elite

Mihai Baractaru, primul român calificat la Kona: “Mi s-a împlinit visul pentru care am muncit 10 ani”

Roxana Lupu

Acum 3 ani, Mihai Baractaru ne spunea într-un interviu la Adrenallina că vrea să devină primul român calificat la Campionatul Mondial Ironman de la Kona, Hawaii și iată că 3 ani mai târziu s-a ținut de cuvânt.

Un triatlonist de anduranță surprinzător, unul care tace și face, Miță, cum îi spun prietenii, a reușit o performanță frumoasă la Ironman Klagenfurt, Austria : un timp final de 9 ore și 15 minute pe distanța unui triatlon Ironman, adică 3.800 de metri înot, 180de kilometri – ciclism și 42 de kilometri-alergare.

Mihai Baractaru

Mihai Baractaru

A bătut recordul național pe distanța Ironman, care era de 9 ore și 30 de minute, și era deținut… tot de el.

Când s-a apucat de triatlon, în 2006, Mihai nu știa să înoate, alerga destul de prost și mergea pe bicicletă cu greutate. I-a luat 10 ani ca să ajungă aici și, chiar dacă este vorba despre o calificare la Age Group, adică la amatori, categorie de vârstă, și nu la Elite, înseamnă enorm pentru triatlonul de anduranță din România. Este un prim mare pas și, cum acest tip de concurs nu ține cont neapărat de vârstă pentru performanță, Miță are toate șansele să ajungă într-o zi să concureze pentru România la Elite – profesioniști.

L-am prins între antrenamente și l-am rugat să ne povestească despre cum a  fost cursa lui din Austria, cum se pregătește pentru Kona – e în linie dreaptă, mai sunt două luni până la Campionat – și ce va face mai departe.

 

Adrenallina: Cât te-ai pregătit pentru cursa asta și care era strategia de calificare? Te așteptai să te califici?

Mihai Baractaru: Pentru cursa de la Klagenfurt, Austria, m-am pregătit 7 luni. Strategia era să obțin timpii pe care mi i-am propus, ca să am șanse să mă calific la Campionatul Mondial de Ironman din Hawaii. (n.r. calificarea la Capionatul Mondial Ironman se face acumulând un anumit punctaj la competițiile marca Ironman din toată lumea, aici mai multe detalii despre calificare).

Înainte să iau startul, gândul meu a fost numai la Hawaii, să pot reuși să mă calific. Apoi când am coborât de pe bicicletă, am fost puțin dezamăgit de timp, iar în proba de alergare mi-a revenit moralul și mi-am spus că o să fac tot ce-mi stă în putință să obțin calificarea.

1

Timpii pe care mi i-am impus înainte de concurs au fost următorii:

– la înot –  sub 1h (am reușit 58 min și 47 sec)

– la bicicletă – să parcurg distanța în 4h 51min cu o medie de 37 km/h (am reușit să scot 5h 8 min cu medie de 35km/h)

– la alergare  – să scot un timp de 3h pe maraton cu medie de 4:17/km ( am scos 3h și 2 min cu medie de 4:19/km)

La înot și la alergare mi-am îndeplinit target-ul, mai trebuie să lucrez la bicicletă.

Cum a  fost cursa? Cum te-ai simțit la fiecare probă? Ce ai mâncat și cum te-ai hidratat/energizat în timpul ei?

La înot a fost destul de interesant, deoarece am cam fost “căpăcit”. Niciodată de când practic triatlon nu mi-am luat pumni, picioare și coate în așa hal. Culmea este că nu m-am poziționat foarte în față, m-am așezat în a 3-a linie, am spus că nu sunt mare înotător și să nu îi încurc pe ceilalți. Dar faptul că am primit pumni și picioare m-a determinat să înot mai rapid, să îi depășesc. Așa am reușit sa înot sub 1h pe 3,8 km.

La bicicletă am încercat să pedalez cât mai constant. Au fost 2 ture de 90 km pe care le-am parcurs în 2h 34 min. Am avut câteva momente dificile pe urcări, în special pe cele de la final, dar am reușit să nu forțez mai mult decât îmi propusesem. În timpul probei la bicicletă am folosit batoane proteice, banane, geluri energizate. Le-am luat la un interval de 15-30 de minute și în permanență am fost foarte bine hidratat.

la proba de alergare, la Ironman Klagenfurt

la proba de alergare, la Ironman Klagenfurt

În proba de alergare, am simțit la kilometrul 6 că se golește “rezervorul”, m-am alimentat cu banane, pepene și cola. După ce am mâncat, am început să cresc progresiv ritmul. După ce mi-am atins viteza de “croazieră” am menținut-o până la final, cu mici diferențe de timpi.

În ce moment al cursei ai știut că vei reuși performanța asta?

Știam când m-am dat jos de pe bicicletă că îmi va fi extrem de greu să recuperez timpul pierdut, așa că mi-am propus să alerg cât pot eu de bine. Bineînțeles, trebuia să îmi bat timpul de 9h 30 min.

Dar pe la km 21, la jumătatea probei de alergare, am știut că o să scot un timp de 9h 15 min. Până în momentul acela am preferat să nu mă gândesc, că oricum nu puteam să trag mai tare.

Ce urmează acum pentru tine? Cum estimezi că va arăta antrenamentul tău până la momentul Kona, în toamnă? Ce probă e nevralgică pentru tine sau ai nevoie s-o îmbunătățești?

Ironman Oradea, 2011

Ironman Oradea, 2011

Am reînceput antrenamentele pentru Campionatul Mondial de Ironman de la Kona. Practic am la dispoziție încă 2 luni intense de antrenament specific pe temperaturi destul de ridicate. Proba cea mai “slabă” pentru nivelul la care mi-am propus să fiu acolo este bicicleta. Mi-am propus să vin în primii 6 la categoria de vârstă, deoarece condițiile meteo din acea perioadă vor fi destul de aspre, și anume: vânturi puternice din față și din lateral, umiditate crescută până la 75-80% , și temperaturi de 35 până la 38 de grade Celsius.

Cum te simți după reușita asta? La ce te gândești cel mai frecvent?

După acestă reușită mărturisesc că mă simt grozav. Simt că sunt pe cale să-mi realizez visul! Acel vis la care am lucrat 10 ani.

Mă bucur foarte mult că am reușit o asemenea performanță. Asta îmi demonstrează că în timp și cu pași mici pot ajunge să concurez cu profesioniști de la Kona. Este un sentiment fantastic! Totodată, mă bucur că pot să reprezint România la un asemenea eveniment. Să pun România pe harta internațională a concursurilor de anduranță.

Ce înseamnă Kona pentru tine și care e următorul tău target?

11

Toți sportivii vor să se autodepășească. Mulți vor să ajungă la olimpiadă. Pentru mine Olimpiada este Campionatul Mondial de Ironman. Consider că nu sunt o persoană cu calități motrice extraordinare încât să pot termina înotul într-o probă olimpică (1,5km inot, 40 km bike si 10 km alegare) îndeajuns de bine încât să ajung la finish în top 10. Și nu-mi place să fac antrenamente de viteză ci de anduranță, la o viteză moderată. Îmi place acest tip de efort și îmi doresc de acum înainte să pot participa în fiecare an la Kona.

Visul meu este ca în următorii 5 ani să fiu în top 40 mondial pe proba de Ironman!

Îți tinem pumnii! Și… baftă la Kona! 🙂

 

*Sponsorii sportivului pentru Ironman World Championships 2015 sunt Arobs, Emag, Bicishop, Global Vision, JPS Group, Solaris, Shimano.

Competiție extremă de alergare în Bucegi: 7.500 de metri diferență de nivel!

O provocare pentru cei mai antrenați dintre noi, Marathon 7500 aruncă limitele în aer: vorbim despre un traseu (pe poteci marcate) în munții Bucegi, pe o distanță de 90 de kilometri, cu o diferență de nivel în urcare de 7.500 de metri.

Continue Reading

S-a dat startul la înscrierile pentru concursul Prima Evadare!

 Mai este puțin până la unul dintre cele mai populare concursuri de mountain bike cross country din România, Prima evadare. Pe 13 mai, în cea de a doua duminică a lunii, sunt așteptați la start cicliști amatori și profesioniști, pentru a parcurge un traseu de aproximativ 55 de kilometri, între București și Snagov, prin păduri și drumuri de țară.

Continue Reading

Se apropie Gârboavele XC 2012, concurs de mountain bike la Galați!

Mai este foarte puțin până la concursul de mountain bike Gârboavele XC 2012, organizat de Clubul de Ciclism Galați. La sfârșitul săptămânii următoare, sâmbătă, 7 aprilie, sunt așteptați la Galați cicliști amatori și profesioniști, pentru a doua ediție a competiției , desfășurată în Pădurea Gârboavele.

Anul trecut, competiția a fost o luptă cu ploaia și noroiul

Continue Reading

Velo Compass 2012, competiție inedită de orientare pe bicicletă

Un concurs foarte interesant se anunță în luna mai, pe data de 19, în pădurea Băneasa: orientare pe bicicletă mountain bike, în echipe de 2 persoane. Competiția este organizată de Gabriel Solomon, maratonist, și Radu Milea, alergător și membru al Lotului de orientare sportivă al Clubului Unirea Alba Iulia, împreună cu Asociația Clubul pentru Protecția Naturii și Turism, iar regulamentul este unul foarte simpatic: echipa trebuie să se orienteze în pădure și să găsească foarte repede posturile de control instalate, folosindu-se de hartă și busolă. 🙂 Orientarea este așadar decisivă în acest caz, dar concurenții trebuie să termine traseul pe bicicletă, sau împingând bicicleta, dacă altfel nu se mai poate 🙂

fotocredit Antonia Georgescu

Continue Reading

Scroll to top