că în Samothraki se fac drumeții către vathre – piscine naturale în care se varsa apele cascadelor – da, există și cascade! :D. Pe insula exista peste 100 de vathre, cele mai cunoscute fiind cele formate de râurile Fonias și Tsivodgiannis, din apropierea localității Therma, și acolo se fac băi răcoritoare în ape incredibil de cristaline.
Insula aceasta este perfectă pentru iubitorii de mișcare, natură și adrenalină, pentru că relieful ei mirific și divers îți permite să faci de la canyoning (parcurgerea canioanelor prin cascade) la surfing, snorkeling, ture cu scuterele submersibile Sea Doo, caiac, alpinism, rafting sau mountain bike.
Din România puteți pleca pentru 7 zile de aventură (canyoning, caiac și explorare) în Samothraki cu băieții de la Green Adventure, merg de mulți ani acolo și cred că au plecări și în iulie și în august, vedeți aici.
Revenim și cu episodul 2 😀
Spor la pregătiri pentru vacanță! 😀
Unde călătorești ieftin în lunile reci?
Gaziantep, Turcia
Gaziantep se află în partea sudică a Turciei, în apropierea de granița cu Siria, fiind capitală administrativă a provinciei omonime și unul dintre cele mai importante centre industriale din țară. E situat la o altitudine de 859 metri deasupra nivelului marii.
Orasul era cunoscut celor de demult că Aintap și regiunea care îl împrejmuiește a fost locuită fără întrerupere din Paleolitic până în prezent, ceea ce situează orașul printre cele mai bătrâne așezări din lume.
Acest oraș turc primește mai puțină atenție din partea turiștilor internaționali decât în alte zone din vest, dar are o bogăție incredibilă de oferit celor care îl vizitează, la prețuri mult mai accesibile decât Istambulul, de exemplu.
Sun 90 de minute de zbor de la Istanbul, iar Gaziantep este unul dintre cele opt orașe ale Gastronomiei Creative ale UNESCO din lume. 😀
Este, de asemenea, capitala fisticului! 😀
Va las cu acest video mai bine, poate va tentează, deși știu că faptul că e la granița cu Siria cu e tocmai un argument în sensul ăsta:
Zagreb, Croatia
Daca vara Dubrovnikul și zona de coasta a Croației sunt vedete incontestabile, Zagreb merită o vizită, la final de 2017 sau în primele luni ale lui 2018.
Cu turnuri medievale și cetăți, palate de secol XIX, piațete în aer liber, catedrale antice, străjuite de munți, mese ieftine la restaurant și vinarii montane, în apropierea orașului, Zagreb este o invitație deschisă pentru un city break.
Va las cu un video:
Nicosia, Cipru
Ce să cauți în Cipru iarna! e cea mai la îndemână întrebare, dar dacă trecem peste ea, descoperim un oraș superb.
Cele mai multe dintre atracțiile orașului sunt închise în interiorul zidurilor din secolul al XVI-lea ale orașului vechi. Aici veți găsi Muzeul Ciprului – cu o colecție arheologică impresionantă – și nouă galerie de artă deschisă recent, cu lucrări de Chagall, Monet și Renoir (leventisgallery.org).
Centrul Municipal de Artă din Nicosia este răspunsul cipriot la galeria de artă contemporană Tate Modern din Londra, într-o fostă centrală (nimac.org). Plimbați-va prin cartierul Laiki Geitonia, a cărui stradă îngustă este înconjurată de cafenele și studiouri de artiști, apoi urcați pe Turnul Shacolas pentru a vedea linia verde, care a împărțit Ciprul din 1974, în nordul turc Nicosia.
Cipru este o țară divizată – partea de sud a insulei este partea liberă “greacă”, partea de nord este o zonă ocupată. În timp ce sudul este recunoscut la nivel internațional și membru al UE, auto-declarată “Republica Turcă a Ciprului de Nord” este recunoscută numai de Turcia. Prin urmare, o excursie la Nicosia este, de asemenea, o lecție de istorie deoarece este centrul tuturor evenimentelor istorice importante ale insulei până astăzi, odată cu divizarea ei.
Video, aici:
Valetta, Malta
Un oraș remarcat mai mult de istorici decât de turiști, Valetta va începe să cunoască mai mult popularitatea.
Mai ales pentru că la anul va fi Capitală Culturală Europeană a anului 2018, grație statutului său special de patromoniu mondial UNESCO.
Asadar, un oraș care se adresează mai puțin iubitorilor de plajă malteză și mai mult celor interesați să cunoască un loc special, cu arhitectură uimitoare de secol al XVI, cu fortificații impresionante și puncte de belle view în Marele Port.
Marea este minunată și iarna, așa că nu dați înapoi.
Daca ajungeți în februarie (în perioada 13-17) prindeți un Carnaval cu festivități numeroase pe străzi, camioane enorme cu aranjamente florale excentrice, costumații fanteziste și murmur de sărbătoare în baruri și cluburi.
Video:
Spor la plănuit și călătorit! 🙂
Mariea Crâșmaru, prima femeie care a făcut turul lumii pe jos: “Am cunoscut toți primarii capitalelor lumii!”
Dacă nu știați, prima femeie care a făcut turul lumii pe jos este o româncă, și numele ei este Mariea Crâșmaru.
Românca în vârstă de 66 de ani acum este deținătoarea recordului Guiness pentru cea mai lungă călătorie în jurul lumii fără întrerupere, pe jos – 3 ani și 5 luni i-a luat să parcurgă 102 de țări și 7 continente, între 1997 și 2001.
Cum pe atunci nu exista internet, fotografiile realizate de ea în călătorie sunt toate pe print și, tot din acest considerent, planurile pe care și le-a făcut de acasă, cu harta în mână, au fost adaptate din mers, la realitatea din teren, la climă și la bunătatea oamenilor – căci Mariea a primit sprijin, prin cazare, mâncare sau o vorbă bună de la ambasadele României în străinătate și de la comunitățile de români din diaspora, pe toată perioada călătoriei.
Am vorbit cu Mariea despre explorările ei în lumea întreagă:
Mariea Crâșmaru, Antarctica
Cum ați decis să plecați în această călătorie incredibilă? Prologul a fost un record național.
Așa este, în 1988 am realizat turul României în 114 zile, străbătând 3.210 kilometri. Un globe-trotter nu parcurge toate distanţele numai pe jos (n.r. Globe-trotterii se numesc călători pe jos, îşi cară rucsacul în spate şi pot folosi orice formă de transport în comun), dar cum acţiunea mea constituia o premieră naţională feminină, m-am ambiţionat să merg doar pe jos.
Am avut un traseu bine stabilit, am fost mediatizată în fiecare oraş pe care l-am traversat, iar primăriile mi-au oferit mâncare şi cazare. Nu mi-a fost greu să merg numai pe jos, media zilnică a fost între 28 și 30 de kilometri.
În februarie 1990 am plecat în turul Europei, apoi a urmat marea aventură în lumea întreagă, timp de trei ani şi cinci luni.
Monaco
Cum mi-a venit ideea asta de a călători? Am citit în revista România Pitorească depre Neculai Ghimpu, care se întorsese din turul lumii. (n.r. celebru globe trotter roman, în 1977, la 67 de ani, pleacă în înconjorul lumii, care îi va lua 3 ani).
Spuneti-ne, va rugăm, câteva lucruri despre dumneavoastră, o descriere generică, pentru cititori.
Am 2 băieți și 4 nepoți, sunt pensionară, pasiunea mea este de Radio amator, am indicativul YO6GSZ.
Înteleg că ați plecat cu 600 de dolari în buzunar? Cum ați avut acest curaj? V-ați gândit cum vă veți întreține pe parcursul acestor ani? Cum ați reușit să o faceti?
Am fost sprijinită de Ministerul de Externe, prin ambasadele noastre în străinătate. Pe atunci nu eram în spațiul Shenghen, am avut nevoie de obținerea vizelor și ei m-au ajutat cu mai mult decât atât, mi-au oferit și cazare și mâncare. Sponsori am găsit în românii din diaspora pe care îi întâlneam, de obicei, la biserici ortodoxe, penticostale, baptiste, toți mi-au dat o mână de ajutor.
Marele zid chinezesc
Cum v-au primit în general oamenii? Și ce traseu aveați, în general, într-o țară? Mergeați să vizitați obiectivele turistice importante sau aveați altă strategie?
Oamenii m-au primit mai mult decât bine, uimiți de curajul, tenacitatea, voința, perseverența mea și mi-au deschis uși și inimi. Traseul l-am făcut de 9 ori până am plecat, pe hărți de hârtie – atunci nu aveam posibilitatea să-l fac online, nu era internet pe atunci. Pe drum însă s-a modificat de mai multe ori, l-am adaptat climei, obținerii vizelor și efortului financiar.
Australia
Am fost foarte ocupată pe tot parcursul proiectului, pe lângă parcurgerea distentelor trebuia să merg la consulate pentru vize, interviuri la radiouri, ziare și televiziuni unde eram invitată, la întalnirea cu primarul capitalei pentru ștampila din jurnalul oficial, care era vitală pentru verificarea recordului Guinnes… În felul acesta am cunoscut aproape toți primarii capitalelor Lumii.
Erau apoi întâlniri cu românii din diaspora și da, îmi făceam și timp să văd orașul și punctele turistice. Nu de puține ori am parcurs distanțe considerabile ca să le vad.
Ecuador
Ce țări v-au plăcut cel mai mult? Unde v-ați simțit cel mai acasa?
Oriunde ajungeam pentru mine era acasă, cu excepția sălilor de la spitalele de urgență, a secțiilor de poliție, a stațiilor de autogări, aeroporturi sau hoteluri, unde ceream permisiunea să petrec câteva ore în așteptarea dimineții, când mă așezăm din nou la drum. Evitam pericolul străzilor în noapte.
Pentru mine toate țările sunt frumoase, ca relif mă refer, nu cred că pot să enumăr doar câteva, totuși Brazilia cu măreața ei cascadă Foz de Iguazu m-a impresionat.
Îmi amintesc ca acum cum am ajuns la primul palier al cascadei. Mi-am scos din borsetă o punguliţă din plastic, îmi bag actele în ea după care, înapoi în borsetă. Este o zi nouroasă şi plouă mărunt. Suntem deja ude leorcă, eu și ghidul meu, Celia. Nu ne deranjează ploaia. Celia filmează, eu fac fotografii. Radem că două fetițe năzdravăne, dansăm și cântăm în ploaie și din când în când ştergem aparatele foto de apă. Plecăm către o altă balustradă în ritm de dans, cânt tare fără să îmi pese de nimeni și nimic. Am o stare euforică, o energie pe care cu siguranță mi-o dă acest loc.
cascada Foz de Iguazu
Mai sunt multe locuri care m-au atins, Machu Picchu, spre exemplu. M-am simțit mică, neînsemnată și simt totul cu nemărginit respect, pentru că tot ce este aici este sacru. Pe vârfurile munţilor sunt porţiuni mari acoperite de zăpadă care se înalţă mai sus de nori. Bucăţi imense de granit, râuri ce coboară hohotitor pe praguri, în vale, orhidee, (sunt mai mult de 90 de specii de orhidee!), ici colo câte o lamă care se plimbă, mănâncă sau stă întinsă, răsfăţându-se la razele soarelui.
Ador toată America Latină, Antarctica la polul Sud, Argentina cu Țară de Foc, Ushuaia – orașul de la capătul lumii unde m-am întâlnit cu pinguinii, Chile, America Centrală, Asia, Orientul mijlociu și cel îndepărtat, Africa, Oceania…
Egipt
Ce a spus familia dumneavoastră când ați decis să faceți asta?
Tata era în lumea celor drepți, mama s-a împotrivit cât a putut, copiii și nurorile mele mi-au fost alături. Înainte să plec s-a făcut foarte multă mediatizare, cei mai mulți au considerat că sunt nebună, și sunt convinsă că și acum sunt destui ce care cred asta.
Ce făceați, cu ce va ocupați în momentul în care ați început această călătorie?
Eram redactor colaborator la revista Femeia.
Ati avut mereu acest impuls al aventurii și al explorării? Sau a venit pe parcurs? Cred că toți ne dorim să călătorim în lumea întreagă, să cunoaștem oameni, tradiții, să vizităm locuri îndepărtate… Visam cu ochii deschiși la astfel de aventuri dar nu am crezut că voi și face asta.
Capul Bunei Sperante
Ce v-a revelat călătoria despre dumneavoastra?
Am văzut că pot să mă depășesc și chiar am făcut acest lucru.
Când v-a fost cel mai greu?
Când băiatul meu cel mare a avut un accident cu mașină și nu am avut banii și timpul necesar să ajung la el, a fost cumplit. S-a terminat totul cu bine, mulțumesc lui Dumnezeu și celor ce au fost alături de el.
Malaezia
Ce faceți acum, cu ce vă ocupați?
Plec în Austria să muncesc, la 66 de ani, pensia îmi este foarte mică, am 540 de lei. Nu îmi ajunge. Îl am pe fiul meu cu familia acolo, mă vor ajută să găsesc ceva de lucru, e mai greu la vârsta mea, dar trebuie.
Ce va amintiți pregnant din copilăria dumneavoastra?
Imi plăcea să citesc, să cânt și să dansez.
Fotografii arhiva personală*
Certificatul Guiness World Records
Simina Cernat, globetrotter: “Călătoria m-a scos din tiparele sociale în care eram blocată”
Ne place mult planning-ul, nu putem trăi fără el. Avem o listă de obiective profesionale și personale clar definite, pentru care ne dăm peste cap plini de zel, zi de zi. Alergăm prin trafic, ne grăbim spre școală, grădiniță, birou, ieșire cu colegii, sală, curățenie, facturi, telefoane, meetings…. de dimineață până seara, în fiecare zi. Apoi, într-o zi ne întrebăm dacă așa trebuie să fie. Dacă asta e tot.
Simina Cernat (25 de ani) a ales un alt mod de viață. Unul nelegat de un loc anume, într-o formulă a libertății și a imprevizibilului, în fiecare zi. O curgere a zilelor în împăcare, explorare și descoperire, a ceea ce o înconjoară și, mai ales, a sinelui.
Acum câțiva ani a plecat în lume și casa ei acolo este, uneori în India, unde a petrecut mai mult timp, sau oriunde altundeva pe planeta asta.
Îi puteți citi aventurile și pe blogul ei, unde scrie pozeii sau publică fotografii minunate din experiențele ei în lume, la http://www.siminacernat.com/. De asemenea, Simina organizează expediții de trekking în Himalaya, ne spune mai multe mai jos.
Am întrebat-o într-un interviu despre cum arată viața ei, iată ce a ieșit:
Simina Cernat, Markha Valley, Ladakh, India
Roxana Lupu, Adrenallina.ro: Simina, dincolo de multiplele tale talente – scrii poezii, faci fotografii minunate, scrii, cred că lucrul care poate uimi cel mai tare în ceea ce te privește este acela că ai refuzat un trai clasic – job, rată, casă etc – pentru a descoperi lumea și a-ți împlini chemarea interioară de a explora lumea, așa cum spui.
Poți să punctezi câteva repere din backgroundul tău care ți-au dat curajul ăsta, într-o zi?
Simina Cernat: Nu am chiar așa multe talente. În bucătărie, de exemplu, sunt un dezastru. Prietenii mi-au reproșat că am încercat să îi otrăvesc o dată, când am încercat să le fac un ceai.
E simplu. Mi-am urmat glasul inimii. Tot ce am făcut a fost să fiu sinceră cu mine însămi și să recunosc faptul că nimic din ceeea ce înseamnă “trai clasic” nu mă reprezintă și nu simțeam nicio chemare în direcția aia. Lumea am simțit-o dintotdeauna. Numai gândul la diversitatea și grandoarea lumii mă făcea să tremur. Am vrut să o trăiesc și cu simțurile, nu doar cu mintea, din cărți. Lumea m-a chemat și eu am plecat, urmând un drum care s-a deschis firesc în fața mea.
Părinții mei au plecat în Italia când aveam 7 ani și am trăit o perioadă cu mătuși, cu sora mea, iar de la 16 ani singură. Situația m-a obligat să mă maturizez mai repede decât restul copiilor de vârsta mea și am devenit independentă foarte devreme. Tot în perioada aia mi-am restructurat valorile și mi-am dat seama că experiențele sunt mult mai importante decât adunatul lucrurilor materiale. Așa că am strâns bani și am investit în călătorii.
Curajul mi l-am adunat odată cu încrederea în mine și ceva încurajări de la persoanele potrivite. Ulterior, când am plecat de tot, curajul a venit dintr-o dezamăgire care s-a transformat în detașare de tot, inclusiv de viață. “Mai mult decât să mor ce se poate întâmpla? Iar când mor sunt oricum moartă și nu îmi mai pasă.” Cu gândul ăsta am plecat la drum, deschisă la orice ar fi venit.
Știi, mulți visăm la viața asta pe care ai ales-o tu, dar nu ajungem s-o trăim niciodată. De ce crezi că oamenii nu au forța de a-și trăi viața așa cum visează?
Fiecare are propriile motive. General vorbind, oamenii își trăiesc viețile guvernați de frică și îndoială. Frica de necunoscut, de eșec, lipsa de încredere în forțele proprii, frica de abandon, de pierdere a iubirii, iar ultima și cea care le generează pe toate celelalte, frica de moarte. De acolo pornește totul. Restul sunt detalii.
in drum spre Lacul Tsomoriri, Ladakh, India
Ai vrut să ieși din zona de comfort prin alegerea ta, spune-mi ce înseamnă să călătorești singură prin lume, ca femeie? Ce alte frici aveai și le-ai depășit?
Scopul călătoriilor mele nu e de a ieși din zona de confort, acesta e un efect al alegerilor mele. Viața, lumea, iubirea, cele mai intense lucruri nu sunt niciodată confortabile. Am ales pur și simplu să trăiesc mai intens, în loc de mai confortabil.
Când am plecat la drum mă consideram doar un om care călătorește singur, nu neapărat o femeie, iar de cele mai multe ori am fost tratată omenește, nu femeiește. Într-adevăr, experiența e diferită de poveștile pe care le-am auzit de la bărbații călători singuri. Uneori mi-a fost mai dificil, din cauza stereotipurilor, culturilor rigide, ideilor false, alteori mi-a deschis porți din presupunerea vulnerabilității mele. Am întâlnit foarte multe alte femei singure pe drum. Doar pentru România pare ceva ieșit din comun. Unele femei din alte țări își sărbătoresc majoratul prin Thailanda sau Bali.
Într-adevăr, am fost prin unele zone mai ciudate singură, zone în care nu se încumetă multe femei. Secretul meu a fost că mereu am plecat la drum cu o atitudine pozitivă și lipsită de frici și am atras numai lucruri bune și oameni sufletiști. Am stat de vorbă de multe ori și cu bărbați care mi-au povestit că au fost hărțuiți sexual, iar nu de puține ori femeile îmi povesteau cum erau ajutate și protejate, în timp ce bărbații călători erau ignorați.
În general încerc să mă adaptez culturii și să nu ofensez prin atitudine sau îmbrăcăminte. Obiectizarea și sexualizarea femeii îngreunează viața călătoarelor singure, dar am avut multe momente în care m-am simțit mai nesigură în București decât pe drum. E, deci, o problemă generală pe care o au femeile, nu doar în călătorii.
A fi femeie și a fi singură pe drum nu a fost niciodată o frică. Altfel, ca orice om, mă lupt în fiecare zi să îmi depășesc limitele. Am avut o perioadă în care ideea de necunoscut și nou mă paraliza.
Îmi lua zile întregi să pornesc la drum, să plec din locul în care mă simțeam bine, pentru a mă duce undeva unde nu știam ce mă așteaptă. Am avut răbdare și am fost blândă cu mine. Încet, încet, conștient, am trecut peste stările respective. Alteori mă obosește să încep o conversație cu un necunoscut. Știu că vin, inevitabil aceleași întrebări plicticoase și prefer să mă descurc singură decât să cer o indicație. Lucrez să devin o persoană mai bună și să mă eliberez de frici, chiar și de frica de moarte. De aceea m-am pus de multe ori în situații extreme.
pe varful Stok Kangri (6200 metri) Ladakh, India
Când ți-a fost sau îți este greu?
Mereu mi-a fost și îmi este ȘI greu. Stilul meu de viață nu e unul ușor. Sunt multe lipsuri, mai ales la capitolul confort și lucruri materiale. În ultimii 3 ani am trăit o viață de guest house. M-am descurcat cu un pat, eventual un scaun și o masă de plastic, o baie. Sau un cort. Sau am stat în casele oamenilor binevoitori, unde nu există conceptul de intimitate.
Drumul devine uneori obositor. Și e solicitant să trăiești în necunoscut. Simțurile trebuie să fie mereu ascuțite, ochii și urechile deschise la nou, mintea e nevoită să absoarbă incredibil de multe informații. Uneori mi-e dor de oameni dragi, alteori de aerul curat, de mirosul toamnei, de munții noștri, de o cadă de baie, de liniște, de o cafea adevărată.
Nu mi-a fost niciodată ușor, nu am dus o viață de cinci stele și trăiesc cât mai ieftin și simplu. Unii au impresia că am o viață ca în “Eat pray love”, că totul e boem și am parte numai de momente din filme. Viața bate filmul și a călători (în stilul meu) nu înseamnă a trăi în peisaje ca în National Geographic mereu. Înseamnă și efort, aceleași discuții obositoare pe aceleași teme cu necunoscuți, lupte pentru prețuri corecte, mizerie, nesiguranță, disconfort fizic și mental.
E și greu, ca în toate situațiile de viață și vreau să subliniez acest aspect, să scap de stereotipul în care sunt băgată de unii. Dar asta nu înseamnă că las greutatea să îmi controleze viața, sau că o pun pe primul loc, cum am văzut că se întîmplă în România. Încerc să nu dau prea multă importanță greutăților, să mă bucur de ce îmi oferă viața și să mă focusez pe părțile bune, care, într-adevăr, sunt destule.
Știu că ai o relație specială cu munții, când a început ea?
De când eram foarte mică m-au fascinat munții, dar nu am avut o familie care să meargă pe munți în drumeții. Pe la 13 ani am mers într-o excursie cu familia pe Transfăgărășan, iar tot în perioada aia am descoperit Alpii, în vizită la părinții care locuiesc în Italia. Dar la vremea respectivă, pentru ei a merge pe munte însemna să ajungem cu mașina cât mai aproape de munte, să stăm puțin, mâncăm ceva și să ne întoarcem.
Prima dată am mers cu adevărat pe munte și am stat cu cortul la 18 ani, cu prietenul de atunci. Apoi a urmat escalada. Abia terminasem liceul și eram însetată de munți. Apoi am ajuns în tabăra de bază a Mont Blanc-ului, m-am cățărat pe pereții din Bulgaria, am mers pe Omu și cu fiecare munte pe care călcam pasiunea mea creștea. Prima dată am mers singură pe un vulcan activ de aproape 3000 metri în Indonezia.
Îmi doream foarte mult să merg și nu găseam pe nimeni interesat, așa că mi-am făcut rucsacul și am plecat singură. A fost o experiență superbă. Atunci am prins curaj și am urcat pe mai mulți vulcani, apoi am început să merg și în trekkinguri de câteva zile singură, până am ajuns să fiu cu greu convinsă să merg pe munte cu grupuri.
Pentru mine mersul pe munte e ca meditația. Sunt foarte pretențioasă la oamenii care mă însoțesc și atmosfera care se creează. Îmi place să fiu într-o continuă comunicare cu muntele, să îi permit să îmi arate aspecte despre viață și mine însămi, iar lucrul acesta nu e posibil cu oameni gălăgioși și agitați în jur.
trekking, in India
De ce Asia, India?
Asia pentru că era cel mai ieftin continent, singurul pe care mi-l puteam permite din banii strânși. Iar India m-a fascinat din copilărie. Nu știu exact ce m-a atras. Misterul din jurul ei. Numele, muzica, culorile, mitologia. Părea un tărâm în care orice poate deveni realitate și mulți ani mai târziu am descoperit că așa este: e o țară a tuturor posibilităților, și nu numai în sensul bun.
În adolescență l-am descoperit pe Eliade, de a cărui Indie m-am îndrăgostit.
După ce am terminant liceul am vrut să merg în China, Tibet și Pakistan, excursie finanțată din banii strânși din bursele școlare. Nu am primit viza pentru Pakistan, pentru că murise Bin Laden acolo și accesul a fost restricționat în acea perioadă.
În excursia de două luni jumate îl însoțeam pe prietenul meu de atunci care începuse un film documentar în Shimshal, în munții din Pakistan și voia să îl termine. A trebuit să regândim toată călătoria și din China am zburat în Nepal și am mers în India. Cinci ani mai târziu India m-a chemat. Și m-am dus. Pentru trei luni. Au trecut doi ani de când stau acolo mai mult ca în orice alt loc. Încă o simt ca pe o țară de suflet. Aici mă simt liberă.
Unde ai locuit cel mai mult timp de când ești plecată? Unde locuiești acum?
După Indonezia, în India. Doi ani. Locuiesc e impropriu spus. Nu am o tabără de bază, călătoresc cu vremea bună, după cum bate vântul. Primăvara și vara stau în Himalaya, când se face acolo frig cobor mai în sud, mai merg și în alte țări, mă întorc și tot așa.
Cu ce îți ocupi timpul, în general?
Depinde de loc, perioadă, stare. Uneori îmi petrec zile întregi cunoscând oameni noi, discutând cu ei, alteori nu scot un cuvânt toată ziua, îmi iau ceai după ceai și devorez cărți după cărți. În unele perioade sunt 24/24 cu oamenii din expedițiile mele, sau mereu pe net, în altele îmi iau cortul, mă duc în munți și mă întorc peste câteva zile.
În Rishikesh stau la un restaurant preferat și beau cafele, petrecând ore întregi cu ochii pe Gangele care curge, în Ladakh merg foarte mult, în Vashisht stau la izvoare termale. Uneori yoga, tai chi, alteori lenevit.
Singura constantă din viața mea e că petrec foarte mult timp afară. În cameră doar dorm. Viața a devenit prea diversă și complexă pentru a o pune în stereotipuri sau a-i da o anumită formă și direcție. În general îmi ocup timpul cu activități pe care le simt din toată inima. Mi-ar plăcea să învestesc mai mult timp și energie în artă. Să învăț să cânt la un instrument, să dansez și pictez, doar că e greu să îți stabilești un program de lucru când ești mereu pe drumuri.
Cu cortul la vulcanul Bromo, Java, Indonezia
Cum te schimbă călătoria și libertatea asta de a te lăsa în voia universului?
Călătoria și libertatea s-au atras una pe alta, ca într-un cerc vicios. Călătoria m-a eliberat, iar libertatea mi-a oferit șansa de a călători. De schimbat m-aș fi schimbat oricum, schimbarea e singura constantă din Univers, dar călătoria, așa cum am ales-o și înțeles-o eu, m-a scos din tiparele sociale în care eram blocată până peste cap. Mi-am dat singură șansa de a fi eu insămi la un nivel mai natural și mai pur.
Oferă-ne câteva imagini din călătoriile tale, locuri pe care le-ai memorat, care au rămas cu tine.
De când călătoresc am destul de puține momente moarte, prin care trec absentă, cum am trecut prin facultate, de exemplu. Ultimii trei ani se desfășoară ca un film în fața ochilor. Îmi amintesc din unele locuri mirosuri, felul în care cădea lumina, parfumuri, senzații sufletești. Am memorat fiecare loc în care am fost, dar pe unele le-am îndrăgit mai mult.
Am în minte un leagăn de pe o plajă goală din estul Bali-ului, de unde obișnuiam să privesc apusul; zâmbetul bucătăresei de la orfelinatul musulman unde am locuit trei luni; frigul de pe vulcanul Ijen, cel cu flăcări albastre; cafeaua de dimineață, din junglă, de când plecasem la vânătoare cu Buang, în Maluku; panorama Lehului văzută de pe o stâncă cu care m-am împrietenit; râsul din trekkingul în care mi-am cunoscut iubirea indiană; Gangele curgând în fața mea, mirosul bețelor parfumate, clopotele de la templul din Laxman Juhla; răsăritul pe Stok Kangri, la 6200 metri; liniștea completă din deșertul montan al Ladakhului; mirosul de balegă din Likir, satul unde am stat o lună fără semnal la telefon.
Dar nu e vorba de o listă a locurilor prin care am trecut. La fel de bine îmi vin în minte drumurile recente din Făgăraș, Piatra Craiului, Retezat. Pentru că acum știu să mă bucur și de locurile astea. Asta am învățat în principiu pe drumuri: să mă bucur de ce am aici și acum și să trăiesc la maximum momentul prezent înainte de a-mi lăsa mintea să viseze la verzi și uscate.
Cine sunt prietenii tăi acum? Ții legătura cu prieteni din România?
Acum am prieteni în toată lumea. Imaginea care îmi vine în cap e recentă, de la Timișoara, unde vizitam o prietenă foarte bună. Eram adormită, că îmi dusesem un prieten indonezian la aeroport de dimineață, după ce petrecuse o săptămână în România și vorbeam pe skype cu un japonez și un italian, și ei prieteni speciali.
În India am câțiva prieteni răsfirați în toată țara, dar mai ales în locurile în care am stat perioade mai lungi. Sunt o persoană care se apropie de oameni destul de greu, dar când mă deschid, mă deschid cu toată inima. Îi consider prieteni pe cei cu care am trecut prin situații și momente foarte speciale, cu care am construit o relație, cu care simt că pot fi 100% eu însămi.
Da, am câțiva prieteni absolut geniali în România și ei sunt unul din motivele principale pentru care vin aici mereu în vizită. Ultima dată când m-am întors am luat biletul de avion pentru a doua zi, pentru că aflasem că prietenii mei cei mai buni vin din toate locurile pe unde erau împrăștiați și se întâlnesc în București.
O parte din cine și ce sunt acum se datorează prietenilor din România, care m-au format, m-au învățat lucruri esențiale și au fost mereu alături de mine, chiar și la distanță. Sunt genul de oameni cu care chiar dacă nu vorbesc luni întregi, știu că sunt acolo și când ne vedem e ca și cum ne-am fi întâlnit cu o seară în urmă. Culmea, mi-am făcut câțiva prieteni în România de când sunt plecată. Ne-am întâlnit ori pe drum ori ne-am cunoscut inițial pe facebook, ulterior în realitate.
cu autostopul in India
Știu că ai revenit în România vara asta, în vacanță. Cum ai regăsit-o? Cum o vezi de la distanță?
Nu am venit în vacanță. Eu mă consider în vacanță tot timpul. Am venit pentru că îmi expirase viza și biletele de avion erau destul de ieftine în direcția asta a lumii.
România a fost foarte bună cu mine de când am venit. Am avut parte de vreme bună, mi-am regăsit prietenii, am cunoscut oameni noi, am mers foarte mult în munți.
Mie România mi-a plăcut dintotdeauna. La 12 ani am renunțat la reunirea familiei în Italia pentru a rămâne în România. De când stau mai mult prin Asia, apreciez România mai mult, pentru micile detalii pe care toată lumea le trece cu vederea. Internetul foarte bun, foarte ieftin și accesibil, de exemplu. Curentul care nu cade zilnic. Aerul foarte curat, munții foarte verzi, autenticitatea încă păstrată în sate, oamenii deschiși, simțul umorului. Deși îmi place, nu mi-e dor de ea ca țară când sunt plecată. Mi-e dor mai degrabă de liniștea și familiaritatea pe care mi-o transmit unele locuri, de unii oameni, de glumele specifice, de comunicarea ușoară.
Ce spun părinții tăi despre alegerea ta? Ce părere au?
S-au obișnuit cu felul meu de a fi. Au fost momente în care am făcut tot felul de nebunii și erau destul de îngrijorați. Acum probabil au văzut că mă descurc și că mi-e bine așa cum sunt și s-au mai liniștit. Îmi trimit mereu oferte de job în Europa, în speranța că mă voi întoarce, dar în același timp nu simt o presiune din partea lor. Mă lasă să fiu cum vreau. Mi-am câștigat independența la o vârstă fragedă.
Știu că organizezi vacanțe de trekking în India, spune-ne mai multe despre asta.
Ideea mi-a venit anul trecut, când observasem ce imagine deformată are India în ochii românilor. Tot în perioada aia primeam mai multe mesaje de la oameni care nu se simțeau pregătiți să călătorească singuri și mă întrebau dacă nu vreau să călătoresc cu ei.
După cum am spus, îmi e foarte greu să găsesc oameni care să se simtă confortabil cu stilul meu de călătorie și nu sunt genul care să facă compromisuri, așa că m-am gândit să organizez un grup, căruia să îi arăt India așa cum o știu eu. O parte importantă a grupurilor pe care le organizez e că fiecare include câteva zile de trekking în Himalaya (de la 3 la 8) și interacțiune cu localnicii. Fiecare grup are un itinerariu diferit și sunt făcute în zone diferite ale Indiei.
Am numit proiectul Himalaya nomads, inspirată de Sea Nomads a lui Brad Florescu, care m-a și încurajat în împlinirea proiectului. În general iau 8 oameni, cărora încerc să le ofer o experiență altfel decât ce se oferă în general la agențiile de turism. Accentul e pus pe aventură și renunțarea la stereotipuri și prejudecăți.
Până acum am avut experiențe uimitoare cu cele trei grupuri pe care le-am organizat și ghidat. Am cunoscut oameni excepționali, cu care m-am împrietenit și de la care am învățat multe lucruri. Mai multe detalii despre viitoarele grupuri voi posta pe siminacernat.com, sau pe pagina de facebook One world story, unde am publicat și povești de pe drum și fotografii.
La baza lui Kangchendzonga (al treilea cel mai inalt munte din lume), la 5000 metri, cu cativa oameni din grupul Himalaya nomads
Ce îți dorești să faci pe viitor? Ce ai vrea să schimbi?
Nu trăiesc în viitor și nici cu dorințe. Încerc să trăiesc cât mai ancorată în momentul prezent, să mă bucur de ce am aici și acum, orice aș avea, fie și un mare nimic. Nu mă gândesc la viitor foarte mult. Cel mult îmi iau un bilet de avion peste două săptâmâni și trebuie să mă gândesc dacă am nevoie de viză. Iar cu dorințele am stat mereu bine. În general nu îmi doresc. Dacă am o idee o pun în practică, nu îmi petrec timpul vrând.
Totul se schimbă oricum, indiferent de voința noastră. În fiecare moment. Totul e perfect așa cum e, adică schimbător și din experiența mea toate lucrurile se întâmplă cu un motiv. Nu am nici un regret major. Fiecare experiență pe care am avut-o a pus o cărămidă la persoana care sunt acum și care e oricum, în continuă schimbare.
*fotografii arhiva personala
Daramshala, india
Cel mai spectaculos traseu montan Via Ferrata din România, inaugurat de alpinistul Constantin Lăcătușu
Primul român pe Everest, cunoscutul alpinist Constantin Lăcătușu, a inaugurat cel mai nou și mai lung traseu montan de via ferrata din România – Via Ferrata Astragalus.
Situat în inima Rezervației Naturale CHEILE ȘUGĂULUI – MUNTICELU, localitatea Bicaz Chei (județul Neamț), Via Ferrata Astragalus aduce o noutate absolută pentru România – o activitate de aventură și recreere în natură, la mijlocul dintre escaladă și drumeție montană.
Traseul este primul proiect de acest gen din România realizat conform standardelor occidentale, după modelul celor din Austria și Germania, cu sprijinul HeidelbergCement România, lider pe piața materialelor de construcții din România, cu o lungă tradiție în susținerea proiectelor de conservare a biodiversității. Investiția totală se ridică la aproximativ 20.000 de euro.
Ce este un traseu de via ferrata?
Via ferrata aduce o noutate pentru România, fiind o activitate de aventură în mijlocul naturii. Activitatea de via ferrata s-a dezvoltat ca o activitate de recreere de tip outdoor, care combină escalada și drumeția montană, având un potențial foarte mare de dezvoltare în România. Denumirea provine din italiană, unde înseamnă „drum de fier”.
Pe lângă peisajul deosebit și patrimoniul natural de excepție, situl în care se află Via Ferrata Astragalus, Cheile Șugăului-Munticelu, un sit NATURA 2000, găzduiește o specie de plantă unică, care a fost identificată aici pentru prima dată în lume – Astragalus pseudopurpureus. Cea mai mare parte a populației acestei plante (95% din totalul mondial) se găsește doar aici, fiind semnul distinctiv al rezervației.
Kit obligatoriu de escaladă
Lungimea totală a traseului de via ferrata este de 600 de metri, dus-întors, incluzând aproximativ 400 de metri de secțiune totală de mică dificultate și o secțiune totală de aproximativ 200 de metri de dificultate medie. Peretele de stâncă are o înălțime de circa 170 de metri, cu plecare de la cota 730 m, și sosire în punctul culminant la cota 900 metri. Pe toată lungimea sa există un cablu de oțel fixat în stâncă, de care se prind sistemele de siguranță, iar acolo unde traseul permite, există trepte metalice pentru o ascensiune mai ușoară.
Pentru parcurgerea traseului de via ferrata din Munticelu, este necesară utilizarea unui echipament obligatoriu, iar tehnica de parcurs este asemănătoare celei din parcurilor de aventură. Pe lângă kit-ul obligatoriu, care include un ham și o cască și care se închiriază de la fața locului, vizitatorii trebuie să poarte o încălțăminte corespunzătoare, adaptată condițiilor meteorologice.
Cum se ajunge la Via Ferrata Astragalus?
Traseul de via ferrata este ușor accesibil publicului, acesta fiind situat la 18 km de fabrica de ciment HeidelbergCement de la Tașca, pe drumul spre Lacul Roșu, vizavi de cariera de calcar din Bicaz Chei. Intrarea se face chiar din DN 12C, care leagă Transilvania de Moldova. Ca bază de plecare este cabana Ecolog, unde este și sediul administrativ al ariei protejate. Traseul va fi deschis tot timpul anului, exceptând iarna.
Parcurgerea traseului propriu-zis va costa circa 10 lei/persoană, cu închirierea echipamentul special de urcare.
Jurnalisti si bloggeri, la lansarea oficiala a traseului.
Cel mai ambițios proiect de educație ecologică și conservare a biodiversității
Investiția Via Ferrata Astragalus este un element de infrastructură care este integrat într-un proiect mai complex – Management Conservativ pentru o minune a naturii, o activitate finanțată de Uniunea Europeană. Clubul MONTAN ROMÂN și HeidelbergCement România au încheiat un parteneriat la finalul anului 2015 pentru construcția acestui traseu de Via ferrata în interiorul Rezervației Naturale CHEILE ŞUGĂULUI – MUNTICELU.
„Via ferrata aduce o premieră pentru țara noastră, o activitate de aventură cu un potențial fantastic de dezvoltare, prin care ne dorim să aducem un public cât mai larg în mijlocul naturii. Via Ferrata Astragalus este primul traseu din România realizat după standarde occidentale, după modelul celor din Austria și Germania. Diferența dintre un traseu de via ferrata și un parc de aventură este că aici ne aflăm în mijlocul naturii sălbatice. Și nu oriunde, ci într-o zonă spectaculoasă – Cheile Șugăului-Munticelu, un sit NATURA 2000. Le mulțumim partenerilor de la HeidelbergCement România pentru că ne-au ajutat să facem din această idee o realitate”, a declarat Constantin Lăcătușu, inițiatorul proiectului și președinte al Clubului MONTAN ROMÂN, Custodele Rezervației Naturale CHEILE ŞUGĂULUI – MUNTICELU.
Constantin Lacatusu, prim plan
„Propunerea Clubului Montan Român, custodele Rezervației Naturale, a venit ca o completare firească a strategiei HeidelbergCement România în ceea ce privește implicarea în proiecte de responsabilitate socială în comunitățile locale unde activăm. Parteneriatul reflectă cel mai bine interesul companiei pentru dezvoltarea comunităților, prin dezvoltarea și promovarea zonelor turistice de interes, cât și pentru promovarea și protejarea biodiversității locale, prin acțiuni de educație ecologică și promovare a activităților outdoor de sporturi montane”, a declarat Florian Aldea, Președinte – Director general al HeidelbergCement România.
Despre Rezervația Naturală CHEILE ŞUGĂULUI – MUNTICELU
Adevărat muzeu în aer liber, rezervația Cheile Șugăului – Munticelu, situată în imediata vecinatate a Parcului Național Cheile Bicazului – Hășmaș, se individualizeaza printr-un peisaj montan unic și un patrimoniu natural excepțional, pe o suprafață relativ mică (90 ha cf. Legii 5/2000, în realitate cca. 300 ha, după ultimele cartări, incluzând zonele tampon).
Caracteristica rezervației este dată de densitatea și varietatea speciilor vegetale și animale de interes comunitar și național (rare, foarte rare, endemice), fenomen favorizat atât de poziționarea bio-geografică, cât și de condițiile locale (relief, climă, sol, antropizare scăzută și reparabilă).
Premieră: o echipă de români va traversa Marea Neagră într-o ambarcațiune cu vâsle
Atlantic4, prima echipă românească ce va traversa Oceanul Atlantic vâslind, într-o inițiativă susținută de Kaufland România, va porni vineri, 16 iunie, de la ora 12,00, în cursa de traversare a Mării Negre într-o ambarcațiune cu vâsle, în încercarea de a deveni prima echipă din lume care realizează acest lucru și de a doborî în același timp un record de viteză. Scopul echipei este de a se antrena pentru cea mai dură cursă de canotaj din lume – „Talisker Whisky Atlantic Challenge” ce va avea loc în decembrie 2017.
Andrei Roșu, Vasile Oșean, Ionuț Olteanu, Marius Alexe și Alexandru Dumbravă sunt cei 5 membri ai echipei Atlantic4, care vor porni vineri din portul Marina Limanu și vor vâsli neîntrerupt aproximativ 1200 km, până la Batumi (Georgia).
Echipa de români a aplicat la Guinness World Records tentativa de a doborî recordul mondial de traversare a Mării Negre într-o ambarcațiune cu vâsle, care în prezent este de 29 de zile.
Traversarea Mării Negre constituie o etapă foarte importantă din pregătirea echipei de români pentru provocarea Atlantic Challenge – aceea de a traversa Oceanul Atlantic vâslind – și va fi făcută în aceeași barcă cu vâsle ce va fi folosită și în marea cursă pentru care se antrenează.
Prin acest antrenament, echipa urmărește să descopere cum se va comporta fiecare membru în situații extreme și totodată să se familiarizeze cu barca, să testeze echipamentul de salvare, para ancora, hrana liofilizată, sistemele de navigație fixe și portabile și alte echipamente.
Echipa Atlantic4 concurează cu sprijinul Kaufland România pentru împlinirea unei cauze sociale: completarea fondurilor necesare realizării unui Campus socio-medical la Adunaţii Copăceni, destinat copiilor diagnosticaţi cu boli rare sau incurabile. Pentru a-i susține, Kaufland România, partener oficial al inițiativei, a donat suma de 20.000 de euro pentru această cauză către HOSPICE Casa Speranței. Susținătorii pot dona pe pagina http://hospice.galantom.ro/atlantic4.
Întreaga aventură a echipei „Atlantic 4” va putea fi urmărită pe www.atlantic4.ro şi pe pagina de Facebook Kaufland România.
Despre cea mai dură cursă de canotaj din lume, „Talisker Whisky Atlantic Challenge”
Competiţia constă în traversarea Oceanului Atlantic cu o barcă cu vâsle, pe distanţa de 5000 de km dintre La Gomera (Insulele Canare) şi Antigua și va avea startul oficial pe 12 decembrie 2017.
Competiția aliniază la start un număr limitat de echipe de pe mapamond, având reguli foarte stricte: echipa nu va primi niciun suport din exterior în timpul cursei, iar membrii vor trebui să facă față unor provocări precum privarea de somn, vâslire în schimburi de două ore, non-stop timp de săptămâni. Barca va avea o limită de lungime și lățime, poate fi construită numai din anumite materiale, nu va putea fi reparată pe parcurs și va fi echipată cu provizii numai la start.
Cele mai frumoase locuri din lume, perfecte pentru iubitorii de aventură
Fiecare aventură are nevoie de un cadru pe măsură. Ne-am documentat și am ales câteva locuri în care poți să practici escaladă, să faci drumeții, să schiezi și să explorezi. Chiar dacă nu este tocmai la îndemână să mergi acolo, îți poți propune să ajungi să vizitezi măcar una dintre destinații și totul să devină ”The Big Adventure”. Peisajele merită cu siguranță!
- Moab, Utah
Dacă ajungi în SUA, Moab reprezintă punctul de acces către cele mai frumoase parcuri de acolo. Dacă mergi puțin cu mașina, vei da de un peisaj care pare ireal, și anume stâncile roșii din Parcul Național Arches. Poți începe să explorezi Island in the Sky, de unde să admiri zeci de kilometri de canioane frumos colorate. Sau poți să te cațeri pe munții La Sal. Sunt și multe trasee de bicicletă acolo, deci ai de unde alege dacă te hotărăști să parcurgi vreunul dintre ele, conform travelwest.net.
Cel mai indicat este să ajungi acolo prin luna septembrie, însă dacă nu îți este frică de puțină zăpadă, iarna este, de asemenea, un anotimp potrivit.
Foto: travelwest.net
- Niseko, Japonia
Dacă ești pasionat de schiat, îți va plăcea aici cu siguranță. Este un circuit de schi renumit pe care te poți bucura în plin de zăpadă și de priveliștea muntelui Annupuri. Iar pentru a-ți reîncărca bateriile, poți alege unul dintre restaurantele cu bucătari renumiți, care vin aici din toată lumea. Apoi te poți reîntoarce la zapada imaculată, de care să te bucuri în voie din decembrie până în februarie.
Foto: voyagerboheme.com
- Cairns, Australia
Dacă Marea Barieră de Corali și apa incredibil de cristalină sună bine pentru tine (și este greu de crezut că poate fi altfel), atunci Cairns este locul ideal. Pe lângă acestea, te vei bucura de plajele cu nisip alb. Ceva mai incolo, peisajul se schimbă și dai de Parcurile Naționale Daintree și Dinden, cu junglă montană, canioane și plaje liniștite.
La o scurtă plimbare cu feribotul din Cairns, insula este acoperită de păduri tropicale cu trasee de drumeții. Iar pentru pasionații de biciclete, munții din zonă fac din Cairns o destinație de vacanță completă. Smithfield, care este la 20 de minute în afara orașului, a fost locul în care s-a desfășurat pentru prima dată Campionatul Mondial din Australia, acum 20 de ani. Prin august este perfect să ajungi acolo, te vei bucura de temperaturi optime, scrie best-beaches.com.
Foto: travelbrochures.org
- Manali, India
Valea Manali care înconjoară râul Beas se întinde la poalele munților Himalaya și reprezintă alegerea ideală în orice anotimp. Drumețiile te vor ajuta să te aclimatizezi, și poți vedea spectaculoasele cascade Jogini, care sunt la doar o oră de Manali. Acestea sunt considerate un loc sacru, după cum scrie expedia.co.in. În aprilie și noiembrie este mai liber și te poți bucura liniștit de locurile spectaculoase.
Foto: indiatravelking.com
- Valbona, Albania
Valea Valbona este frumoasă, pitorească, pe scurt îți va plăcea dacă ești pasionat de locuri sălbatice. Stâncile sunt albe, în contrast cu pădurile de un verde închis. Devenit parc național, valea este parte din Alpii Albanezi. Deci peisajele cu lacuri glaciare vor fi spectaculoase. Poți să vizitezi Rilindja și să campezi lângă râu, de aceea cea mai potrivită perioadă pentru a ajunge aici este vara.
Foto: mountainphotography.com
AVENTURĂ. Ce este canyoning? Tu ai încercat?
Vrei o doză de adrenalină combinată cu entuziasmul descoperirii unui mediu spectaculos, săpat de apă în stânci? Atunci pune pe to do list canyoning-ul!
Acest sport cuprinde o serie de tehnici, cum ar fi alpinism, mers pe jos, rapel și pe alocuri înot, toate desfășurându-se într-un canion, unde vei coborî pe firul apei!
Pregătește-te să sari în apă de pe stânci, de la diverse înălțimi, să cobori pe cascade și să te dai pe tobogane naturale. Desigur, totul într-un cadru organizat și purtând neapărat echipament adecvat.
Pe lângă rolul de protecție, costumul de neopren face experiența să fie plăcută, în ciuda apei reci ca gheața. Plus că este nevoie de un instructor experimentat, care să indice locurile sigure pentru sărituri, unde apa este suficient de adâncă.
Foto: travelguideromania.com
În România există diverse locuri în care poate fi practicat, de exemplu Fundata-Rucăr, Şapte Scări, Avrig-Porumbacu, Bâlea, Cheia, Lotrişor, Gura Teghii, Herculane, Cheile Olteţului, Valea Sipotului, Rucăr – Cheile Dâmboviței sau Cheile Buții.
Va fi cel mai distractiv mod de a vedea cascadele din România și de a explora împrejurimile. Plus că va fi palpitant să cobori de pe munte în rapel și să folosești liniile de tiroliană. Acolo unde acestea lipsesc vei simți și mai multă adrenalină, fiindcă va trebui să sari!
Canionul Nevidio, Muntenegru
Foto: tara-raft.com
Există, desigur, și în afara țării locuri spectaculoase unde se poate face canyoning. Unul dintre ele este canionul Nevidio, în Muntenegru, un loc puțin explorat și vizitat până acum, unde natura se desfășoară nestingherită. Canionul are o lungime de 4 km cu numeroase cascade și împrejurimi de vis, pentru că lumina pătrunde în cantitate redusă, iar flora s-a adaptat și a creat peisaje cu adevărat deosebite.
De asemenea, în Slovenia, canyoning-ul se poate practica la Sušec, Mlinarica și Fratarca lângă Valea Soča și în canioanele Grmečica, Mostnica și Jerečica, lângă lacul Bohinj.
Deci avem de-a face cu un sport care reunește elemente de căţărare, speologie, înot, totul dus la extrem. Sună palpitant? Cu siguranță este! Dacă l-ai practicat, lasă un comentariu și împărtășește-ne experiența. De-abia așteptăm să încercăm și noi!
A crescut numărul românilor care toamna şi iarna pleacă în ţările calde
Din ce în ce mai mulţi români aleg vacanţe în ţări îndepărtate, exotice şi călduroase, în lunile reci ale anului – toamna şi iarna.
Radu Vatcu, fondator Extreme Travel, prima agenţie de turism de aventură din România, spune că numărul lor s-a dublat în ultimii 2 ani.
“Noile vise de vacanţă ale românilor par să se împartă între fierbinţeala Africii, exotismul Caraibelor cu plaje albe şi capătul lumii – Patagonia. Spun asta pentru că în ultimii doi ani cererea pentru aceste destinaţii s-a dublat, şi în special în perioada de după sezonul estival – adică septembrie-decembrie. Noua vacanţă de vară sau concediu începe să însemne aventură, descoperirea unor civizilizatii îndepărtate şi aroma unui orizont exotic” spune Radu Vatcu, Extreme Travel.
Etiopia
Radu Vatcu in parcul Torres del paine, Patagonia Chiliana
Iată cele 3 top destinaţii din ţările calde alese de români pentru următoarea perioadă:
Etiopia, ţara Reginei din Saba
noiembrie
(17 zile – 4400 $)
Ca suprafaţă, Etiopia este de 5 ori mai mare decât România, relieful sau divers incluzând cel mai jos loc de pe pământ (în depresiunea Danaquil), dar şi vârfuri de peste 4000 de m în Munţii Simieni. Vulcani activi, specii endemice, tradiţii şi cultură unice, vestigii istorice, bucătărie savuroasă, oameni frumoşi şi ospitalieri, toate acestea fac din Etiopia o destinaţie turistică de top pentru turismul de aventură.
Cuba, pe urmele lui Hemingway şi Che Guevara
Viata localnicilor, muzică, dans, înot în jurul recifelor de corali, platatii de cafea, plajă, băi în peşteri… cazări la localnici, în case coloniale plasate în inima localităţilor vizitate, centre istorice, case memoriale celebre. Cuba deţine una dintre cele mai mari densităţi de situri monumente UNESCO din lume.
decembrie
14 zile – 3240$
Patagonia, expediţie la Capătul Lumii
trekking în unele dintre cele mai sălbatice şi izolate zone ale planetei, gheţari spectaculoşi, croaziere la “capătul lumii”, în Ţara de Foc;
ianuarie 2017
14 zile – 4700$
Extreme Travel este prima agenţie de turism (extrem) de aventură din România, înfiinţată în 2010 de Radu Vatcu (ghid montan). Programele Extreme Travel includ circuite pe toate continentele lumii şi se adresează atât persoanelor cu experienţă în escaladarea vârfurilor muntoase cât şi celor fără aptitudini fizice deosebite, dar cu spirit de aventură şi dorinţa de a descoperi locuri deosebite şi de a învaţă din cultură altor popoare.
AVENTURĂ. Cu caiacul pe râul Neajlov, lângă București
Am o sută de pagini deschise în browser, trebuie să dau 135 de telefoane și să scriu 356 de emailuri.
Apoi deschid ca din întâmplare folderul de fotografii de acum câteva weekenduri, când am fost cu caiacul pe râul Neajlov. Și parcă tot zgomotul se oprește și mă cuprinde o liniște și mă relaxez pe loc.
Îmi amintesc lumina caldă a soarelui și apa puțin rece, sunetul pe care îl scot padelele mele când intră și ies din apă, atunci când înaintez, plăcerea de a descoperi misterul următorului cot al Neajlovului…
Am vrut o zi relaxată, ușor aventuroasă, în apropiere de București și așa am găsit programele băieților de la Green Adventure. Am văzut turele de caiac și mi s-a aprins o luminiță! Deci o să învăț să “conduc“ singură un caiac, pe apă! 😀
Un nou pas în încercarea mea de a mă împrieteni cu apa pe toate căile posibile. Nu știu cum face, dar mă atrage ireversibil, în ciuda temerilor mele: particip la triatloane deși mi-e groază de înotul în ape deschise, ador să înot și aproape că a devenit sportul meu preferat, surclasând și bicicleta, deși nu reușesc să învăț să fac pluta sau să fiu relaxată în apă mereu…
O zi lângă apă, în apă este ceea ce mă energizează mai mult decât orice altceva. Așa că am sunat la băieți vineri și sâmbătă dimineața eram aliniată la start (mă rog, la mal, nu la start, defect profesional :D), pe malul Neajlovului, undeva pe lângă localitatea Călugăreni, alături de familii și alți oameni, majoritatea veniți din irespirabilul București pentru o zi relaxantă.
Mi-am luat caiacul în primire, am ascultat cu atenție cum trebuie să țin padelele și cum trebuie să le întroduc în apă, cum virez și cum întorc sau cum dau înapoi. Apropos, băieții organizează și curs de tehnici esențiale de vâslit, aici e dacă vă interesează.
Este minunat să simți libertatea asta, că tu te deplasezi pe apă grație abilităților și forței tale, care acționează padelele și apoi caiacul!
Am pornit în grup, fără să ne îndepărtăm unii de alții, ascultând indicațiile băieților. Este absolut genial să înveți să gestionezi un caiac. Să treci pe sub sălcii aplecate peste cursul de apă și să te întinzi pe spate în caiac cât treci pe sub crengile lor, să ții din padele și să-ți folosești corpul pentru a echilibra caiacul la curgerile foarte repezi și învolburate de râu, să simți că ești dus de curent și să reușești să ieși din crengile și stufărișul de la mal în care te-ai împotmolit, să cârmuiești astfel încât atunci când iei curba să nu te duci cu spatele caiacului în altă direcție…
Au fost aproape 7 ore de caiaceală! Cu 2 ore în care am făcut pauză de relaxare și de … foc de tabără, ca să ne pregătim prânzul. 🙂
Este un sport minunat, care implică tehnică, forță în brațe, intuiție, empatie cu natura, aventură… Unde o fi fost caiacul până acum, de l-am descoperit abia acum? 🙂 Dar știu că nu e târziu, pentru nicio dragoste descoperită nu e prea târziu.
Mă uit afară, pe geam și aproape mă apucă plânsul. Mai bine mă mai uit pe poze!!
Summer is gone! (și emailurile mele + telefoanele mă așteaptă, într-o notă de urgență mai alarmantă decât acum 1 oră, când m-am apucat de scris acest text!!!)
Faza mișto este că se poate prelungi vara, cel puțin așa arată din calendarul Green Adventure:
http://www.greenadventure.ro/calendar
Băieții se pregătesc de Canyoning in Sinaia, alte ture de caiac pe Neajlov, rafting pe Jiu, caiac și biciclete pe insule grecești… așadar un septembrie estival. 🙂
Am înțeles un lucru: chestiile faine și aventuroase se pot face oricând, trebuie doar să îți creezi tu premisele. Așa că mă gândesc serios să-mi iau un caiac. Aveți idee pe ce lacuri de lângă București se poate merge cu caiacul? 🙂
Vă aștept cu un răspuns și poate facem gașcă.
Așa că să nu ne întristăm: vara pleacă dar de aventuri ne facem noi rost în continuare, dacă vrem cu adevărat! 🙂
(ok, gata motivaționalul, mă bag la mailuri, paaa :))) )
