Home Cei mai cool #inspirație. Scrimera Ana Maria Popescu: Medaliile sunt doar amintiri. Dar eșecul te învaţă să nu renunţi
#inspirație. Scrimera Ana Maria Popescu: Medaliile sunt doar amintiri. Dar eșecul te învaţă să nu renunţi

#inspirație. Scrimera Ana Maria Popescu: Medaliile sunt doar amintiri. Dar eșecul te învaţă să nu renunţi

0
Distribuie pe:

Multiplă campioană europeană și mondială la scrimă, desemnată sportiva anului 2008, 2009 și 2013 pe plan mondial de către Federația Internațională de Scrimă, Ana Maria Popescu (Brânză) nu dă semne că s-ar opri aici.

Cea mai recentă performanță a scrimerei a fost luna trecută, când a câștigat medalia de aur în proba individuală a concursului de spadă feminin disputat la Nanjing, în China, etapă din cadrul Cupei Mondiale la spadă seniori.

Cum gândește un sportiv profesionist de talie mondială, cum continui să îți dorești să fii cel mai bun, când ai fost deja desemnat ca atare, și încă de mai multe ori? Cum ajungi să fii cel mai bun?

Dragostea pentru scrimă, talentul și munca, hazardul, ce îți ia și ce îți dă sportul de performanță, despre toate acestea am vorbit a cu Ana Maria Popescu, la rubrica #inspirație.

Ana Maria Popescu
Ana Maria Popescu, foto credit: observator.ro

Adrenallina: Ai devenit campioană a României la 7 luni de la începerea antrenamentelor. Cum a fost victoria aceasta  pentru tine atunci şi cum s-a petrecut? Să ştii că întrebarea are şi tentă de cum a fost posibil ?

Ana Maria Popescu: Câştigarea primului titlu de campion naţional la categoria copii s-a datorat în primul rând inconştienţei vârstei şi apoi a plăcerii de a mă lupta. După prima competiție la care mă prezentasem şi obţinusem penultimul loc, aveam de luat o revanşă :).Aşadar, după 9 minute de luptă în asaltul final, tabela arăta scorul de 2-2 iar la ‘tuşa de aur’ am făcut ce am ştiut mai bine, am închis ochii şi am întins mâna! Când am deschis ochii şi am realizat că am caștigat a fost exact ca un vis devenit realitate!

 

Felicitări pentru performanta ta recentă, aurul în concursul de Cupa Mondială din China! Care a fost cel mai dificil moment al etapei?

Mulţumesc! Cu siguranţă drumul a fost partea cea mai grea 🙂 După o călătorie de 20 şi ceva de ore, o zi în care ne-am antrenat, a venit şi ziua finalei. Trebuie să recunosc faptul că la vederea asalturilor ce mă aşteptau nu am fost foarte optimistă. Erau adversare incomode cu care mă mai întâlnisem de câteva ori, dar şansa a fost de partea mea şi am profitat de o zi în care scrima a părut uşoară.

 

Ai simţit vreodată că eşti menită pentru performanţă mondială?

Momentul în care am realizat că drumul performanţei a fost bine ales  s-a întâmplat în 2001 la CM de cadeţi din Polonia, unde am câştigat medalia de aur. Îmi dorisem atât de mult acel titlu, visasem şi muncisem pentru el, încât ajunsă pe podium parcă m-am şi speriat de ce avea să urmeze!

Câştigasem o dată, dar acela putea fi norocul, în mintea mea era doar gândul că trebuie să confirm acel rezultat! Dar înainte de această întâmplare nu mă gândisem, doar auzeam adulţi care-mi dădeau credit: ” fetiţă asta o să ajungă mare!”, „are potenţial! e şi stângace! o să facă ceva”. Eu mă vedeam doar o fetiţă căreia îi plăcea să se joace cu săbii în loc de păpuşi 🙂

Ana Maria Popescu
Ana Maria Popescu, in semifinale la Jocurile Europene de la Baku, pe 23 iunie, 2015
foto: AFP

Ai o abordare interesantă a succesului: medaliile le ţii sub lacăt, dar atunci când pierzi, faci un tablou mare cu asta, pe care îl aşezi la vedere, cum e cazul cu poza de la JO Londra 2012, când eşti îngenuncheată şi plângi. De ce?

Medaliile le am deja, sunt bine puse şi nu mai am ce învăţa de la ele. Sunt doar amintiri frumoase! Pe când eşecul te învaţă să nu renunţi! Poza aceea a fost şi unul dintre motivele pentru care am ales să continui după Londra. Nu puteam renunța, nu puteam să-mi iau rămas bun în genunchi şi cu lacrimi în ochi.

 

Spuneai că eşti talentată la scrimă şi la nimic altceva, orice alt sport te lasă rece. Cât de mult crezi în hazard, şi în această întâlnire providenţială a ta cu scrima?

Este purul adevăr 🙂 Vă pot face oricând o demonstraţie de cum NU se practică orice alt sport în afară de scrimă! Clişeul acela cu aşa a fost să se întâmple este valabil în cazul meu, un caz fericit. În familia mea nimeni nu a avut contact cu acest sport, eu nu auzisem până atunci de scrimă. Norocul meu a fost fratele mai mare, Marius, care trebuia să-i găsească o ocupaţie surioarei mai mici ca să nu-l mai bată la cap :).

 

Dacă ar fi să compari scrima cu o scenă, oricare, din viată reală sau SF, cum ai alege să descrii acest sport?

Scrima este o joacă la început, să zicem leapşa. Cu cât avansezi şi devine mai serios, ajungi în postura de vânător-vânat! Sunt interesante toate etapele! Cea mai bună imagine ar fi cu Tom&Jerry în orice ipostază, cine pe cine păcăleşte 🙂.

 

Spuneai într-un interviu că scrima înseamnă viteză, de reacţie, de deplasare, de execuţie, îndemânare, precizie şi intuiţie. Care sunt punctele tale forte?

Nu sunt o tragătoare de viteză, nici măcar una de forţă. Marele meu avantaj este intuiţia. Ghicesc intenţia adversarei şi asta mă ajută enorm într-un asalt.

 

Ce înseamnă pentru ţine performanța şi cum reuşeşti să te menţii acolo, în vârf? Care e secretul tău?

Să visezi şi să-ţi îndeplineşti visele. Probabil ar fi trebuit să folosesc cuvinte pompoase pentru a defini performanța, dar pentru mine e confirmarea faptului că am muncit bine. Dacă aş avea vreun secret chiar credeţi că l-aş divulga? 🙂 Simplul fapt că mai sunt multe medalii care îmi lipsesc din palmares mă motivează să rămân concentrată pe ce am de făcut.

Ana Maria Popescu
Aur cu echipa

Cum îţi antrenezi psihicul? Ai avut dintotdeauna această tărie? Sau ţi-ai antrenat-o?

De curând am început să lucrez pentru pregatiea psihologică. Înainte, lucrurile veneau normal şi natural că şi cum aşa ar fi trebuit să fie! Probabil din cauza vârstei, îţi aduce ceva şi îţi ia altceva, un fel de legea compensaţiei. Ideal este să poţi păstra un echilibru.

 

Ce ţi-a dat şi ce ţi-a luat acest sport?

În primul rând mi-a dat şansa de a fi cel mai bun la un moment dat într-un anumit domeniu şi nu mi se pare puţin lucru. Apoi sunt micile plăceri şi bucurii de zi cu zi, pe care le trăiesc datorită sportului. Şi dacă ar fi s-o acuz că mi-a luat ceva, acel ceva ar fi probabil momentele petrecute departe de cei dragi! Trăgând linie, mi-a dat mai mult decât aş putea să dau eu mai departe în această viaţă!

 

Palmares de medalii

Probă 1-ul 2-a 3-a
Jocurile Olimpice 0 1 0
Campionatul Mondial 2 1 3
Campionatul European 6 3 1
Cupa Mondială (ind.) 14 10 10
Jocurile Olimpice
Argint Beijing 2008 individual
Campionatul Mondial
Aur Paris 2010 pe echipe
Aur Catania 2011 pe echipe
Argint Moscova 2015 pe echipe
Bronz Lisabona 2002 individual
Bronz Catania 2011 individual
Bronz Budapesta 2013 pe echipe
Campionatul European
Aur İzmir 2006 pe echipe
Aur Kiev 2008 pe echipe
Aur Plovdiv 2009 pe echipe
Aur Sheffield 2011 pe echipe
Aur Zagreb 2013 individual
Aur Strasbourg 2014 pe echipe
Aur Montreux 2015 pe echipe
Argint Kiev 2008 individual
Argint Zagreb 2013 per echipe
Bronz Sheffield 2011 individual

 

 

Distribuie pe:
Roxana Lupu Fondator & editor Adrenallina.ro, Roxana a inceput sa faca sport la 29 de ani, cand a descoperit bicicleta. A invatat sa inoate la 30 de ani si a inceput sa participe la curse de triatlon, finalizand o cursa tip Ironman – 3.8 km inot, 180 km bicicleta, 42 km alergare. Este una dintre primele 10 femei din Romania care a finalizat acest tip de cursa. Ulterior, a devenit campioana nationala la triatlon, amatori, categorie de varsta, atat in circuitul de sosea (2014) cat si in cel offroad (2016) si continua sa caute curse prin care sa isi depaseasca limitele.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *