Am început să fac sport în copilărie, când băteam mingea de baschet în arena școlii până nu mai vedeam coșul nici la becul chior care îl lumina. Apoi, în facultate, am început să alerg. M-am apucat de vreo 20 de ori și mă ținea câte o săptămână-două. Însă din 2013 chiar nu m-am mai oprit.
Îmi amintesc că la început aveam o zi de alergare și două de febră musculară. Era o provocare să urc scările până acasă după câțiva kilometri alergați.
Prima mea competiție a fost Semimaratonul de la București, din 2013. M-am pregătit mai mult psihic decât fizic. Nu alergasem niciodată mai mult de 11 km și nu știam dacă am să rezist 21, așa că am început să adun încredere în mine din toate cotloanele conștiinței doar ca să pot trece de finish. Înainte de cursă făceam câte 7-8 km zilnic, la 6 dimineața, ca să ajung la birou la timp. Apoi am alergat semimaratonul în cei mai ieftini adidași de la Decathlon și m-au durut mai tare bășicile apărute între degete decât genunchii, dar a fost și cea mai fun competiție, am râs pe tot traseul.
Antrenamentele mele sunt foarte diverse. Încă nu am disciplina oamenilor care se țin de un sport și îl fac bine. Îmi place să încerc de toate. Am noroc că la alergare am parte de niște super antrenamente, bine organizate, cu trupa antrenorului Ștefan Oprina. În rest, urc pe munte, fac antrenamente funcționale, circuite, yoga, mai joc și baschet când mi se face dor, merg pe bicicletă pe unde am treabă, iar cu înotul și cu snowboardul sunt work in progress.
Sportul meu preferat este alergarea pentru că e singurul lucru fără de care mă urc pe pereți. E ceva în oxigenul inspirat în pas alergător care mă ajută să-mi echilibrez starea și energia. Nu cred că m-am întors vreodată prost dispusă de la vreo alergare.
Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursă este senzația de zbor printr-un peisaj măreț, simplu și verde, la prima mea alergare montană.
Competiția mea preferată este momentan EcoMarathon. A fost prima mea alergare montană și în cei 42 de km am trecut prin niște stări atât de diferite și de bine definite încât m-au ajutat să mă cunosc mai bine, să mă îndrăgostesc de cursele de trail și de natură, la fiecare pas. Starea de atunci a devenit pentru mine o ancoră de bună dispoziție, la care mă întorc de fiecare dată când vreau să-mi amintesc de ce iubesc alergarea.
Cea mai mândră sunt de faptul că alergarea și sportul în general mă ajută să fiu mai consecventă și pe alte planuri (cum ar fi scrisul pe blog și e-book-ul despre alergările anului 2016 la care am lucrat în iarnă). Ok, recunosc: sunt puțin mândră și de finishul de la Maratonul Piatra Craiului, probabil cea mai grea cursă de până acum.
Prietenii mei spun uneori că nu și-ar fi imaginat acum câțiva ani, când alergam 2km și mă plângeam că-mi dau duhul, că am să alerg maratoane de plăcere, nesilită de nimeni.
Am aflat despre mine că, dacă îmi păstrez focusul, pot să fac infinit mai mult decât credeam.
Sportul mă face să mă simt că mă doare într-o parte, că am nițică febră și câteva vânătăi noi pe săptămână, că sunt mereu pe goană, dar liberă și recunoscătoare că le pot obține pe toate cu zâmbetul pe buze.
Uneori, mi se întâmplă să nu respect planul. De antrenamente, de alimentație, de odihnă. Mi-a luat ceva timp, dar după ce mi-am dat seama că e ok să fac lucrurile în ritmul meu a devenit chiar mai ușor să mă recentrez și să revin cu mai mult drag și chef la plan.
Obiectivul meu în 2016 este să pot alerga toate cursele pe care mi le-am propus fără accidentări și să-mi îmbunătățesc timpii la câteva dintre cele pe care le voi alerga pentru a doua oară – EcoMarathon, CiucașX3, MPC sunt doar câteva dintre ele. De asemenea, dacă până acum mă înscriam la traseele lungi ale competițiilor, anul ăsta mi-am propus să alerg și distanțe mai scurte.
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că moderația e de neprețuit. E frumos și inspirațional să ne depășim limitele, dar ritmul în care o facem e bine să ne fie croit pe măsură, altfel riscăm să ajungem ca după o relație devenită obsesie – seduși, epuizați și abandonați.
Carmen povestește despre aventurile ei sportive pe blogul ei, o puteți citi pe CarmenAlbisteanu.ro.