distanta

Alexandru Kelerman

Dacă n-ai mai încercat alergarea montană, acum e un moment bun, pentru că ți-am pregătit un ghid cu sfaturi care să te ajute în tranziția ta de la asfalt la alergarea montană. Sunt chestii cu care eu m-am confruntat când m-am apucat de nebunia asta, lucruri despre care am citit pe site-uri, ca să mă documentez pentru cea mai frumoasă experienţă din viaţa mea sportive de până acum: alergarea montană.

1. Folosește pantofii potriviți

Ai merge la o întâlnire de afaceri în sandale? Dar la o petrecere elegantă într-o pereche de pantofi sport? Înainte să începi să alergi pe munți, asigură-te că ai o pereche de pantofi potriviți pentru tine și pentru tipurile de teren pe care vei alerga. Pantofii de alergare montană au mai multă aderență, spre deosebire de cei pentru asfalt, ceea ce te va ajuta să previi alunecările sau posibile accidentări.  Am descoperit pe site-ul Running Competitor un ghid care s-ar putea să te ajute în alegerea pantofilor potriviți pentru tine și pentru potecile pe care urmează să le cucerești.

2. Exersează alergarea pe dealuri

Atunci când urci ceva în alergare, adoptă o poziție ușor aplecată, menține spatele drept pentru a permite aerului să intre în plămâniși folosește-ți picioarele pentru a te propulsa. La urcare, în special la început, e bine să te concentrezi pe efort, mai mult decât pe viteză, pentru că vei fi în situația în care te miști foarte încet (sau cel puțin așa ai impresia), dar depui destul de mult efort.

La coborâre, scurtează lungimea pașilor și concentrează-te să-ți miști repede picioarele. Astfel o să poți evita la timp obstacolele pe care le-ai putea întâmpina pe poteci (pietre, rădăcini, bușteni etc.) și te va menține într-o mișcare constantă. La început, vei avea senzația că alergi mult mai repede decât în mod normal, pentru că gravitația își face simțită prezența. Din acest motiv, încearcă, pe cât posibil, să fii atent la câțiva pași în fața ta și să decizi în avans ce cale vei urma, pentru că la alergarea în coborâre, timpii de decizie sunt scurtați. Mai multe detalii despre alergarea în coborâre poți citit din articolul ăsta.

3. Pietrele și rădăcinile sunt reale și trebuie să te ferești de ele!

Așa cum spuneam și un pic mai sus, pe poteci vei găsi aproape mereu pietre, rădăcini, bușteni, zone neregulate sau șanțuri. E de-ajuns o clipă de neatenție și POC!, o să te trezești în șezut, sau mai rău. Nu ne dorim asta, așa că recomandarea este să fii mereu atent la locul în care te afli când alergi și să recunoști eventuale pericole de accidentare. De exemplu, dacă treci printr-o porțiune tehnică, cu multe pietre, poți reduce ritmul și să te concentrezi pe a parcurge în siguranță porțiunea. Repet, concentrează-te pe efort și nu pe viteză. Stai liniștit, nu ești încă un campion de trail running, mai ai până să bagi viteză 😀

4. Îmbracă-te și alimentează-te corespunzător

Atunci când am făcut tranziția la alergarea montană, am fost puțin surprins de cât de diferită este față de alergarea pe șosea. Pe șosea mai merge un semimaraton în echipament sumar și fără geluri, doar cu apa sau izotonicul din postul de alimentare. Dar pe munte…nu-i de glumă. Vremea se poate schimba în orice moment, mai ales la altitudini mai ridicate, și poți da peste porțiuni care să te prindă nepregătit (mai ales că ești la început, îți amintești?) și care să te încetinească. Dacă ai alergat, să zicem, un semimaraton pe șosea în 2 ore, află că 21 de kilometri pe munte pot dura chiar și 3-4 ore.

Așa că planifică înainte să ieși pe traseu: ce echipament vei folosi? Ai articole de rezervă, în caz că se schimbă vremea brusc? Mie mi-a spus mama: mai bine să ai ce da jos, decât să n-ai ce să mai pui pe tine. J De alimentat, cu ce o să te alimentezi pe traseu? Poți să iei cu tine un rucsac mic sau o centură în care să-ți pui bidonul cu apă, ceva fructe, geluri, echipament de rezervă.

5. Ascultă-ți corpul și încetează să măsori distanța. Bucură-te de natură și de alergare

Distanțele și viteza contează mai puțin la început. Alergarea montană oferă atâtea oportunități de peisaje extraordinare, încât ar fi păcat să te concentrezi doar pe câți kilometri ai făcut și în cât timp. În loc de asta, ascultă-ți corpul și bucură-te de locurile în care te afli. Nu de puține ori m-am regăsit zâmbind ca un om nebun în mijlocul pădurii, cuprins de frumusețea locului în care eram. De-asta alergarea montană e așa faină, pentru că nu se compară cu nimic altceva! Bucură-te de moment, de natură și de alergare! 🙂