Life & Style

Alexandra Stan

Ok, care ar fi legătura dintre muzică și sport? Dar poate mai potrivit ar fi pluralul, căci sunt nenumărate punți între muzică și sport.

Acesta este și motivul pentru care am stat de vorbă cu cântăreața Alexandra Stan, una dintre cele mai de succes artiste românce în străinătate. Am întrebat-o despre relația ei cu sportul și despre strategiile pe care le folosește pentru a arăta mereu sharp pe scenă.

Roxana Lupu, Adrenallina.ro: Știu că este foarte importantă forma fizică și aspectul pentru un artist. Cât timp dedici pentru tonifiere sau întreținere, în general?

Alexandra Stan: Mi-aș dori câteva ore pe zi, dar nu se întâmplă asta chiar mereu. Dar am diferite activități prin care am grijă de corpul meu, de exemplu fac plimbări pe jos, cu bicicleta, mă dau cu longboardul. Nu există o zi fără să fac mișcare.

Ce tip de mișcare preferi? Mergi la sală? Faci forță sau mergi și la clase de aerobic? Care este ritualul tău?

Merg cam de 3 ori pe săptămână la sală și mă „lupt” cu aparatele de acolo J. Acum a devenit o obișnuință să îmi iau în bagaje și outfitul sport, cu toate că eu merg să susțin un concert, dar de cele mai multe ori, hotelurile în care stau au și sală de sport și profit de asta să mă mențin în forma.

Ai un antrenor personal sau ai apelat vreodată la unul?

Am lucrat cu Alex Voicu în Constanța, iar acum merg singură sau împreună cu Bogdan, iubitul meu. 🙂

Ai fost dintotdeauna prietenă cu sportul? Cum s-au schimbat lucrurile din acest punct de vedere când ai început să apari în concerte, pe scenă?

Da, mi-a plăcut sportul din copilărie. De la simplul alergat prin fața blocului, până la lecții de balet – am facut 4 ani de balet in copilarie – am fost mereu foarte activă.

Însă în ultimii ani m-am dedicat mai mult sportului. Am început să mă informez mai bine, am aflat ce e necesar pentru corpul și nevoile mele, chiar a devenit un mod de viață. Eu iubesc sportul și ar fi bine ca toată lumea să o facă.

Nu e ceva cool doar pentru social media, cu poze de la sală, ci e o necesitate, îți face BINE, iar eu promovez mișcarea. Trebuie să ne ajutăm și noi corpul și mintea, nu să lăsăm totul pe seama lor.

Știu că de ceva timp te-ai mutat în Los Angeles. Cum s-au schimbat lucrurile pentru tine, din punct de vedere muzical? Dar din punct de vedere al sportului?

In ultima perioadă am călătorit mult. Am fost în India, Japonia, România, iar Japonia și apoi Los Angeles. Doar ce am făcut abonament la o sală foarte frumoasă și merg des cu bicla aici. E foarte frumos. Culmea, stau chiar lângă Original Muscle Beach :D.

Ce pregătești pentru perioada urmatoare din punct de vedere muzical?

Multe, multe. Am filmat recent un nou videoclip în Japonia, la piesa „Favorite Game”, care este soundtrack-ul principal al unui film japonez, „Miko Girl”. Piesa va avea un videoclip atât cu secvențe din film, cât și cu momente cu mine. În plus, am lucrat și la câteva piese în Los Angeles, alături de producători foarte cool, pe val.

Cum te face să te simți sportul?

Vie, liberă, mai ușoară (spiritual vorbind), îmi dă energie și inspirație.

Poți să împărtășești cu noi cateva obiceiuri alimentare care te mențin bine dispusă și sănătoasă?

Dimineata beau apă pe stomacul gol, apoi mănânc grăsimi și glucide, gen avocado, unt de cocos, pâine prăjită în unt de cocos, miere, ciocolată – uneori mai scap la dulciuri.

Dar eu stiu ca e bine dimineața să consumi carbohidrați, ca să ai energie la sala și să îți iei aportul pentru tot restul zilei. Evit zahărul rafinat, prefer fructe, miere. Beau în timpul nopții multă apă, cam 1 litru, la fel și înainte să mă culc.

De ce sport ți-ar plăcea să te apuci?

Nu să mă apuc că deja îl practic, dar mi-ar plăcea să înot mai des. Eu sunt copilul marii, născută vara, în Constanța, de unde și iubirea mea pentru apă, soare, plajă.

Vezi o legătură între sport și muzică?

Sigur, e vorba despre dedicare în ambele cazuri și ambele te fac sa te simți mai bine.

Fotografii arhiva personala*

Când ce se întâmplă în țara asta te dezamăgește, dă o fugă la Sibiu la Muzeul Astra. Când realizezi că locul ăsta chiar există în România, că este incredibil de bine gândit ca structură, amenajare, întreținere, și când afli că minunăția asta se întinde pe 96 de hectare de pădure și este cel mai mare muzeu în aer liber din Europa, parcă îți mai revii.

Termenul muzeu nici nu știu dacă funcționează singur pentru a traduce ce e acolo, pentru că nu este doar o înșiruire de exponate cu etichetă, sunt reînviate, cu o acuratețe nebună, epoci întregi din trecutul satului românesc, cu tradițiile, ocupațiile țăranului român de odinioară, inovațiile lui, și tot ceea ce moare încet încet acum, în fiecare zi, din puținul care a mai rămas.

Ateliere meșteșugărești, locuințe tradiționale, instalații pre-industriale, lucrări de artă populară, sistem complex de morărit, mori de vânt dobrogene și construcțiile pescarilor din Delta Dunării,  poduri plutitoare,  case tradiționale din toate zonele României, interioare reconstituite fidel, curți generoase și înverzite, în care parcă și vezi ieșind mămăici cu batice pe cap, în miezul lucrului pe lângă casă.

Am copilărit la țară și pentru toți cei care au făcut-o va fi mai mult decât o vizită la muzeu. Va fi o experiență emoțională.

Am ajuns la Muzeul Astra grație Asociației Travel Focus, ce urmărește să promoveze turismul și tradițiile românești, și le mulțumesc că așa am descoperit ce înseamnă Muzeul Astra.

Am ajuns acolo la final de septembrie, la vreme de sărbătoare: evenimente festive prilejuite de Zilele Europene ale Patrimoniului, parte integrantă a proiectului Ziua Patrimoniului European. Tradiții diferite, valori comune.

Astfel, au fost inaugurate și deschise spre vizitare 3 noi case săsești din zonele Cisnădioara, Șeica Mică și Hamba. Aceste case au aparținut unor oameni care au decis să le doneze muzeului, așa că trebuie să știți că au fost efectiv transportate, în bucăți, și reconstruite fidel, pe teritoriul muzeului!

Au fost prezenți la lansare foștii proprietari, și au stat la povești cu vizitatorii, au fost organizate demonstrații culinare cu preparate săsești și românești, au fost ateliere meșteșugăresti de tâmplarie, de pictat mobilier si de împletit paie, susținute de mesteri populari, au cântat ansambluri folclorice săsești de muzică și dans. O nebunie.

A doua zi am luat parte la vernisajul Gospodăriei de agricultor din Almaș, județul Arad, așezare reprezentativă pentru ținutul Zarandului, o casă luată ca atare din Zarand și adusă aici, cu arhitectura casei, anexele gospodărești și chiar cu proprietarii casei și o parte din comunitatea locului, împreună cu primarul Almașului și preotul! Ireal :).

În contextul vernisajului, Ansamblul folcloric „Nunta almășană” și Fanfara Parohiei Ortodoxe din Almaș au reconstituit tradițiile de nuntă străvechi, care funcționează la ei și astăzi, prin cântecele moștenite din bătrâni și interpretate în momentele de bucurie ale familiilor și ale comunității, prin portul popular deosebit.

Să vă mai spun ce a fost la Târgul de țară susținut de producători hunedoreni? 😀

O să vă spun totuși: dulcețuri și siropuri (Casa Maria), produse apicole (Gabriela Smuczer), produse din carne – inclusiv cârnatul de săcărâmb, produs tradițional atestat (Casa Țurcanu), plăcinte pădurenești – Poienița Voinii (Munteanu Aurelia).

Da, recunosc: am mâncat tocană cu mămăligă, specifică județului Hunedoara și de țuică nu mai recunosc nimic :D.

Dacă și tu, ca și mine, ai aflat abia acum despre locul ăsta magic, nu pregeta și du-te acolo. Va fi un weekend pe cinste.

Cu cât înveți mai mult cu atât îți dai seama câte nu știi sau câte mai ai de învățat. Nu știu cine a zis-o p-asta, dar mare dreptate a avut.

Trăim într-o lume a închipuirilor și închipuiților – toate lumea se pricepe la orice, ba mai mult, e și „cel mai bun din piață” la asta. Cel puțin așa se autointitulează, pe oriunde poate: pe rețele sociale, pe la evenimente…

Dacă mai aud o dată pe cineva spunând “sunt cel mai tare și cel mai deștept și prin ceea ce fac eu schimb lumea” cred o iau razna.

Fraților, haideți să ne vedem lungul nasului. Să schimbi lumea înseamnă să fii Iisus Hristos, Maica Tereza, Alexander Fleming (inventatorul penicilinei), Albert Einstein… ați prins ideea.

Sigur că prin lucrurile mici pe care le facem bine în fiecare zi schimbăm ceva, dar chiar nu e cazul să ne autointitulăm “salvatorul lumii” pentru asta.

Sigur că fără ceva “branding personal” e greu să trăiești aceste vremuri. Trebuie să îi dăm lui Zuckerberg ce e al lui Zuckerberg :)).

Trebuie să mai spui și tu din când în când că te pricepi, că altfel nu sare nimeni să te laude din senin, așa, că ești tu simpatic. Dar de la asta până la a emite enormități despre cum revoluționezi tu lumea e cale lunga.

Poate nu vedeți legătura cu titlul articolului :))). Mă explic îndată.

Este un soi de antiadvertorial la propria persoană, asta e prima explicație. 🙂

Da, mi-am luat o diplomă de personal trainer și instructor fitness. Da, este recunoscută la nivel european și pot profesa cu ea oriunde în acest spațiu. Uite-o:

Da, am învățat pentru diploma asta, am avut emoții la ambele examene, și la cel cu Fitness Scandinavia, școala la care am urmat acest curs, și la cel cu comisia de la Ministerul Muncii. Da, am învățat multe lucruri.

Și ce-i cu asta?

Mai sunt în România alte câteva sute (poate mii? nu știu, nu găsesc o statistică) de antrenori, de instructori, de specialiști în zona de sport și fitness și mișcare, unii mai buni, alții mai puțin buni, alții de-a dreptul închipuiți.

Știți ce? După cursul ăsta nu știu dacă pot spune că sunt cu adevărat instructor de fitness. Ca să mă numesc așa nu cred că trebuie să mă recomande o diplomă sau doar o diplomă.

Este un domeniu nou pentru mine, într-o proporție măricică. Habar nu aveam cum să formulez un program de antrenament cu greutăți, în sală, adaptat la obiectivul omului (slăbit, tonifiat, etc) și la specificitățile lui fizice și capacitatea lui.

Chiar dacă împlinesc acuși vreo 8 ani de sport de anduranță, teorie – www.adrenallina.ro 🙂 și practică – sutele de competiții la care am participat în anii ăștia.

Chiar dacă mă ajută cunoștințele pe care le am deja tot nu e suficient. Mai am de acumulat. Am nevoie să exersez, să experimentez și poate după mulți ani de practică să îmi merit titulatura de pe diplomă.

Dar știți ce? Chiar și după anii ăștia, când să zicem te numești plin instructor de fitness, când ai experiența, ai knowledge-ul, ai anii de muncă în spate, ai poate și renumele în piață, tot îți mai trebuie ceva ca să te numești specialist în domeniul ăsta.

Îți trebuie să știi ce e ăla respect pentru omul din fața ta.

Îți trebuie să îți cunoști și tu lungul nasului, să nu îi arunci în față cu ce specialist ești tu. Să iei în calcul că poate mai ai de învățat și tu, chiar dacă ai ajuns la un nivel. Într-un domeniu ca acesta, informațiile sunt într-o continuă dinamică.

Ba poate îți trebuie și bucățica aia de smerenie, de purtare plină de bună cuviință, modestie. Aș vrea să văd asta la mai mulți oameni care ajung în postura de a preda. Fitness sau orice altceva.

Fraților, autosuficiența e apanajul proștilor. Mă scuzați, dar cam așa e.

Oricât de deștepți ne credem, tot mai avem de învățat. Mai punctez cu un truism: dacă am reuși, fiecare dintre noi, să vedem în ceilalți un posibil partener/colaborator, pe viitor, și nu doar un concurent, unul care e demn de dispreț doar pentru că face același lucru ca tine și e în același domeniu cu tine.

AȘ VREA SĂ AVEM NIȘTE RELAȚII INTERUMANE NORMALE, mai există așa ceva? Gen, să zâmbim când ne vedem, să conversăm normal? Vă rog, spuneți-mi că mai este posibil.

Chiar dacă pare că m-am abătut de la titlul acestui text, credeți-mă că nu e cazul. Încerc o pledoarie pentru normalizarea relațiilor dintre specialiștii unei branșe, oricare ar fi aceea. De specialiști fitness, de comis voiajori, de tâmplari, de HR-iști. Încerc să spun că nu poți să predai orice și oricum, atât atunci când nu ai o diplomă care să te recomande cât și după ce o obții.

Așa că m-oi numi eu antrenor personal și instructor fitness pe o diplomă, dar de dovedit chestia asta se dovedește în exercițiul funcțiunii :). Din toate punctele de vedere.

https://www.instagram.com/p/BSn75nnDzAs/?taken-by=roxanaluputri