Adriana Neaga: Mereu m-au atras sporturile de anduranță
Am început să fac sport în liceu, după ce niște dureri de spate au scos la iveală o scolioză care,în opinia multor specialiști, era operabilă. Am reușit să scap de operație însă, cu mișcări specifice, înot și exerciții aerobe ușoare.
Din acel moment am descoperit plăcerea sportului. De atunci tot ce am făcut nu a mai avut ca scop îndreptarea spatelui ci pur și simplu plăcerea efortului fizic.Faptul că spatele nu m-a mai durut a fost bonus.
Lucrurile au evoluat și am trecut prin mai multe etape în care am practicat cu predilecție anumite sporturi: tenis de câmp, snowboarding, tenis de masă, motociclism enduro, apoi alergare, bicicletă și triatlon.
Îmi amintesc că la început aveam impresia că fac mult sport și nu aveam repere de antrenament precum puls, pace, power.
Cele câteva ore de mișcare pe săptămână îmi păreau suficiente și intensitatea ridicată. Acum, când săptămânile au și 10 sau 12 ore de antrenament, sunt de altă părere și urmăresc mai mulți indicatori pentru a stabili dacă antrenamentul a fost unul reușit sau nu. Singurul reper neschimbat este senzația de bine de la final ?.
Prima mea competiție în cadru organizat, sub egida unei federații, a fost la motociclism enduro. Au fost niște ani minunați, în care am străbătut pe motocicletă munți, dealuri și câmpii din multe zone frumoase din țară noastră (de la Baia Mare, la Botoșani, Deva, Sibiu, Constanța, Miercurea Ciuc, Buzău și așa mai departe).
Pentru că la acest sport se depune mult efort fizic iar competițiile erau aproape în fiecare weekend, la un moment dat am simțit că e bine să introduc în antrenamentele mele alergarea, bicicleta și înotul.
Antrenamentele mele s-au desfășurat mereu în limita timpului disponibil.
După apariția celor doi copii am fost nevoită să devin mai eficientă și mai atentă la calitatea antrenamentelor. Am învățat din mers să îmi construiesc programe de antrenament care să mi se potrivească și să îmi permită să evoluez, dar să îmi facă plăcere în același timp.
De la începutul anului 2017 fac parte din echipa Velox Cycling Team și cu ajutorul coechipierilor am evoluat mult la proba de bicicletă.
Sportul meu preferat este alergarea montană pentru că muntele este preferatul meu. Ador senzația de libertate totală pe care mi-o oferă. Spre deosebire de mtb, care este imediat în topul preferințelor, alergarea montană îți permite să mergi peste tot și nu exclude cățărările.
Poți ajunge oriunde dorești, pe oriunde ai poftă. Îmi place diferența de nivel și prefer alergarile de tip sky-race (desfășurate la peste 2000m altitudine, cu o diferența de nivel de peste 1300m). Sunt câteva competiții de acest gen la noi, foarte bine organizate.
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă, de fapt din orice cursă!, este combinația de adrenalină, efort și bucurie. Eu las libere senzațiile și îmi alimentez din ele starea de bine multe zile după ce evenimentul s-a sfârșit.
Competiția mea preferată este triatlonul pe distanță semi-lungă (half ironman). Este o competiție suficient de lungă (în cazul meu în jur de 5h 30min) să te epuizeze dar și îndeajuns de scurtă să te țină în priză în permanentă și să facă fiecare minut să conteze la clasamentul general. Trecerea de la o probă la altă îmi da o senzație fascinantă de reset.
Întotdeauna m-au atras sporturile de anduranță și triatlonul îmbină perfect trei probe care îmi plac foarte mult. La început mi-au plăcut concursurile de triatlon off-road dar apoi am descoperit plăcerea asfaltului și în special a catararilor de tip Transfăgărășan. Din acest motiv Transfier este, din punctul meu de vedere, cea mai frumoasă competiție de triatlon de la noi din țară și este competiția care mi-a îndeplinit un vis: podium la campionatul național de triatlon pe distanță half-ironman (locul 1 la categoria de vârstă și locul 2 la general).
Cea mai mândra sunt de familia mea. Sunt fericită că, împreună cu soțul meu, pot să le arăt celor doi băieți de 5 și 3 ani ce frumoasă este lumea sportului și mă bucur de fiecare ieșire pe care o facem împreună pe bicicletă sau cu motocicletă. Încerc să îi iau cu mine la cât mai multe evenimente, sau să îi implic în organizarea diferitelor evenimente sportive. Sportul este modalitatea noastră de a petrece timp împreună, făcând ce ne place.
Prietenii mei spun că triatlonul este un sport care nu-mi va permite să ating maximul de performanță la niciuna din probe din cauza că trebuie să împart timpul de pregătire între înot, alergare și bicicletă.
Ei cred că bicicleta este punctul meu forte și că ar trebui să mă axez pe asta. Eu îi ascult și le dau dreptate dar ce să fac dacă momentan asta îmi place ??
Am aflat despre mine că pot face ceea ce îmi propun și apoi mai mult de atât. Că mereu va exista un vârf de cucerit, un obiectiv de atins și mă bucur să le descopăr treptat. Constat că îmi place la fel de mult să mă documentez, să îmi construiesc programul de antrenament și să îl urmez, precum îmi place să concurez.
Sportul mă face să mă simt sănătoasă și puternică. Îmi dă un sentiment de libertate pentru că tot ceea ce fac este din plăcere. Nu sunt sportiv de performanță și asta îmi permite să mă bucur de fiecare moment, fără presiune. Sunt competitivă, dar totul este în limita sănătății și a plăcerii personale.
Uneori, mi se întâmplă să particip la prea multe evenimente sportive și să uit că recuperarea este cel puțin la fel de importantă ca antrenamentul.
Obiectivul meu în 2018 este să descopăr un nou vârf de cucerit și mijloacele de a îl atinge.
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că unul dintre cele mai importante lucruri în viață este să ai o pasiune și să o urmezi.
Mountainbike la Maratonul Dunării, la Giurgiu
La final de octombrie, după un sezon plin, cu trasee variate și frumoase, cu multe provocări, echipa Riders Club se îndreaptă către hotarul cu Bulgaria, scăldat de apele Dunării unde va avea loc deja cunoscutul concurs ciclist de la Prundu, din județul Giurgiu.
Traseele sunt desenate în sudul județului Giurgiu, de Răzvan Jugănaru și echipa Riders Club, oferind variante generoase de a explora toate frumusețile naturale ale zonei de câmpie, pe distanțe de 16 km și 45 km. Pe traseul scurt de 16 km pot concura participanți începând cu vârsta de 5 ani, la curse Family, sau individuale, în funcție de vârstă și abilitate. Riderii experimentați, care vor să își testeze limitele pe final de toamnă, pot aborda cursa de 45 de km, accesibilă de la vârsta de 13 ani, cu gradul 3 din 5, ca dificultate, și cu diferențe de nivel de până la 300 de metri.
(c) Marian Dumitru
După această aventură MTB, fiecare concurent se va putea delecta cu un pahar de vin fiert, produs din roadele podgoriilor locale.
Înscrierile se fac online în pagina dedicată competiției Maratonul Dunării de pe platforma Riders Club – www.ridersclub.ro, până miercuri, 26 octombrie, inclusiv. Tot acolo se regăsesc informații despre trasee, pachetul competițional și serviciile evenimentului.
Provocările sportive – de ce să participi și cum te schimbă asta
Motivele pentru care alegem să participăm la o competiţie/provocare sportivă, oricare ar fi ea, sunt diverse: vrem să ne distrăm, vrem să fim alături de prieteni şi să petrecem timp împreună, vrem să încercăm o experienţă nouă, să ne depăşim limitele, să avem o viaţă sănătoasă. Fiecare are motivaţia lui, acolo, la linia de start.
Ce nu ştim însă este cum anume ne influenţează asta suplimentar, în viața de zi cu zi şi care sunt beneficiile cu care ne îmbogăţeşte o… simplă participare la o cursă/competiţie/provocare sportivă.
Iată câteva:
- ne face să învăţăm lucruri într-un ritm mult mai rapid şi să performăm la un nivel superior, în toate celelalte domenii ale vieţii;
- ne învaţă să dăm totul, să depunem efort maximum pentru a reuşi ceva, orice ne propunem;
- ne ajută să administrăm mai bine stresul, nervii, emoţiile negative;
- ne învaţă să ne asumăm riscuri;
- învăţăm să facem faţă lucrurilor care sunt în afara zonei noastre de comfort;
- începem să ne obişnuim cu setarea unui obiectiv şi urmarea unui plan concret pentru a-l atinge.
Cât de importantă este dezvoltarea acestor abilităţi pentru a ne descurca mai bine în viaţă, nu e aşa? O participare la o cursă/competiţie nu este doar asta, provocările sportive ne influenţează pozitiv în toate aspectele vieţii noastre, personale şi profesionale.
Vă propunem câteva mişcări de masă, competiţii sau provocări la care va puteţi gândi şi voi să participaţi sau măcar să luaţi în calcul o eventuală participare, ca să simţiţi pe pielea voastră beneficiile.
Fie că au avut un caracter caritabil, fie că s-a dorit a fi o formă de a pune oamenii în mişcare şi de a-i face să interacţioneze, să se distreze şi să se simtă bine şi să facă sport, aceste întreceri s-au transformat din simple provocări în adevărate fenomene de masă.
Iată câteva dintre ele:
TriChallenge Mamaia
TriChallenge Mamaia s-a transformat treptat într-un fenomen de masă şi este cel mai mare triatlon din Europa de Est!
Pe 10 septembrie 2016, Mamaia va fi gazda TriChallenge Mamaia 2017, triatlon ajuns la a 8-a ediţie. Staţiunea îmbracă hainele sport şi primeşte în centrul ei cel mai mare concurs de triatlon din Europa de Est şi Balcani.
Lacul Siutghiol, Bulevardul Mamaia (din Năvodari până la Aqua Magic), parcarea de la Rex, promenadă şi plajă, toate vor fi însufleţite de peste 1500 de participanţi care vor înota, vor pedala şi vor alerga.
TriChallenge se va desfăşura şi anul acesta sub formă unui festival, având trei componente:
Competiţia dedicată amatorilor şi sportivilor profesionişti la Super Liga
TriKids – aquatlon şi duatlon pentru copii
Crosul de seară – “Beach Run”
(c) Trichallenge Mamaia
Fotbaliştii celebri acceptă provocări
Cea mai recentă idee de competiţie şi provocare sportivă îi are în plan pe unul dintre primii membri ai echipei Pokerstars, Ronaldo, şi pe Neymar Jr, care în cadrul campaniei #RaiseIt îşi trimit unul celuilat diverse provocări, precum într-o partidă de poker, ridicând miza din ce în ce mai mult.
Până în acest moment această competiţie are peste 20 de milioane de vizualizări, protagoniştii reuşind să-şi implice în această provocare şi fanii, care îşi susţin cu frenezie favoritul.
Aceştia îşi etalează tehnica, jonglând cu mingea sau realizând diverse elemente care le pun în valoarea abilităţile, solicitându-i mai apoi rivalului să ducă provocarea la un nivel şi mai înalt.
Neymar Jr a reuşit să lovească cu mingea un anumit punct de pe o maşină aflată într-o parcare, în timp ce Ronaldo i-a răspuns cu lovirea unui anumit punct aflat pe maşina accelerată la maximum. Genul acesta de provocare i-a atras în cursă şi pe alţi sportivi, jucătorul de golf Sergio Garcia, fotbalista freestyler Raquel Benetti sau jucătoarea de hochei pe iarbă, Fatima Moreira de Melo. Numărul celor care au apreciat această întrecere pe reţelele socială a depăşit 1,1 milioane de like-uri.
Celebrul fotbalist Ronaldo (c) Youtube
Maratonul București
Bucharest RUNNING CLUB (BRC), organizatorul celor mai mari evenimente de sport de masă și de alergare stradală din România – Bucharest MARATHON, Bucharest HALF MARATHON și Bucharest 10K & FAMILY RUN, își așteaptă alergătorii pe 8-9 octombrie la cea de-a 9-a ediție a Maratonului București!
Raiffeisen Bank Bucharest MARATHON este unul dintre puținele evenimente de alergare din Europa care oferă alergătorilor, în kit-ul de participare (valabil pentru alergătorii curselor de maraton, maraton ștafetă și semimaraton), tricou tehnic adidas.
Cursele clasice sunt:
Maraton – 42.195 km
Semimaraton – 21.097 km
Ştafeta – 4x 10.548km
Cursa populară – 3.6 km
Pentru înscrieri, mergeți aici.
(c) Maratonul Bucuresti
De la comedie la provocări sportive
Comediantul David Walliams a reuşit să treacă de la comedie la sport într-un mod care pare din afară foarte ușor. Morala este că nu contează cine ești și cu ce te ocupi, microbul sportului se poate instala în orice condiții! 🙂
David Williams a participat la cursa Million Pound Bike Ride, cu start din localitatatea John O’Groats, situată în nordul Scoţiei, și finish în Land’s End, o aşezare aflată în vestul cel mai îndepărtat al Angliei.
El a pedalat împreună de echipa sa 82 de km, înfruntând ploaie, vânturi puternice, temperaturi care au atins în unele zone -15C.
În această provocare ciclistică a fost însoţit, printre alţii, de către Greg Whyte, Miranda Hart, Jimmy Carr, Fearne Cotton sau Russell Howard.
David Walliams este cunoscut pentru provocările sportive pe care le-a înfruntat de-a lungul anilor, cum ar fi traversarea înot a râului Tamisa, a Canalului Englez sau a Strâmtorii Gibraltar.
Așadar, ce să fie? 🙂
Îți lăsăm aici un calendar sportiv cu nenumărate alte competiții sportive, din care să alegi! Îți ținem pumnii!
Curse memorabile de MTB – reverii estivale
Țin minte că stăteam la baza muntelui, mă uitam în sus la creste și mă întrebam cum o să ajung acolo cu… bicicleta. Apoi am rugat pe cineva să îmi arate cum se schimbă vitezele atunci când urci ceva… În jur concurenții se încălzeau pe bicicletele lor futuriste, abia priveau pe sub ochelarii de cursă fumurii iar eu aveam așa multe emoții că am uitat să mă mai întreb ce naiba caut acolo.
Tocmai primisem o bicicletă cadou – un calorifer de 15 kg – și mi-am zis (nici acum nu îmi amintesc cum și de ce) că trebuie să particip la o competiție! Mai pedalasem de câteva ori în copilărie… și cam la asta se rezuma trecutul meu ciclist.
Aveam 29 de ani și ajunsesem la prima mea competiție de mountainbike, MTB Predeal Trophy. A fost prima dată când am intrat cu o bicicleta într-o pădure, pe munte.
Experiența asta mi-a schimbat viața
Am pedalat atunci 20 de kilometri, cu o diferență semnificativă de nivel, pe furtună și ploaie torențială, alunecând pe rădăcinile umede ale copacilor, coborând în viteză pe pietriș și poteci înfrunzite pe Valea Azugii (era toamnă), cărând după mine cele 15 kg de fier pe Creasta Cocoșului, unde e imposibil să stai pe bicicletă.
Pe final am căzut peste un buștean, mi-a sărit lanțul, am terminat cursa alergând pe lângă bicicletă, dar când am trecut linia de finish eram altă persoană.
Din momentul ăsta a început o altă viață pentru mine, viața mea sportivă. Am participat la majoritatea competițiilor de ciclism montan din România, am intrat într-o echipă de ciclism de amatori, am început să urc pe podium. Devenisem dependentă de adrenalina din competiții, de efortul până la epuizare, de peisajele de vis din pădurile și munții din România.
6 ani mai târziu sunt la fel de infestată cu virusul ăsta, ba s-au mai adăugat și alte nebunii, cum ar fi alergarea sau înotul. Acum mă holbez la calendarul competițional ca mâța-n calendar și nu știu cum/ ce să aleg. Maraton? Trail sau șosea? Mountainbike? Tura lungă sau tura scurtă? Duatlon? Triatlon? E greu 😀
Undeva in cretacic, prin 2012… 🙂 Pe atunci nu aveam totusi dilema asta 😀
De tradiție
Am câteva curse totuși la care merg anual, e deja tradiție. Am început să prefer și evenimentele duble – o zi alergare, o zi bicicletă – Maratonul Olteniei (Râmnicu Vâlcea) e un exemplu bun.
Aici am avut o cursă de mountainbike memorabilă anul trecut, unde era cât pe ce să abandonez… Mă băgasem la tura lungă – 51 de km cu 1.700 de metri diferență de nivel – probabil pentru că uitasem ce înseamnă să urci atâta… Nu-i nimic, mi-am reamintit la fața locului. 😀
Și nici nu e munte plin acolo, sunt dealurile dintre Râmnicu Vâlcea și Băile Olănești, dar ai de urcat, frate. Noroc că sunt puncte de alimentare și mai ai parte de hidratare și încurajări de la voluntari ;).
Cu un an în urmă parcursesem tura scurtă – are 33 de km cu 900 de metri diferență de nivel. Ce să zic, dacă e scurtă nu înseamnă că e și mai ușor J). Trebuie să ai ceva kilometri acumulați dacă te înscrii la ambele, sunt și tehnice traseele… Peisajele sunt absolut minunate, cărări în păduri, coborâri pe iarbă deasă pe pășuni deschise…
Nu tratați acest concurs ca pe o plimbărică, indiferent de proba pe care o veți alege, scurtă sau lungă. Asta e important de știut. Anul ăsta vreau să ajung la tura lungă și intenționez să am ceva kilometri la bord până atunci. Timp e, cursa are loc la final de august, pe 27.
Aici aveți un mic preview de pe traseu (cred că cel scurt), l-am găsit pe Youtube, e filmat de un participant la ediția Maratonul Olteniei 2013.
Voi la ce curse de tradiție personală mergeți în fiecare an? 🙂
Hai, spor la pedalat pe coclauri 🙂
Pastila de ZLD. 5 trucuri ca să te trezești dis de dimineață la antrenamente
sursa foto: triathlonmagazine.ca
Viața unui sportiv amator poate fi foarte complicată…:) Muncă, familie, antrenament, competiții, viață socială și mulți de etc. 🙂
Cu toții avem deja o rutină zilnică, în care înghesuim toate activitățile care ne fac fericiți, dar dacă ar exista o modalitate de a planifica rutina asta într-un mod și mai eficient? Unul care să cuprindă programul de antrenament și să nu ne dea viața peste cap :D.
Am ajuns la concluzia că pentru a fructifica într-un mod cât mai eficient timpul alocat pentru o zi – a se citi pentru a reuși să îmi fac antrenamentele– am ales să mă antrenez la prima oră a dimineții, adică cu noaptea în cap :D. Nu sunt singura persoana care face asta dintre sportivii amatori, și, în plus, nu mă antrenez de unul singur.
Sunt o mulțime de avantaje ale antrenamentului practicat la prima oră, chiar dacă nu pare! Ești mult mai fresh, cu energia la maximum, și cu siguranță este mult mai benefic decât un antrenament realizat seara. Mai mult, după ce treci de o primă etapă, când trezitul la ora 5 dimineața este aproape insuportabil, acesta devine o activitate ca oricare alta! Pe cuvânt! 😀
E nevoie de ceva factori motivaționali pentru ca această activitate să devină o rutină și să nu rămână o experiență singulară :).
- În primul rând, pentru a reuși este mult mai ușor dacă găsești un partener cu care să te antrenezi, indiferent că ieși la alergat, la o tură cu bicicleta sau te duci la sală. Compania unui partener de antrenament este aur curat pentru tine. În primul rând, dacă știi că ai stabilit să te întâlnești cu cineva la 5:30 am, nu ar fi politicos să nu te ții de promisiune, nu-i așa?
- Un truc cât se poate de simplu este să muți ceasul cu alarma/telefonul cât mai departe cu putință, astfel încât să fii nevoit să te dai jos din pat pentru a opri alarma. Crede-mă, nu îți va veni să te mai întorci în pat. În plus, daca alături de tine se află partenerul de viață, atunci adrenalina eliberată în organism datorită rapidității cu care te vei mișca pentru a opri alarma, înainte ca partenerul să se trezească, te va face să uiți de somn.
- Impune-ți un obiectiv îndrăzneț! În cazul meu a fost să alerg un semimaraton în 80 minute, cu 4 minute mai bine decât cel anterior. Asta m-a motivat suficient de mult ca să mă trezesc de 3 ori pe săptămână la prima oră a dimineții pentru a alerga. După ce mi-am îndeplinit obiectivul, trezitul de dimineață pentru antrenamente devenise deja o rutină.
- Pentru a face față antrenamentelor de dimineață, trebuie să te culci mai devreme decât în mod obișnuit. Asta nu e chiar ușor, chiar dacă pare mai realizabil decât trezitul dimineața! Nope, nu e. Aici e și cheia trezitului de a doua zi.
Avantajul este ca vei beneficia de întreg procesul de recuperare al organismului, datorită faptului că hormonul de creștere este eliberat în mod natural de organism în intervalul 21:00-23:00. Iar orice activitate fizică în acel interval de timp va avea ca efect consumarea acestuia în dauna recuperării.
- Diversifică antrenamentele! Cea mai bună opțiune pentru a păstra activ interesul este flexibilitatea și diversitatea antrenamentelor tale. Azi alergare, mâine înot, poimâine bicicletă… Nu prea ai cum să te plictisești dacă faci triatlon, oricum. 🙂 Orice antrenament reușit presupune un mic dejun mult mai bogat, fără să ții cont de dietă!
Lucrează la psihicul tău așa cum lucrezi pentru corp. Dacă tu crezi că ceea ce faci merită și vei deveni un sportiv mai bun atunci vei reuși să te trezești dimineață. Mintea ta va face totul.
Succes!
Adrian Mila: Am început să fac sport la 46 de ani. Am descoperit o libertate și o fericire pe care nu credeam să le mai găsesc
Am început să fac sport …. Târziu, foarte târziu. Într-o toamnă, pe la 46 de ani, am fost stârnit să iau startul la un cros. Citeam Adevărul de seară, îl luam de la un magazin Micro de la scara blocului și găseam rubrica lui Emilian Isaila, care se pregătea pentru un maraton. Maraton, ce chestie ciudată…. O aiureală, de ce ar alerga cineva un maraton? Emilian se lăsase de fumat, slăbise alergând, deja parcă devenea interesant, nici nu auzisem până atunci de Maratonul Internațional București. Practic ii datorez lui Emilian cateva kilograme, cateva mii de kilometri si o viata noua, dar el nu stie asta!
Bucharest Marathon 2015
Așa că intrarea mea în sport a început direct cu un concurs, cursa populară de la MIB 2009, la care m-am înscris în ultimul moment. Ploua mărunt. După 20 metri mă sufocam, după 200 m începeam să merg. A fost oribil. M-am simțit umilit, iar începeam să alerg, iar mă sufocam. Eram mereu depășit, alergarea era chinuită, după vreo 17 minute (parcă) ajungeam la finish, transpirat și uluit că mă simt foarte fericit. După o săptămână începeam să alerg, dimineața, pe întuneric, să nu mă vadă lumea cum mă chinui.
Îmi amintesc că la început nu puteam să alerg mai mult de 3-400 metri. Alternam mersul cu alergarea încercând să pun în mișcare niște mușchi și articulații care ruginiseră complet. Adevărata victorie a fost când am reușit să alerg dintr-o bucată 30 minute, fără să trebuiască să mă opresc. A fost greu, pe cuvânt.
Prima mea competiție de după prima competiție a fost Crosul 15 noiembrie, de la Brașov, tot în 2009. Aveam aproape o lună de când începusem să alerg și eram convins că voi alerga 5 km fără probleme. Nu am reușit, la un moment dat a trebuit să merg din nou, dar a fost frumos. Atunci mi-am promis că o să mă antrenez suficient ca să nu mai ajung să merg la o cursă de alergare.
Semimaraton pe Arges in Jos, 2015, foto arhiva personala
Antrenamentele mele …Nu sunt foarte sociabil și am început să alerg singur-singurel, în zori de zi. Apoi am găsit grupul de atunci al Ro Club Maraton și am descoperit plăcerea antrenamentelor în comun, la care făceam și o încălzire, și o tură cu toată lumea. Am nevoie de obiective care să rupă monotonia sau de un anturaj în care să găsesc în egală măsură distracția și efortul.
Cupa Berii – alergare + alcool; foto arhiva personala
La un moment dat au apărut și antrenamentele adevărate, profesionale, cum nu credeam să fac vreodată. Ștefan Oprina ne invitase la niște antrenamente cum nu visam, cu încălzire, program și revenire, devenind nu doar antrenorul nostru ci și un mare prieten. Am gustat și din antrenamentele lui Flabio Carmona și apoi iar antrenamente cu Fane. Între timp s-a format cee ace se cheamă Trupa lui Fane, unde Ștefan Oprina oferă antrenamente spectaculoase, personalizate și eficiente. Antrenamentele profi au fost în mare măsură distracție combinată cu muncă și au avut rezultate evidente.
la antrenament cu o parte din Trupa lui Fane, foto arhiva personala
Sportul meu preferat este atletismul pentru că în copilărie o cunoscusem pe Lia Manoliu, care mă impresionase cu adevărat. Tata o cunoștea, îmi povestea de ea, îl lăuda pe Zatopek, deci probabil atletismul era sportul meu preferat inca de atunci, chiar dacă nu îl practicam decât pe sărite. Îmi plăcuse mult canotajul, alunecarea pe apă, liniștea din mijlocul lacului, dar a fost doar o iubire de-o vară, din adolescență, mai ales că o pereche de adidași ocupă mai puțin loc decât un schif.
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă este probabil de la Hercules, la care participam la semimaraton, în 2011, cred că era primul semi montan. Urcasem prin pădure, îmi curgea transpirația în ochi, îmi pulsau dureros gambele și apoi s-a terminat urcarea. Cerul abastru, dealul verde și plin de florile de mai m-au făcut să uit de concurs și să mă opresc să fac o poză care apoi a fost mult timp poza de fundal de pe monitorul meu. A fost un moment magic, un colț de rai în care ajunsesem fără să fac pasul necesar…
Maraton apuseni 2015; foto arhiva personala
Competiția mea preferată este… greu de spus. Merg la cursele care mă atrag, la care îmi plac organizatorii, atmosfera, unde există un pic de provocare și unde mă simt bine, mi se pare inutil să merg la cursele care ar avea potențial de enervare. Mi-e greu să fac un top. Îmi plac mult cursele montane, probabil preferata mea ar fi cursa de la Azuga, pentru perversitatea buclei finale, îmi place mult Cozia; cursele de plat de la maratonul de la București și cel din Cluj sunt preferatele mele. Cea mai mare provocare a fost Olympus Marathon, pe care l-am dovedit cu greu, și asta l-a făcut poate și mai prețios.
2X2 race, 2014; foto arhiva personala
Cel mai mândru sunt că am reușit să îmi înving zona de confort, lenea, sedentarismul.
Prietenii mei mă întreabă cel mai des „cat mai ai de gând să alergi?”. Din păcate răspunsul nu depinde doar de mine, mai sunt implicate în afacere și niște articulații, mușchi șamd, dar aș vrea să alerg măcar până pe la 80 de ani.
la Cozia Mounatin Run, cu prieteni
Am aflat despre mine că încep să mă suport. Am reușit să mă împac cu mine, ceea ce este destul de greu, am reușit să accept pozele cu mine (înainte de alergare evitam cât mai mult să apar în poze), care apoi chiar mi-au plăcut. Pozele din alergare sunt printre puținele în care mă simt bine.
Sportul mă face să mă simt viu. Am descoperit o libertate și o fericire pe care nu credeam să le mai găsesc. Provocări, concursuri, antrenamente, am găsit o lume nouă cu mulți, foarte mulți oameni interesanţi și mulți noi prieteni cu care mă simt foarte bine. Cred că perioada de când am început să alerg este una dintre cele mai plăcute, relaxante și frumoase din viața mea. Mă repet, dar alergarea este ca un distonocalm luat atunci când ai un deranjament stomacal. Nu îți rezolvă problemele, dar nu îți mai pasă de ele şi doar asta contează.
Uneori, mi se intamplă să apelez la experiența de la alergare ca să depășesc problemele. Fac apel la cutia cu secrete. Mă gândesc la o cursă grea, la momente dificile și la faptul că am avut norocul să le depășesc și încerc să rezolv și situația din viață, din activitatea profesională sau unde a apărut. Cu calm, strângând din dinți ca să depășesc obstacolul, uneori văd viața ca pe o cursă, cu un finish pe care aș prefera să îl ating cât mai târziu.
Obiectivul meu în 2016 este să am doi genunchi valizi, ceea ce deocamdată nu este garantat. Și poate să depășesc un alt handicap din copilărie, dacă tot alerg mai puțin și am mai mult timp disponibil, adică să îmi înving frica de apă. Cine știe, poate mă voi apuca și de triatlon odată și odată.
pe podium la categoria de varsta, la una dintre competitiile preferate; foto arhiva personala
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că la alergare nu prea poți să sari peste etapele intermediare, mai ales dacă vrei să alergi mult timp. Probabil aș recomanda antrenamentele cu un antrenor profesionist și aș prefera antrenamentele de grup. Și niște alergări lungi cu prietenii, cu oprire la o cofetărie sau un grill, să refacem depozitele de glicogen, pentru că viața fără savarine e pustiu!
la un gratarel, dupa alergare. sa vina glicogenul inapoi! foto arhiva personala
Ciclism în 2016: Riders Club anunță primele competiții
După un an plin, în care membrii Riders Club au pedalat în 14 maratoane la șes, pe malul Dunării, al Mării Negre, au bătut potecile multor păduri și au cutreierat văi și munți, a sosit timpul să își pună în calendar competițiile de ciclism din 2016.
Primele competiții care își fac loc în calendarul Riders Club 2016 sunt cele deja cunoscute riderilor, atât din punctul de vedere al conceptului cât și al locației. În ceea ce privește data de desfășurare, pentru unele dintre acestea au fost făcute câteva modificări urmând ca, legat de traseele și experientele noi pe care le-a pregătit echipa MPG, să fie oferite detalii la începutul anului viitor. Atunci se va anunța agenda Riders Club 2016 completată și cu alte maratoane, pe măsura confirmării lor. Sunt în evaluare destinații și concepte noi, diverse, care să ofere experiențe unice participanților.
Astfel, concursurile de ciclism din calendarul Riders Club 2016, deja consacrate, sunt următoarele:
- 12 martie – Urban Trail XCC – București;
- 16 aprilie – ZIUA B – pădurea Cernica, Ilfov;
- 28 mai – La Broaște – Căldărușani, Ilfov;
- 18 iunie – Topoloveni Summer Tour – Topoloveni, Argeș;
- 2 iulie – Livada cu Cireși – Păulești, Prahova – se mută în perioada în care cireșele sunt coapte și numai bune de mâncat;
- 16 iulie – Lupii Dacilor – Trofeul Muscelului – Câmpulung, Argeș;
- 6 august – Dumbrava cu Mărgăritar – Comana, Giurgiu;
- 17 septembrie – Haiduci și Domnițe – Moara Vlăsiei, Ilfov – ia startul la începutul toamnei;
- 29 octombrie – 4 Pedale – pădurea Băneasa, București – competiția pe echipe va fi organizată în a doua lună a toamnei.
Spor la antrenamente!
Lovitură pentru Rusia: Se cere suspendarea atleților ruși la JO din 2016
Beatrice Dumitru
INADO, organizația care regrupează 53 de agenții naționale antidoping, între care și cea din România, a cerut interzicerea participării atleților ruși la Jocurile Olimpice 2016 de la Rio de Janeiro. Astfel se încearcă transmiterea unui “mesaj puternic de descurajare” către trișori.
sursa foto sport.ro
“Federația rusă de atletism trebuie să fie suspendată de la Jocurile Olimpice de vară 2016 de la Rio. Corupția în atletismul rus nu merită mai puțin. Federația a demonstrat că nu poate trimite o echipă curată la Olimpiadă“, a precizat președintele INADO, David Kenworthy, care conduce și Agenția antidoping din Marea Britanie.
“Un puternic mesaj de descurajare trebuie să fie trimis federațiilor. Ele nu pot participa la cele mai mari competiții atunci când acțiunea antidoping a fost subminată în mod intenționat“, a adăugat Kenworthy, la finalul unei reuniuni a INADO care a avut loc în Colorado (SUA). Agenția Mondială Antidoping (AMA) urmează să analizeze marți și miercuri, la Colorado, consecințele scandalului care a lovit atletismul rus.
Nu este prima lovitură primită de Rusia în scandalul “dopajului organizat”. Federația Internațională de Atletism (IAAF) a suspendat provizoriu Federația Rusă din toate competițiile internaționale. Decizia a fost luată în urma unui Consiliu al IAAF, cu 22 de voturi pentru și doar unul singur contra.
S-a găsit Campionul Mic Dejun Herbalife! (P)
Acum ceva timp, lansam o provocare: vă invitam să ne povestiți, într-un comentariu, cum arată mic dejunul vostru, în fiecare dimineață sau în dimineața aceea tensionată, intitulată dimineața cursei.
Am lansat concursul Herbalife caută Campionul Mic Dejun! și am primit de la voi câteva tips-uri foarte bune, despre alimente sau combinații care îți dau boost-ul acela de care ai atâta nevoie într-un concurs sportiv.
Așa am aflat de la Cornelius că el înainte de orice concurs oficial, în antrenamente, face ”experimente” legate de alimentatie, ca să observe la ce anume răspunde cel mai bine corpul lui. Corect. Este metoda care se aplică pentru orice, înainte de o cursă, inclusiv pentru geluri și energizante: nu testezi nimic nou în dimineața cursei, pentru că cel mai probabil te va costa.
Sorin ne-a lăsat paf cu combinația lui de shake energizant: 3-4 ouă de prepeliță, jumătate de litru de lapte și două banane. Cercetătorii britanici (nu-i așa? :)) spun că un ou de prepeliță conține de 4 ori valoarea nutrițională a unui ou de găină. Are proteine în procent de 13%, față de cel de găină, cu doar 11%, are calciu, fosfor și fier, îmbunătățește sistemul imunitar și memoria și ajută la tratarea câtorva afecțiuni, precum ulcer sau astm. Multe proprietăți pentru ceva care se prezintă într-o formă atât de mica, nu? 🙂 Sorin, acum înțelegem alegerea ta sănătoasă de mic dejun.
De la Daniel am notat iaurtul amestecat cu 1 lingură de miere, susan alb, susan negru, semințe de dovleac, semințe de floarea soarelui, toate râșnite.
Daniel, știm de ce alegi acest ingredient secret dimineața! 😀 Pentru că semințele de susan sunt o sursă grozavă de fibre, minerale, zinc, magneziu și fier.
Sunt în sine un aliment, ce îndeplinește o funcție foarte importantă pentru noi, cei care facem sport: mențin vitalitatea, alungă oboseala și stresul.
Vă povesteam că și eu am testat o variantă de mic dejun cu care să mă înțeleg, înainte de antrenamente și competiții.
Și am aflat că mă împac foarte bine cu următoarea combinație, de la Herbalife:
Shake Mix Nutritiv Formula 1 Sport H24, cu aromă de vanilie
Băutură concentrată Herbal Aloe Vera
Băutură instant pe bază de plante (ceai)
Formula 1 Sport conține 219 calorii în total, și înlocuiește cu succes o masă completă. Fiind o băutură recomandată în special sportivilor, conține în primul rând proteine si carbohidrați, pentru a susține efortul, apoi vitamine și minerale.
Băutura instant pe bază de plante (ceai) este un amestec de ceai negru tradiţional şi ceai verde, cu extract de floare de malva, hibiscus şi seminţe de cardomon și rolul lui este să energizeze și să revitalizeze.
Băutura concentrată Herbal Aloe Vera sau gelul conține suc de aloe vera, are aromă de mango (I LOVE MANGO!), nu are adaos de zahăr, are un gust tropical răcoritor, ajută la digestie și face mai plăcuți cei 2 litri jumătate de apă din fiecare zi. 🙂
Mic dejunul trebuie să acopere 20-30% din necesarul zilnic de energie, și nu poate fi înlocuit cu nicio altă masă a zilei, știați? Nutrienții esențiali pierduți nu sunt compensați la celelalte mese. Iar dacă vă regăsiți printre cei care iau mic dejunul zilnic, atunci sunteți norocoși: vă îmbunătățiți constant perfomanțele cognitive și aveți un bun control al greutății corporale.
Vă spuneam despre câștigătorul concursului, nu? 🙂 El este Dragoș Ciobanu, felicitări, Dragoș, (later edit: câștigătorul este Sorin Chineață) și ne întâlnim pe 31 octombrie la evenimentul Breakfast of Champions. Powered by Herbalife, un eveniment pregătit special pentru tine! 🙂
Experimentăm diverse mixologii cu cineva care este profi în ale preparatelor sănătoase, și ne distrăm cu multe alte surprize care ne așteaptă acolo. Revenim după experiență cu poze și povești, adică săptămâna viitoare! 🙂
*comentariul lui Dragoș din concurs:
Vai ce foame mi s-a făcut citind comentariile de mai sus :))
Eu înainte de un concurs mănânc iaurt cu fulgi de ovăz și stafide sau iaurt cu biscuiți. Plus 1-2 banane în drum spre start. Înainte de o cursă mai lungă, cum a fost Ironman, am mâncat și nutella pe pâine, m-am abținut să nu mănânc tot borcanul 🙂 Nu cred că e nevoie să ne umplem stomacul înainte de cursă, oricum încărcarea cu energie s-a făcut în zilele anterioare, când am mărit puțin cantitățile de carbohidrați.
Pofta bună ….ăăă … succes în cursă 🙂
Dan Andrei: Am lăsat barurile şi nopţile pierdute şi m-am apucat de aruncat banii pe triatlon
Pot să spun că am avut un stil de viaţă activ de când mă ştiu. Până să ajung la liceu deja făcusem scrimă şi baschet, iar fotbal în spatele blocului era în fiecare zi în meniu. Cu fotbalul din spatele blocului venea inevitabil şi fuga de proprietarii de maşini buşite cu mingea, dar asta e altă poveste. În timpul liceului am schimbat puţin activitatea şi am rămas să joc baschet şi am început să fiu foarte bun prieten cu muntele, şi în special cu Bucegii şi Piatra Craiului. Şi acum muntele meu favorit este Piatra Craiului, dar încă nu am participat la MPC (marathon Piatra Craiului). Dacă acum mă întreabă cineva ce pasiuni am pot să zic scurt: muntele pe timp de iarnă şi triatlonul.
Triatlon Fara Asfalt 2014
Cu înotul am început să devin prieten în 2011, când, ca un corporatist care se respectă, nu făceam decât să stau pe scaun toată ziua la birou şi acasă sugeam la sticle de bere. Partea relativ interesantă era că nu mă îngrăsam, oricât de sedentar aş fi fost. Dar înotul nu de aici a plecat, ci din faptul că la un control de rutină am aflat că am coloana strâmbă şi înotul ar fi un tratament. Mi-am făcut abonament la bazin la Floreasca şi acolo înotam pentru început 14 bazine de 2 ori pe săptămână.
Prima mea competiţie a fost Petrom Half Maraton în 2013, după ce m-a convins Liviu Dan să mă înscriu şi să alergăm fără niciun scop anume prin centrul Bucureştiului. Eu cu 3 luni înainte abia mă reapucasem de alergat, şi nu duceam mai mult de 3-4 km. Tot în acelaşi an am făcut ştafeta înot la Fără Asfalt în apa aceea de 12 grade şi primul meu sprint individual la Braşov şi la Mamaia.
finish Maratonul Bucuresti 2015
Antrenamente înseamnă: cam 10-14 ore pe săptămână, distribuite cam 3 ore înot, 6 ore bicicletă 4 ore alergare. De obicei înotul îl fac dimineaţa, de la 7 la 8:30, bicicletă mereu seara după serviciu pe trainer, şi alergarea tot seara. Pe lângă aceste antrenamente mai am şi ceva core work out, pe care îl fac când îmi aduc aminte sau am timp.
Dintre toate sporturile pe care le practic, pot spune că am 2 preferate: înotul şi urcatul pe munte iarna; înotul îmi da o libertate pe care nu o pot descrie în cuvinte, iar mersul pe munte oferă o perspectivă pe care nu o poţi experimenta prin poze.
pe munte
Din păcate sportul mi-a adus şi experienţe neplăcute, dar trec repede şi planurile nu sunt niciodată anulate, eventual doar amânate. În 2015 am avut o tendinită care m-a ţinut din alergare 4 luni! Şi din acest motiv la Oradea la proba lungă am avut o experienţă destul de urâtă.
La km 10 din maraton a început să apară durerea în tendon şi alergarea mi-a fost compromisă. Până la km 42 deja vomitasem de 2 ori, avusesem cel puţin 10 momente când nu am mai putut îndoi picioarele de crampe şi 1 blackout total, iar la final am stat 30 min la cortul Smurd, cu perfuzii. Dar când mă gândesc ce îmi place cel mai multă la o cursă … este discuţia pe care o purtăm în seara premergătoare concursului, când toţi îşi expun strategia şi analizează concurenţa, la o porţie de paste şi o bere.
Half Ironman Oradea, 2014
Dintre toate concursurile cel mai mult îmi place Transfier, la care sper să particip şi eu cândva, eventual când o să fiu dispus să las sarcina de organizare în seama altcuiva. Dar dintre toate concursurile din România nu voi rată Fără Asfalt la mare şi Triatlon Braşov.
Cel mai mândru sunt de faptul că după ce am avut 2 accidentări urâte în 201: o tendintina şi o căzătură cu bicicletă, care m-a dus direct la urgenţe, la chirurgie maxilo-facială şi o ruptură musculară, pe care după 3 luni încă o mai simt, nu m-am lăsat de sport şi apucat de mângâiat pisici sau mai ştiu eu ce alt hobby pe care acum nu îl pot înţelege.
cu prietenul lui, Liviu Dan Zburatura, la competitia de la Zell am See-Kaprun, 2015
Aş putea să spun că prietenii mei zic că sunt cam sărit de pe fix, dar realitatea este că şi prietenii mei sunt la fel ca mine, poate mai rău: sâmbătă Moeciu şi a două zi Prima Evadare, şi aşa mai departe. De când am descoperit stilul de viaţă activ am lăsat barurile şi nopţile pierdute şi m-am apucat de aruncat banii pe echipament de triatlon.
Sportul te schimbă, şi mai ales un sport de anduranţă. Îmi aduc aminte când mă pregăteam de Ironman, Tudor B. mi-a spus că după IM o să mă schimb. Nu am înţeles atunci ce anume înseamnă asta, dar pot să zic acum că nu cursa în sine m-a schimbat ci antrenamentul şi programul de antrenament, nevoia de disciplină şi perseverenţa în a termina ceva ce mi-am propus. Cineva care are un job full time şi face Ironman sau orice alt sport de anduranţă este o persoană cu un psihic destul de puternic (rigurozitatea antrenamentelor te omoară, nu cursa în sine).
Sportul îmi dă libertate, îmi eliberează mintea de orice gând, mă duce într-o stare de „brain dead”. Excepţia o fac intervalele, pe care pot să zic cu mâna pe inimă că le urăsc!
Pentru sezonul viitor am mai multe obiective:
- Să nu mă accidentez
- Să merg cu gaşca cu care am fost la 70.3 Zell am See şi la alt concurs IM/Challenge.
- Să fac 1:30 pe semimaraton, şi puţin peste 5 ore pe half.
- Poate ajung odată la 8 minute pe 500m în bazin
- Şi apoi unul important, să iasă bine Transfier
Dacă ar fi să recomand ceva din experientă mea, legată de triatlon aş spune că niciodată nu e prea târziu să te apuci de Ironman sau Half Ironman, şi pentru a nu suferi prea mult la concurs mai bine faci 4-5 Halfuri şi înveţi cu ce se mănâncă triatlonul şi abia apoi să te arunci la un IM (pot să zic că primul este cu adevărat greu).
Dacă vrei să bagi banii în ceva bagă-i abia după ce ai făcut aceste treburi: ai nişte adidaşi buni de alergat, 2 perechi, ai făcut un fitting pe bicla de concurs şi ai un plan bun de antrenament, s-a uitat un profesor la felul în care înoţi.
NICIODATĂ CA SPORTIV AMATOR NU ÎŢI NEGLIJA PRIETENII ŞI FAMILIA PENTRU UN ANTRENAMENT. Să nu uităm că 99,9% dintre noi suntem şi vom rămâne amatori, adică facem ca hobby această activitate.
Şi ceva ce mai toţi marii sportivii spun: IM este un sport de putere, cel puternic câştigă, nu cel care are cei mai mulţi km în picioare. Aşa că niciodată nu ai prea mult antrenament de forţă în picioare şi core.
