cernica spring trail running

Sunt Marius Dobrescu și în iulie 2015 voi participa la TRANSFIER 70.3, triathlon half ironman, a doua competiție de acest gen la care particip, după cea de anul trecut, Ironman Budapesta 70.3. Știu deja ce mă așteaptă, de aceea urmăresc toate cursele care mă pot ajuta în pregătirea mea. În ziua cursei, aveam în programul de pregătire un antrenament de bicicletă de intensitate medie și un antrenament de alergare de intensitate mare.

Participasem însă și în 2013 la cursa de semimaraton de la Cernica Spring Trail Runnning și mi-a plăcut enorm traseul, atmosfera și mirosul de leurdă din pădure. Am văzut și o postare pe Facebook la Adrenallina și m-am înscris la concurs pentru a primi o invitație la cursă.

Am câștigat și am ales cursa intensă de 10 kilometri. Duminică dimineața mi-am luat bicicleta și am pornit spre Cernica. Deja era cald bine afară, însă când am ajuns în Cernica mă simțeam excelent după 20 de kilometri de pedalat cu o cadență susținută, ce a suplinit încălzirea dinaintea cursei.

Când am luat hotărârea de a participa la Cernica Spring Trail Run, îmi propusesem să parcurg cei 10 kilometri sub 40 de minute, chiar dacă știam că alergarea în pădure, pe un traseu de trail, pe alocuri dificil, nu poate fi comparat cu un traseu de asfalt. Eram însă pregătit să fac tot posibilul să mă încadrez în obiectivul propus.

Startul a fost dat la comun pentru toate cele trei probe, cros, semi și maraton, iar la linie s-au strâns în jur de 200 de participanți; erau mulți pe care i-am tot văzut la competițiile de alergare și pe care îi admir. Prezența lor mă motiva și de abia așteptam să înceapă cursa.

Am pornit destul de tare, puțin cam tare față de ritmul propus. După primul kilometru am intrat în pădure și mi-am dat seama că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din pădure. Aveam în picioare niște adidași foarte buni, chiar extraordinar de buni, ușori, perfecți pentru asfalt, dar care, stupoare, sunt total nepotriviți pentru o cursă de trail în care este și normal ca asfaltul să lipsească cu desăvârșire.

După încă un kilometru parcurs, pentru că în zonele cu noroi mai mult patinam decât alergam, am fost prins din urmă de Ionuț Purcea, care avea să câștige cursa de semi, cu care am făcut haz de necaz de neinspirata mea alegere. După primii 5 kilometri parcurși eram în grafic din punct de vedere al timpului propus și deși erau destul de multe denivelări, pante și rădăcini de copaci cu care nu eram obișnuit în antrenamentele mele uzuale, mă bucuram de cursă și de faptul că alergam prin pădure, pe marginea lacului. Total neașteptat dar previzibil pentru un cunoscător, între kilometrul 5 și 6, am alunecat pe un șleau și am plonjat cu fața într-o groapă plină cu apă și noroi, ca într-o piscină.

Pentru hidratare, apa din baltă uriașă a fost excelentă, nu neapărat ca gust. Am avut noroc că am căzut bine, malul din baltă protejându-mă de o eventuală accidentare.

M-am ridicat și am continuat să alerg, însă am avut reale probleme în a-mi regăsi ritmul impus la începutul cursei. Am mai pierdut secunde bune și pentru că, din nefericire, am greșit de două ori traseul. Între timp m-a prins din urmă plutonul fruntaș de la semi și mă întrebau dacă am căzut și dacă sunt bine.

Aș fi vrut să le răspund că de fapt m-am camuflat intenționat pentru a mă integra mai bine în peisaj, dar întrecusem cu mult măsura. Spre amuzamentul meu, cei de la punctele de hidratare sau fotografii cursei rămâneau cu gura căscată când mă vedeau în ce hal arăt.

Când am ajuns la linia de sosire eram convins că ajunsesem cel mult pe locul 4, însă organizatorii m-au felicitat pentru locul 3, cu un timp de 42 de minunte și 55 de secude. Ulterior am aflat că un altlet foarte bun greșise traseul  din păcate și a ajuns mai târziu. Orele petrecute până la festivitatea de premiere au fost foarte plăcute, în compania celorlalți participanți și a familiei mele.

Pentru mine cel mai important este să particip la curse și să mă autodepășesc, însă este extrem de plăcut si este un tonic pentru moral, ego și motivație să te clasezi pe podium. Cei 20 de kilometri până acasă i-am parcurs tot pe bicicletă, într-un ritm relaxat, de refacere.

Felicitări organizatorilor și participanților la eveniment și închei prin a recomanda Cernica Spring Trial Run tuturor pasionaților de sport, indiferent de nivelul de pregătire.