competitii

Ce să mănânci înainte de cursă. Herbalife caută Campionul Mic Dejunului! (P)

Cu toții știm cât de importantă este nutriția pentru susținerea efortului sportiv. Sau dacă nu știm, aflăm pe parcurs, nu-i așa, din proprie experiență. 🙂 Mergem la antrenamente și ne simțim slăbiți, pentru că nu am mâncat ce trebuie ca să facem față, ajungem în concurs și simțim că am ajuns la capătul puterilor, fără pic de energie… Și atunci ne amintim că nu prea am mâncat dimineața, sau că am mâncat prea mult!, sau că am mâncat ce nu trebuia cu o seară înainte…

Ne-am documentat pentru voi și am aflat ce anume mănâncă dimineața, înainte de o etapă, un ciclist din Turul Franței. Am întrebat și sportivi români de performanță despre formula lor nutrițională de la micul dejun – Ciprian Bălănescu și Mihai Baractaru, care ne spune ce a mâncat în dimineața cursei lui istorice de sâmbătă, de la Campionatele Mondiale Ironman, KONA, Hawaii, unde datorită lui România a fost pentru prima dată reprezentată.

Avem câteva hinturi pe subiect și din farfuria lui Luke McKenzie, sportivul Ironman încoronat de 6 ori campion Ironman :).

Și avem și o surpriză pentru voi, la finalul acestui articol! 🙂 E vorba despre…. un concurs :D. Cu mic dejun involved, firește, powered by Herbalife România! Vă las aici un hint :D:

Să trecem la treabă!

Ciprian Bălănescu, campion național la triatlon și duatlon, și imaginea Herbalife în România, (alături de Anca Bucur, românca Miss Fitness Universe în 2011 si 2013), ne-a spus cum arată mic dejunul lui înainte de curse și care este formula alimentară care îi asigură primul loc pe podium aproape de fiecare dată.

Ciprian Balanescu si Anca Bucur, sursa foto gabrielsolomon.ro

Să îl ascultăm:

“Nu testez ceva nou în dimineața cursei. Este și sfatul meu pentru sportivi: nu vă schimbați dieta în preajma competiției, mâncați ceea ce știți că vă face bine. Și încercați să mâncați cu cel puțin 2 ore înainte.

Eu am aflat că pot performa într-o competiție consumând la micul dejun doar Shake Mix Nutritiv Formula 1 Sport H24, pe care mi-l prepar cu lapte, cu două ore jumătate înainte de start. Iau însă porție dublă – 4 cupe de pudră în loc de 2, asa cum este necesar pentru o porție. Și sigur că alimentarea pentru o cursă o încep cu câteva zile înainte, când am grijă să cresc consumul de carbohidrați”, spune Ciprian Bălănescu.

În 2012 Ciprian avea sub 12 competiții pe an, acum participă la peste 30 și spune că simte că nivelul de energie i-a crescut.

“Mă ocup însă conștiincios de partea de recuperare sportivă”, adaugă Ciprian Bălnescu, “și poate că și aici e secretul. Folosesc pentru asta de la Herbalife 24, Rebuilt Endurance, pe care o iau la un sfert de oră după finish, care ajută la restabilirea nivelului de glicogen şi refacerea musculară. Mă înțeleg foarte bine și cu Rebuilt Strength – conține printre altele BCAA (n.r. aminoacizii esenţiali cu catena ramificată) și această substanță sprijină metabolismul muscular, după o cursă de forță și viteză, cum e triatlonul clasic, de exemplu”.

Celebra alergătoare neozeelandeză de trail Anna Frost este minimalistă când vine vorba de mic dejun înainte de cursă: nu mănâncă decât o banană cu unt de arahide și cafea. Dar suplimentează în cursă cu batoane și geluri.

Ana Frost, sursa foto www.barrabes.com

Untul de arahide este o sursă grozavă de proteine și fibre, și este foarte sățios. Banana are potasiu, magneziu și carbohidrați, dă energie, ajută oasele să se dezvolte armonios și multe altele, aici găsiți un articol lărgit despre efectele benefice ale bananei în sport.

Prezența cafelei ar putea fi discutabilă – sunt nenumărate studii pro și contra cafelei asociate cu efortul. Dar se pare că la Anna Frost funcționează :).

Am vorbit pe Adrenallina cu Mihai Baractaru, (aici puteți citi interviul cu el despre cursa Ironman World Championship) primul roman calificat la Campionatul Mondial Ironman înainte de cursa lui istorică la KONA, Hawaii, și l-am rugat să ne împărtășească secretul mic dejunului său. Acesta este mai puțin spectaculos decât ați putea crede…

Mihai Baractaru, sambata asta, la Campionatele Mondiale Ironman, KONA
foto arhiva personala

Înainte de cursă, Mihai și-a preparat o omletă din 3 ouă, peste care a presărat niște brânză de capră… Hm, oare cum rezistă la un efort de cel puțin 9 ore pe distanțele enorm ale unui triatlon Ironman, vă întrebați.

Ne explică Mihai cum stă treaba: “Nu prea are rost să te îndopi cu multă mâncare în ziua cursei, pentru că e tardiv. Acumularea nutrienților necesari pentru efortul de anduranță este un proces care durează aproximativ 2 săptămâni. În cele 2 săptămâni înainte de cursa cea mare am încercat să îmi iau din mâncare multe proteine – în efortul de lungă durată carbohidrații nu ajută prea mult – așa că am mâncat multe fripturi (din carne de curcan sau pui) și multe fructe. Am găsit aici papaya, avocado, mango, ananas și fiecare dimineață am început-o așa, mai puțin cea de cursă“. Cam așa a arătat mic dejunul cu fructe al lui Mihai în cele 2 săptămâni de aclimatizare în Hawaii, înainte de cursă:

Luke McKenzie, sportivul Ironman încoronat de 6 ori campion Ironman se delectează doar cu… clătite fără gluten și sirop. Vă întrebați care e faza cu clătitele înainte de efort? Păi, sunt foarte nutritive, conțin proteine și carbohidrați mulți și buni!

Luke McKenzie
credit foto Triathlon competitor.com

Ce mănâncă un ciclist în Turul Franței la micul dejun

Fiecare gram alimentar pe care îl consumă un sportiv profesionist este parte dintr-o strategie nutrițională gestionată de o armată de specialiști. Iată ce cuprinde un mic dejun tipic al unui ciclist care pedalează în Turul Franței, competiție anuală ce acoperă peste 3600 de kilometri și se întinde pe durata a 3 săptămâni.

Tour de France
credit foto blog.williamhill.com.au

Informațiile au fost dezvăluite de către nutriționistul sportiv al echipei Trek pentru Telegraf.co.uk, so here we go:

terci de ovăz sau musli, cu fructe, iaurt, pâine și smoothie

Amestecul ăsta îi pregătește pe cicliști pentru efortul care îi așteaptă, și fiecare ingredient are rolul său.

Terciul de ovăz conține, pe lângă ovăzul fiert, praf de scorțișoară, suc de anans, sare, ulei de măsline.

Varianta musli desfășurată: musli cu lapte de orez, fructe de pădure, miere, iaurt natural. Este o combinație cu un scop foarte concret: carbohidrați cu eliberare rapidă și mai îndelugată, cu fructe, iar laptele de orez și iaurtul asigură necesarul de proteine.

Pâinea consumată de cicliști nu e una oarecare, ci este aproape fără gluten, conține semințe de dovleac și floarea soarelui, ulei de măsline, miere, fistic.

Smoothie e făcut din portocale, banană, zmeură, miere, iaurt natural cu supliment probiotic. Care e rostul lor? Păi, sportivii își iau rația de vitamine din smoothie, fără să fie nevoie să consume cantitati alimentare industriale. Probioticele ajută stomacul să se liniștească înainte de cursă.

Ok, asta este doar la micul dejun, ok? Până la finalul zilei, meniul complet al unui ciclist de Tur va ajunge până la aproape 6000 de calorii!

CONCURS: Cum arată mic dejunul tău?

Chiar așa, cum arată? 🙂 Este o invitație deschisă către voi la detalierea acestui tablou culinar matinal :).

Puteți alege ce vreți să descrieți, important este să fie adevărat :): mic dejunul vostru înainte de un concurs, sau mic dejunul vostru înainte de un antrenament. Și se acceptă și mic dejunul vostru în general, că dacă faceți sport sigur a suferit ceva modificări față de perioada de dinainte de a vă apuca de mișcare.

Vom alege dintre experiențele voastre personale de mic dejun pe cea mai sănătoasă dintre ele. Contează și modul în care povestiți despre asta, nu trebuie să fie o înșiruire seacă de alimente, ok? 🙂 Puteți trimite și o fotografie, dacă doriți să o atașați textului vostru…

Câștigătorul va fi invitat pe 31 octombrie la evenimentul Breakfast of Champions. Powered by Herbalife, un eveniment pregătit special pentru el, unde experimentăm diverse mixologii cu cineva care este profi în ale preparatelor sănătoase, dimineața, și multe alte surprize care ne așteaptă acolo.

Așadar, start concurs!, până pe 23 octombrie vă aștept AICI, la finalul acestui post, în comentarii, experiența voastră personală și sănătoasă de mic dejun! 🙂

Succes și abia așteptăm poveștile voastre!

Testez. Mic dejun sportiv cu Herbalife (P)

De când mă știu, am oroare să mănânc dimineața. Pe când eram fumătoare (da, a existat și era asta), mic dejunul consta într-o cană mare cu cafea și 5, 6 țigări, așa, ca să-mi dea energie pe tot parcursul zilei :D.

După ce m-am lăsat de acest viciu îngrozitor (pentru cei care citesc acum și încă fumează aș accentua acest cuvânt – ÎNGROZITOR :D), mic dejunul meu pur și simplu a dispărut.

Lucrurile s-au schimbat acum 5, 6 ani, când m-am apucat de sport, și am realizat că, atunci când te prezinți la startul unei competiții, masa de dimineață face diferența între o cursă bună și una proastă. Așa că am început să servesc micul dejun, cu forța!, doar în zilele în care aveam de “alergat” la concursuri :). Și atunci ceea ce serveam se rezuma la o banană și/sau un baton energizant, poate două ouă ochiuri și… cam atît.

Nici asta nu este însă varianta optimă, v-ați prins. Când faci efort fizic și în timpul săptămânii, pe lângă programul de serviciu, mai ales, chiar e nevoie să îi dai organismului vitamine și minerale în fiecare zi, ca să îți fie aliat atunci când ai nevoie, și nu inamic.

De câteva săptămâni am intrat și eu în rândul oamenilor sănătoși mai ales la cap, care dimineața, în timpul săptămânii, mănâncă. Și asta pentru că am decis să testez Micul Dejun Herbalife pentru sportivi! Vă povestesc imediat ce și cum.

În ce constă Mic Dejunul Herbalife?

Păi, vorbim despre:

Shake Mix Nutritiv Formula 1 Sport H24, cu aromă de vanilie

Băutură concentrată Herbal Aloe Vera

Băutură instant pe bază de plante (ceai)

Formula 1 Sport conține 219 calorii în total, și înlocuiește cu succes o masă completă. Fiind o băutură recomandată în special sportivilor, conține în primul rând proteine si carbohidrați, pentru a susține efortul, apoi vitamine și minerale dar și câteva ingrediente nu neapărat secrete pentru noi, cei oarecum obișnuiți cu cu suplimentele și chestiile “motorizante” pentru efort: caseină din zer și aminoacidul glutamina L, pentru formarea masei musculare. Avem și vitaminele A, D, B6, B12, zinc, cupru, fier pentru o bună funcționare a sistemului imunitar și pentru recuperarea după efort, dar și vitaminele C, E și seleniu, ce protejează celulele.

Shake Mix Nutritiv Formula 1 Sport H24, cu aromă de vanilie

Formula 1 Sport face parte din gama Herbalife24, prima gamă completă de nutriţie care susţine performanţa sportivă 24 de ore din 24, recomandată atât sportivilor profesioniști cât și pasionaților de sport.

Băutura concentrată Herbal Aloe Vera sau gelul conține suc de aloe vera, are aromă de mango (I LOVE MANGO!), nu are adaos de zahăr, are un gust tropical răcoritor și adăugat în apă te ajută să bei naibii ăia 2, 2 litri jumătate de lichide pe zi, fără să strâmbi din nas la sticla cu apă. Sigur, conținutul caloric este foarte scăzut, așa cum se întâmplă cu mai toate produsele Herbalife, care au drept scop principal controlul greutății.

Băutura instant pe bază de plante (ceai) este un amestec de ceai negru tradiţional şi ceai verde, cu extract de floare de malva, hibiscus şi seminţe de cardamon și rolul lui este să energizeze și să revitalizeze – de asta este responsabilă mai ales cafeina (85 de miligrame per porție)

Se prepară uşor şi repede! This is sooo easy:

Formula 1 Sport – 2 cupe de pudră amestecate în 200/250 de ml lapte, lapte soia, lapte migdale, lapte de cocos. Eu am încercat cu toate acestea și cel mai mult mi-a plăcut combinația cu lapte de cocos.

Băutura concentrată Herbal Aloe Vera – 3-4 căpăcele (15-20ml) într-o jumătate de cană de apă (120ml). It is yummy!

Ceaiul – o jumătate de linguriţă (aprox 1,7g) în 250ml de apă caldă sau rece, cum îl preferați.

Vă mai dau un pont: concentratul de Aloe poate fi combinat cu ceaiul! Îi dă un gust foarte bun!

Cum mă simt & cu ce mă ajută?

Am reînceput antrenamentele la bazin, dimineața, și am testat acest tip de mic dejun sportiv și am încercat chestia asta și înainte de câteva curse sportive.

Ce am remarcat:

Până acum mergeam la înot dimineața pe nemâncate (I know, you can shoot), pentru că la ora 6 dimineața chiar poți să-mi lași pâine prăjită cu caviar că nu mă ating de ea! Trăiesc la ora aia doar cu un sentiment intens că vreau să calc pe cineva cu mașina (bine că nu conduc :D) și cu el mă hrănesc. Pardon, hrăneam. Mi-am luat micul dejun, și ce să vezi? După 45 de minute de efort nu mai era nevoie să mă opresc la marginea bazinului să mă țin de stomac și să mă sprijin, că am amețeli.

Mi-am făcut antrenamentul de înot și am ieșit apoi la jumătate de oră de alergare. Am plusat cu un baton energizant Herbalife, din care am avut nevoie doar de jumătate. A fost excelent, și nu simțeam că trebuie să cumpăr jumătate de patiserie, atunci când m-am oprit.
Tot cu acești înlocuitori de masă m-am hrănit și înainte de cursa de mountainbike 4 Pedale, din pădurea Băneasa, din septembrie. A fost cursă de viteză și nu am avut niciun moment de slăbiciune în concurs, am menținut o viteză constantă pe toată durata pedalatului. Am făcut multe depășiri în cursă și, pentru nivelul meu de pregătire la biclă la acel moment, m-am descurcat ok.

Înainte de Maratonul Internațional București, pe 4 octombrie, unde am băgat 42 de kilometri a fost la fel. Pentru că mă așteptau cel puțin 4 ore jumătate de efort (nu mai contează câte au fost în final :D), am dublat porția de shake. Totuși, într-un maraton arzi cam între 2500 și 3500 de calorii (depinde de la persoană la persoană), și trebuie să ai ceva “benzina“ la bord. Și, bineînțeles, să te alimentezi și în cursă, sub o formă sau alta (geluri, batoane, felii portocală/lamâie, stafide, etc). O să povestesc pe larg despre cursă în curând, dar deocamdată, rezumând, pot spune că a fost prima cursă de anduranță cu o strategie nutrițională care nu mi-a dat bătăi de cap. Altele au fost problemele acolo :D.

Mă simt într-adevăr mai energică la antrenamente și post antrenamente, fie că vorbim despre alergare, înot sau bicicletă.
Am slăbit 1 kg și jumătate! Și mă străduiesc de ceva timp, I tell you. Nimic nu a funcționat până acum, dar de când le consum nu mai simt nevoia să ronțăi biscuiței, covrigei, ciocolățele :D. Nu se mai lipesc de mine. Și asta pentru că am o masa consistentă dimineața, cu vitaminele de care corpul meu are nevoie, și de aceea nu mai țipă după ele întreaga zi. Meniul matinal este construit destul de deștept, are un aport caloric controlat, și gestionează monstrul de care ne ferim cu toții: foamea.

Produsele din gama Herbalife24 adresate sportivilor au fost create și dezvoltate în cadrul departamentului de cercetare Herbalife din Los Angeles, de către o echipă compusă din medici, cercetători și oameni de știință. Gama a fost creată cu ingrediente ce oferă posibilitatea de personalizare a programului în funcţie de nevoile specifice, în funcție de tipul de antrenament și intensitatea efortului depus, în cazul fiecărui tip de sport.

Pe lângă Formula 1 Sport, gama Herbalife24 include alte 4 produse premium destinate celor trei momente cheie – înainte, în timpul şi după antrenament: Formula 1 Sport, Hydrate, Prolong, Rebuild Strength și Rebuild Endurance.

Ne auzim cât de curând cu noutăți: vine un concurs interesant pe Adrenallina (nu vă spun încăăă :D), vorbim și cu Mihai Baractaru, primul român calificat (*amatori) la Campionatele Mondiale Ironman din Kona, Hawaii, care ne va vorbi despre rezultatul lui frumos acolo, și anume loc 48, din 112 concurenți la categoria luinde vârstă, 25-29 de ani, și un 390 la general, din 1705 concurenți bărbați, amatori! Bravo, Mitză!

Vă dau legătura, în curând veți avea ocazia să îmi povestiți și voi câte ceva despre mic dejunul vostru! Este lichid, este solid, conține apă de pe Marte, extract de roșcove cu L-carnitină, gem de merișoare cu năut?! Can’t wait! 😀

Roxana Ghilţ: Adrenalina concursului te face să dai de 1000 de ori mai mult decât eşti capabil

Am început să fac sport … de mică. Eram mereu foarte agitată şi nu aveam stare. Simţeam nevoia să alerg în permanenţă. Îmi amintesc că la un moment dat, când am mai crescut, aveam o prietenă cu doi ani mai mare care atunci când ieşea afară se plimba cu o altă prietenă şi povesteau. Mie mi se părea super plicticoasă activitatea lor. Eu trebuia să alerg în permanenţă, iar toate jocurile pe care le practicam trebuiausă implice cât mai multă activitate fizică. Prietena mea, atunci când am întrebat-o ce găseşte distractiv în plimbarea asta mi-a zis că voi înţelege mai târziu, când voi mai creşte. Binenţeles că am crescut. Şi tot la aceeaşi părere am rămas. Şi în prezent cele mai interesante întâlniri cu prietenii mi se pare cele în care alergăm, mergem cu bicicleta sau urcăm pe munte.

Cu prietenii la tura in muntii Latoritei

Îmi amintesc că la început…am fost selecţionata să fac parte dintr-un club de atletism, prin clasa a 3 a. Ieşeam în fiecare zi pe terenul de sport al şcolii, a cărui pistă avea 200 m şi îmi plăcea cel mai mult proba de sărit garduri. Într-o zi, prin clasa a 5 a, împreună cu o colegă, ne-am gândit cum ar fi dacă am încerca să alergăm multe ture de pistă….şi am dat 55 de ture. La final, am fi vrut să continuăm, ne simţeam în stare să alergăm şi 100 de ture, dar ne era frică că ni se va întâmpla ceva rău după atâta alergat, aşa că ne-am oprit după cele 55 programate. Băieţii, când au văzut performanta noastră s-au ambiţionat şi ne-au bătut recordul, au dat c-o tură în plus.

Prima mea competiţie memorabilă a fost, binenţeles, una la care am câştigat locul 1. De fapt au fost două pe care mi le amintesc. Una de alergat. La care am câştigat un pix la care am ţinut mult şi-l foloseam în permanentă la şcoală. A fost o proba scurtă, de sprint, în fața Ministerului Transportului. Iar cea de-a doua, de schi, în 1988. Îmi amintesc anul pentru că am primit drept cupă o vază de flori pe care ai mei au păstrat-o mulţi ani şi pe care erau însemnate denumirea concursului şi anul.

Dar prima competiţie cu adevărat importantă a fost în 2008, când am participat la Carpathian Adventure. Atunci am descoperit că munţii pot fi parcurşi în timpi mult mai rapizi decât ne imaginăm până atunci când planificăm o ieşire. De atunci am cam cochetat cu ideea că mai bine merg 18 ore pe traseu decât să car bagaj greu ca să am unde dormi noaptea.

Carpathian Adventure 2011, o aventura extrema

Antrenamentele mele au o frecvenţa mult mai mare atunci când mă înscriu în prealabil la o competiţie. Mă motivez mult mai mult să-mi monitorizez minutele de activitate zilnică în aşa fel încât să încapă în ele şi cele 40—60 de minute pentru antrenamente. Cel mai mult îmi place să particip la antrenamente cu prieteni, atunci parcă antrenamentul e mai uşor şi însăşi ideea de socializare mă face să mă simt mai împlinită. Scopul antrenamentelor nu este doar creşterea performanţei, cât mai ales încărcarea cu energie pozitivă.

finish Delta Triatlon 2015

Sportul meu preferat este atletismul sau poate ciclismul sau poate înotul, poate de fapt schiul. Nici nu ştiu să spun în prezent dacă am un sport anume care mă face să mă simt mai fericită decât altul. Însăşi ideea de mişcare mă face să mă simt perfect. Poate de-aia sportul meu preferat ar putea fi triatlonul. Şi asta pentru că într-adevăr, în definiţia aceea spusă în glumă, sunt una din persoanele care nu înţelege că un singur sport e suficient. Toate sunt interesante, toate îmi captează atenţia şi interesul.

la o tura de 100 km in Bulgaria

Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursă este cea în care am fost supuşi unor condiţii foarte dificile, în care a trebuit să ne testăm atât capacităţile fizice, cât şi pe cele psihice. Carpathian Adventure 2011. Am făcut rafting pe Arieş, am fost luaţi de un vârtej şi izbiţi cu putere de un copac. Era să-mi rup piciorul, care rămăsese atârnat în el, în timp ce curentul mă trăgea cu putere în aval. Apoi toată lupta de a ieşi la mal, de a recupera pluta, de a nu fi descalificaţi, de a continua concursul. A urmat traversarea Cheilor Râmetului noaptea, în apă până la brâu la 10 grade. Un început de hipotermie pentru colegii mei de echipă şi muncă de lămurire cu al 4-lea coleg care refuza să între în apa aceea super rece. Când l-am întrebat ce l-a convins până la urmă să între, din tot ce i-am spus, mi-a răspuns că nimic, ci faptul că eu stăteam dezbrăcată în pielea goală în apă aia înfiorător de rece şi tremuram îngrozitor în timp ce încercam să-l mobilizez pe el.

O alta cursa de aventura, Propark 2015

Competiţia mea preferată este triatlonul sau aventurile montane. Îmi plac de fapt cel mai mult competiţiile în care fac parte dintr-o echipă. Cred despre mine deja că pot realiza tot ceea ce îmi propun, aşa că în ceea ce mă priveşte nu prea simt nevoia să mai testez lucruri, să văd dacă mă pot autodepăşi. Am testat, ştiu că pot. Este adevărat că doar adrenalina concursului te face să dai de 1000 de ori mai mult decât eşti capabil în condiţii normale. Dar atunci când competiţia implică echipă, atunci ceea ce se sudează este unic şi grandios. Atunci ne arătăm capacităţile, în complexitatea lor, nu doar cele fizice ci şi cele organizatorile, logistice, psihologice, sociale şi emoţionale.

Marathon 7500

Cel mai mândră sunt când reuşim împreună, când suntem toţi mulţumiţi. Nu pot să spun că am fost mândră de mine la vreo competiţie. Dar am fost de multe ori surprinsă de rezultate. Şi recunosc că atmosfera aceea mă face să descopăr alte tipuri de capacităţi, că şi cum s-ar deschide o uşiţă, iar cheia e acel 10,9,.8,7….2, 1, START.

Prietenii mei spun că sunt nebună, binenţeles. Cred că am auzit cuvântul asta mai frecvent decât oricare altul. Deja îl iau ca pe un compliment. Sigur că acest cuvânt este de cele mai multe ori spus admirativ, dar şi desemnând ceva misterios, de neînţeles, de neatins.

Am aflat despre mine că pot orice. Tatăl meu avea o vorbă, pe care când o spunea mă pufnea râsul. „Eu ştiu orice”. Cum să ştie orice? E imposibil. Mult mai târziu am înţeles ce voia să spună de fapt. Că are capacitatea să înţeleagă orice, să facă orice, să înveţe orice, să pună în practică orice. Aşa şi eu, am capacitatea să POT orice, asta însemnând că pot găsi oricând soluţiile şi resursele pentru a atinge acest orice.

Sportul mă face să mă simt eliberată de orice energie negativă, liberă şi puternică. Am libertate şi deţin controlul. Regândesc kilometrii, distanţele îmi par mici, posibile, iar eu pot ajunge în locuri ce pot părea dificile sau îndepărtate pentru că mi-am testat această rezistenţă şi a devenit parte din mine.

Pe ultima sută la Transfier 2015, triatlon halfironman

Uneori, mi se întâmplă să nu am timp să mă antrenez, să nu am timp să fac sport. Iar când reiau activitatea, pentru că m-am înscris la un concurs, mi se pare că renasc, că toată frumuseţea din lume se concentrează acolo, în sportul pe care l-am reactivat.

Podium la Fara Asfalt la Munte, triatlon

Obiectivul meu în 2015 a fost și este să particip la câteva triatloane (parte din ele amintiri ce trebuie an de an reactivate, dar şi o parte noi), aventuri montane, probe de forţă. Nu-mi plac deloc competiţiile comerciale. Îmi pace tot ce-i nou şi inedit, tot ce implică doar 20% competivitate şi 80% prietenie, frumuseţe, inedit, amintiri de neuitat.

Dacă ar fi să recomand ceva din experienţă mea, aş spune că trebuie să ne testăm capacităţile, limitele, să descoperim că putem şi mai ales cât de liberi putem fi.

La ce curse montane alergăm în septembrie?

Didona Goanță

Gata cu reveriile, cu melancolia plajelor și cu il dolce far niente, a venit toamna și avem de făcut planuri de alergare! 🙂

Iată unde anume le putem pune în practică luna asta, ne referim mai ales la cursele de anduranță, distanțe lungi de semimaraton, maraton și ultra.

Avem pe alese:

Transylvania Trail Traverse (TTT) – 4 septembrie 2015

,,O competiție sălbatică și tehnică, care nu este pentruoricine’’- așa este descrisă de organizatori, Asociația Trail Running România și Kullamannen Sport Club, cursa Transylvania Trail Traverse.

TTT este o cursă cu 3 categorii principale:

Trail Silvania – traseul se întinde pe o distanță de 26 km.

Altitudine: Diferență pozitivă (D+) 2. 465 m; se ajunge până la 2507 m.

Timp limită: CP2 – Vârful Omu – 6 ore; CP3 – Cabana Mălăiești–8 ore; Finish – 12 ore.

Ultra Trail Vlad Țepeș – traseu ce se întinde pe o distanță de 52.3 km.

Altitudine: Diferență pozitivă (D+) 4200 m; se ajunge până la 2507 m.

Timp limită: CP – SalvamontPeștera – 11 ore; Finish – 16 ore.

Ultra Trail Dracula: 100 km de traseu.

Altitudine: Diferență pozitivă (D+) 8500 m; Minimul 758 m; Media 1675 m; Maximul 2507 m.

Timp limită: CP4 – SalvamontPeștera – 11 ore; CP8 – Pârtia de schi – 14 ore; CP12 – Bușteni – 25 ore; Finish – 33 ore.

Detalii și informații legate de înscriere,categoriile competiționale, taxă de participare, traseu, regulamentetc, puteți găsi pe site-ulwww.transylvaniatrail.ro

Ciucaș X3 – 12 septembrie 2015

Ciucas X3 este o competiție de alergare montană, ce se adresează amatorilor, profesioniștilor, organizatorul evenimentului este Clubul de Turism și Alpinism Ciucaș Ploiești.

Ciucaș X3 include trei curse tip circuit pe suprafața munților Ciucaș, Grohotiș, Tătaru și Siriu, cu startul și finish-ul înstațiunea Cheia, comunaMăneciu.

Cele trei curse sunt:

SemimaratonMontan 21 km cu 1400 M diferență de nivel: Timplimită 7 ore cu timpintermediar 5 ore la Cabana Ciucaș;
MaratonMontan 42 km cu 2350 M diferență de nivel: Timplimită 9 ore cu timpintermediar 7 ore la Cabana Ciucaș;
UltramaratonMontan 105 km cu 4900 M diferență de nivel: Timplimită 24 ore. Timpullimităce nu trebuiedepășitla BarajulMăneciueste de 13 ore;

Traseul este alcătuit din drumuri forestiere, poteci de munte, chei, zone tehnice și drum asfaltat.

Pentru mai multe informații legate de traseu, înscriere, regulament, premii, puteți accesa site-ul www.ciucasx3.ro

Transmaraton – 19 septembrie 2015

Transmaraton este organizat de Asociația SPORT NON STOP, în parteneriat cu AsociațiaClub Sportiv RO CLUB MARATON. Traseulse desfășoară bineînțeles pe Drumul Național Transfăgărășan, așa că vă veți putea bucura de minunățiile naturii, indiferent de distanța aleasă.

Distanțele:

Semimaraton – Cabana Bâlea Cascadă – Cabana Capra (aproximativ 21 km – 1050 m diferență pozitivă de nivel);
Maraton – Cabana Capra – Cabana Bâlea Cascadă – Cabana Capra (aproximativ 42 km – 2100 m diferențăpozitivă de nivel);
Ultramaraton – Cabana BâleaCascadă – Cabana Capra – Cabana Bâlea Cascadă – Cabana Capra (aproximativ 64 km – 3140 m diferență pozitivă de nivel);

Alte informații despre competiție puteți găsi pe www.transmaraton.org

Rarău Radical Race – 19 septembrie 2015

Competiția care a ajuns deja la a-II-a ediție este organizată de Asociația Ghizilor din Bucovina, Asociația Natura Pro Rarău, Asociația Club Sportiv Suceava Pedalează, și are loc în masivul Rarău. Etapa de Trail Running va avea loc pe 19 spetembrie.

Sunt două tresee:

Traseul scurt – 13 km, cu 659 m diferență de nivel
Treseul lung – 30 km, cu 1776 m diferență de nivel.

Locul de start/finsh al competiției este în Piața Centrală a orașului Câmpulung Moldovenesc.

Pentru alte informații și detalii legate de traseu, înscriere în competiție, regulament, puteți accesa site-ul competiției, www.radicalrace.ro

Dragos Ciobanu: Ziua în care am ajuns pe pista de atletism mi-a schimbat viața!

Am început să fac sport relativ tarziu, prin anul III de facultate. În copilărie am jucat fotbal ca toți copiii, în fața blocului, m-am plimbat cu o bicicleta Pegas și cam atât. În schimb nu îmi scăpa niciun eveniment sportiv televizat J.

Întâmplarea face ca într-o zi oarecare să ajung întâmplător pe pista de atletism a stadionului din Pitești. Văzând oameni care aleargă am zis să dau și eu câteva ture, părea interesant. Numai că la ce condiție fizică aveam, o jumătate de tură a reușit să mă obosească suficient cât să mă facă să mă opresc gâfâind puternic. Numai că acest lucru m-a ambiționat. Cum de alți oameni puteau alerga minute bune fără să se oprească, iar eu nu am rezistat decât 200 de metri?

Am revenit pe stadion zilele următoare și m-am ambiționat să termin o tură. Apoi două, apoi trei. În câteva luni am ajuns să alerg 15 ture și aici trebuie să le mulțumesc unor buni prieteni, Paul și George, cu care mergeam la alergat de două ori pe săptămână. Am continuat, 15 ture de fiecare dată, nici mai mult nici mai puțin, oricum mi se părea că suntem printre „cei mai buni” de pe stadion. Între timp am pierdut și un surplus de 20 de kg, mă simțeam foarte bine atât fizic cât și mental, alergatul îmi dădea doza de energie și optimism de care aveam nevoie.

Îmi amintesc că la început…

… habar nu aveam ce înseamnă tricou tehnic, pronație, pace, nutriție, hidratare, carbohidrați. Alergam într-un tricou alb de bumbac pe care îl transpiram până începea să curgă apa din el, ceea ce îmi dădea satisfacție. Nu mă gândisem că există competiții de alergare destinate amatorilor, eu nu participasem niciodată la un eveniment sportiv. Îmi amintesc ca odată, alergând 20 de ture de stadion alături de Paul mi-a venit o idee, mai mult în gluma: „ce ar fi să alergăm proba de maraton la Olimpiada de la Londra din 2012?” Cred că nici nu știam exact ce însemna un maraton, dar suna bine :).

Trei ani mai tarziu, perioadă în care am continuat să alerg mai mult sau mai puțin, dar am descoperit că îmi place foarte mult să merg cu bicicleta, navigând pe intenet într-o sâmbătă, mi s-a aprins un beculeț: trebuie să alerg un maraton! Am căutat și am găsit imediat că Maratonul Internațional București este în luna octombrie, m-am înscris și am făcut plata (ca să rămân motivat), am descoperit programul de antrenament de la myAsics și de aici a început aventura. Am terminat cu succes maratonul, a fost o caniculă teribilă, pe ultimii km ai cursei îmi ziceam că nu voi mai face niciodată așa ceva, pentru ca a doua zi să încep să caut noi și noi curse. De atunci nu m-am mai oprit și sper să nu o fac vreodată.

Prima mea competiție ….

… a fost ProSport Midnight Run, un cros de 10 km organizat în Parcul IOR din București. Eram în perioada de pregătire pentru primul maraton și aflând despre concurs m-am gândit că n-ar fi rău să văd cum stau lucrurile la o cursă organizată. Când m-am văzut cu număr de concurs pe piept și am auzit semnalul de start am rupt-o la fugă, ținând-o așa o bună bucată din cursă; nu știam că la alergare fiecare are ritmul lui sau că trebuie să plec moderat de la start. Am terminat cu puls 200 și abia am găsit un loc unde să îmi trag sufletul. Mi-am învățat lecția și am fost mai prudent în continuare.

A fost singura mea cursă „oficială” înainte de maraton.

Antrenamentele mele …

De obicei îmi stabilesc un maraton la care doresc să particip, fac un plan de antrenament, cel mai adesea utilizând aplicația myAsics și încerc să mă țin de el; un astfel de calendar mă împinge afară din casa și atunci când poate aș fi tentat să nu ies. Alerg de 3 ori pe săptămână, uneori mai des, alteori mai rar, combinând antrenamente de volum cu ședințe de intervale sau pante. E adevărat că fiind atâtea concursuri, antrenamentul se face de multe ori într-un cadru „oficial”, chiar la curse, iar calendarul de antrenament este depășit.

Nu sunt o fire prea competitivă, de obicei mă întrec doar cu mine și cu „performanțele” mele anterioare, sunt cel mai fericit om când reușesc un nou personal best deoarece se vede că am progresat. Îmi doresc ca într-o zi să urc și pe un podium, mai mult ca să mă bucur de senzația aia, dar nu e un scop în sine.

Suntem norocoși și că apar din ce în ce mai multe evenimente care ne țin în priză în cursul săptămânii, și aici mă refer la cele de genul Time Trial Running ori Romniceanu Stairs Run. De câteva luni am introdus în rutina săptămânală sesiuni de înot și bicicletă (afară sau pe hometrainer), triatlonul se apropie cu pași repezi.

Sportul meu preferat este…

E greu să alerg un singur sport, poate că de aceea, de când am auzit de triatlon gândul meu stă numai la astfel de concursuri. Îmi plac deopotrivă alergatul – pentru că îmi eliberează mintea de orice gânduri și îmi dă porția de energie de care am nevoie, ciclismul, și mai nou îmi place înotul, însă aici sunt începător și încerc să acumulez cât mai mult. S-ar mai adăuga mersul pe munte, cicloturismul, schi, puțin tenis …. Ah, de ar fi mai mult de 24 de ore într-o zi :).

Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursă este maraton Roma. A fost o cursă foarte dificilă pe care am reușit să o termin doar pentru că m-am încăpățânat să nu mă opresc. Pentru mine acest maraton s-a împartit între primii 25 de km și următorii 17. Am avut parte de un start minunat de care m-am bucurat alături de cei 150 de alergători români veniți să alerge la Roma (19.000 de participanți în total), atmosferă de mare maraton, plecare bună, piatră cubică, 25 de km foarte plăcuți care m-au făcut să visez la timpi și recorduri, bucurie alături de mii de alergători, curmată brusc de o durere venită de nu știu unde în partea din spate a genunchiului stâng, resemnare, revenire, ambiție și un final care a venit lent, dar a venit și asta e ceea ce contează cel mai mult.

Nu știu dacă merită cu adevărat să alergi 17 km accidentat, faza cu “durerea trece, medalia rămâne” nu funcționează cu adevărat atunci când chiar doare și în plus e frustrant să primești un knock-out din senin, însă face parte din joc și uneori trebuie să accepți un duș rece pentru a reconsidera anumite aspecte. Evident că pentru noi, sportivii amatori, doar simpla participare și terminarea unui maraton sunt o performanță în sine, deci ar trebui să mă declar mulțumit că am alergat încă o cursă de 42 de km. Totuși am rămas cu un sentiment de ușoară frustrare la final pentru că am fost ‘trădat’ de propriul meu picior stâng undeva in pustiul de la km 25, așa din senin, fără niciun semnal în prealabil; mai am de lucrat la comuniunea om-genunchi J.

Aceasta zi este o bornă, de fiecare dată când voi fi tentat să spun că ceva este greu mă voi uita la medalia de la Roma și îmi voi aminti de chinul îndurat și de ambiția de fier de care am dat dovadă, pentru că niciodată nu am făcut ceva mai greu!

Competiția mea preferată este…

Au fost câteva competiții de care m-am atașat și de la care am zis că nu voi lipsi la nicio ediție. Într-o ordine aleatorie: Transmaraton, Semimaratonul Virșlilor, Delta Triathlon, Maraton Piatra Craiului, Semimaraton Brașov, Maraton 7500.

cu colegii de echipă de la Dacii Sprinteni

Cel mai mândru sunt de faptul că am început să fac sport la un moment dat și că de atunci nu m-am mai oprit. Sper să găsesc mereu motivația de a continua. De asemenea mă bucur că am reușit să conving și alți oameni să înceapă să facă mișcare.

Prietenii mei spun că …

Atunci când am început pregătirea pentru primul maraton eram entuziasmat, le-am povestit și prietenilor despre ceea ce doream să fac, dar puțini au înțeles care e rostul, de ce să alergi 42 de km, primești ceva? Desigur au fost și câțiva care m-au încurajat și au apreciat ceea ce făceam, dându-mi încredere să continui. La scurt timp după ce am terminat maratonul unii dintre ei au început să alerge, chiar foarte bine, reușind să termine la rândul lor maratoane. Faptul că am reușit să determin câteva persoane să se ridice de la computer și să facă sport este una din marile mele satisfacții.

Acum ei înțeleg această pasiune și de fiecare dată când mă întâlnesc cu cineva primesc întrebări de genul „pe unde mai alergi?, „care e următoarea cursă?”

Am aflat despre mine că daca imi stabilesc un obiectiv si imi construiesc un plan cu siguranta il voi duce la indeplinire. Obiectivele sunt visele care au termen limită de finalizare, de aceea cred că este foarte important să planificăm lucrurile; e frumos să visezi cu ochii deschiși, dar e minunat ca visele să și devină realitate.

Sportul ne învață că limitele mentale pe care le avem întipărite pot fi doborâte, ne învață să fim mai organizați și ne dezvoltă capacitatea de a ieși din zona de confort, ajutându-ne să evoluam ca indivizi. Multe din proiectele mele au fost puse la cale în timpul unei alergări prin parc pentru că atunci îmi vin cele mai bune idei și sunt creativ; de asemenea cele mai bune articole scrise pe blogul meu au fost concepute astfel.

Sportul mă face să mă simt liber, să visez frumos și să îmi doresc mai mult de la viață. Sportul îmi dă foarte mare încredere în mine și cred că am devenit dependent de starea de care mă bucur după ce fac mișcare. De fapt nu cred, ci sunt convins.

De când alerg am descoperit o comunitate de oameni minunați care, pe lângă faptul că își exercită pasiunea, încep să se implice în diverse acțiuni de dezvoltare a comunității, întreprind acțiuni caritabile, își ajută prietenii să treacă la un mod de viață mai sănătos, să își schimbe atitudinea și să gândească pozitiv.

În final constatăm că devenim niște oameni mai buni. Despre asta este sportul.

Obiectivul meu în 2015 este sa particip la un concurs de IRONMAN. De când am aflat că există așa ceva nu am mai avut pace cu mine. Îmi doream neapărat să particip cândva, inițial credeam că nu va fi posibil chiar anul următor, o vreme n-am mai spus despre asta cuiva de teamă că nu voi reusi. Dar mi-am luat inima în dinți și am aplicat aceeași metodă ca și la primul maraton: m-am înscris la cursă și am făcut anunțul public pe blog. Apoi am început să strâng informații, și să mă antrenez.

Va fi foarte dificil, 3.800 m de înot urmați de 180 km de pedalat pe bicicletă, la care apoi se adaugă 42,195 km de alergat nu pot fi făcuți decât urmând un plan inteligent de antrenament și rămânând motivat pe tot parcursul pregătirii. Dar va fi frumos, eu sunt convins că voi reuși, deja mă văd trecând linia de sosire într-o seară frumoasă de vară, pe 27 iunie 2015 la Oradea. Wish me luck!

Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că totul trebuie luat gradat, pas cu pas, și că, indiferent de obiectivul pe care ni-l propunem, nu trebuie să uităm că suntem amatori și că practicam sportul pentru că ne aduce plăcere. Alergatul / ciclismul / înotul sunt modul nostru de evadare din cotidian, sunt metoda de relaxare după un program sedentar de la birou, așa că întotdeauna trebuie să mergem la antrenamente și la competițiii cu bucurie. Și să nu uităm niciodată să zâmbim în fața liniei de finish :).

fotografii din arhiva personală

Puteți citi aventurile sportive ale lui Dragoș pe blogul lui, www.dragosciobanu.ro

Ion Trandafir: “Freeskiing-ul va dispărea în 10-15 ani din cauza temperaturilor”

Am stat de vorbă cu Ion Trandafir, freeriderul român care a obținut de-a lungul timpului niște rezultate bune în competițiile internaționale, acum și organizator de competiții sportive de alergare montană și mounatinbike, despre ce ne pregătește sezonul ăsta. Cuvântul cheie este, bineînțeles, hardcore 😀

Ion Trandafir

Smart Atletic aduce premiere: triatlon pentru companii, maraton de mountain bike în pădurea Cernica, maraton de înot de 5 kilometri!

Adrenallina transmite de la primul Cantonament al bloggerilor din România, organizat și susținut de Clubul Sportiv Smart Atletic și de platforma www.Pasiunea.Eu – prima rețea social tematică ce are ca temă pasiunile.

Astăzi, în cadrul sesiunii de dezbateri și prezentări, Smart Atletic a devoalat calendarul de evenimente sportive pe care îl are în plan pentru anul acesta. Unul s-a întâmplat deja, este vorba despre triatlonul Winter TriChallenge, de la Isvorani, la care a participat și echipa Adrenallina, la ștafetă (povestea cursei aici).