#inspirație. Andreea Răducan: Am cele mai frumoase amintiri din viaţă datorită sportului
Principiile performanței sunt cam aceleași, indiferent de sportul practicat: consecvență în antrenamente, perseverență, dedicare, pasiune, și, bineînțeles, talent. Totuși, în clipa aceea când devii cel mai bun din lume la ceea ce faci, probabil că mai intervine ceva în schema asta, o scânteie, o sclipire care te atinge doar pe tine, și face să fii în acel moment aproape perfect.
Gimnasta Andreea Răducan a fost binecuvântată să trăiască momentul acesta de mai multe ori. Medaliată cu aur pe echipe și argint la sărituri, la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000, multiplu medaliată cu aur și argint la campionatele mondiale de gimnastică artistică, Andreea a făcut parte din “noua generație” de gimnaste române, crescute să continue tradiția de excelență a gimnasticii românești, și să preia ștafeta după retragerea medaliatelor olimpice Lavinia Miloșovici și Gina Gogean.
S-a remarcat în cariera ei sportivă la bârnă, sărituri și sol și a impresionat prin expresivitate artistică, un element mai greu de găsit la gimnastele noastre.
Andreea Răducan inaugurează noua rubrică de pe Adrenallina, #inspirație, unde sunt invitați performeri ai altor sporturi decât cele de anduranță de care ne ocupăm aici (triathlon, trail running, mountainbike, marathon&ultra, Ironman).
După retragerea din gimnastică, în 2002, Andreea s-a implicat în susținerea și promovarea sportului, și de câțiva ani face asta la Fundaţia Olimpică Română.
Andreea Raducan
Adrenallina: Dragă Andreea, aş vrea să încep cu asta – care a fost cel mai fericit moment al carierei tale? Există aşa ceva? Ai în palmares nenumărate medalii şi ai urcat pe prima treaptă a competiţiilor mondiale, la individual dar şi cu echipa României. Există un moment mai special decât altele?
Andreea Răducan: Este destul de dificil să aleg un singur moment ca fiind cel mai fericit. În viaţa unui sportiv de performanţă se întâmplă lucruri dintre cele mai diverse, toate trăite cu intensitate. Însă, pentru că Jocurile Olimpice sunt cele mai importante pentru orice sportiv şi, de asemnea, cele mai iubite de toţi pasionaţii de sport, spun că momentul în care am urcat împreună cu echipa pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la JO de la Sydney, a fost cel mai fericit moment din cariera mea.
Nu pot să las pe locul secund nici momentul în care împreună cu Simona Amânar şi Maria Olaru am ocupat întreg podimul olimpic în finala de individual compus. A fost o competiţie incredibilă, un concurs pe care l-am trăit cu toată fiintă mea şi nu simt că ar fi trecut deja 15 ani de atunci…cred că în asentimentul meu sunt toţi cei care ne-au ţinut pumnii la competiţia de la Sydney.
Povesteşte-ne despre tensiunea şi emoţiile resimţite în timpul unui Campionat Mondial. Cum ai reşit să faci faţă trăirilor interioare şi să le orchestrezi în sprijinul tău?
Într-adevăr, marile competiţii te solicită mai ales prin prisma tensiunii şi a emoţiilor resimţite. Fiecare sportiv gestionează diferit aceste situaţii. Sunt persoane care cedează sub presiune şi greşesc elemente pe care le stăpâneau foarte bine în sala de antrenamente, precum şi persoane care pur şi simplu strălucesc în acele momente, devenind cea mai bună versiune a lor.
Cred că cei care reuşesc să treacă cu bine peste emoţii fac parte din două categorii. Pe de o parte sunt cei norocoşi, înzestraţi cu un echilibru interior incredibil, iar pe de altă parte sunt cei care au răbdare să acumuleze experienţă şi să se cunoască pe ei înşişi. Eu cred că am fost foarte norocoasă şi am avut câte puţin din fiecare. Emoţiile unei mari competiţii nu se compară cu nimic altceva. Şi pot spune asta acum, când am şi experienţă evenimentelor în afara sălii de concurs. Sunt emoţii diferite, însă dacă ştii cum să le trăieşti, sunt la fel de frumoase.
35th Artistic Gymnastics World Championships in Ghent/BEL, 28.October – 4.November 2001
A fost vreun moment în care te-ai simţit copleşită şi emoţiile mai mult te-au împiedicat decât să te ajute?
Nu-mi vine în minte un astfel de moment acum. Deşi sunt o fire sensibilă, nu sunt emotivă. În plus, experiența de peste ani m-a ajutat să mă cunosc foarte bine, am învăţat să am un bun autocontrol, chiar şi în cele mai dificile momente. Totul se educă dacă ştii ce-ţi doreşti şi faci eforturile necesare în direcţia potrivită.
Cum crezi că ai ajuns la performanţă? Dincolo de muncă şi perseverenţă, crezi în talent? Ai în familie vreo genă de tipul acesta?
Competiţiile de mare anvergură nu pot fi câștigate un sportiv lipsit de talent sau unul leneş. Pentru locurile de pe podium se bat cei care deţin cele mai multe calităţi. Munca şi talentul sunt primordiale. Sunt oameni în sport care obişnuiesc să spună că la un campion vei descoperi 90% muncă şi 10% talent. Ce credeţi că face diferenţa între toţi sportivii care se luptă pentru locul întâi? Toţi se pregătesc cu seriozitate, însă talentul, concentrarea şi viteza de reacţie pot face diferenţa. În plus, încrederea câştigată după un element reuşit te poate propulsa pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, dacă o gestionezi corect.
credit foto imforeveryoung.info
Cum te-a format perioada aceea, de antrenamente, competiţii? Ce crezi că ai câştigat fundamental şi cum te-a făcut să priveşti viaţa?
Primul lucru pe care îl dobândeşti în sala de gimnastică este disciplina. Să asculţi indicaţiile antrenorului, să urmezi un program alături de echipa din care faci parte. Să capeţi încredere în forţele tale, şi tot aşa. Sunt momente pe care sunt convinsă că nu le-aş fi înţeles dacă nu aş fi practicat sport la cel mai înalt nivel. După toate cele trăite în sala de antrenament, şi în sălile de concurs, totul îmi pare mult mai simplu astăzi. Pot avea o viziune mai bună, o motivaţie extraordinară de a face lucrurile foarte bine, şi aceeaşi bucurie de a lucra în echipă.
Spune-ne despre proiectele în care eşti implicată acum. Ştiu că sprijini din toate puterile proiectele Fundaţiei Olimpice Române. Unele se referă la programe pentru foştii sportivi de performanţă, altele la suportul pentru copii şi tineri care fac performanţă sportivă.
Sportivii aflaţi la început de drum se află în centrul preocupărilor Fundaţiei Olimpice Române. Atât prin proiectul Burselor de performanţă Allianz – Ţiriac, cât şi prin facilităţile disponibile la Complexul Sportiv Ion Ţiriac, ne străduim să îi sprijinim pe acei tineri talentaţi şi muncitori şi să transmitem către cât mai multă lume bucuria practicării sportului.
Principalele proiecte ale fundaţiei vizează acordarea de burse pentru tineri sportivi, cursuri de reconversie profesională pentru sportivii care întâmpină dificultăţi în găsirea unui loc de muncă sau acordarea de pensii sociale pentru foşti sportivi aflaţi în situaţii dificile de viaţă.
În plus, Complexul Sportiv Ion Ţiriac reprezintă unul dintre cele mai importante proiecte dezvoltate de fundaţie, sub coordonarea domnului Ion Ţiriac. La complex am inaugurat recent două terenuri de tenis pe zgură, un proiect dezvoltat cu sprijinul Dedeman. Mai mult de atât, în prezent peste 20 de copii beneficiază de cursuri gratuite de iniţiere în tenis chiar la complex.
Care sunt priorităţile FOR în acest moment? Care consideri că ar fi zonele de prioritate maximă în zona sportului, în România? Ce parte a evoluat, ce a stagnat şi ce a dat înapoi?
Noi ne-am axat mai mult pe susţinerea copiilor cu reale calităţi pentru sport. Nu am neglijat nici celelalte categorii. S-a pus mult accent de baza de selecţie în ultimii ani, ceea ce este foarte bine. Trebuie însă să găsim metode pentru a-i motiva pe tineri să facă şi performanţă, să înţeleagă sacrificiile, să le accepte şi să-şi dorească să devină cei mai buni. Nu este niciun secret faptul că sportul, în ziua de azi, înseamnă şi resurse financiare pe care nu toată lumea le are. Părinţii sunt cei care duc greul, cei care susţin peformanța copiilor până în momentul în care aceştia ajung la loturile mari, unde sunt ajutaţi de federaţii, de Comitetul Olimpic.
În 2010 ai publicat prima ediţie a cărţii autobiografice Reversul medaliei. DE ce ai simțit nevoia să scrii despre tine?
Într-adevăr, cartea autobiografică Reversul medaliei a ieşit pe piaţă în anul 2010 ca un salut şi un remember al JO de la Sydney, 2000. Trecuseră 10 ani şi mi-am dorit să ofer oamenilor mai multe detalii despre cele întâmplate la Jocurile Olimpice, să clarific episodul şi să povestesc cum am trăit eu acele evenimente…
Au fost foarte multe întâlniri cu oameni de diferite vârste care mă întrebau despre ce înseamnă viața unui sportiv de performanţă, despre sacrificii, despre ceea ce simţi când devii cel mai bun din lume şi ţi se intonează imnul, dar mai ales despre evenimentul cu medalia pierdută din finala de individual compus. Le-am explicat cu drag în carte, pe fiecare în parte. Apoi, în 2012, cartea a fost tradusă şi în limba engleză, într-o nouă prezentare, una mult mai pe placul meu. Am considerat că şi publicul din România trebuie să o primească în varianta revizuită şi în vara aceluiaşi an, înainte de JO de la Londra, am făcut şi un turneu de promovare în 10 oraşe din România. Feedback-ul a fost unul foarte bun, mai ales datorită mesajului motivaţional pe care cartea îl transmite.
Ce planuri de viitor ai?
Îmi doresc să pot lucra şi la alte proiecte care urmăresc susţinerea şi promovarea sportului în România. Cu fiecare reuşită a sportivilor noştri, cu fiecare medalie câştigată vom putea inspira şi generaţiile viitoare. Acest lucru mă motivează să împărtăşesc din experienţa mea tinerilor, să vorbesc despre momentele fericite şi cele dificile ca sportivă, despre ce înseamnă să lupţi şi să munceşti pentru ceea ce îţi doreşti. Am cele mai frumoase amintiri din viaţă datorită sportului. În plus, am o echipă inimoasă alături de mine şi sper să continuăm cu acelaşi entuziasm şi dorinţa de a face lucruri bune pentru sport şi sportivi.
*Palmares
| medalii olimpice | |||
| Gimnastică | |||
| Aur | Sydney 2000 | echipe | |
| Argint | Sydney 2000 | sărituri | |
| Medalii Mondiale | |||
| Aur | 1999 Tianjin | echipă | |
| Aur | 1999 Tianjin | sol | |
| Aur | 2001 Ghent | echipă | |
| Aur | 2001 Ghent | bârnă | |
| Aur | 2001 Ghent | sol | |
| Argint | 1999 Tianjin | bârnă | |
| Bronz | 2001 Ghent | individual compus | |
| Bronz | 2001 Ghent | sărituri | |
| Medalii europene | |||
| Argint | 2000 Paris | sol | |
| Bronz | 2000 Paris | echipă | |
S-a găsit Campionul Mic Dejun Herbalife! (P)
Acum ceva timp, lansam o provocare: vă invitam să ne povestiți, într-un comentariu, cum arată mic dejunul vostru, în fiecare dimineață sau în dimineața aceea tensionată, intitulată dimineața cursei.
Am lansat concursul Herbalife caută Campionul Mic Dejun! și am primit de la voi câteva tips-uri foarte bune, despre alimente sau combinații care îți dau boost-ul acela de care ai atâta nevoie într-un concurs sportiv.
Așa am aflat de la Cornelius că el înainte de orice concurs oficial, în antrenamente, face ”experimente” legate de alimentatie, ca să observe la ce anume răspunde cel mai bine corpul lui. Corect. Este metoda care se aplică pentru orice, înainte de o cursă, inclusiv pentru geluri și energizante: nu testezi nimic nou în dimineața cursei, pentru că cel mai probabil te va costa.
Sorin ne-a lăsat paf cu combinația lui de shake energizant: 3-4 ouă de prepeliță, jumătate de litru de lapte și două banane. Cercetătorii britanici (nu-i așa? :)) spun că un ou de prepeliță conține de 4 ori valoarea nutrițională a unui ou de găină. Are proteine în procent de 13%, față de cel de găină, cu doar 11%, are calciu, fosfor și fier, îmbunătățește sistemul imunitar și memoria și ajută la tratarea câtorva afecțiuni, precum ulcer sau astm. Multe proprietăți pentru ceva care se prezintă într-o formă atât de mica, nu? 🙂 Sorin, acum înțelegem alegerea ta sănătoasă de mic dejun.
De la Daniel am notat iaurtul amestecat cu 1 lingură de miere, susan alb, susan negru, semințe de dovleac, semințe de floarea soarelui, toate râșnite.
Daniel, știm de ce alegi acest ingredient secret dimineața! 😀 Pentru că semințele de susan sunt o sursă grozavă de fibre, minerale, zinc, magneziu și fier.
Sunt în sine un aliment, ce îndeplinește o funcție foarte importantă pentru noi, cei care facem sport: mențin vitalitatea, alungă oboseala și stresul.
Vă povesteam că și eu am testat o variantă de mic dejun cu care să mă înțeleg, înainte de antrenamente și competiții.
Și am aflat că mă împac foarte bine cu următoarea combinație, de la Herbalife:
Shake Mix Nutritiv Formula 1 Sport H24, cu aromă de vanilie
Băutură concentrată Herbal Aloe Vera
Băutură instant pe bază de plante (ceai)
Formula 1 Sport conține 219 calorii în total, și înlocuiește cu succes o masă completă. Fiind o băutură recomandată în special sportivilor, conține în primul rând proteine si carbohidrați, pentru a susține efortul, apoi vitamine și minerale.
Băutura instant pe bază de plante (ceai) este un amestec de ceai negru tradiţional şi ceai verde, cu extract de floare de malva, hibiscus şi seminţe de cardomon și rolul lui este să energizeze și să revitalizeze.
Băutura concentrată Herbal Aloe Vera sau gelul conține suc de aloe vera, are aromă de mango (I LOVE MANGO!), nu are adaos de zahăr, are un gust tropical răcoritor, ajută la digestie și face mai plăcuți cei 2 litri jumătate de apă din fiecare zi. 🙂
Mic dejunul trebuie să acopere 20-30% din necesarul zilnic de energie, și nu poate fi înlocuit cu nicio altă masă a zilei, știați? Nutrienții esențiali pierduți nu sunt compensați la celelalte mese. Iar dacă vă regăsiți printre cei care iau mic dejunul zilnic, atunci sunteți norocoși: vă îmbunătățiți constant perfomanțele cognitive și aveți un bun control al greutății corporale.
Vă spuneam despre câștigătorul concursului, nu? 🙂 El este Dragoș Ciobanu, felicitări, Dragoș, (later edit: câștigătorul este Sorin Chineață) și ne întâlnim pe 31 octombrie la evenimentul Breakfast of Champions. Powered by Herbalife, un eveniment pregătit special pentru tine! 🙂
Experimentăm diverse mixologii cu cineva care este profi în ale preparatelor sănătoase, și ne distrăm cu multe alte surprize care ne așteaptă acolo. Revenim după experiență cu poze și povești, adică săptămâna viitoare! 🙂
*comentariul lui Dragoș din concurs:
Vai ce foame mi s-a făcut citind comentariile de mai sus :))
Eu înainte de un concurs mănânc iaurt cu fulgi de ovăz și stafide sau iaurt cu biscuiți. Plus 1-2 banane în drum spre start. Înainte de o cursă mai lungă, cum a fost Ironman, am mâncat și nutella pe pâine, m-am abținut să nu mănânc tot borcanul 🙂 Nu cred că e nevoie să ne umplem stomacul înainte de cursă, oricum încărcarea cu energie s-a făcut în zilele anterioare, când am mărit puțin cantitățile de carbohidrați.
Pofta bună ….ăăă … succes în cursă 🙂
Dan Andrei: Am lăsat barurile şi nopţile pierdute şi m-am apucat de aruncat banii pe triatlon
Pot să spun că am avut un stil de viaţă activ de când mă ştiu. Până să ajung la liceu deja făcusem scrimă şi baschet, iar fotbal în spatele blocului era în fiecare zi în meniu. Cu fotbalul din spatele blocului venea inevitabil şi fuga de proprietarii de maşini buşite cu mingea, dar asta e altă poveste. În timpul liceului am schimbat puţin activitatea şi am rămas să joc baschet şi am început să fiu foarte bun prieten cu muntele, şi în special cu Bucegii şi Piatra Craiului. Şi acum muntele meu favorit este Piatra Craiului, dar încă nu am participat la MPC (marathon Piatra Craiului). Dacă acum mă întreabă cineva ce pasiuni am pot să zic scurt: muntele pe timp de iarnă şi triatlonul.
Triatlon Fara Asfalt 2014
Cu înotul am început să devin prieten în 2011, când, ca un corporatist care se respectă, nu făceam decât să stau pe scaun toată ziua la birou şi acasă sugeam la sticle de bere. Partea relativ interesantă era că nu mă îngrăsam, oricât de sedentar aş fi fost. Dar înotul nu de aici a plecat, ci din faptul că la un control de rutină am aflat că am coloana strâmbă şi înotul ar fi un tratament. Mi-am făcut abonament la bazin la Floreasca şi acolo înotam pentru început 14 bazine de 2 ori pe săptămână.
Prima mea competiţie a fost Petrom Half Maraton în 2013, după ce m-a convins Liviu Dan să mă înscriu şi să alergăm fără niciun scop anume prin centrul Bucureştiului. Eu cu 3 luni înainte abia mă reapucasem de alergat, şi nu duceam mai mult de 3-4 km. Tot în acelaşi an am făcut ştafeta înot la Fără Asfalt în apa aceea de 12 grade şi primul meu sprint individual la Braşov şi la Mamaia.
finish Maratonul Bucuresti 2015
Antrenamente înseamnă: cam 10-14 ore pe săptămână, distribuite cam 3 ore înot, 6 ore bicicletă 4 ore alergare. De obicei înotul îl fac dimineaţa, de la 7 la 8:30, bicicletă mereu seara după serviciu pe trainer, şi alergarea tot seara. Pe lângă aceste antrenamente mai am şi ceva core work out, pe care îl fac când îmi aduc aminte sau am timp.
Dintre toate sporturile pe care le practic, pot spune că am 2 preferate: înotul şi urcatul pe munte iarna; înotul îmi da o libertate pe care nu o pot descrie în cuvinte, iar mersul pe munte oferă o perspectivă pe care nu o poţi experimenta prin poze.
pe munte
Din păcate sportul mi-a adus şi experienţe neplăcute, dar trec repede şi planurile nu sunt niciodată anulate, eventual doar amânate. În 2015 am avut o tendinită care m-a ţinut din alergare 4 luni! Şi din acest motiv la Oradea la proba lungă am avut o experienţă destul de urâtă.
La km 10 din maraton a început să apară durerea în tendon şi alergarea mi-a fost compromisă. Până la km 42 deja vomitasem de 2 ori, avusesem cel puţin 10 momente când nu am mai putut îndoi picioarele de crampe şi 1 blackout total, iar la final am stat 30 min la cortul Smurd, cu perfuzii. Dar când mă gândesc ce îmi place cel mai multă la o cursă … este discuţia pe care o purtăm în seara premergătoare concursului, când toţi îşi expun strategia şi analizează concurenţa, la o porţie de paste şi o bere.
Half Ironman Oradea, 2014
Dintre toate concursurile cel mai mult îmi place Transfier, la care sper să particip şi eu cândva, eventual când o să fiu dispus să las sarcina de organizare în seama altcuiva. Dar dintre toate concursurile din România nu voi rată Fără Asfalt la mare şi Triatlon Braşov.
Cel mai mândru sunt de faptul că după ce am avut 2 accidentări urâte în 201: o tendintina şi o căzătură cu bicicletă, care m-a dus direct la urgenţe, la chirurgie maxilo-facială şi o ruptură musculară, pe care după 3 luni încă o mai simt, nu m-am lăsat de sport şi apucat de mângâiat pisici sau mai ştiu eu ce alt hobby pe care acum nu îl pot înţelege.
cu prietenul lui, Liviu Dan Zburatura, la competitia de la Zell am See-Kaprun, 2015
Aş putea să spun că prietenii mei zic că sunt cam sărit de pe fix, dar realitatea este că şi prietenii mei sunt la fel ca mine, poate mai rău: sâmbătă Moeciu şi a două zi Prima Evadare, şi aşa mai departe. De când am descoperit stilul de viaţă activ am lăsat barurile şi nopţile pierdute şi m-am apucat de aruncat banii pe echipament de triatlon.
Sportul te schimbă, şi mai ales un sport de anduranţă. Îmi aduc aminte când mă pregăteam de Ironman, Tudor B. mi-a spus că după IM o să mă schimb. Nu am înţeles atunci ce anume înseamnă asta, dar pot să zic acum că nu cursa în sine m-a schimbat ci antrenamentul şi programul de antrenament, nevoia de disciplină şi perseverenţa în a termina ceva ce mi-am propus. Cineva care are un job full time şi face Ironman sau orice alt sport de anduranţă este o persoană cu un psihic destul de puternic (rigurozitatea antrenamentelor te omoară, nu cursa în sine).
Sportul îmi dă libertate, îmi eliberează mintea de orice gând, mă duce într-o stare de „brain dead”. Excepţia o fac intervalele, pe care pot să zic cu mâna pe inimă că le urăsc!
Pentru sezonul viitor am mai multe obiective:
- Să nu mă accidentez
- Să merg cu gaşca cu care am fost la 70.3 Zell am See şi la alt concurs IM/Challenge.
- Să fac 1:30 pe semimaraton, şi puţin peste 5 ore pe half.
- Poate ajung odată la 8 minute pe 500m în bazin
- Şi apoi unul important, să iasă bine Transfier
Dacă ar fi să recomand ceva din experientă mea, legată de triatlon aş spune că niciodată nu e prea târziu să te apuci de Ironman sau Half Ironman, şi pentru a nu suferi prea mult la concurs mai bine faci 4-5 Halfuri şi înveţi cu ce se mănâncă triatlonul şi abia apoi să te arunci la un IM (pot să zic că primul este cu adevărat greu).
Dacă vrei să bagi banii în ceva bagă-i abia după ce ai făcut aceste treburi: ai nişte adidaşi buni de alergat, 2 perechi, ai făcut un fitting pe bicla de concurs şi ai un plan bun de antrenament, s-a uitat un profesor la felul în care înoţi.
NICIODATĂ CA SPORTIV AMATOR NU ÎŢI NEGLIJA PRIETENII ŞI FAMILIA PENTRU UN ANTRENAMENT. Să nu uităm că 99,9% dintre noi suntem şi vom rămâne amatori, adică facem ca hobby această activitate.
Şi ceva ce mai toţi marii sportivii spun: IM este un sport de putere, cel puternic câştigă, nu cel care are cei mai mulţi km în picioare. Aşa că niciodată nu ai prea mult antrenament de forţă în picioare şi core.
Ce să mănânci înainte de cursă. Herbalife caută Campionul Mic Dejunului! (P)
Cu toții știm cât de importantă este nutriția pentru susținerea efortului sportiv. Sau dacă nu știm, aflăm pe parcurs, nu-i așa, din proprie experiență. 🙂 Mergem la antrenamente și ne simțim slăbiți, pentru că nu am mâncat ce trebuie ca să facem față, ajungem în concurs și simțim că am ajuns la capătul puterilor, fără pic de energie… Și atunci ne amintim că nu prea am mâncat dimineața, sau că am mâncat prea mult!, sau că am mâncat ce nu trebuia cu o seară înainte…
Ne-am documentat pentru voi și am aflat ce anume mănâncă dimineața, înainte de o etapă, un ciclist din Turul Franței. Am întrebat și sportivi români de performanță despre formula lor nutrițională de la micul dejun – Ciprian Bălănescu și Mihai Baractaru, care ne spune ce a mâncat în dimineața cursei lui istorice de sâmbătă, de la Campionatele Mondiale Ironman, KONA, Hawaii, unde datorită lui România a fost pentru prima dată reprezentată.
Avem câteva hinturi pe subiect și din farfuria lui Luke McKenzie, sportivul Ironman încoronat de 6 ori campion Ironman :).
Și avem și o surpriză pentru voi, la finalul acestui articol! 🙂 E vorba despre…. un concurs :D. Cu mic dejun involved, firește, powered by Herbalife România! Vă las aici un hint :D:
Să trecem la treabă!
Ciprian Bălănescu, campion național la triatlon și duatlon, și imaginea Herbalife în România, (alături de Anca Bucur, românca Miss Fitness Universe în 2011 si 2013), ne-a spus cum arată mic dejunul lui înainte de curse și care este formula alimentară care îi asigură primul loc pe podium aproape de fiecare dată.
Ciprian Balanescu si Anca Bucur, sursa foto gabrielsolomon.ro
Să îl ascultăm:
“Nu testez ceva nou în dimineața cursei. Este și sfatul meu pentru sportivi: nu vă schimbați dieta în preajma competiției, mâncați ceea ce știți că vă face bine. Și încercați să mâncați cu cel puțin 2 ore înainte.
Eu am aflat că pot performa într-o competiție consumând la micul dejun doar Shake Mix Nutritiv Formula 1 Sport H24, pe care mi-l prepar cu lapte, cu două ore jumătate înainte de start. Iau însă porție dublă – 4 cupe de pudră în loc de 2, asa cum este necesar pentru o porție. Și sigur că alimentarea pentru o cursă o încep cu câteva zile înainte, când am grijă să cresc consumul de carbohidrați”, spune Ciprian Bălănescu.
În 2012 Ciprian avea sub 12 competiții pe an, acum participă la peste 30 și spune că simte că nivelul de energie i-a crescut.
“Mă ocup însă conștiincios de partea de recuperare sportivă”, adaugă Ciprian Bălnescu, “și poate că și aici e secretul. Folosesc pentru asta de la Herbalife 24, Rebuilt Endurance, pe care o iau la un sfert de oră după finish, care ajută la restabilirea nivelului de glicogen şi refacerea musculară. Mă înțeleg foarte bine și cu Rebuilt Strength – conține printre altele BCAA (n.r. aminoacizii esenţiali cu catena ramificată) și această substanță sprijină metabolismul muscular, după o cursă de forță și viteză, cum e triatlonul clasic, de exemplu”.
Celebra alergătoare neozeelandeză de trail Anna Frost este minimalistă când vine vorba de mic dejun înainte de cursă: nu mănâncă decât o banană cu unt de arahide și cafea. Dar suplimentează în cursă cu batoane și geluri.
Ana Frost, sursa foto www.barrabes.com
Untul de arahide este o sursă grozavă de proteine și fibre, și este foarte sățios. Banana are potasiu, magneziu și carbohidrați, dă energie, ajută oasele să se dezvolte armonios și multe altele, aici găsiți un articol lărgit despre efectele benefice ale bananei în sport.
Prezența cafelei ar putea fi discutabilă – sunt nenumărate studii pro și contra cafelei asociate cu efortul. Dar se pare că la Anna Frost funcționează :).
Am vorbit pe Adrenallina cu Mihai Baractaru, (aici puteți citi interviul cu el despre cursa Ironman World Championship) primul roman calificat la Campionatul Mondial Ironman înainte de cursa lui istorică la KONA, Hawaii, și l-am rugat să ne împărtășească secretul mic dejunului său. Acesta este mai puțin spectaculos decât ați putea crede…
Mihai Baractaru, sambata asta, la Campionatele Mondiale Ironman, KONA
foto arhiva personala
Înainte de cursă, Mihai și-a preparat o omletă din 3 ouă, peste care a presărat niște brânză de capră… Hm, oare cum rezistă la un efort de cel puțin 9 ore pe distanțele enorm ale unui triatlon Ironman, vă întrebați.
Ne explică Mihai cum stă treaba: “Nu prea are rost să te îndopi cu multă mâncare în ziua cursei, pentru că e tardiv. Acumularea nutrienților necesari pentru efortul de anduranță este un proces care durează aproximativ 2 săptămâni. În cele 2 săptămâni înainte de cursa cea mare am încercat să îmi iau din mâncare multe proteine – în efortul de lungă durată carbohidrații nu ajută prea mult – așa că am mâncat multe fripturi (din carne de curcan sau pui) și multe fructe. Am găsit aici papaya, avocado, mango, ananas și fiecare dimineață am început-o așa, mai puțin cea de cursă“. Cam așa a arătat mic dejunul cu fructe al lui Mihai în cele 2 săptămâni de aclimatizare în Hawaii, înainte de cursă:
Luke McKenzie, sportivul Ironman încoronat de 6 ori campion Ironman se delectează doar cu… clătite fără gluten și sirop. Vă întrebați care e faza cu clătitele înainte de efort? Păi, sunt foarte nutritive, conțin proteine și carbohidrați mulți și buni!
Luke McKenzie
credit foto Triathlon competitor.com
Ce mănâncă un ciclist în Turul Franței la micul dejun
Fiecare gram alimentar pe care îl consumă un sportiv profesionist este parte dintr-o strategie nutrițională gestionată de o armată de specialiști. Iată ce cuprinde un mic dejun tipic al unui ciclist care pedalează în Turul Franței, competiție anuală ce acoperă peste 3600 de kilometri și se întinde pe durata a 3 săptămâni.
Tour de France
credit foto blog.williamhill.com.au
Informațiile au fost dezvăluite de către nutriționistul sportiv al echipei Trek pentru Telegraf.co.uk, so here we go:
terci de ovăz sau musli, cu fructe, iaurt, pâine și smoothie
Amestecul ăsta îi pregătește pe cicliști pentru efortul care îi așteaptă, și fiecare ingredient are rolul său.
Terciul de ovăz conține, pe lângă ovăzul fiert, praf de scorțișoară, suc de anans, sare, ulei de măsline.
Varianta musli desfășurată: musli cu lapte de orez, fructe de pădure, miere, iaurt natural. Este o combinație cu un scop foarte concret: carbohidrați cu eliberare rapidă și mai îndelugată, cu fructe, iar laptele de orez și iaurtul asigură necesarul de proteine.
Pâinea consumată de cicliști nu e una oarecare, ci este aproape fără gluten, conține semințe de dovleac și floarea soarelui, ulei de măsline, miere, fistic.
Smoothie e făcut din portocale, banană, zmeură, miere, iaurt natural cu supliment probiotic. Care e rostul lor? Păi, sportivii își iau rația de vitamine din smoothie, fără să fie nevoie să consume cantitati alimentare industriale. Probioticele ajută stomacul să se liniștească înainte de cursă.
Ok, asta este doar la micul dejun, ok? Până la finalul zilei, meniul complet al unui ciclist de Tur va ajunge până la aproape 6000 de calorii!
CONCURS: Cum arată mic dejunul tău?
Chiar așa, cum arată? 🙂 Este o invitație deschisă către voi la detalierea acestui tablou culinar matinal :).
Puteți alege ce vreți să descrieți, important este să fie adevărat :): mic dejunul vostru înainte de un concurs, sau mic dejunul vostru înainte de un antrenament. Și se acceptă și mic dejunul vostru în general, că dacă faceți sport sigur a suferit ceva modificări față de perioada de dinainte de a vă apuca de mișcare.
Vom alege dintre experiențele voastre personale de mic dejun pe cea mai sănătoasă dintre ele. Contează și modul în care povestiți despre asta, nu trebuie să fie o înșiruire seacă de alimente, ok? 🙂 Puteți trimite și o fotografie, dacă doriți să o atașați textului vostru…
Câștigătorul va fi invitat pe 31 octombrie la evenimentul Breakfast of Champions. Powered by Herbalife, un eveniment pregătit special pentru el, unde experimentăm diverse mixologii cu cineva care este profi în ale preparatelor sănătoase, dimineața, și multe alte surprize care ne așteaptă acolo.
Așadar, start concurs!, până pe 23 octombrie vă aștept AICI, la finalul acestui post, în comentarii, experiența voastră personală și sănătoasă de mic dejun! 🙂
Succes și abia așteptăm poveștile voastre!
EXCLUSIV. Interviu Mihai Baractaru: “Psihologic, cursa Ironman Kona este extrem de greu de controlat”
Mihai Baractaru, primul sportiv român care reușește performanța calificării la cel mai important eveniment al triatlonului de anduranță tip Ironman (la Age-Group, amatori), vorbește în exclusivitate pentru Adrenallina despre cum a fost cursa lui Ironman Kona la Campionatul Mondial Ironman, care are loc anual în Hawaii, și strange laolaltă cei mai buni sportivi profesioniști și amatori din lume, pentru a-l încorona pe cel mai bun dintre ei.
Steagul României a fost prezent la Kona anul acesta în premieră istorică, iar Mihai Baractaru a reușit o performanță frumoasă: loc 48, din 112 concurenți la categoria lui de vârstă, 25-29 de ani, și un 390 la general, din 1705 concurenți bărbați, amatori!
Anul acesta au fost înscriși 2.381 atleți înscriși la Campionatele Mondiale, cel mai mare număr din istoria edițiilor acestui Campionat, care a debutat în 1981. (probele unei competiții de triatlon tip Ironman sunt: 3,86 kilometri înot, 180,25 kilometri ciclism, maraton – 42,185 kilometri).
Condițiile cursei de pe insula fierbinte au fost și mai vitrege în 2015: valuri enorme la înot, vânturi laterale și frontale foarte puternice, căldură năucitoare, umiditate crescută, ploaie. Mihai ne povestește de la Kona cum i-a fost în cursa vieții lui (încă nu a revenit în țară):
Mihai Baractaru, Romania, la Ironman World Championship, 2015
Adrenallina: Salut, Mihai, şi felicitări pentru o performanţă minunată! Te-ai calificat la Campionatele Mondiale Ironman, visul tău de peste 8 ani, şi apoi ai făcut o cursă foarte bine acolo, la Kona, proba de foc (la propriu) a triatlonului tip Ironman. Suntem nerăbdători cu toţii, cei de acasă, să ne povesteşti cum ţi-a fost cursa. Hai să începem cu înotul.
Mihai Baractaru: A fost cea mai grea probă de înot din viaţa mea. În loc să înot 3,8 km, cum e distanţa standard într-un Ironman, am înotat 4,5 km cel puţin, aşa mi-a spus ceasul. Au fost curenţi foarte puternici, în larg valuri foarte înalte şi la un moment dat, când am întors după nava din larg care marca punctul de întoarcere, a fost crunt: toţi sportivii se înghesuiau să întoarcă acolo, pe o porţiune de 300-400 m, aşa că a fost irespirabil, la fel că la start! Toată proba de înot nu am ştiut de mine!
Înotul în ocean este foarte diferit, eşti într-o continuă schimbare iar tehnica mea de înot din lac şi bazin nu m-a ajutat foarte mult.
La întoarcere am avut valuri din spate, care mă ridicau în poziţie verticală şi aveam senzaţia că stau efectiv în picioare! După ce trecea valul aveam senzaţia de cădere în gol, ca atunci când treci cu maşina peste hopuri mari.
Adrenallina: Ok, deci înotul la Kona este un înot Ironman înmulţit cu vreo 4, cel puţin anul ăsta. Spune-ne despre bicicletă, deşi nu ne aşteptăm să fi fost mai uşor. Am urmărit mulţi dintre noi transmisiunea live, şi vântul a fost năucitor la bike.
Mihai si bicicleta lui de cursa, Scott Plasma Team Issue, de la Bicishop, inainte sa plece la antrenament pe traseul Campionatului Mondial Ironman, in Hawaii
Mihai Baractaru: După ce am ieşit de la înot am alergat să-mi iau punga de tranziţie pentru bicicletă, am alergat apoi rapid către locul unde aveam bicicleta, m-am echipat şi am pornit. Primii 14 km i-am făcut în Kona pe lângă Ali’i Drive, (str Kuakini), după această porţiune am plecat către vestita Queen K (Queen Kaahumanu), pe care am visat-o atâta timp.
La bicicletă am avut constant vânt de faţă! Până în Waikoloa am avut câteva dealuri line dar foarte greu de abordat, pentru că panta era între 5 şi 7 %. Vântul de faţă era foarte frustrant, uneori nu puteam atinge mai mult de 25 km/h.
După ce trec de Waikoloa, traseul devine mult mai agresiv pe urcări iar vremea se schimbă, începe ploaia… Am pedalat cam 15 km pe ploaie până în Hawi. Era o ploaie mocănească, ajutată de vântul puternic. Asta făcea să pătrundă apă sub ochelarii de ciclism şi nu vedeam nimic în faţă. Pe porţiunea asta am atins viteză maximă pe urcare de 15 km/h.
Priveam în jurul meu atât cât puteam şi vedeam sportivi căzuţi sau cu pană la bicicletă. Mi-era teamă să nu o păţesc şi eu!
La întoarcere din Hawi a urmat o coborâre de 10 km, unde am reuşit să îmbunătăţesc puţin media orară – am mers cu 55-60 km/h.
Ajuns în apropiere de Waikoloa, condiţiile meteo se schimbă drastic, aici fiind extrem de cald, vânturi extrem de puternice şi umiditate crescută. Simţeam nevoia să mă răcoresc în permanenţă, aşteptam cu sufletul la gură următorul punct de revitalizare, să mă pot stropi cu apă pentru a mă răcori!
Adrenallina: Par regizate toate condiţiile astea meteo, că să facă din cursa asta una de Campionat Mondial! Alergarea este proba ta favorită, spune-ne că aici ţi-a fost mai uşor!
Mihai Baractaru: M-am echipat şi am ieşit din tranziţie liniştit, pentru că urma într-adevăr proba mea favorită, alergarea!
Prima porţiune de alergare a fost pe Ali’i Drive, cam 16 km, au fost destul de multe puncte de revitalizare, pe care le aşteptam cu nerăbdare. Pe la km 4, care a fost pe lângă faleză, încep să simt cu adevărat căldura şi umiditatea cursei. Soarele îmi arde pielea, pantofii simt că mă ard, aveam senzaţia că alerg pe cărbuni încinşi sau pe lavă. Îmi repetam în mod constant: “este cu adevărat foarte cald dar poţi să faci faţă! Fii puternic!”. Încercam să mă focusez doar pe tehnică şi hidratare, încercam să-mi eliberez mintea de alte gânduri! Eram în mod constant preocupat să-mi răcesc corpul prin diferite metode, pentru a nu mă supraîncălzi!
Mihai porneste in proba de alergare – 42 de km
După ce am trecut de Ali’i Drive, a urmat o pantă de 10-12 % pe o porţiune de 500 m, aici am simţit că urmează să am o contractură musculară, aşa că două minute am mers, ca s-o previn!
Ajuns în vârful pantei, a urmat o coborâre lină, unde am reînceput să alerg. Simţeam că am tălpile umflate şi efectiv ard, încep să fac bătături din cauza apei luate în pantofi la tranziţie, unde un tip de la organizare mi-a aterizat un prosop ud în cap, şi apa mi s-a scurs în pantofi. Am știut de atunci că nu e bine.
Pe Qeen K, de la km 15 la km 28, simţeam că alerg prin deşert fără pic de umbră, sub soarele arzător. Sunt eu şi o linie valonată-traseul, pe care trebuia să-l parcurg; greu şi cam demoralizant!
Am alergat cu bureţii uzi în mână, mă opream la punctele de revitalizare, mă hidratam şi după 4-5 minute gura îmi era tot uscată!
Pe ultimii 14 km la întoarcere, asta e ceea ce m-a ţinut motivat: “eşti primul român din istorie care termină acest concurs”. Şi mă inunda o bucurie că nu fac asta doar pentru mine.
Bucuros că se apropie de finish
“Pain is temporary. It may last a minute, or an hour, or a day, or a year, but eventually it will subside and something else will take its place. If I quit, however, it lasts forever.” Asta se derula continuu în mintea mea pe ultimii kilometri.
Adrenallina: Te apropii de finish… Cum este finish-ul la Kona?
Mihai Baractaru: Mă simţeam ca într-o poveste, foarte mulţi oameni care aclamă pe margine, zâmbesc, sunt zgomotoşi, mă încurajează, le zâmbesc şi văd poarta de finish, văd cum visul meu devine realitate!
Toate acele ore petrecute în sala de antrenament, vizualizând acest moment… Sunt fericit, mândru şi împlinit de ceea ce am realizat astăzi la concurs, mi-am spus.
Astăzi am scris istorie şi am adus România la Compionatul Mondial de Ironman din Hawaii. Am trecut de zona de Finish, încep să fiu copleşit de dureri şi simt cum tot corpul este acaparat de asta. Mă îndrept spre food court, mănânc ceva şi încerc să mă hidratez cât pot de mult.
Când am ajuns la cazare mi-am dat costumul jos am constatat că pe spate mi-au rămas efectiv siglele sponsorilor: m-am bonzat cu ele pe spate! Soarele a fost atât de puternic încât a trecut prin trisuit!
cu sponsorii tatuati: Emag, Arobs, Bicishop, Global Vision, JPS Group, Solaris, Shimano
Adrenallina: A fost Ironman Kona aşa cum ţi-ai imaginat?
Mihai Baractaru: Înainte de a veni pe insulă ştiam că o să fie cald şi umezeală mare, eram pregătit să întâmpin multă căldură şi umiditate. Însă netrăind înainte aceste senzaţii nu ştiam exact cu ce mă voi confrunta, puteam doar să-mi imaginez, iar asta nu a fost suficient!
Acum că am simţit pe propria piele, îmi dau seama că numai trăind aceste senzaţii poţi afla cu adevărat cum este Ironman Kona.
Să vizionezi nişte filmări şi să mergi de câteva ori pe traseu nu este suficient, este nevoie de mult mai mult.
Aclimatizarea nu constă doar în obişnuirea cu fusul orar şi temperatura, este nevoie de o perioadă de cel puţin o lună înaintea competiţiei, în care trebuie să faci antrenamente intense pe traseul conpetiției, să te obişnuieşti cu alimentaţia locală (să găseşti mâncare sănătoasă aici este o adevărată provocare, va spun sincer, în ultimele două săptămâni am mâncat kilograme de fructe ca să pot compensa deficitul de hrană sănătoasă).
Ironman Kona a fost peste aşteptările mele. Din punct de vedere psihologic, cursa este extrem de greu de controlat şi nu există grad de comparaţie între această cursa şi celelalte. După competiţia asta, mă dor toţi muşchii din corp, mai puţin muşchii fetei. 🙂
Cursele din circuitul Ironman reprezintă doar biletul de intrare şi nu garantează că eşti suficient de pregătit încât să poţi termina!
finish Ironman World Chapionship pentru Mihai
Steagul Romaniei pentru prima data la Campionatul Mondial Ironman, Kona. Multumim, Mihai Baractaru!
Ediția 2015 a Ironman World Championship, care a avut loc sâmbăta ce a trecut în Hawaii, a fost câștigată de către Jan Frodeno la masculine, cu timpul de 8 ore, 14 minute si 40 de secunde și de către Daniela Ryf la feminin, cu 8 ore, 57 de minute si 57 de secunde. Mai multe despre ediția Kona 2015, aici.
Testez. Mic dejun sportiv cu Herbalife (P)
De când mă știu, am oroare să mănânc dimineața. Pe când eram fumătoare (da, a existat și era asta), mic dejunul consta într-o cană mare cu cafea și 5, 6 țigări, așa, ca să-mi dea energie pe tot parcursul zilei :D.
După ce m-am lăsat de acest viciu îngrozitor (pentru cei care citesc acum și încă fumează aș accentua acest cuvânt – ÎNGROZITOR :D), mic dejunul meu pur și simplu a dispărut.
Lucrurile s-au schimbat acum 5, 6 ani, când m-am apucat de sport, și am realizat că, atunci când te prezinți la startul unei competiții, masa de dimineață face diferența între o cursă bună și una proastă. Așa că am început să servesc micul dejun, cu forța!, doar în zilele în care aveam de “alergat” la concursuri :). Și atunci ceea ce serveam se rezuma la o banană și/sau un baton energizant, poate două ouă ochiuri și… cam atît.
Nici asta nu este însă varianta optimă, v-ați prins. Când faci efort fizic și în timpul săptămânii, pe lângă programul de serviciu, mai ales, chiar e nevoie să îi dai organismului vitamine și minerale în fiecare zi, ca să îți fie aliat atunci când ai nevoie, și nu inamic.
De câteva săptămâni am intrat și eu în rândul oamenilor sănătoși mai ales la cap, care dimineața, în timpul săptămânii, mănâncă. Și asta pentru că am decis să testez Micul Dejun Herbalife pentru sportivi! Vă povestesc imediat ce și cum.
În ce constă Mic Dejunul Herbalife?
Păi, vorbim despre:
Shake Mix Nutritiv Formula 1 Sport H24, cu aromă de vanilie
Băutură concentrată Herbal Aloe Vera
Băutură instant pe bază de plante (ceai)
Formula 1 Sport conține 219 calorii în total, și înlocuiește cu succes o masă completă. Fiind o băutură recomandată în special sportivilor, conține în primul rând proteine si carbohidrați, pentru a susține efortul, apoi vitamine și minerale dar și câteva ingrediente nu neapărat secrete pentru noi, cei oarecum obișnuiți cu cu suplimentele și chestiile “motorizante” pentru efort: caseină din zer și aminoacidul glutamina L, pentru formarea masei musculare. Avem și vitaminele A, D, B6, B12, zinc, cupru, fier pentru o bună funcționare a sistemului imunitar și pentru recuperarea după efort, dar și vitaminele C, E și seleniu, ce protejează celulele.
Shake Mix Nutritiv Formula 1 Sport H24, cu aromă de vanilie
Formula 1 Sport face parte din gama Herbalife24, prima gamă completă de nutriţie care susţine performanţa sportivă 24 de ore din 24, recomandată atât sportivilor profesioniști cât și pasionaților de sport.
Băutura concentrată Herbal Aloe Vera sau gelul conține suc de aloe vera, are aromă de mango (I LOVE MANGO!), nu are adaos de zahăr, are un gust tropical răcoritor și adăugat în apă te ajută să bei naibii ăia 2, 2 litri jumătate de lichide pe zi, fără să strâmbi din nas la sticla cu apă. Sigur, conținutul caloric este foarte scăzut, așa cum se întâmplă cu mai toate produsele Herbalife, care au drept scop principal controlul greutății.
Băutura instant pe bază de plante (ceai) este un amestec de ceai negru tradiţional şi ceai verde, cu extract de floare de malva, hibiscus şi seminţe de cardamon și rolul lui este să energizeze și să revitalizeze – de asta este responsabilă mai ales cafeina (85 de miligrame per porție)
Se prepară uşor şi repede! This is sooo easy:
Formula 1 Sport – 2 cupe de pudră amestecate în 200/250 de ml lapte, lapte soia, lapte migdale, lapte de cocos. Eu am încercat cu toate acestea și cel mai mult mi-a plăcut combinația cu lapte de cocos.
Băutura concentrată Herbal Aloe Vera – 3-4 căpăcele (15-20ml) într-o jumătate de cană de apă (120ml). It is yummy!
Ceaiul – o jumătate de linguriţă (aprox 1,7g) în 250ml de apă caldă sau rece, cum îl preferați.
Vă mai dau un pont: concentratul de Aloe poate fi combinat cu ceaiul! Îi dă un gust foarte bun!
Cum mă simt & cu ce mă ajută?
Am reînceput antrenamentele la bazin, dimineața, și am testat acest tip de mic dejun sportiv și am încercat chestia asta și înainte de câteva curse sportive.
Ce am remarcat:
- Până acum mergeam la înot dimineața pe nemâncate (I know, you can shoot), pentru că la ora 6 dimineața chiar poți să-mi lași pâine prăjită cu caviar că nu mă ating de ea! Trăiesc la ora aia doar cu un sentiment intens că vreau să calc pe cineva cu mașina (bine că nu conduc :D) și cu el mă hrănesc. Pardon, hrăneam. Mi-am luat micul dejun, și ce să vezi? După 45 de minute de efort nu mai era nevoie să mă opresc la marginea bazinului să mă țin de stomac și să mă sprijin, că am amețeli.
- Mi-am făcut antrenamentul de înot și am ieșit apoi la jumătate de oră de alergare. Am plusat cu un baton energizant Herbalife, din care am avut nevoie doar de jumătate. A fost excelent, și nu simțeam că trebuie să cumpăr jumătate de patiserie, atunci când m-am oprit.
- Tot cu acești înlocuitori de masă m-am hrănit și înainte de cursa de mountainbike 4 Pedale, din pădurea Băneasa, din septembrie. A fost cursă de viteză și nu am avut niciun moment de slăbiciune în concurs, am menținut o viteză constantă pe toată durata pedalatului. Am făcut multe depășiri în cursă și, pentru nivelul meu de pregătire la biclă la acel moment, m-am descurcat ok.
- Înainte de Maratonul Internațional București, pe 4 octombrie, unde am băgat 42 de kilometri a fost la fel. Pentru că mă așteptau cel puțin 4 ore jumătate de efort (nu mai contează câte au fost în final :D), am dublat porția de shake. Totuși, într-un maraton arzi cam între 2500 și 3500 de calorii (depinde de la persoană la persoană), și trebuie să ai ceva “benzina“ la bord. Și, bineînțeles, să te alimentezi și în cursă, sub o formă sau alta (geluri, batoane, felii portocală/lamâie, stafide, etc). O să povestesc pe larg despre cursă în curând, dar deocamdată, rezumând, pot spune că a fost prima cursă de anduranță cu o strategie nutrițională care nu mi-a dat bătăi de cap. Altele au fost problemele acolo :D.
- Mă simt într-adevăr mai energică la antrenamente și post antrenamente, fie că vorbim despre alergare, înot sau bicicletă.
- Am slăbit 1 kg și jumătate! Și mă străduiesc de ceva timp, I tell you. Nimic nu a funcționat până acum, dar de când le consum nu mai simt nevoia să ronțăi biscuiței, covrigei, ciocolățele :D. Nu se mai lipesc de mine. Și asta pentru că am o masa consistentă dimineața, cu vitaminele de care corpul meu are nevoie, și de aceea nu mai țipă după ele întreaga zi. Meniul matinal este construit destul de deștept, are un aport caloric controlat, și gestionează monstrul de care ne ferim cu toții: foamea.
Produsele din gama Herbalife24 adresate sportivilor au fost create și dezvoltate în cadrul departamentului de cercetare Herbalife din Los Angeles, de către o echipă compusă din medici, cercetători și oameni de știință. Gama a fost creată cu ingrediente ce oferă posibilitatea de personalizare a programului în funcţie de nevoile specifice, în funcție de tipul de antrenament și intensitatea efortului depus, în cazul fiecărui tip de sport.
Pe lângă Formula 1 Sport, gama Herbalife24 include alte 4 produse premium destinate celor trei momente cheie – înainte, în timpul şi după antrenament: Formula 1 Sport, Hydrate, Prolong, Rebuild Strength și Rebuild Endurance.
Ne auzim cât de curând cu noutăți: vine un concurs interesant pe Adrenallina (nu vă spun încăăă :D), vorbim și cu Mihai Baractaru, primul român calificat (*amatori) la Campionatele Mondiale Ironman din Kona, Hawaii, care ne va vorbi despre rezultatul lui frumos acolo, și anume loc 48, din 112 concurenți la categoria luinde vârstă, 25-29 de ani, și un 390 la general, din 1705 concurenți bărbați, amatori! Bravo, Mitză!
Vă dau legătura, în curând veți avea ocazia să îmi povestiți și voi câte ceva despre mic dejunul vostru! Este lichid, este solid, conține apă de pe Marte, extract de roșcove cu L-carnitină, gem de merișoare cu năut?! Can’t wait! 😀
Mihai Baractaru, primul român calificat la Campionatul Mondial Ironman, se aliniază mâine la start
Mâine, 10 octombrie, este un moment istoric pentru sportul de anduranță românesc: triatlonistul Mihai Baractaru (26 de ani) se aliniază la startul Campionatului Mondial de Triatlon Ironman, la amatori, în Hawaii, Kona. Este pentru prima dată când un sportiv român reușește performanța calificării la cel mai important eveniment al triatlonului de anduranță tip Ironman, unde probele sunt: 3,86 kilometri înot, 180,25 kilometri ciclism, maraton – 42,185 kilometri.
Mihai Baractaru se pregătește de mai bine de 6 ani pentru acest moment, prin antrenamente susținute. A reușit calificarea la Campionatul Mondial Ironman anul acesta, la Ironman Klagenfurt, Austria, unde, cu un timp final de 9 ore și 15 minute pe aceste distanțe, s-a clasat pe locul 3 la categoria lui de vârstă iar acest rezultat l-a calificat pentru Campionatul Mondial, competiția tip Age Group. (amatori care concurează la categoria lor de vârstă).
Mihai si bicicleta lui de cursa, Scott Plasma Team Issue, de la Bicishop, inainte sa plece la antrenament pe traseul Campionatului Mondial Ironman, in Hawaii
Cursa de la Kona este recunoscută și temută de toți sportivii lumii, din cauza condițiilor specifice insulei fierbinte, cum e denumită, care îngreunează și mai mult distanțele colosale de concurs: este vorba despre faptul că temperatura aerului este situată între 30-35 grade Celsius, umiditatea aerului atinge deseori 90% iar vânturile care suflă pe insulă, pe porţiunea dedicată cursei de ciclism, au viteze care nu scad sub 60 metri pe secundă.
“Am ajuns în Hawaii cu două săptămâni înainte de startul Campionatului Mondial, și am reușit să mă adaptez la fusul orar și la temperatură, care este foarte ridicată, și cu multă umiditate. Am făcut și recunoașterea traseului pentru toate cele 3 probe, și tot ce pot să spun este că simt o mare emoție să pot reprezenta România la un asemenea eveniment, să așez țara noastră pe harta concursurilor de anduranță ale lumii. Visul meu devine realitate și în următorii 5 ani sper să fiu în top 40 mondial. Să îmi țineți pumnii mâine!“, a spus Mihai Baractaru.
Mihai si steagul Romaniei, inainte de Parada Natiunilor la Ironman World Championship
Sponsorii sportivului pentru acest eveniment sunt Emag, Arobs, Bicishop, Global Vision, JPS Group, Solaris, Shimano.
Puteți urmări ultimele noutăți cu privire la pregătirile și cursa lui Mihai Baractaru pe pagina lui de Facebook, aici.
Sâmbătă și duminică luăm Bucureștiul cu asalt! Semnat: alergătorii
Al doilea BREAKING NEWS după cel cu s-a găsit apă pe Marte este următorul, oameni buni: weekendul ăsta, 33 de kilometri de București vor aparține alergătorilor!
Am primit de curând aceste informații de ultimă oră la redacție, au sosit cu un plic suspect!, l-am deschis purtând o pereche de măsuși de alergare!, și iată un scurt rezumat al misivei, semnată de 10.000 de indivizi, din peste 55 de țări!!!
“Suntem 10.000 de participanți, (din peste 55 de țări!), la cea de a 8-a ediție a Raiffeisen Bank Bucharest Marathon (RBBM), în zilele de sâmbătă 3 și duminică 4 octombrie, în Piața Constituției.”, așa și-au început scrisoarea, și nouă deja ne tremurau mănușile!
Am trecut mai departe totuși, și vă spicuim. (Trebuie să știți că între timp am anunțat autoritățile, și deja au fost luate măsuri de siguranță. )
Asaltul va fi unul organizat, și vor fi mai multe valuri de atac!
- Sâmbătă vor alerga pe străzile Capitalei copiii, cu vârste cuprinse între 5 și 12 ani, și cu toții știm cât de periculos se manifestă! Din acest motiv, traficul auto este restricționat sâmbătă, pe Bulevardul Unirii, între Piața Constituției și intersecția cu Regina Maria, pe ambele sensuri!, între orele 07:00-14:30;
- Duminică gradul de alertă devine deja roșu. Apar Semimaratoniștii, cei care aleargă 21 de kilometri (ATENȚIE SPORITĂ LA ACEȘTI INDIVIZI!), și Maratoniștii, de departe cei mai suspecți! (plecăm de la această stare de fapt: ești cumva altfel decât suspect când alergi de bunăvoie și nesilit de nimeni 42 de kilometri?!!). Acesta este și motivul pentru care duminică circulația în București este restricționată pe o lungime de 33 de kilometri!, între orele 06:30-16:00.
- Toată această MIȘCARE poate fi urmărită online!, aici: facebook.com/bucharest-marathon.com, sâmbătă 3 octombrie între orele 10:00 – 12:30 și duminică 4 octombrie între orele 8:00 – 15:00
- La final, ALERGĂTORII au ținut să transmită un mesaj personalizat șoferilor bucureșteni. Este un mesaj codat, la care angajații SRI lucrează de zor și speră să îl decodeze până sâmbătă! Iată mesajul adresat șoferilor:
VĂ AȘTEPTĂM PE MARGINE, SĂ NE ÎNCURAJAȚI! Ps. Puteți veni cu bicicleta.
Surse neoficiale declară sub anonimat că primele rezultate ale investigației conduc spre ipoteza că se încearcă o racolare de noi membri ai MIȘCĂRII, dar ancheta încă este în curs, și un raport complet și oficial va fi livrat de către autorități cel mai probabil în 2097.
Am intrat și în posesia hărților de trasee pe care le vor parcurge acești indivizi suspecți, care își spun ALERGĂTORI, iată-le mai jos, pentru siguranța dumneavoastră am nominalizat și străzile care vor fi închise.
Revenim cu noi informații, imediat ce intrăm și noi în posesia lor! Deocamdată suntem în faza de carboloading informațional! Aveți grijă!!!
Iată și un posibil profil al acestor indivizi! (par să aibă device-uri high tech de ultimă generație, probabil se folosesc de ele pentru a fi mereu în legătură! Nu vă lăsați înșelați, nu sunt doar niște baloane albastre!!). Vom reveni!!!
Traseul maraton: Bd. Libertăţii – Piaţa Francofoniei – dreapta, pe Calea 13 Septembrie – Piaţa Arsenalului – dreapta, pe Str. Izvor – stânga, pe Str. B.P. Hasdeu – dreapta, pe Splaiul Independenţei – dreapta, pe Bd. Libertăţii – stânga, pe Bd. Naţiunile Unite – dreapta, pe Splaiul Independenţei – Piaţa Unirii – dreapta, către Bd. Unirii – stânga, pe lângă Fântâna Mare – stânga, prin faţa Unirea Shopping Center – stânga, pe Str. Halelor – Splaiul Independenţei – dreapta, pe Calea Victoriei – dreapta, pe Bd. Dacia, pâna la intersectia cu Str. H. Coandă – intoarcere catre Calea Victoriei – dreapta, catre Piata Victoriei – la intersecţia cu Str. Sevastopol, întoarcere pe Calea Victoriei – dreapta, pe Str. Ştirbei Vodă – stânga, pe Str. Ion Câmpineanu – dreapta, pe Calea Victoriei – dreapta, pe Splaiul Independenţei – Piaţa Operei – dreapta, pe Bd. Regina Elisabeta – la Cercul Militar Naţional, întoarcere pe Bd. Regina Elisabeta – Piaţa Operei – Splaiul Independenţei – Pod Eroilor – trecere pe celălalt sens al Splaiului Independenţei – Pod Izvor – dreapta, pe Bd. Libertăţii – dreapta, pe Calea 13 Septembrie – Piaţa Arsenalului – stânga, către Şos. Panduri – dreapta, pe Şos. Panduri – la intersecţia cu Str. Prof. Dr. Francisc Iosif Rainer, întoarcere pe celălalt sens al Şos. Panduri – la intersecţia cu Calea 13 Septembrie, continuare pe Bd. Tudor Vladimirescu – la intersecţia cu Calea Rahovei, întoarcere pe celălalt sens al Bd. Tudor Vladimirescu – dreapta pe Calea 13 Septembrie – Piaţa Francofoniei – dreapta pe Bd. Libertăţii – la Piaţa Regina Maria, întoarcere pe Bd. Libertăţii – Piaţa Constituţiei – dreapta, pe Bd. Unirii – Piaţa Unirii – Piaţa Alba Iulia – dreapta, pe Bd. Burebista – la intersecţia cu Str. Popa Stoica Fărcaş, întoarcere pe Bd. Burebista – Piaţa Alba Iulia – dreapta, pe Bd. Decebal – Piaţa Muncii – Bd. Basarabia – la intersecţia cu Bd. Chişinău, întoarcere pe Bd. Basarabia – dreapta, în parcul Arenei Naţionale – tur exterior Arena Naţională – la ieşirea din parc, dreapta, pe Bd. Basarabia – Piaţa Alba Iulia – Piaţa Unirii – dreapta, prin faţa Unirea Shopping Center – stânga, pe Str. Halelor – Splaiul Independenţei, până la Piaţa Operei – la Piaţa Operei, întoarcere pe celălalt sens al Splaiului Independenţei – dreapta, pe Bd. Libertăţii – Sosire în Piaţa Constituţiei.
Roxana Ghilţ: Adrenalina concursului te face să dai de 1000 de ori mai mult decât eşti capabil
Am început să fac sport … de mică. Eram mereu foarte agitată şi nu aveam stare. Simţeam nevoia să alerg în permanenţă. Îmi amintesc că la un moment dat, când am mai crescut, aveam o prietenă cu doi ani mai mare care atunci când ieşea afară se plimba cu o altă prietenă şi povesteau. Mie mi se părea super plicticoasă activitatea lor. Eu trebuia să alerg în permanenţă, iar toate jocurile pe care le practicam trebuiausă implice cât mai multă activitate fizică. Prietena mea, atunci când am întrebat-o ce găseşte distractiv în plimbarea asta mi-a zis că voi înţelege mai târziu, când voi mai creşte. Binenţeles că am crescut. Şi tot la aceeaşi părere am rămas. Şi în prezent cele mai interesante întâlniri cu prietenii mi se pare cele în care alergăm, mergem cu bicicleta sau urcăm pe munte.
Cu prietenii la tura in muntii Latoritei
Îmi amintesc că la început…am fost selecţionata să fac parte dintr-un club de atletism, prin clasa a 3 a. Ieşeam în fiecare zi pe terenul de sport al şcolii, a cărui pistă avea 200 m şi îmi plăcea cel mai mult proba de sărit garduri. Într-o zi, prin clasa a 5 a, împreună cu o colegă, ne-am gândit cum ar fi dacă am încerca să alergăm multe ture de pistă….şi am dat 55 de ture. La final, am fi vrut să continuăm, ne simţeam în stare să alergăm şi 100 de ture, dar ne era frică că ni se va întâmpla ceva rău după atâta alergat, aşa că ne-am oprit după cele 55 programate. Băieţii, când au văzut performanta noastră s-au ambiţionat şi ne-au bătut recordul, au dat c-o tură în plus.
Prima mea competiţie memorabilă a fost, binenţeles, una la care am câştigat locul 1. De fapt au fost două pe care mi le amintesc. Una de alergat. La care am câştigat un pix la care am ţinut mult şi-l foloseam în permanentă la şcoală. A fost o proba scurtă, de sprint, în fața Ministerului Transportului. Iar cea de-a doua, de schi, în 1988. Îmi amintesc anul pentru că am primit drept cupă o vază de flori pe care ai mei au păstrat-o mulţi ani şi pe care erau însemnate denumirea concursului şi anul.
Dar prima competiţie cu adevărat importantă a fost în 2008, când am participat la Carpathian Adventure. Atunci am descoperit că munţii pot fi parcurşi în timpi mult mai rapizi decât ne imaginăm până atunci când planificăm o ieşire. De atunci am cam cochetat cu ideea că mai bine merg 18 ore pe traseu decât să car bagaj greu ca să am unde dormi noaptea.
Carpathian Adventure 2011, o aventura extrema
Antrenamentele mele au o frecvenţa mult mai mare atunci când mă înscriu în prealabil la o competiţie. Mă motivez mult mai mult să-mi monitorizez minutele de activitate zilnică în aşa fel încât să încapă în ele şi cele 40—60 de minute pentru antrenamente. Cel mai mult îmi place să particip la antrenamente cu prieteni, atunci parcă antrenamentul e mai uşor şi însăşi ideea de socializare mă face să mă simt mai împlinită. Scopul antrenamentelor nu este doar creşterea performanţei, cât mai ales încărcarea cu energie pozitivă.
finish Delta Triatlon 2015
Sportul meu preferat este atletismul sau poate ciclismul sau poate înotul, poate de fapt schiul. Nici nu ştiu să spun în prezent dacă am un sport anume care mă face să mă simt mai fericită decât altul. Însăşi ideea de mişcare mă face să mă simt perfect. Poate de-aia sportul meu preferat ar putea fi triatlonul. Şi asta pentru că într-adevăr, în definiţia aceea spusă în glumă, sunt una din persoanele care nu înţelege că un singur sport e suficient. Toate sunt interesante, toate îmi captează atenţia şi interesul.
la o tura de 100 km in Bulgaria
Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursă este cea în care am fost supuşi unor condiţii foarte dificile, în care a trebuit să ne testăm atât capacităţile fizice, cât şi pe cele psihice. Carpathian Adventure 2011. Am făcut rafting pe Arieş, am fost luaţi de un vârtej şi izbiţi cu putere de un copac. Era să-mi rup piciorul, care rămăsese atârnat în el, în timp ce curentul mă trăgea cu putere în aval. Apoi toată lupta de a ieşi la mal, de a recupera pluta, de a nu fi descalificaţi, de a continua concursul. A urmat traversarea Cheilor Râmetului noaptea, în apă până la brâu la 10 grade. Un început de hipotermie pentru colegii mei de echipă şi muncă de lămurire cu al 4-lea coleg care refuza să între în apa aceea super rece. Când l-am întrebat ce l-a convins până la urmă să între, din tot ce i-am spus, mi-a răspuns că nimic, ci faptul că eu stăteam dezbrăcată în pielea goală în apă aia înfiorător de rece şi tremuram îngrozitor în timp ce încercam să-l mobilizez pe el.
O alta cursa de aventura, Propark 2015
Competiţia mea preferată este triatlonul sau aventurile montane. Îmi plac de fapt cel mai mult competiţiile în care fac parte dintr-o echipă. Cred despre mine deja că pot realiza tot ceea ce îmi propun, aşa că în ceea ce mă priveşte nu prea simt nevoia să mai testez lucruri, să văd dacă mă pot autodepăşi. Am testat, ştiu că pot. Este adevărat că doar adrenalina concursului te face să dai de 1000 de ori mai mult decât eşti capabil în condiţii normale. Dar atunci când competiţia implică echipă, atunci ceea ce se sudează este unic şi grandios. Atunci ne arătăm capacităţile, în complexitatea lor, nu doar cele fizice ci şi cele organizatorile, logistice, psihologice, sociale şi emoţionale.
Marathon 7500
Cel mai mândră sunt când reuşim împreună, când suntem toţi mulţumiţi. Nu pot să spun că am fost mândră de mine la vreo competiţie. Dar am fost de multe ori surprinsă de rezultate. Şi recunosc că atmosfera aceea mă face să descopăr alte tipuri de capacităţi, că şi cum s-ar deschide o uşiţă, iar cheia e acel 10,9,.8,7….2, 1, START.
Prietenii mei spun că sunt nebună, binenţeles. Cred că am auzit cuvântul asta mai frecvent decât oricare altul. Deja îl iau ca pe un compliment. Sigur că acest cuvânt este de cele mai multe ori spus admirativ, dar şi desemnând ceva misterios, de neînţeles, de neatins.
Am aflat despre mine că pot orice. Tatăl meu avea o vorbă, pe care când o spunea mă pufnea râsul. „Eu ştiu orice”. Cum să ştie orice? E imposibil. Mult mai târziu am înţeles ce voia să spună de fapt. Că are capacitatea să înţeleagă orice, să facă orice, să înveţe orice, să pună în practică orice. Aşa şi eu, am capacitatea să POT orice, asta însemnând că pot găsi oricând soluţiile şi resursele pentru a atinge acest orice.
Sportul mă face să mă simt eliberată de orice energie negativă, liberă şi puternică. Am libertate şi deţin controlul. Regândesc kilometrii, distanţele îmi par mici, posibile, iar eu pot ajunge în locuri ce pot părea dificile sau îndepărtate pentru că mi-am testat această rezistenţă şi a devenit parte din mine.
Pe ultima sută la Transfier 2015, triatlon halfironman
Uneori, mi se întâmplă să nu am timp să mă antrenez, să nu am timp să fac sport. Iar când reiau activitatea, pentru că m-am înscris la un concurs, mi se pare că renasc, că toată frumuseţea din lume se concentrează acolo, în sportul pe care l-am reactivat.
Podium la Fara Asfalt la Munte, triatlon
Obiectivul meu în 2015 a fost și este să particip la câteva triatloane (parte din ele amintiri ce trebuie an de an reactivate, dar şi o parte noi), aventuri montane, probe de forţă. Nu-mi plac deloc competiţiile comerciale. Îmi pace tot ce-i nou şi inedit, tot ce implică doar 20% competivitate şi 80% prietenie, frumuseţe, inedit, amintiri de neuitat.
Dacă ar fi să recomand ceva din experienţă mea, aş spune că trebuie să ne testăm capacităţile, limitele, să descoperim că putem şi mai ales cât de liberi putem fi.
Mountainbike în pădurea Căldărușani, la Haiduci și Domnițe
Pe 8 noiembrie, riderii curajoși sunt invitați să ia startul competiției Haiduci și Domnițe, care se va desfășura în pădurea Șurlari-Căldărușani, la 30 km de București. Aceasta este noua dată a concursului, cea din octombrie nu s-a ținut din cauza vremii nefavorabile.
Startul va fi dat din localitatea Moara Vlasiei. Înscrierile online la eveniment sunt deschise de astăzi, 14 octombrie, pe pagina competiției, iar aceasta poate fi accesata aici.
Se vor desfășura 37 de curse pe trasee variate, iar dintre acestea, 36 vor fi competitive. Pentru riderii începători dar și pentru copiii cu vârsta de peste 6 ani (însoțiți de părinți) se va organiza un traseu special, cu distanța de 16 km.
Organizatorii acestui eveniment, Echipa Riders Club și multiplul campion la MTB Răzvan Jugănaru au marcat prin desișul pădurii un traseu de 33 de kilometri, numai bun de străbătut în viteză pe două roți.
În cazul în care unul dintre concurenţii deja înscrişi nu va putea lua startul în data nou anunţată pentru Haiduci şi Domniţe, din motive obiective, acesta va putea beneficia în schimb de o înscriere gratuită la unul dintre evenimentele din calendarul Riders Club 2015 – 2016, cu eticheta RoC MPG Series, în condiţiile descrise mai jos.
Care sunt paşii de urmat pentru a opta pentru un alt concurs:
Participantul în cauză va trebui să solicite acest lucru în scris şi să aleagă alt eveniment din calendarul RoC MPG Series, fie din 2015, fie din noul an, la care doreşte să participe.
Acest lucru se va face doar prin intermediul Formularului de contact de pe site – http://www.ridersclub.ro/ro/contact, cu specificarea concursului ales: din acest an valabil fiind Maratonul Dunării, 25 octombrie 2015, Prundu, jud. Giurgiu, SAU alt eveniment din calendarul Riders Club 2016, etichetat ca fiind RoC MPG Series, urmând să îl menţioneze după lansarea acestui calendar.
Data limită de solicitare a reportării înscrierii pentru un alt eveniment din calendarul RoC MPG Series 2015 / 2016 este vineri, 16 octombrie, până la ora 18:00.
Ulterior completării formularului, participantul trebuie să returneze numărul de concurs, primit pentru competiţia Haiduci şi Domniţe, în perioada 19-21 octombrie, între orele 09:00 şi 18:00, la sediul MPG.
După returnarea numărului de concurs, se va activa înscrierea gratuită pentru care participantul a optat şi care poate fi folosită în calendarul de ciclism.
Rezervările realizate înainte de 8 octombrie a.c. rămân valabile, la preţurile la care au fost efectuate în momentul respectiv.
Totodată, concurenţii înscrişi deja în competiţie, dar şi cei care urmează să se înregistreze îşi vor putea ridica pachetele de concurs în zilele de 5 şi 6 noiembrie a.c. de la sediul MPG, din Bucureşti, iar informaţiile noi le găsiţi aici.
