Când ce se întâmplă în țara asta te dezamăgește, dă o fugă la Sibiu la Muzeul Astra. Când realizezi că locul ăsta chiar există în România, că este incredibil de bine gândit ca structură, amenajare, întreținere, și când afli că minunăția asta se întinde pe 96 de hectare de pădure și este cel mai mare muzeu în aer liber din Europa, parcă îți mai revii.
Termenul muzeu nici nu știu dacă funcționează singur pentru a traduce ce e acolo, pentru că nu este doar o înșiruire de exponate cu etichetă, sunt reînviate, cu o acuratețe nebună, epoci întregi din trecutul satului românesc, cu tradițiile, ocupațiile țăranului român de odinioară, inovațiile lui, și tot ceea ce moare încet încet acum, în fiecare zi, din puținul care a mai rămas.
Ateliere meșteșugărești, locuințe tradiționale, instalații pre-industriale, lucrări de artă populară, sistem complex de morărit, mori de vânt dobrogene și construcțiile pescarilor din Delta Dunării, poduri plutitoare, case tradiționale din toate zonele României, interioare reconstituite fidel, curți generoase și înverzite, în care parcă și vezi ieșind mămăici cu batice pe cap, în miezul lucrului pe lângă casă.
Am copilărit la țară și pentru toți cei care au făcut-o va fi mai mult decât o vizită la muzeu. Va fi o experiență emoțională.
Am ajuns la Muzeul Astra grație Asociației Travel Focus, ce urmărește să promoveze turismul și tradițiile românești, și le mulțumesc că așa am descoperit ce înseamnă Muzeul Astra.
Am ajuns acolo la final de septembrie, la vreme de sărbătoare: evenimente festive prilejuite de Zilele Europene ale Patrimoniului, parte integrantă a proiectului Ziua Patrimoniului European. Tradiții diferite, valori comune.
Astfel, au fost inaugurate și deschise spre vizitare 3 noi case săsești din zonele Cisnădioara, Șeica Mică și Hamba. Aceste case au aparținut unor oameni care au decis să le doneze muzeului, așa că trebuie să știți că au fost efectiv transportate, în bucăți, și reconstruite fidel, pe teritoriul muzeului!
Au fost prezenți la lansare foștii proprietari, și au stat la povești cu vizitatorii, au fost organizate demonstrații culinare cu preparate săsești și românești, au fost ateliere meșteșugăresti de tâmplarie, de pictat mobilier si de împletit paie, susținute de mesteri populari, au cântat ansambluri folclorice săsești de muzică și dans. O nebunie.
A doua zi am luat parte la vernisajul Gospodăriei de agricultor din Almaș, județul Arad, așezare reprezentativă pentru ținutul Zarandului, o casă luată ca atare din Zarand și adusă aici, cu arhitectura casei, anexele gospodărești și chiar cu proprietarii casei și o parte din comunitatea locului, împreună cu primarul Almașului și preotul! Ireal :).
În contextul vernisajului, Ansamblul folcloric „Nunta almășană” și Fanfara Parohiei Ortodoxe din Almaș au reconstituit tradițiile de nuntă străvechi, care funcționează la ei și astăzi, prin cântecele moștenite din bătrâni și interpretate în momentele de bucurie ale familiilor și ale comunității, prin portul popular deosebit.
Să vă mai spun ce a fost la Târgul de țară susținut de producători hunedoreni? 😀
O să vă spun totuși: dulcețuri și siropuri (Casa Maria), produse apicole (Gabriela Smuczer), produse din carne – inclusiv cârnatul de săcărâmb, produs tradițional atestat (Casa Țurcanu), plăcinte pădurenești – Poienița Voinii (Munteanu Aurelia).
Da, recunosc: am mâncat tocană cu mămăligă, specifică județului Hunedoara și de țuică nu mai recunosc nimic :D.
Dacă și tu, ca și mine, ai aflat abia acum despre locul ăsta magic, nu pregeta și du-te acolo. Va fi un weekend pe cinste.
