Home Jurnal de cursa Șugaș Race – primul test de anduranță pentru un amator care visează la Ironman
Șugaș Race – primul test de anduranță pentru un amator care visează la Ironman

Șugaș Race – primul test de anduranță pentru un amator care visează la Ironman

0
Distribuie pe:

Andrei Mogâldea are 27 de ani și tocmai și-a făcut intrarea în lumea curselor de anduranță. A început în primăvară, cu câteva competiții de triatlon, și deja e virusat.

Acum două săptămâni a trecut prin cele două probe de foc ale competiției Șugaș Race, de la Băile Șugaș. Organizatorii, Asociația Sportivă CovAlpin, au gândit două concursuri consecutive, sâmbătă a fost alergarea iar duminică proba de mountainbike. Andrei s-a înfipt în distanțele lungi de la ambele, astfel că sâmbătă a alergat primii lui 25 de kilometri, și nu oricum, ci cu o diferență de nivel de 1.000 de metri, iar a doua zi a pedalat 60 de kilometri, și aici cu o diferență de nivel semnificativă: 1.500 de metri.

I-am luat pulsul lui Andrei 🙂 după experiența asta și am aflat că are gânduri mari pentru sezonul următor.

sugass

Adrenallina: Ai bifat mai multe premiere pentru tine la Șugaș Race: una e că ai alergat prima cea mai lungă distanță din viața ta, alta că ai făcut cunoștință cu alergarea de trail. Cum fu?  

Andrei Mogâldea: Păi.. traseul a fost și lung și greu! 🙂 Au fost 25 de km. Ajungi într-o lume în care nu ai mai fost și trebuie să te descurci. Nu avea legătură cu alergarea mea în Herăstrău, altele erau condițiile. Dar ceilalți concurenți m-au motivat, m-am luat după ei și am terminat cu bine.

Am simțit în cursă că am sărit bine de nivelul meu de comfort. Dar traseul și priveliștile sunt minunate la Șugaș, asta îți mai ia din duritatea cursei lungi.

Andrei la proba de alergare
Andrei la proba de alergare

A doua zi te-a așteptat o altă cursă grea.

Da, la proba de mountainbike am pierdut bidonul cu apă undeva pe traseu, la momentul la care mă așteptau vreo 10 kilometri de urcare. Per total, 60 de km cu 1.500 m diferență de nivel. Nu am avut geluri la mine, nu am vrut să mă încarc, dar m-au ajutat punctele de alimentare. Le așteptam ca pe o mană cerească. Am avut un moment psihologic în care eram aproape gata să abandonez. Atunci am avut noroc că unul dintre concurenți mi-a dat un baton energizant și am putut să continui cursa. Eu de obicei nu consum astfel de batoane, încerc să îmi iau energie prin alimentație naturală, dar acum chiar aveam nevoie.

andrei3

Practic, au fost primele probe de anduranță din viața ta, nu?

Da, dacă e să iau la bani mărunți competițiile mele de până acum, anul ăsta abia m-am apucat de triatlon. Am mai făcut sport și până acum – joc baschet destul de mult iar meseria mea, cea de chiropractor, presupune și ea efort fizic continuu (n.r. Chiropractica este o formă de tratament manuală -pe pacient- ce constă în manipularea, în special, a articulaţiilor coloanei vertebrale, ce influenţează sistemului nervos central şi periferic).

Cred că mi-a fost puțin greu în acest weekend la Șugaș și pentru că am venit după o săptămână cu mult efort – vreo 15 kilometri alergați în Herăstrău, multe partide de baschet și fotbal cu băieții… Dacă aș fi fost mai odihnit poate era mai bine, nu mai ajungeam la punctul critic de la bicicletă.

Andrei la tritalonul Fără Asfalt
Andrei la tritalonul Fără Asfalt

Cu ce te ajută, crezi, momentele critice dintr-o cursă?

Te ajută la următoarele curse, întotdeauna. Capeți experiență și știi cum să gestionezi momentul în viitor. Chiar am învățat să citesc anumnite semne pe care corpul ți le transmite, în momente cheie.

La Șugaș ce semnale ți-a transmis?

Păi, la începutul cursei de alergare, de exemplu, simțeam că am o energie debordantă, probabil era deja semnul supraantrenamentului care se instalase. La două ore distanță de la start simțeam că iau foc, iar picioarele deja le simțeam grele, așa că m-am gândit că a doua zi, la proba de bike, voi fi cel mult voluntar sau fotograf. Ideea este că venisem oricum la Șugaș cu obiectivul ăsta: să folosesc fiecare secundă a celor două curse consecutive ca să îmi observ corpul, și să iau toate informațiile astea cu mine la București. Cred că e și defect de meserie (râde).

Ai fost mulțumit de cum te-ai poziționat în cele două curse?

Mereu îmi doresc mai mult, cu fiecare cursă și cu fiecare prag depășit. Eu am făcut baschet de performanță, și sunt setat să îmi doresc mereu victoria. La baschet o acțiune durează cam 24 de secunde, continuitatea efortului și rapiditatea cu care se desfășoară anumite mișcări mi-au folosit în aceste probe de anduranță. Dar puterea îți vine de multe ori din interior. E puterea psihică, și ea ajută cel mai mult în momentele când ai de depășit acele momente de slăbiciune biologică.

Care sunt obiectivele tale pentru sezonul următor?

Anul acesta după ce am participat la primele mele triatloane, chiar dacă au fost la categoria super sprint, mi-am propus ca în 2015, prin orice mijloace, să termin un Ironman. Știu că este greu, dar nu e un obiectiv de neîndeplinit.

De ce vrei să faci Ironman?

Este un test final al capacităților mele fizice. Și este greu, și tot ce e greu aduce satisfacții pe măsură. Și am observat că am mai multă energie cu cât fac mai mult sport.

Distribuie pe:
Roxana Lupu Fondator & editor Adrenallina.ro, Roxana a inceput sa faca sport la 29 de ani, cand a descoperit bicicleta. A invatat sa inoate la 30 de ani si a inceput sa participe la curse de triatlon, finalizand o cursa tip Ironman – 3.8 km inot, 180 km bicicleta, 42 km alergare. Este una dintre primele 10 femei din Romania care a finalizat acest tip de cursa. Ulterior, a devenit campioana nationala la triatlon, amatori, categorie de varsta, atat in circuitul de sosea (2014) cat si in cel offroad (2016) si continua sa caute curse prin care sa isi depaseasca limitele.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *