Extreme Movie Night, cu Andrei Roșu, Vlad Tănase și Andrei Gligor
foto credit Padurea Copiilor
Andrei Roșu, Vlad Tanase și Andrei Gligor, românii care au reprezentat România la unele dintre cele mai epice curse de anduranță de pe Pământ, au ales să prezinte imagini în premieră din epopeele lor sportive la un eveniment dedicat… donatorilor. Așa că băieții le-au dat întâlnire la la EXTREME Movie Night! :D, la Clinica Eliade, de altfel unul dintre sponsorii importanți ai deplasării lor (la 6633, Cercul Polar).
Cine sunt însă donatorii și de ce sunt ei importanți? Mai întâi, e de spus că Andrei Vlad și Andrei au avut în cursele lor o cauză mai mare decât a lor și aceea este Pădurea Copiilor.
DE CE?
Pădurea Copiilor este un program de împădurire, plantare și îngrijire de păduri iar anul acesta a demarat o campanie de informare și provocare la acțiune privind schimbările climatice. Care era urgența? Păi, România se confruntă cu cel mai instabil an din punct de vedere al condițiilor meteo, cu treceri de temperatură de la frig la cald de până la 20-25 de grade Celsius în intervalul aceleași zile iar sudul țării este amenințat de deșertificare.
Așa că participarea la 2 curse de ultrarunning, cu temperaturi extreme, a fost ocazia perfecta de a vorbi despre aceste anomalii climatice care ne amenință și de a atrage atenția asupra lor, invitându-i pe ceilalți, pe noi toți, să se alăture.
Platforma Galatom a fost spațiul unde băieții au strans donațiile aferente campaniei Aleg Să Împăduresc, bănuți care vor merge către plantări de copaci. Pentru că pădurea este “medicamentul“ deșertificării și biletul nostru și al generațiilor viitoare către o viață trăită pe o planetă vie și sănătoasă.
Este, de fapt, un call cu action către noi toți, pentru că dacă Andrei Roşu, Vlad Tănase şi Andrei Gligor au ca hobby alergarea şi prin aceasta au ales să contribuie la lupta împotriva schimbărilor climatice, oricare dintre noi, prin oricare alt hobby, le poate urma exemplul şi poate deveni ambasador al pădurii.
CURSELE
Știți deja despre cursele băieților, nu? Participarea lor a generat un val de implicare și susținere pe Facebook, generând zilnic sute de mesaje de susținere și distribuiri ale ultimelor actualizări legate de curse.
Așadar, Andrei Roșu și Vlad Tănase au înfruntat cea mai grea competitie în condiții de frig extrem de pe Terra, La Cercul Polar, este vorba despre 6633 Ultra, iar Andrei Gligor s-a luptat cu soarele și nisipul, la temperaturi de peste 50 de grade Celsius, în desert, la Marathon des Sables.
O să vă las cu câteva extrase din Jurnalele lor de cursă. Sunt fragmente care m-au mișcat pe mine, dar dacă nu ați apucat să citiți relatările de la nebuniile astea, mai e timp :). Poate că e acolo ceva ce vă va folosi la un moment dat, chiar dacă nu aveți legătură cu sportul la puterea ultra :).
Povestea ultramaratonului de la Cercul Polar. Varianta lui Andrei Rosu:
“Viata este (si) despre a duce lucrurile la bun sfarsit. Despre a face acele lucruri de care avem chef mai putin, in acele momente in care am vrea sa facem cu totul altceva. Despre a amana, macar pentru cateva zile sau saptamani, recompensele. Despre a da 200%, mai ales atunci cand simtim ca si 10% este prea mult. Despre a ne astepta la ce este mai bun, dar a ne pregati pentru ce este mai rau. Despre a alerga in intuneric avand convingerea ca undeva, acolo, urmeaza o licarire sau rasaritul. Despre a ne construi, zilnic, o versiune mai buna. Despre a ne baza pe oamenii de langa noi, de a le asculta povestea si de a vedea dincolo de ambalaj. Despre a avea vise cu termen-limita. Despre a lupta pentru lucrurile in care credem. Despre a inlatura orice bariera din creierul nostru.”
Vlad Tănase: 6633. Prima parte
“Dar totuși, concret, ce face din 6633 să fie o cursă atât de grea și inaccesibilă? OK, frig, vânt, distanță etc. Dar parcă totuși cam 80 km/zi nu sunt ceva de speriat. Chiar mă întrebam asta cu Andrei înainte de concurs pentru că nici noi nu puteam înțelege de unde rata asta atât de scăzută de finisheri. Martin ne-a lămurit spunându-ne: <<Băieți, această cursă, spre deosebire de multe altele, este 80% psihică, 10% fizică și 10% logistică. Cursa asta vă va termina psihic, vă va demola. Acum câțiva ani, l-am găsit pe PJ (ocupantul locului secund din acest an) plângând de frig pe marginea drumului spunând că nu vrea să moară, că vrea acasă. A abandonat. Anul trecut am avut la start 6 ofițeri din armata britanică, 5 au eșuat, a reușit doar unul, o femeie. Și acești ofițeri, la fel ca marea majoritate a celor care eșuează aici, nu reușesc pentru că pur și simplu clachează psihic. Aici nu veniți să vă arătați mușchii, băieți. O să înțelegeți în câteva zile despre ce vorbesc. O să îmi dați dreptate.>> I-am dat.”
Andrei Gligor: Highway to hell or stairway to heaven?
“Ma aflam la 6km de CP2 si am ramas cu foarte putina apa (cred ca mai erau doua guri pe fundul unui bidon). Aveam frisoane de vreo 10 minute, cel mai probabil de la insolatie iar gatul mi se uscase de la deshidratare. Am simtit brusc cum nu mai am nici un strop de energie, pulsul sarise de 180 (imi simteam inima in gat) si mi s-au inmuiat picioarele. M-am asezat pe o piatra cu capul in maini si am avut oribila senzatie ca nu mai am absolut nici un control asupra corpului meu, ca nu ma mai intereseaza nimic si ca voi sta acolo pana va veni cineva sa ma culeaga de pe jos. Nu mai eram in stare sa gandesc limpede iar faptul ca pentru cateva minute nu am fost in stare sa ma ridic de pe piatra aceea m-a speriat groaznic. Mi s-au derulat in minte o multime de imagini in acele momente insa cele care m-au trezit din acea stare au fost cele ale sotiei si fetitei mele de 4 luni, Sara. Nu imi aduc aminte cum m-am ridicat de acolo si m-am tarat efectiv 6km pana la CP2. Acea senzatie de abandon, de a ma lasa prada sortii si de a nu mai fi in stare sa imi controlez corpul m-a speriat teribil si este ceva ce sincer nu as vrea sa mai experimentez vreodata. Am terminat etapa a treia cu peripetii si ma intrebam la modul cel mai sincer, se poate mai rau de atat?”
Andrei Gligor, Andrei Roșu și Vlad Tănase aleargă la Cercul Polar și în Sahara, pentru împădurire
Aleg să împăduresc este o chemare la acţiune pentru ca oamenii să-şi folosească hobby-urile şi pasiunile pentru a împăduri, astfel încât sudul ţării să nu ajungă deşert sau cerc polar (manifestările extreme ale schimbărilor climatice).
3 ultra-maratoniști își depășesc limitele și trag un semnal de alarmă pentru ca și noi, prin alegerile proprii, prin hobby-urile şi pasiunile noastre să începem să acționăm. Este vorba despre Andrei Gligor, Andrei Roșu și Vlad Tănase.
Andrei Roșu și Vlad Tănase se pregătesc pentru 6633 Arctic Ultra (11-19 martie 2016) – 566 km în 8 zile, temperaturi variind între -40 si -70 de grade Celsius şi rafale de vânt cu viteze de până la 130 km/h. Doar 19 alergători au terminat cursa în 8 ani de concurs.
Alexandru Gligor va alerga la Marathon des Sables (8-18 aprilie 2016) – 250 km de alergare în deşertul Saharei, cu maxime de temperatură de peste 55 de grade Celsius.
Alergătorii îşi testează limitele la extremele climatice pentru a trage un semnal de alarmă asupra acestei situații de mediu periculoase, care are însă o soluție: împădurirea.
Andrei Gligor, Marathon des Sables, 2015
Împăduririle reprezintă o soluție eficientă de combatere a efectelor grave ale schimbărilor climatice și sunt în același timp o modalitate prin care viața comunităților aflate în aceste zone de risc poate fi îmbunătățită.
Campania de strângere de fonduri adresată publicului larg cu ajutorul celor 3 ambasadori se desfășoară în perioada octombrie 2015 – aprilie 2016.
“Facem mobilizarea comunităţilor de sportivi, de grupuri de coaching, de grupuri de părinţi sau viitori părinţi, de oameni preocupaţi de viaţă sănătoasă, de oameni generoşi, ca ei să-şi activeze resursele pentru împăduriri: Donând, Voluntariind sau Folosind hobby-urile lor pentru a atrage fonduri, Comunicând și Inspirând alte persoane să se implice”, spun organizatorii proiectului, ViitorPlus, asociația pentru dezvoltare durabilă care are ca scop împădurirea terenurilor degradate din sudul României și care își propune să planteze și să îngrijească câte un puiet pentru fiecare nou-născut din România.
Proiectul se desfășoară pe terenuri degradate aflate proprietate publică și este realizat 100% din fonduri private, provenite de la firme şi persoane fizice. Pădurea este plantată, îngrijită timp de 5-6 ani (în funcţie de speciile plantate) şi monitorizată încă alţi 10 ani. Lucrările de împădurire sunt realizate în baza unui proiect tehnic făcut de experţi silvici.
În aproape 8 ani de proiect, asociația a plantat şi îngrijit patru păduri, mai mult de 37 ha (~ 52 de terenuri de fotbal) şi a inaugurat prima pădure înființată de un ONG din România în comuna Dragoș-Vodă, din judeţul Călăraşi. Aceste realizări au fost posibile prin susținerea a numeroși donatori individuali, companii, alergători, implicarea a peste 8.000 de voluntari în campanile de plantări, dar și prin organizarea și participarea la evenimente sportive.
Jurnal de cursă – Tower Center Up Run, primul concurs de up-running din România
Am ajuns la Up Run pentru că urăsc să urc scări. Când le văd desfășurându-se în față, la metrou sau în orice scară de bloc, mă ia lehamitea în formă pură. Le urc fără tragere de inimă, și asta, la fel ca oricare alt lucru din viață pe care-l faci fără chef, te indispune.
514 trepte, 22 de etaje, 107 metri – asta promitea Tower Center Up run, și-am zis că-i un antidot perfect pentru atitudinea mea neprietenoasă. Am încercat să mă antrenez, și tot ce mi-a ieșit a fost o alergare până la etajul 8, în scara blocului unui prieten, și câteva zile de alergare pe bandă, reprize de câte 15 minute.
Trebuie să știți că e greșit: nu mergi la un astfel de concurs fără antrenament, pentru că riști complicații: blocarea mușchilor, întinderi, și altele mai grave, dacă, de exemplu, nu știi că ai probleme cu inima. E un efort cardio la o intensitate ridicată, și doar cei care se antrenează de câteva luni se simt confortabil, pentru că sunt deja în forma sportivă care le permite asta.
UniCredit Leasing TransMaraton, concurs extrem pe Transfăgărășan!
Andrei Roșu, alergător și recordman mondial în ultramaratoane, organizează împreună cu Gabi Solomon, maratonist, în colaborare cu Ro Club Maraton , o competiție de alergare pe culmile Transfăgărășanului, pe 9 iunie anul acesta. O premieră interesantă, o competiție cu două componente: un semimaraton de 22, 1 kilometri și un ultramaraton de 70 de kilometri, pentru cei mai vajnici alergători (categorie limitată la 10 locuri).
Andrei Roșu, spre cele 2 ultramaratoane și Cartea Recordurilor
Astăzi, 15 februarie, alergătorul extrem Andrei Roșu a plecat în călătoria în jurul lumii despre care ne vorbea în interviul acordat recent (http://adrenallina.wordpress.com/2012/02/02/andrei-rosu-la-maratonul-din-noua-zeelanda-voi-infrunta-20-de-cutremure-pe-zi/).
Proiectul său, 7 maratoane și 7 ultramaratoane pe 7 continente, este pe cale de a se finaliza cu ultimele 2 curse, din Noua Zeelandă și Brazilia, fapt care îl va înscrie în Guiness World Records, drept primul om din lume care a parcurs acest circuit în mai puțin de 2 ani – Fastest time to run marathon and ultra marathon on each continent.
Andrei Roșu: “La maratonul din Noua Zeelandă voi înfrunta frica de cutremur”
În partea a doua a interviului, Andrei Roșu (35 de ani), maratonistul care a alergat in zeci de maratoane extreme ale lumii în doar doi ani, ne-a povestit cum a locuit în cort cu un trib din Sahara și ne-a dat detalii despre un ultramaraton pe care îl organizează in vară, pe Transfăgărășan. Andrei se pregătește să încheie seria celor 7 ultramaratoane pe 7 continente, cu ultimele 2 competiții: una în Noua Zeelandă, într-o zonă unde se petrec 20 de cutremure pe zi, și cealaltă în Brazilia, unde va alerga pe cea mai întinsă plajă din lume.
Andrei Roșu
Andrei Roșu: “Ca să ajungi undeva, trebuie să te vizualizezi mental acolo”
Acum doi ani de zile, Andrei Roșu își petrecea serile la televizor, cu o bere în față și un bagaj de frustrări. Era supărat pe politicieni, pe recesiune și, în general, pe mai multe lucruri și mai mulți oameni. A vrut să schimbe ceva la viața lui, pentru că nu-i plăcea cum arată. Și-a zis că trebuie să înceapă de undeva, și s-a gândit că poate punctul de pornire este chiar el însuși. Așa a început transformarea lui Roșu Andrei în Andrei Roșu, primul român care avea să participe acum 2 ani la maratonul extrem de la Polul Nord – 42 de kilometri la temperaturi de minus 32 de grade Celsius. Ăsta a fost primul lui maraton și de atunci și până acum, în doar 2 ani de zile, a crescut miza cu fiecare cursă: a alergat în deșertul australian, în Antarctica, în Sahara, pe Everest, a trecut la distanțe de 100 de kilometri în condiții greu de imaginat, a finalizat 5 ultramaratoane pe 5 continente.
Andrei Roșu
