Prieteni, afara e soare!, e cazul sa sarbatorim! So, cine stie despre acest nou concept de cursa de alergare, Old Town Race? Da, este vorba despre o serie de curse de alergare in… Centrul Vechi! Suna palpitant, nu? 😀
E despre voie buna, sport si prietenie, intr-un cadru insolit pentru alergare! Dar nu, nu se alearga printre mese si scaune, stati linistiti!
Prima competitie Old Town Race se intampla pe 29 martie, adica la finalul saptamanii urmatoare, si are doua distante: una necompetitiva, de 5 kilometri, pentru cei care fie sunt la inceput cu alergarea, fie nu doresc sa se dea peste cap in ziua cu pricina, si una de 10 kilometri, pentru cei mai odihniti dintre noi :).
Aici gasiti mai multe detalii, legate de traseu (e tip circuit, 2 kilometri care se repeta in functie de distanta la care v-ati inscris), program, si alte evenimente sub acelasi concept. Inteleg ca urmeaza ceva cu dovleci+ noapte + alergare…. Gasiti pe site toate detaliile.
Bun, acuma faza este ca eu am o invitatie de dat la cursa din 29 martie, la ce distanta va doreste inimioara, 5 sau 10 kilometri.
Si pentru ca e un concurs, mi-as dori sa castige cel mai frumos comentariu la tema „cum am inceput sa alerg”.
So, comentariile pot fi asezate la finalul acestui post, iar eu voi desemna castigatorul vineri seara, la ora 20.00!
START si succes! 😀
p.s. v-am spus oare ce bine arata kit-urile de concurs? 😀
12 Comentarii
Am început să alerg undeva la spre începutul anului 2012, în momentul acela în doream să fac ceva mișcare, avem un job care avea o doză destul de mare de sedentarism, la momentul acela aveam în jur de 81 de kg la o înălțime de 180 cm.
Habar nu aveam ce însemnă o competiție sportivă (alergare) și că există și pentru amatori astfel de competiții. După aproximativ 6 luni de alergare constantă un prieten care știa că începusem să alerg mi-a recomandat să particip la o competiție de 10 km, am trecut prin destule emoții, pentru că 10 km îmi păreau destul de mult, dar până la urmă a ieșit bine.
După acest moment a început nebunia, de atunci am participat la aproximativ 40 de competiții sportive cu rezultate din ce în ce mai bune,iar în momentul de față alerg pe săptămână în jur de 70-80 km, sunt legitimat la un club, și am început să mă întâlnesc din ce în ce mai des cu podiumul.
Alergatul mi-a schimbat stilul de viață, am slăbit 10 kg numai prin sport și fără să urmăresc asta, alimentația, odihna are o altă importanță pentru mine de cât alerg, am cunoscut sute de persoane și am legat multe prieteni.
Mă întreb acum cum ar fi arătat viața mea dacă nu îmi descopeream această pasiune!
Buna ziua ,
am inceput prin a fi voluntar in sport,
participand la MIB. si semimaraton.
Apoi microbul s-a prins si asa am inceput sa particip la diverse crosuri,in
general fara taxe din lipsa de fonduri financiare(deee,salariu minin pe economie,dar nu ma laud 🙂 )
De aproape un an particip in timpul liber
la antrenamentele organizate de Running club Nike+ in fiecare sambata la parcul Herastrau si am alt tonus,super !
Particip la orice cros cu mare placere si
de aceea mi-as dori sa particip la prima editie Old Town Race din Centrul Vechi.
Va multumesc anticipat !
Speranta nu moare niciodata !
De fapt a fost o „reapucare” de alergat…..Cand am fost supusa la „testul burtii pe chiuveta” cum imi place mie si colegei mele sa spunem. Am simtit ca trebuie sa fac ceva pentru ca burta sa dispara si am inceput sa alerg.A fost suficient ca al meu corp sa recunoasca ceea ce cunoscuse deja,,,,picioarele stiau ce au de facut, respiratia un pic greoaie s-a adaptat, iar atitudinea mea a fost de nerecunoscut. E un sentiment asa fain…..in acel moment mi-am amintit ca mai alergasem si inca cum….in fiecare zi timp de 4 ani(in timpul liceului) si pana atunci( dar,mai rarut).Fusese o perioada ce se stersese, insa odata cu reapaucarea de a alerga mi-au venit in minte toate diminetile in care alergasem si ceea ce simtisem in acele momente,…”Prietenii mei”-adidasii -imi sunt alaturi mereu….! Gratie alergarii sunt eu, cea autentica, plina de energie si pozitiva!
De jenă!! Da-da …. ai citit bine! Am început să alerg de jenă! Participam la triatlon și mai mult de jumătate din proba de alergare de 10 km o parcurgeam în mers, epuizată. De atunci au trecut 2 ani. Alerg de doi ani. Din ce în ce mai bine 🙂
Cand am scapat de fumat am inceput sa fac o multime de sporturi, dintr-o nevoie fiziologica cred. Am inceput cu drumetii pe munte, mountain bike, catarat si altele, dar am jurat ca nu am sa alerg niciodata. Aveam oroare de activitatea asta si nu ii intelegeam pe practicanti, nu intelegeam ce gasesc placut in a alerga. Asa ca de curiozitate am incercat si eu si din septembrie am inceput sa lupt cu mine, sa ma tin de un program si sa nu renunt la primul semn de durere, sa nu iau vremea proasta ca scuza si sa stau in casa. Acum alerg constant, trei zile pe saptamana, imi place foarte mult si recomand tuturor sa-si acorde aceasta placere. Chiar ma gandeam la o competitie, ca tot sunt o fire competitiva 🙂 asa ca Old Town Race poate fi premiera
Pe 6 martie am sarbatorit- si la propriu, 2 ani de cand am descoperit alergatul ca mod de revigorare, de relaxare, de socializare, ca mod de…viata!
Povestea a inceput acum 2 ani, intr-o miercuri seara, cand am alergat alaturi de un grup care se intituleaza ‘Clubul de miscare pentru sanatate’. Era zapada pe atunci, am alergat o tura de Herastrau, a fost ceva mai dificil cu rezistenta, respiratia, insa am avut ambitia de a nu ma opri deloc in cei 7 km si am reusit. Mai cochetasem cu alergatul si inainte dar nu reuseam sa-mi pastrez interesul si constanta, renuntam rapid.
Acum e déjà traditie: in fiecare miercuri seara noi alergam in Herastrau: fie soare, fie ploaie, vant sau cod rosu de viscol! Da, chiar am alergat in miercurea cu Cod Rosu de ninsoare si viscol! 🙂
In timp mi-am imbunatatit performantele, dar cel mai important am cunoscut oameni frumosi, oameni de care imi e tare drag si cu care m-am imprietenit. Acum ne impartim si timpul liber impreuna, nu doar pe cel de alergare. Mergem in drumetii pe munte, iesim la ceai, mergem la film, chiar si la balet! 🙂 Suntem o echipa!
In cei 2 ani de cand alerg am participat la diverse crosuri, curse cu tema sociala, concursuri tip stafeta, chiar si la semimaraton. Urmatoarea ambitie: anul acesta vreau sa particip la maratonul din toamna! Sper sa imi iasa!
E greu de explicat in cuvinte, dar vineri dupa-amiaza deja ma gandesc cu incantare ca vine weekendul, si in weekend iar alerg. In weekend imi place sa alerg singura, sa fiu eu cu gandurile mele, castile cu muzica preferata in urechi, aer curat de parc, oameni in jur care se plimba si imi zambesc, copaci, natura. Alerg 9, 12, 15 km sau mai mult, in functie de dispozitia de moment…
Mi-ar placea tare mult sa particip la cursa Old Town Race 10 km, suna foarte bine conceptul!
Enjoy running! 🙂
I love the stories!! va fi strans! 😀
Am inceput sa fac alerg in anul 2010, faceam si alte sporturi in paralel, dar atunci m-am decis sa particip la primul meu maraton!
Dupa o prima participare care a fost un esec total, asta din cauza unui program de antrenament foarte slab si din cauza cunostintelor lacunare cu privire la ce inseamna sa alergi sau sa faci sport cum trebuie!
Ulterior am inceput sa invat in primul rand ce inseamna competitie sportiva, ce presupune antrenamentul pentru o competitie sau ce presupune o dieta corespunzatoare!
Pe parcurs am inceput sa imi fac multi prieteni, care avem cu totii un hobby comun, a face miscare!
Lucrurile au mers mult mai bine din acel moment! Am resusit sa slabesc si sa imi imbunataesc stilul de viata! Am renuntat la semnarea condicii in club in fiecare weekend sau la mesele bogate si am inceput sa pun din ce in ce mai mult pret pe stilul de viata sanatos!
A face sport inseamna multa bucurie! Explicatia stintifica este ca organismul produce o cantitate mult mai mare de endorfine cand faci sport, asa ca acesta este un ptim motiv sa te apuci sa faci orice tip de miscare!
De atunci am ajuns sa fac parte din mai multe cluburi care promoveaza sportul si competitiile s-au inmultit si diversificat, de la maratoane am ajuns sa particip la competitii montane, de triatlon spre cele de tip IRONMAN si cele de bicicleta de sosea sau mountain bike! POdiumurile au incput sa apara din ce in ce mai des si este un sentiment extraordinar!
Ce e drept am avute si unele probleme legate de accidentari, dar pana la urma si greutatile fac parte din viata!
Astazi nu imi pot inchipui viata fara sport!
Obiectivele incep sa fie din ce in ce mai marete iar o data cu venirea primaverii va veni si forma fizica de varf, pentru a face fata numarului foarte mare de concursuri ce vor veni in perioada urmatoare!
M-am apucat de alergat pentru ca un singur sport – MTB-ul- nu era de ajuns:-)
Toti din echipa noastra de biciclisti au inceput sa alerge. Mi-am descoperit o pasiune, care mi-a influentat si alte “felii” de viata, nu numai petrecerea timpului liber.
La inceput ma plictisea alergarea de 1-2 km. Apoi am aflat ca nu alergarea in sine ma plictiseste, ci doar alergarea monotona pe pistele de la Lia Manoliu. Azi nu ma mai plictisesc pe distante mult mai lungi, alerg solo sau in stafeta cu prietenii pe la triatloane, duatloane.
Destul de banal, m-am apucat de alergat acum 3 ani pentru ca ma simteam greoi ca sa nu spun ca eram mai plinut. Inceputul nu a fost usor chiar putin neplacut, stangaci, dar azi alerg aroape zilnic. Asadar am inceput alergatul din nevoia de a slabi dar treptat a inceput sa devina o placere , poate un mod de relaxare iar performantele sportive au inceput sa iasa la iveala. Era limpede… incepeam sa alerg pentru ca imi placea, slabisem cat aveam nevoie si tot alergam. Am devenit dependent de acea senzatie de prospetime dupa antrenament, de acea motivatie ca nu ai voie sa renunti pana nu termini 1, 5 sau 20 de km, de acea vigoare, de acel sentiment de satisfactie, ma simt bine cu mine si despre mine.
Alergatul nu e simplu, uneori vrei sa te opresti, ploia rece iti poate biciui fata sau gerul incearca sa-ti impuna limite…dar eu merg mai departe pentru ca pot!
Pot concluziona ca fara alergat viata e doar plata! Un maraton iti ofera 42 de motive sa te bucuri de viata! Un semimaraton iti ofera 21 de motive sa alergi un maraton, iar acest concurs imi ofera un motiv sa alerg in centrul vechi!
Cu sportivitate,
Adelman Alin
Am inceput sa alerg la varsta de 15 ani, atunci cand mi-am dat seama ca nu eram chiar ca toate fetele de liceu. Hiperactiva din fire, nu pot sta locului mai mult de 10 minute si parca nici atentia nu mi-o capta orice. Asa ca nu a fost decat o chestiune de timp pana cand profesorul de sport de atunci a lansat, lipsit de speranta, intrebarea: „Cine vrea sa faca parte din echipa de atletism a liceului? Ne lipseste o fata..” Am privit in jur si acela a fost momentul in care s-a auzit suieratul vantului in desert, latrand a pustiu. Si am strigat tare: EU!
Fara pic de antrenament, am reusit sa termin proba de rezistenta undeva la jumatatea clasamentului. Lucru care m-a ambitionat eeenorm sa alerg din ce in ce mai departe, din ce in ce mai tare. Treptat, ajunsesem sa parcurg 20 de km pe zi, fie ploaie, fie zi cu soare de vara. Imi erau dragi acei kilometri, ii stiam (imi alesesem o ruta pe care o parcurgeam in mod constant), stiam cum reactioneaza fiecare patratica de asfalt. Si nici in clasament nu ma descurcam rau – locul 11, dupa lotul „aproape” olimpic de la Breaza.
Din pacate, o operatie insotita de o complicatie m-a lovit intr-atat incat am renuntat la toti anii de antrenament, 4 la numar. Iar in 6 luni am pierdut si ultimul strop de rezistenta. Dar asta nu m-a oprit – acum am reluat, usor, alergarile. Urbane, desigur. Rute mereu diferite. Dar mereu peste 10 km.
Si fiind alaturi de ultramaratonistii de la Transmaraton, da, pe bicicleta, am primit stimulentul de care aveam nevoie pentru a ma regasi in pasii repezi si respiratie accelerata. Mi-e dor de o cursa ca la carte. 🙂
Dragilor, povestile voastre fac cat o carticica motivationala! Am savurat fiecare istorisire in parte, mi se par deosebite pentru ca in fiecare am descoperit o istorie personala diferita, dar toate sunt unite prin acelasi lucru: depasirea limitelor si descoperirea bucuriei de a face sport!
Felicitari fiecaruia in parte, ma simt onorata ca cititi acest blog!
Am spus de la inceput ca va fi cam subiectiva alegerea castigatorului, asa ca da, exista un story care mi-a placut mult, atat din punct de vedere continut cat si ca scriitura. So the winner is….
😉 Andra Daroiu!
Andra, sa te bucuri de Old Town Race, si sa fie prima cursa dintr-un lung sir! Bafta la alergat!
Multumesc tuturor pentru ca v-ati impartasit povestea!