Jurnal de cursa

Half Ironman Oradea, jurnal de cursă (I)

Sunt cu aproape jumătate de corp în apă. Am neoprenul, casca, ochelarii sunt pe cap, o să trebuiască să-i pun pe ochi când încep să înaintez. Simt o căldură în piept și nu-mi aud gândurile. Parcă sunt liniștită, sau așa mi se pare. Oamenii din jur râd toți, sunt bucuroși c-o să facă asta. Începe numărătoarea inversă până la start. Se bate din palme, e o energie care crește progresiv, o simți cum te traversează, atâția oameni care se vor propulsa în lacul ăsta de lângă Oradea, ca să dea totul. Au venit din toată țara, și sunt mulți veniți și din străinătate, ca să facă Ironman și Half Ironman – cele mai demente forme de triatlon care există.

Comana Bike Fest, Raport de cursă

Comana Bike Fest 2012. foto credit Maya B.

Toată săptămâna mă gândisem că nu am chef să ajung sâmbătă la concursul de bicicletă de la Comana, că aș putea să am un weekend liber, două zile pline de somn și plimbări fără țintă.

Până la urmă am zis să mă înscriu – mergeau cam toți colegii mei din Bikersteam. Joi și vineri a plouat, sâmbătă dimineață la ora 6.30, ploua. N-aveam niciun chef să mă dau jos din pat, să mă îmbrac, să-mi fac bagajul, să mă urc pe bicicletă și să plec spre punctul de întâlnire. În plus, o durere surdă în genunchi. Îl anunț pe colegul meu Cristian Drăghici că nu mai pot ajunge, mă simt groaznic, deplorabil, etc. De la 6.30 și până la 7 m-am foit continuu. Nu mai aveam vreo șansă să adorm, afară era un peisaj din Bleak House a lui Dickens, mă durea genunchiul și mai tare, așa că ce naiba să faci? Te trezești și pleci la un concurs de bicicletă. 😉

Cum a fost la Târgoviște, la primul concurs din Triada MTB (I)

Am vrut să ajung la concursul de la Târgoviște – Trofeul Chindiei ca să fac uitată săptămâna ce tocmai o încheiam, șase zile de lucru la foc continuu. Sâmbătă seara am ajuns și eu acasă și n-am apucat să mă odihnesc în vreun fel pentru a doua zi. Aveam să aflu în drum spre concurs că și colegul meu de echipă de la Clubul Sportiv BikersTeam, este vorba despre Ștefan Morcov, alias Basso, cunoscut în lumea ciclistă pentru performanțele sale, se simte și el cam tot așa.Imaginea cu fiecare dintre noi, în mașină, parcați pe marginea drumului într-un soare bleg, în așteptarea unui start cam tardiv, ce se dădea la ora 12, la prânz, imaginea, așadar, era sugestivă: Basso cu capul pe volan, eu pe bancheta din spate, cu capul într-o parte și portiera deschisă. Mie îmi era sigur rău iar Basso nu se simțea nici el prea bine.

Trofeul Chindiei, Târgoviște, Triada MTB. Startul

Gârboavele XC 2012, jurnal de cursă

Ziua de sâmbătă (7 aprilie) a început pe întuneric: pe la 5 dimineața eram pe bicicletă, în drum spre locul unde ne dădusem întâlnire. Era o liniște și un somn în București, de să le tai cu cuțitul. Aer curat și o lună enormă, galbenă, cu care mai rivaliza câte un taximetrist obosit după tura de noapte. Nu mă grăbeam nicăieri: aveam timp berechet să ajung la Unirii până la și jumătate, în față la Mac, ca să mă întâlnesc cu colegii de la Bikersteam, echipa de cicliși amatori din care fac parte. Urma să plecăm în formula: Ștefan Morcov, unul dintre cei mai buni cicliști profesioniști din România, cunoscut de toată lumea drept Basso, Andrei Mocanu, ciclist pasionat și inițiatorul clubului Bikersteam, Cristi Purcaru, practicant dintotdeauna al mersului cu bicicleta, care avea să se găsească spre finalul zilei în fața primei lui medalii într-un concurs :).

Startul concursului de mountain bike Gârboavele, Galați, 7 aprilie 2012

Cum a fost la Winter TriChallenge. Adrenallina, jurnal de cursă

O zi superbă cu soare ieri, la primul triatlon de iarnă din România, desfășurat la Complexul Olimpic de la Izvorani, pădurea Snagov. Peste 100 de sportivi, majoritatea amatori, au concurat în total la probele de alergare – 6 kilometri, bicicletă – 12 kilometri și înot – 500 de metri. Echipa Adrenallina, formată din Sorin Boriceanu (triatlonist de calibru) – la proba de înot și Roxana Lupu – la alergare și bicicletă – a ocupat la final locul 11 la categoria ștafetă, cu timpul de o oră, 42 de minute și 21 de secunde

start Winter TriChallenge, foto credit Florian Răducanu

Alina Băisan, echipa ADRENALLINA: “Semimaratonul e cea mai tare chestie pe care am făcut-o de ani încoace”

Alina a fost cel mai bine pregătit membru al echipei ADRENALLINA, și asta s-a văzut în concurs. A alergat relaxată, cu zâmbetul pe buze mai tot timpul. Pe ultimul kilometru de la a 6-a tură, a avut o semi-revelație. Și eu, și Marius, am văzut-o întorcându-se spre noi și spunând: “Băi, eu cred că de asta m-am născut. Ca să alerg la maratoane!” 🙂 Citiți mai jos jurnalul ei personalizat despre cursa de 21 de kilometri de ieri.

Jurnal de cursă semimaraton Gerar, echipa Adrenallina

O cursă incredibilă ieri, duminică, 29 ianuarie, în campusul Universității Politehnica, la semimaratonul Gerar, unde s-au strâns 400 de concurenți și încă 100 de susținători. 21 de kilometri pe zăpadă, pe porțiuni cu ghețus, la temperaturi de minus 8 grade Celsius, distanță pe care echipa Adrenallina – Alina Băisan, Marius Albeș și Roxana Lupu – a parcurs-o în 2 ore și jumătate.

Echipa ADRENALLINA la start. sursa foto: www.florianraducanu.blogspot.com

MTB Surmont Challenge 2011. Cel mai frumos înseamnă cel mai greu

Într-un fel ciudat, “cea mai frumoasă experienţă” se traduce, pentru mine, şi, cred, pentru toţi oamenii, în experienţa cea mai grea. E interesant, nu?, să realizezi că te simţi legat de o anumită situaţie din viaţa ta pentru că atunci ţi-a fost greu, foarte greu, cel mai greu, şi, pentru că, într-un fel sau altul, ai izbutit, indiferent ce poate însemna asta în cazul unei competiţii sportive : că ai reuşit să finalizezi cursa, că ţi-ai depăşit propriile aşteptări, că ai reuşit să te situezi pe podium.