Home Sportiv Invitat Sorin Costea: Când am terminat maratonul, am realizat că pot să fac lucruri aparent imposibile
Sorin Costea: Când am terminat maratonul, am realizat că pot să fac lucruri aparent imposibile

Sorin Costea: Când am terminat maratonul, am realizat că pot să fac lucruri aparent imposibile

0
Distribuie pe:
Sorin Costea (c) arhiva personala

Avem un nou invitat la rubrica Sportiv Invitat, este vorba despre Sorin Costea, colegul blogger de la SmartCasual.ro.

Enjoy!

 

Am început să fac sport de prin clasa a doua, când îmi rupeam încălţămintea pe terenul de fotbal din spatele blocului. A urmat o scurtă pauză, de vreo 25 de ani,  în care am înlocuit fotbalul cu ţigări şi cu mâncare dezordonată. Prin 2011 am decis că trebuie să fac ceva şi am început să particip la diverse competiţii de MTB dar adevărată schimbare a venit odată cu descoperirea alergării,  în 2013.

 

Îmi amintesc că la început făceam 3 pauze pe un traseu de 3 km şi simţeam că nu am aer. Îmi amintesc că visam să termin cursa de 10 km din cadrul Semimaratonului Bucureşti.

 

Prima mea competiţie  a fost în Parcul IOR şi a trebuit să dau o tură de lac (3.2 km). Mi s-a părut imposibil să o fac fără să mă opresc, având în vedere că aveam cu aproximativ 30 kg în plus faţă de cât am astăzi. Şi am făcut trei pauze. Concursul se numea Run 4 Freedom şi din păcate nu se mai ţine.

 

Antrenamentele  mele nu sunt foarte structurate pentru  că nu urmăresc vreo performanţă sportivă. Alerg doar pentru a rămâne în formă şi câteodată îmi pun un obiectiv îndrăzneţ pentru a mă menţine motivat să ies să alerg, fie caniculă, ploaie sau ger.

Astfel,  alerg de 3 ori pe săptămâna, marţea, joia şi în week-end. Chiar dacă nu respect întotdeauna acest program, marţea alerg 10 km, joia încerc să fac un antrenament cu intervale iar în week-end, dimineaţă, un long run (15-20 km).  De asemenea încerc să strecor şi două ore de sala săptămânal.

Sporturile mele  preferate  sunt fotbalul şi în ultimul timp atletismul. De fotbal sunt apropiat de mic iar acum juniorul meu îl practică de aproape  4 ani, fiind portarul celor de la Clubul Sportiv Şcolar nr 2 din Bucureşti.

În fiecare weekend sunt în tribune la meciurile lui, aşa că îmi este greu să mă despart de fenomen.  Referitor la alergare, urmăresc marile maratoane internaţionale, în principal cele de şosea.

Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursa este  de la primul meu maraton. La km 37 m-am lovit de celebrul zid şi mi-a fost foarte greu să-l depăşesc. Însă, după ce l-am trecut şi am terminat maratonul, mi-am dat seama că pot să realizez lucruri aparent imposibile.

Încrederea în mine a crescut  foarte mult. Şi astăzi, când am ceva de făcut (nu neapărat într-un concurs de alergare)  şi pare imposibil,  mă gândesc la km 37 de la MIB. Dacă am reuşit atunci, e imposibil să nu-mi iasă şi acum.

Competiţia mea preferată  este ultramaratonul  S24H de la Timişoara. Din punct de vedere organizare am rămas impresionat şi ştim cu toţii că sunt destul de critic (unii ar spune chiar hater) referitor la acest aspect. Am avut parte de o experienţă plăcută la Timişoara.

Cel mai mândru sunt de realizările  personale. Am o familie liniştită, doi copii minunaţi şi un câine diliu. Pe plan sportiv sunt mândru de performanţele sportive  ale băiatului meu.

Gândul că vede un exemplu în mine mă face să mă ţin de acest stil de viaţă. Spre deosebire de taică-su, câştigă majoritatea concursurilor de alergare la care participă, iar la fotbal antrenorii lui sunt convinşi că este talentat. Faptul că face sport cu o plăcere imensă mă bucură şi mă face să-l sprijin necondiţionat  în cazul în care îşi alege acest drum.

Prietenii mei spun că am luat-o razna cu alergarea. Nu pot înţelege de ce alerg atât  şi, ca orice pasionat de alergare, nu le pot răspunde concret.

 

(c) Sorin Costea, Maratonul International Brasov, 2016

 

Am aflat despre mine că  pot să realizez orice. Ţine doar de ambiţie şi de determinare. Kilometrul 37 de la MIB 2015 îşi face treaba de fiecare data.

Sportul mă face să mă simt bine şi să petrec timp cu mine. Am o viaţă profesională extrem de agitată şi una personală extrem de plină. Când alerg sunt doar eu cu mine şi pot să-mi pun ordine în gânduri şi în acelaşi timp să-mi fac planuri de viitor. De aceea nu pot alerga cu muzică în urechi.

 

Uneori, mi se întâmplă să-mi „scriu”  articolele despre  cursele la care particip, în cap, chiar în timpul alergării. Fac asta, mai ales, la cursele lungi pentru a-mi ţine mintea ocupată.

Obiectivul meu în 2018 este să trec pragul celor 100 km la proba de 12 ore de la S24H Timişoara.

Dacă ar fi să recomand ceva din experienţă mea, aş spune că niciodată nu e prea târziu să te apuci de sport.

 

(c) arhiva personala
Distribuie pe:
Roxana Lupu Fondator & editor Adrenallina.ro, Roxana a inceput sa faca sport la 29 de ani, cand a descoperit bicicleta. A invatat sa inoate la 30 de ani si a inceput sa participe la curse de triatlon, finalizand o cursa tip Ironman – 3.8 km inot, 180 km bicicleta, 42 km alergare. Este una dintre primele 10 femei din Romania care a finalizat acest tip de cursa. Ulterior, a devenit campioana nationala la triatlon, amatori, categorie de varsta, atat in circuitul de sosea (2014) cat si in cel offroad (2016) si continua sa caute curse prin care sa isi depaseasca limitele.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *