Pentru cei cărora sintagma triatlonist extrem li se pare exagerată dar și pentru necredincioși, aducem drept argument câteva cifre: 3 kilometri și 800 de metri de înot, 180 de kilometri pe bicicletă și un maraton în alergare, de 42 de kilometri, toate probe într-un singur concurs, realizate fără pauză între ele. Asta face Mihai Baractaru, unul dintre cei mai promițători sportivi din România la triatlonul Ironman, concursul descris mai sus. Mihai deține la 23 de ani recordul național de timp pe acest timp de competiție, cea mai grea probă de rezistență sportivă inventată vreodată de oameni, așa că nu putea lipsi de pe Adrenallina 🙂
Mihai Baractaru
Când s-a apucat de asta, în 2006, Mihai nu știa să înoate, alerga prost și mergea pe bicicletă cu greutate. El este dovada că orice om sănătos este capabil din punct de vedere fizic și psihic de parcurgerea acestor distanțe. Totul este să vrea.
Mihai ne vorbește despre începuturile sale în acest sport al anduranței, perseverenței și curajului, despre greutăți și victorii și despre faptul că vrea să devină primul român care se califică la Campionatul Mondial Ironman din Hawaii, insula unde în 1977 s-a născut conceptul Omul de Fier, grație unui comandant american de navă.
Mai multe despre Mihai aflați de pe site-ul lui, www.mihaibaractaru.com/ și din interviul pe care ni l-a acordat:
ADRENALLINA: La 16 ani ai avut prima cursă adevărată. Un duatlon. Îți mai amintești cum a fost concursul acela, cum te-ai simțit?
MIHAI BARACTARU: În 2006 s-a întâmplat. A fost organizat de către antrenorul meu, Marius Rus. Era ceva nou, nu mai participasem la nicio cursă până atunci. Nu cunoșteam senzația de antrenalină pe care ți-o provoacă un concurs. Am avut mari emoții la început, dar m-am antrenat 3,4 luni înainte. S-a dovedit că în ziua concursului am fost pregatit, am câștigat la categoria mea de vârstă, dar am înțeles că triatlonul nu reprezinta numai forță brută. După concurs am ieșit cu antrenorul să sărbătorim și am aflat atunci despre proba de ironman. Așa a început.
Cum ai decis să te apuci de acest tip de antrenament?
Ideea de a face sport a plecat la Alex Diaconu, un bun prieten. Am început să ies cu el la plimbări cu bicicleta. Era foarte greu sa țin ritmul cu el. Dar după un timp organismul asimilează tipul de efort și se adaptează treptat. La început mă încânta ideea de a practica numai ciclism, dar apoi am vrut triatlonul.
Povestește-ne despre antrenorul tău, Marius Rus. Care era programul tău de antrenament și cum ți s-a părut la început? Te gândeai că e greu, că n-o să reușești?
Prima dată când l-am întâlnit pe Marius Rus a fost pe bicicletă. Avea atunci 38 de ani. Am ieșit împreună la antrenament. Prima dată a fost cu bicicleta și mai târziu la alergare. Când porneam să alerg mă simțeam de parcă pornisem o furtună în interior și eu trebuia să învăț să o stăpânesc, iar la inot, în bazin, când mă ajungea oboseala, înotam haotic, doar să ajung la capătul bazinului, să mă odihnesc. Când terminam un antrenament îmi simțeam genunchii moi și eram fără vlagă. Era foarte greu. Dar nu m-am gândit niciodată că nu o să reușesc. Iar la început făceam antrenamentele pe ascuns, pentru că părinții mei nu au fost de acord cu asta, considerau că e periculos.
Ai trecut apoi la un tip de concurs mai spectaculos, la Ironman. Cum ți s-a părut prima ta competiție de acest gen? Ce înseamnă să te antrenezi 1 an și jumătate pentru asta?
Prima competiție de Ironman a fost pentru mine în 2007 în Ungaria, la Nagyatad. Este foarte greu de descris în cuvinte cum te simți. Doar cei care au făcut cel puțin un concurs pot simți acei fiori pe care îi simți pe spate înainte de start. E ceva magic. Dar până să ajung aici am fost nevoit să fac antrenamente foarte grele. Concursul reprezintă cireașa de pe tort. La Ironman nu concursul e greu ci antrenamentele zilnice de lungă durata, foarte grele.
Deții recordul național la timp pentru Ironman, cu 9 ore si 30 de minute. Spune-ne ce probe ai avut de finalizat în acest răstimp, ca să înțeleagă și cititorii noștri ce presupune un astfel de concurs.
Da, dețin recordul național pe acestă probă. Triatlonul Ironman are 3 probe: înot – 3800 de metri, ciclism – 180de kilometri și alergare – 42 de kilometri. Toate aceste probe se fac fără a lua pauză între ele.
Care dintre probe ți se pare cea mai grea?
Cea mai grea probă în triatlonul Ironman este după părerea mea alergarea. Asta pentru că este ultima probă, iar nivelul de energie e redus drastic.
Oamenii sunt curioși cum arată o zi de antrenament a unui sportiv ca tine.
Dimineața la 8:00 iau micul dejun, compus din cereale cu lapte. Mă odihnesc 20-30 de minute în timp ce merg spre bazinul de înot, unde antrenamentele țin de la 30 de minute până la 2 ore și 30 de minute. La prânz iau masa, în jur de 11:30, 12:00, de regulă ciorbe de pui sau văcuță și felul 2 – legume/paste cu carne de pui sau porc. După masă dorm 30 minute, o oră. Începând cu 13:30 mă dau pe rulou – turbo trainer – (bicicletă staționară). Iarna și vara pedalez de la 2 până la 6, 7 ore în weekend. Vin apoi acasă, mănânc și mă odihnesc 2 ore. Seara fac o alergare de 14-20 de kilometri dacă antrenamentele nu au fost foarte grele în timpul zilei.
Știu că îți dorești să devii primul român care se califică la Campionatul Mondial de Ironman din Hawaii. De ce este nevoie ca să se întâmple asta?
Calificarea la Campionatul Mondial de Ironman va fi foarte dificilă din punct de vedere financiar dar și al pregătirii fizice. Dorința de a mă califica la Campionatul Mondial de Ironman a venit după ce am terminat mai multe concursuri de triatlon olimpic. Vreau să fac asta în primul rând pentru mine, pentru cariera mea de sportiv, și apoi pentru România. Putem dovedi că romanii pot ajunge acolo, chiar dacă sunt mai dificile condițiile financiare. Un rezultat excelent acolo ar putea ajuta pe viitor la dezvoltarea triatlonul Ironman în România și la recunoașterea lui de către Federatie. Ar putea fi un pas istoric.
Spune-ne, este adevărat că sportul si performanța te schimbă? Dacă da, în ce fel te-a modificat pe tine?
Când m-am apucat de sport modul meu de viață s-a simplificat și am început să mă simt mult mai bine. Te simți mai liber, simți că le poți face pe toate și că nu există bariere. Am testat făcând sport că dacă îți dorești cu adevărat ceva, poți reuși în ceea ce ți-ai propus! Eu am pasiune și devotament pentru sport, pentru antrenamente. Ce pot să vă spun este să nu vă petreceți timpul liber în fața televizorului, mai degrabă ieșiți afară și faceți mișcare în aer curat. O să vi se schimbe viața în bine.
Finish Ironman cu record național de timp pe acest tip de probă
Cum ai califica condițiile de antrenament din România pentru sportivii care țintesc triatlonul sau triatlonul Ironman? Tu cum te descurci cu toate câte ai nevoie pentru a face performanță în acest sport?
Iarna e mai complicat: suntem obligați să facem antrenamentele în interior, față de sportivii din elita mondială, care merg în țări cu climă caldă să se antreneze. Triatlonul Ironman este un sport costisitor. Ai nevoie de echipament pentru toate cele trei probe, plus cheltuielile pentru antrenament – bazinul de înot, sala de forță, ruloul, banda de alergare. Pentru a te pregăti de Ironman ai nevoie de minim 3 ore de antrenament pe zi.
Acum mi-e foarte greu cu bazinul de înot. În Brașov sunt două iar costul lor e prea ridicat pentru nivelul meu financiar. Dar pentru proba de bicicletă mă dau pe turbo trainer și fac alergare pe Tâmpa, în zăpadă până la genunchi.
Există ceva care să-ți placă la fel de mult ca sportul?
Este foarte greu de comparat, sportul îl practic din toata inima. Ar fi poate ciocolata, care îmi place mult. Dar de ciocolata m-aș putea lipsi o lună de zile, pe când dacă nu practic sport o săptămână devin agitat.
Cheia în Ironman e perseverența în antrenamentul de lungă durată, cel puțin un an pentru acest tip de concurs. Cum reușești să-ți păstrezi vie motivația pe o perioadă atât de lungă?
De fiecare dată când nu prea am chef să merg la antrenament mă gândesc că e la fel cu un job. Asta e meseria mea, iar dacă nu mi-o fac cum trebuie, rezultatul se va reflecta în primul concurs. Sunt zile când sunt nerăbdator să vină ziua următoare, să pot merge la antrenament și sunt zile când aș vrea să mai pierd timpul cu altceva. Dar în final mă gândesc că sunt mai bun cu fiecare antrenament, că trec la un nou nivel de pregătire și că începe un nou capitol din viața mea.
