Sonia Argint-Ionescu: Antrenamentele mele sunt constante de 20 de ani
Sonia Argint-Ionescu
Am început să fac sport în jurul vârstei de 12 ani, atunci când mergeam cu mama la gimnastică aerobică.
Iar pe cont propriu am început să fac sport pe la 17 ani, atunci când trebuia să slăbesc câteva kilograme. De atunci, sportul, sau mai bine zis mișcarea fizică, s-a transformat într-un obicei așa cum este și spălatul pe dinți.
Îmi amintesc că la început încercam să alerg pe o distanță mai lungă și mi se încingea atât de tare capul după doar 2 km, încât aveam senzația că dacă voi sări în lac, apa va sfârâi la contactul cu trupul meu.
La momentul respectiv nu era accesul la internet așa că am fost autodidactă și am înțeles că trebuie să am răbdare, s-o iau pas cu pas. Mai alergam, mai mergeam… nici nu mai știu când am reușit să alerg o tură de parc completă (6km)… Uite, aici, pe site-ul meu www.doer.ro, am scris despre primii pași pe care cineva ar trebui să îi urmeze atunci când vrea să se apuce de alergat.
Prima mea competiție a fost o probă de 10K și eram foarte emoționată. Așa mi se întâmplă la orice presupune un soi de întrecere. Mi-era teamă că nu o voi finaliza. Pentru mine asta este cel mai important: să duc la capăt ceea ce încep să fac.
Antrenamentele mele sunt constante de aproape 20 de ani, în sensul că nu am făcut pauze.
Dar am schimbat frecvent forma antrenamentelor. Am trecut prin ore de body pump (cu niște greutăți cărora acum chiar nu le mai înțeleg sensul), am făcut Tae Bo de curgeau apele pe mine, am mers o perioadă la cycling, apoi am descoperit interval training (mult mai apropiat de ceea ce îmi doream), apoi am avut perioada TRX (pe care încă îl mai practic, dar ocazional).
Pentru antrenamentul la sală, preferatul meu este acum Functional Training, un mix de exerciții cu sau fără greutăți, care urmărește îmbunătățirea mișcărilor naturale ale corpului. Apoi, mai recent, am introdus în viața mea yoga și pilates, care cred că sunt minunate nu doar pentru trup ci și pentru minte. Și abia acum pot spune că mă uit în oglindă iar trupul meu este clădit așa cum îmi doresc: antrenat, dar feminin (adică am pe mine în continuare acel strat subțire de grăsime care este și foarte util sănătății). În rest, doar alergatul a rămas fără drept de apel.
Sportul meu preferat este, în acest moment al vieții mele, fără discuție, pilates-ul pe Reformer, și diverse alte aparate specifice.
Îmi place pentru că antrenează toți mușchii, chiar și pe cei despre care nici nu știam că există.
Se lucrează cu antrenor one to one și asta înseamnă că toate mișcările sunt super controlate și foarte conștiente. Iar rezultatul este un corp super feminin și echilibrat, un abdomen plat, un spate definit și musculatură alungită.
Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursă este atunci când am trecut linia de finish, la primul meu semimaraton, si am bufnit în plâns: de durere, de fericire, de mândrie.
Competiția mea preferată este alergarea montană de la Maratonul DHL.
Vara trecută am alergat chiar pe o ploaie torențială, prin pădure…; la final aveam noroi până la genunchi. Dar a fost o alergare eliberatoare. O senzație genială.
Nu competiția propriu zisă este cea care mă interesează sau care mă motivează și nici rezultatul. Îmi place atmosfera din timpul marilor evenimente sportive de stradă și faptul că sunt sănătoasă și că am un trup puternic, capabil să facă față.
Finish DHL Maraton
Cel mai mândră sunt de consecvența mea.
Este dovada cea mai bună că practic ceea ce predic și că nu este doar propagandă de imagine.
Și mă bucur că am înțelepciunea de a face din sport o plăcere, o activitate care îmi aduce beneficii pentru sănătate și că am trecut de faza în care mergeam la sală cu îndârjire, în căutarea trupului de sportiv de performanță.
Prietenii mei spun că sunt ambițioasă și că datorită mie s-au apucat de mișcare, deci, implicit, că le-am îmbunătățit viața. Asta este cu adevărat o mare realizare personală.
Am aflat despre mine că sunt ambițioasă.
Mult timp credeam că această atitudine îmi lipsește cu desăvârșire.
Sportul mă face să mă simt fericită și foarte bine în pielea mea. Și optimistă.
Uneori, mi se întâmplă să fiu obosită și să simt că trebuie să mă odihnesc. Și fix asta fac.
Obiectivul meu în 2018 este să nu mă opresc din ceea ce fac acum.
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că cel mai important aspect de care trebuie să ții cont este să faci sport toată viața, fără exagerări, iar dacă te apuci târziu (după 30 de ani) să nu vrei ca într-un an să alergi un maraton.
*Fotografii arhiva personala
Maratonul Olteniei 2018: o nouă probă – 42 km alergare
Maratonul Olteniei, powered by CEZ România, dă startul primăverii și al înscrierilor la cursele de MTB și Trail Run cu o premieră pe care o aduce cea de-a 6-a ediție a evenimentului: introducerea cursei de maraton (42 km)!
Pentru prima dată în istoria Matonului Olteniei, anul acesta alergătorii și cicliștii amatori se vor putea întrece în cinci probe de concurs consacrate în rândul evenimentelor sportive:
sâmbătă, 25 august – Cursa MTB Cross-country, cu două variante de traseu: scurt, de 33 km și lung, de 51 km.
duminică, 26 august – Cursa Trail Run, cu trei variante de traseu: crosul de 10,5 km, semimaratonul de 21,5 km și marea surpriză a acestei ediții, CURSA DE MARATON DE 42 KM.
Taxa redusă – HappyRegistrationWeek
În cadrul HappyRegistrationWeek, prima săptămâna de înscrieri, cei care doresc să își confirme deja locurile la cursele de MTB sau Trail Run sau să transforme înscrierea la Maratonul Olteniei într-un mărțișor pentru persoana dragă, beneficiază de posibilitatea de a atașa biletului de acces un mesaj personalizat, precum și de prețuri speciale, reduse, pentru primii 60 de participanti care se inscriu, indiferent de proba (MTB sau Trail Run), in perioada 1 – 8 martie, astfel:
| Happy Week* | 9 martie – 30 aprilie | 1 mai – 31 iulie | 1 – 20 august | ||
| MTB 33 km | 55 Lei | 65 Lei | 80 Lei | 95 Lei | |
| MTB 51 km | 55 Lei | 70 Lei | 85 Lei | 100 Lei | |
| Cros 10.5 km | 55 Lei | 65 Lei | 80 Lei | 95 Lei | |
| Semimaraton
21.5 km |
55 Lei | 70 Lei | 85 Lei | 100 Lei | |
| Maraton 42 km | 70 Lei | 90 Lei | 110 Lei | 130 Lei | |
| MTB & Trail Run** | 85 Lei | 105 Lei | 135 Lei | 160 Lei | |
** inscrierea Combo (MTB & Trail Run) se poate realiza doar pentru cursele traditionale ale Maratonului Olteniei. Cursa de Maraton – 42 km nu este inclusa in acest pachet.
Plata taxei de inscriere se poate face:
– prin plata online cu cardul (conform instructiunilor primite in momentul bifarii acestei optiuni la inscierea online).
– prin transfer bancar, in contul Asociatiei Smart Atletic Team, deschis la UniCredit Bank, Sucursala Niculae Titulescu din Bucuresti, cont in lei – RO50BACX0000001250372000, CIF – 30822917 (persoanele care nu detin un cont bancar pot face si o depunere in contul mentionat, la orice sucursala Unicredit Bank din Romania).
Pentru mai multe detalii despre inscrieri, taxe de participare, metode de plata, trasee sau categorii de varsta, consultati regulamentul concursului.
Urmariti www.maratonulolteniei.ro si pagina de Facebook www.facebook.com/MaratonulOlteniei si veti afla la timp noutati despre eveniment, sfaturi de pregatire si experiente din anii anteriori.
Organizatorii au luat decizia de introducere a probei de maraton (42 de km), în urma feedback-ului participanților edițiilor trecute:
„Încă de la început, Maratonul Olteniei a pus pe primul loc dialogul cu participanțîi și partenerii săi, alături de care, de 5 ediții, am evoluat continuu. De aceea, cursa de 42 de kilometri vine în primul rând ca un răspuns la dorințele participanților din edițiile anterioare. Totodată, este și o creștere organică, naturală a evenimentului nostru. Astfel, anul acesta, competitorii Maratonului Olteniei se vor putea bucura atât de traseele clasice, cu care i-am obișnuit, cât și de o ruta nouă, provocatoare, care ii va purta prin frumoasele peisaje din apropierea orașului Râmnicu Vâlcea”, a declarat Martin Zmelik, CEO CEZ România.
Stelian Larga: Îmi place foarte mult să mă joc cu limitele corpului meu!
Stelian Larga, Boston Marathon, 2015
Am început să fac sport la vârsta de 5 ani; tenis de câmp, în orașul meu natal Sighișoara. Ca adult, am jucat timp de 3 ani pentru o echipă din Germania.
Am practicat majoritatea sporturilor, nu doar tenis, și sunt foarte bucuros de faptul că sunt familiarizat și cu baschetul, handbalul, ski alpin, ski nautic, patinaj, squash.
Îmi plac sporturile de echipă, însă prefer sporturile individuale. Tenisul de camp m-a ajutat foarte mult în viata – întotdeauna ești în competiție cu cineva, și trebuie să respecți reguli de fair-play pentru a deveni mai bun decât concurentul tău; nimeni și nimic nu te ajută în sensul ăsta decât tu, persoana ta.
Îmi amintesc că la început, când eram copil, îi reproșam tatălui meu că îmi fură copilăria în favoarea practicării sportului. Acum îi mulțumesc din suflet, pentru că sportul m-a ajutat enorm de mult în dezvoltarea și formarea mea ca om.
Acum sa trecem in perioada actuală. Din motive personale, am întrerupt pentru câțiva ani practicarea sportului în mod organizat, nici timpul nu-mi permitea acest lucru. Dar începand cu anul 2012 am găsit plăcerea de a alerga în parc… de a scăpa de telefonul mobil, laptop … M-am aventurat să alerg primii 6 km, în jurul parcului Herăstrău.
Mi-a plăcut foarte mult, am încercat zilele următoare 2 ture de parc, iar de aici până la primul semimaraton, în mai 2013, a fost un pas.
Nu am așteptat mult și am alergat și maratonul, la Atena, în noiembrie 2013.
Antrenamentele mele sunt structurate pe 6 zile din săptămână, în funcție de perioada de pregătire; în ultima perioadă chiar am trecut la 7 zile pe săptămână, pentru că pregătirea pentru triathlon este mai complexă și necesită mai mult timp. Da, am ajuns la triatlon :).
Prefer să-mi structurez singur antrenamentele. Sunt capabil să le modific singur, în funcție de starea pe care o am în ziua respectivă, respectând în principiu scopul antrenamentului.
Sportul meu preferat este alergarea dar și trialonul pe distanțe lungi, pentru că imi oferă posibilitatea de a-mi cunoaște limitele. Recunosc, ador momentele în care corpul ajunge la limite. Stiu că la fnal voi primi răsplata cuvenită.
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă este ploaia torențială din timpul cursei Boston Marathon 2015. Practic îmi era imposibil să țin ochii deschiși iar temperatura era scăzută, cam 2 grade Celsius.
Alergarea acestui maraton a însemnat foarte mult pentru mine pentru că mi-am dorit enorm să mă calific, pentru a trăi senzațiile oferite de această cursă unică.
There’s only one: the Boston marathon, un tagline care spune totul despre aceasta cursă, pe care eu o recomand din toată inima.
Așadar, competiții favorite:
Boston Marathon 2015
Chicago Marathon 2016. Este cursa la care mi-am dorit foarte mult să intru în grupul de sub 3 o și am reușit: 2h 57 min 51sec :).
Ironman70.3, Dubai 2017 (1.9 km inot & 90 km bicicleta & 21 km alergare).
O altă cursă de suflet, ceva nou și incitant pentru mine; O cursă în care m-am simțit perfect. Îmi doream foarte mult să reușesc un sub 5 ore și am făcut-o, cu 4h 48min 57sec, așa că sunt foarte bucuros.
Ironman70.3, Dubai 2017
Cel mai mândru și bucuros aș fi dacă aș reuși să motivez alte persoane să facă sport. Să încerce să-și fixeze un obiectiv și să-și demonstreze lor că pot să facă acest lucru. Pot să vă spun că sportul m-a învățat că ești capabil de lucruri pe care nu le puteai nici măcar visa la un moment dat!
Triatlonul mi-a adus foarte mulți prieteni. Ne motivăm unul pe celălalt, avem conversații de calitate, e frumos.
Am aflat despre mine că imi place foarte mult să mă joc cu limitele corpului meu. Așa reușesc să mă cunosc mai bine pe mine însumi.
Sportul mă ajută să am o viață organizată, din toate punctele de vedere. Nutritie, odihnă, suport psihic…
Uneori, mi se întâmplă să visez că particip la diverse curse de maraton sau triatlon, iar când mă trezesc sunt supărat pentru că nu este o cursă reală :).
Obiectivul meu în 2017 este să alerg încă o cursă de maraton sub 3 ore, sa particip la un alt Ironman 70.3, la circuitul de curse de triatlon din România și posibil o cursă Ironman.
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune să faceți sport! Datorez enorm sportului, mi-a schimbat viața. M-a organizat. Experiențele trăite la curse și antrenamente îmi folosesc în viața de zi cu zi.
*fotografii din arhiva personală
Ingrid Mutter: “Eu trăiesc cu ideea că e imposibil să eșuez”
Este alergătoarea de trail a momentului în România și începe să se impună și în circuitul internațional. Anul acesta a fost anul ei, a reușit câteva performanțe uimitoare, câștigând Bellagio Skyrace (27km, +1.840m diferență de nivel, din circuitul Skyrunner Series Italia și celebra Giir di Mont, cursă de skyrunning – 32km +2.400m diferență de nivel, parte din La Sportiva Mountain Running Cup.
Dar cine este Ingrid Mutter? Am vrut să aflăm mai multe despre ea și planurile de viitor în alergare, așa că am întrebat-o.
Iată ce am aflat:
Adrenallina: Cine este Ingrid Mutter? 🙂 Spune-ne câteva lucruri definitorii despre tine, pentru cei care nu te cunosc.
Ingrid Mutter: Am 24 de ani și sunt studentă în anul 5 la Medicină la UMF Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca. Sunt alergătoare montană, legitimată la CSM Cluj-Napoca; la cursele din afară alerg pentru Valetudo Skyrunning Italia și fac parte din echipa CompresSport România.
Am ca hobby-uri alergatul, mersul pe munte, pe bicicletă, schiul și călătoriile. Sunt genul de om care pur si simplu nu poate sta în casă 🙂
(c) Maraton 7500
Povesteşte-mi cum ai început să alergi şi cum ai ajuns la maratoane montane.
Am început să alerg chiar de 1 martie 2012, cu Cătălina Serbu, o amică ce mi-a devenit cea mai bună prietenă. Era anul în care învățam ca să intru la Medicină și nu prea aveam alte activități în afară de asta; toți prietenii mei intraseră la facultate, plecaseră din Brașov și simțeam nevoia să mai ies, simțeam nevoia să fac sport.
Cătălina alerga dinainte și m-am bucurat că, deși nu mă cunoștea foarte bine, a acceptat să ieșim la alergat împreună și de atunci am început să alerg zilnic. Eram hotărâtă să îmi schimb viața, sport am mai făcut în copilarie, dar, în timpul liceului, cam din clasa a 10-a am cam neglijat sportul, deși îmi plăcea foarte mult, mai ales mersul pe munte.
Ce sport ai practicat în copilărie?
Tenis 3 ani si jumătate, iar apoi Ashihara Karate pana în clasa a 9-a, când nu am mai făcut sport, însă continuam să merg pe munte și la schi.
Apoi a apărut ideea de concurs…
De când am început să alerg viața mea s-a schimbat, alergam pentru mine, pentru că mă simțeam bine să fac asta. La concursuri am început să particip din 2013, întâi la crosuri, apoi și la curse de alergare montană.
La ultramaratoane încă nu am ajuns, nu am alergat niciodată mai mult de un maraton și nici nu cred ca o voi face prea curând. Nu mă atrage deloc ideea unui ultramaraton, în următorii 10 ani, clar nu. Cât încă mai am viteză, nici nu vreau să mă gândesc la distanțe mai lungi, mie și 30 de km încă mi se par mulți, iar maratonul deja e ceva foarte lung pentru mine. Poate pe la 35-40 de ani voi începe să mă gândesc și la astfel de curse 🙂
Care crezi că sunt cursele cele mai interesante din România pe alergare montană?
Mie imi place foarte mult Retezat Skyrace, este o cursă foarte grea dar extrem de frumoasă. Și Eco Marathon-ul are farmecul lui, deși în fiecare an îmi promit că nu mai alerg maratonul, iar când se pornesc înscrierile, evident că nu merg la Moeciu ca să alerg doar prima buclă, doar bucla a 3-a face totul, nu?
Și nu în ultimul rând Maraton Piatra Craiului, pe care însă nu l-am alergat în cursă niciodată, dar am alergat pe traseu, am fost spectator, intr-un an și voluntar și este foarte frumos, iar atmosfera e una aparte.
arhiva personala
Cum se desfăşoară o zi obişnuită de-a ta?
Depinde, dacă e vacanță sau nu, dacă sunt în timpul facultății sau în sesiune, dar în mod sigur ies la alergat în fiecare zi. Am și zile în care fac pauză de la alergat, dar atunci fac altceva, de exemplu bicicletă, mers pe munte sau schi. Fără mișcare clar nu rezist.
Anul acesta a fost unul extrem de bun pentru tine, atât pe plan naţional, cât mai ales internaţional, ai câștigat curse importante. Cum ai reuşit aceste performanţe?
Aș vrea să zic că m-am antrenat cu cap, dar nu prea e cazul, poate ca am fost un pic mai organizată în ceea ce privește antrenamentele față de anul trecut.
Ceea ce a fost cel mai important pentru mine (și a fost și momentul în care am avut un salt foarte mare) a fost faptul că mi-am tratat anemia.
Eram anemică, nu știam asta și mă antrenam așa până să îmi fac analizele. Ajunsesem să am hemoglobina 9,7 ceea ce e foarte puțin. Dar asta a fost în cazul meu, de aceea nu am putut progresa în 2015 și orice făceam nu funcționa, nu reușeam să progresez nicicum, ba chiar am avut momente de regres și nu înțelegeam de ce, nu îmi puteam da seama unde greșesc.
(c) Rosetta Skyrace
Cum anume te-ai antrenat diferit anul acesta? Cum te antrenezi acum pe frig?
Nu am un plan de antrenament anume, în afară de faptul că lunea mereu o las să fie o zi ușoară și sâmbăta sau duminica fac o alergare mai lungă și cam atât. Mai am zile in care fac și viteză, tempouri, dar contează foarte mult și cum mă simt în ziua respectivă, dacă simt că nu merge și văd că nu sunt în stare să fac un antrenament mai greu, nu îl fac și gata.
Am un singur antrenament pe zi, uneori mai fac si forță. Ca sfaturi, foarte mult am învățat de la Gyorgy Szabolcs și de la antrenorii mei de la CSM Cluj – Sergiu și Cristina Dascăl. Pe frig mă antrenez la fel ca pe căldură, doar că mă îmbrac mai gros. Nu cred că aș putea să alerg pe bandă, nu aș rezista psihic și nici nu îmi place. Se poate alerga afară pe orice fel de vreme.
Care este performanţa la care ţii foarte mult, cea care contează cel mai mult pentru tine?
Giir di Mont în mod sigur, a fost o victorie total neașteptată. Îmi doream foarte mult să vin în primele 5, dar nu am visat nicio clipă că voi câstiga această cursă.
La începutul anului nu am visat nici măcar că voi participa la această cursă, nici vorbă de victorie. Giir di Mont a însemnat pentru mine foarte mult, de când am început să alerg pe munte mă tot uitam pe YouTube la filmulețe despre cursele mari din afară, îmi doream să ajung acolo, știam că se poate, vedeam la Ionuț Zincă, la Gyorgy Szabolcs, la Denisa Dragomir.
Faptul că am câștigat mi-a dat mai multă încredere în mine, m-a motivat mult mai mult. Sincer mi-au trebuit câteva zile să îmi dau seama că eu chiar am câștigat, nu pot să descriu exact ce am simțit în momentul acela, dar a fost o cursă incredibilă de la început până la sfârșit.
(c) arhiva personala: Giir Di Mont, alaturi de alti 3 romani pe podium: Denisa Dragomir, loc 2 general feminin, Andrei Preda, loc 3 categorie de varsta, masculin și Gyorgy Szabolcs, loc 3 la general masculin
Te simţi altfel la o cursă internaţională faţă de una din circuitul intern?
Este puțin diferit la cursele din afară, ceea ce mie mi se pare cel mai important sunt spectatorii de pe traseu. La cursele mari sunt foarte foarte mulți oameni peste tot, în vârf de munte, pe poteci, este incredibil câtă forță îți pot da oamenii care te încurajează.
Și la noi sunt curse mari care sunt foarte bine organizate, nimic de reproșat în această privință, însă lumea care nu aleargă nu prea conștientizează încă ce înseamnă și nici nu îi prea interesează, o să mai treacă ceva timp.
În afară, în Italia, că momentan doar acolo am alergat, e cu totul altă cultură. Pe de altă parte, la noi în țară alergi înconjurat de prieteni, toată lumea cunoaște pe toată lumea și din punctul ăsta de vedere e foarte frumos la cursele de la noi.
Ce sporturi alternative practici, pentru a susţine ultrarunningul?
Pentru a-mi susține alergarea merg cu bicicleta, merg pe munte, merg la sală, mai și înot dacă trebuie (nu îmi place foarte mult apa), iarna mai merg la schi, deși nu sunt foarte bună la asta.
Anul acesta îmi doresc să încerc ceva nou, și anume schiul de tură, am fost de cinci ori pe schiuri de tură anul trecut și mi-a plăcut foarte mult, așa că iarna asta îmi voi cumpăra schiuri de tură.
Ce planuri de viitor ai?
Să alerg în continuare, să văd lumea (îmi place foarte mult să călătoresc) și să particip la circuitul mondial de Skyrunning, dar pentru a avea rezultate bune și acolo trebuie să mă mai antrenez. A, da, și să termin Medicina, mai am anul ăsta și încă unul. În rest, nu mi-am făcut planul pentru anul viitor, depinde foarte mult și de cum va decurge pregătirea de iarnă și în funcție de asta îmi voi alege și cursele la care voi merge.
Care consideri că este elementul cel mai important, de care oricine ar trebui să ţină cont pentru a avea succes?
Să aibă încredere în sine, indiferent de ceea ce zic sau cred alții și să fie perseverent/ă. Atâta timp cât crezi că se poate și muncești pentru a-ți atinge scopul, poți face orice.
Ce ai face dacă ai avea garanţia că este imposibil să eşuezi?
Eu încă trăiesc cu ideea că e imposibil să eșuez. Părerea mea e că fiecare trebuie să creadă asta, atunci când te gândești la eșec înainte să încerci ceva, nu vei realiza nimic.
Desigur, nu întotdeauna îți ies lucrurile așa cum vrei, mai și cazi, dar atunci trebuie să ai puterea să te ridici, să vezi ce ai făcut greșit, ce trebuie să schimbi și să mergi mai departe. Să îți fixezi un scop și să nu te lași până nu îl atingi. Dar asta cred eu, fiecare face cum vrea, poate că unii m-ar contrazice și mi-ar zice că viața nu-i chiar așa roz.
Doar că, cel puțin până acum, la mine așa a fost: mi-am dorit ceva și am găsit o cale de a obține ceea ce am vrut.
(c) fabiomenblog, Zacup Skyrunning,, 2016
Isostar lansează Run Europe şi te trimite în 2017 la unul din cele 8 maratoane de top din Europa !
Isostar, lider de nutriţie sportivă în Europa, a lansat pe 3 octombrie 2016, simultan în 14 ţări din Europa, platforma Run Europe – un proiect în premieră ce reuneşte online maratoniştii europeni şi le oferă acestora ocazia de a alerga la maratoane de top din Europa!
Astfel, în perioada 3 octombrie – 30 noiembrie 2016, alergătorii amatori din cele 14 ţări sunt invitaţi să se înscrie în aplicaţia Run Europe, pentru a intra într-un concurs ce îi poate aduce în 2017 la linia de start la unul dintre cele mai importante maratoane din Europa, cu toate cheltuielile incluse! Între maratoanele selecţionate pentru concurs se află şi Maratonul Bucureşti 2017!
Pentru a fi eligibili, participanţii trebuie să alerge minim 250 km în perioada concursului (2 luni) şi să se înregistreze folosind una din aplicaţiile de alergare participante: Strava, Garmin, Polar, Runkeeper sau Runtastic.
Ce poți câștiga
Extragerea câştigătorilor se va face în decembrie, iar premiile includ, pentru participanţii din România:
- 4 x Pachet Gold (2 bărbaţi şi 2 femei) fiecare constând în o participare gratuită, cazare 2 nopţi, bilet avion dus-întors la unul din cele 8 maratoane importante din Europa selecţionate pentru acest concurs;
- 10 x Pachet Silver (5 bărbaţi şi 5 femei), fiecare constând în o participare gratuită la Maratonul Paris 2017 + kit de produse Isostar;
“Isostar este partenerul oficial de nutriţie al unora dintre cele mai importante maratoane din Europa. Astăzi ne propunem să fim partenerul oficial de nutriţie al maratoniştilor europeni, printr-un proiect unic pentru un brand de nutriţie sportivă: provocarea maratoniştilor din 14 ţări europene de a intră într-o competiţie cu ei înşişi dar şi cu alţi alergători. Există clasamente şi premii dedicate pentru fiecare ţară, însă în orice moment participanţii din România pot vedea cum se situează în raport cu participanţii din celelalte ţări. Le dorim mult succes tuturor!” spune Adelina Păsat, Director Comercial Isostar România.
Video Run Europe:
Maratoanele nu mai sunt demult nişte mituri neaccesible şi au devenit din ce în ce mai populare la nivel naţional şi european. Pe lângă cursa în sine, competiţiile oferă bucuria călătoriilor, bucuria de a alerga alături de alţi oameni şi o atmosfera şi experienţă incredibilă. Astfel, cei mai norocoşi atleţi vor avea ocazia să viziteze o parte din oraşele ce gazuiesc cele mai importante competiţii de alergare din Europa: Paris, Amsterdam, Vilnius, Geneva, Hanovra, Bordeaux sau Toulouse.
Detalii suplimentare pe www.runeurope-isostar.com/.
Maraton de spinning pe 2 octombrie, în București!
Maraton de 3 ore de spinning, continuu! :)! Cum vă sună? Clubul de sport și wellness Daimon organizează pe 2 octombrie o nouă ediție a Daimon `s Big Challenge, un eveniment susținut de instructorii Daimon!
Evenimentul începe duminică, de la ora 17.00. Participarea este gratuită, iar înscrierea se face la recepția clubului, la numărul de telefon 0723.998.266.
Aici este pagina de Facebook a evenimentului:
https://www.facebook.com/events/1656483771333971/
Pentru inspirație, cam așa a fost în 2015:
See you there!
Maratonul Internațional București. Sfaturi pentru alergătorii de cursă lungă
Eliza Frâncu
A început numărătoarea inversă până la Maratonul Internațional București! Înscrierile se vor închide pe 25 septembrie pentru toate probele – maraton, semimaraton, ștafetă, cursa populară, cursa copiilor, deci încă mai e timp pentru înscrieri last minute! 🙂 Deocamdată, vremea pare să fie de partea celor 15.000 de participanți deja înscriși la această a noua ediție a Maratonului Raiffeisen Bank Bucharest Marathon.
Ce trebuie să știe totuși cei care se încumetă pentru prima dată la o cursă de maraton / semimaraton? Care ar fi recomandările pentru ultimele zile? Iată o serie de sfaturi de ultim moment care pot îi ajuta pe cei care aleargă prima dată o cursă mai lungă în condiții de concurs.
- Odihnă, multă odihnă. Și aici funcționează vechea zicală “nu îngrași porcul în ajun”. Trebuie reduse distanțele alergate, dar și intensitatea lor (așa-numitul tampering. Apoi, somn de voie în zilele de dinaintea concursului (opt ore în medie), fără nopți prelungite, mai ales că în noaptea de dinaintea concursului de mulți ar putea să nu se lipească somnul din pricina emoțiilor.
- Alimentație și hidratare cu cap. E liber la carbohidrați, mai ales în săptămâna de dinaintea cursei (orez, paste, cereale integrale ș.a.). Atenție totuși: mâncarea bogată în carbohidrați și fără proteine este o greșeală care poate duce la accidentări. E nevoie și de proteină animală pentru refacerea musculară și îmbunătățirea performanței (sursa ro).
- Nu sări peste mese, nu e momentul pentru cure de slăbire. Nu e momentul însă nici pentru experimente culinare, pentru mâncăruri cu care stomacul nu e obișnuit și care îți pot da organismul peste cap. Nu sări nici peste micul dejun din ziua cursei, care trebuie să aibă o valoare energetică mare – iaurt cu cereale integrale, pâine prăjită cu brânză ori banane. Alcoolul e de evitat pe cât posibil în zilele de dinainte: hidratarea înseamnă apă. Cel puțin un litru și jumătate pe zi – hidratarea începe în zilele înainte de cursă. (sursa: Alerg.ro)
- Ia o pastilă de magneziu în ziua de dinainte şi încă una în dimineaţa cursei, ca să eviţi crampele musculare.
- Încălzirea înainte de cursă: cel puțin 15 minute de încălzire – că e vorba de exerciții, stretching ori alergare foarte ușoară, nu sări peste ea, așa eviți accidentările.
- Ai grijă cum te ia valul la start. Din prea multă adrenalină, s-ar putea să pornești mai repede decât ritmul cu care ești obișnuit. Sigur, toată lumea vrea să scoată un timp cît mai bun, un personal best dacă se poate, dar e posibil să îți consumi inutil niște resurse de energie (vitale mai ales pentru cei din cursa de la maraton).
- Nu refuza băutura și gustările de la fiecare punct de hidratare / alimentare. O jumătate de banana/măr îți dă un boost de energie pentru încă 5 km.
- Nu te avânta la primul maraton cu o pereche de încălțări nou-nouțe. Ele trebuie formate cu cel puțin o lună-două înainte de concurs. Alergi în ce ai purtat și la antrenamente și în ce te simți bine. (Smartatletic.ro)
(c) Bucharest Marathon
Special pentru alergătorii de maraton
- Poate cea mai mare greşeală a maratoniştilor începători e alergarea prea rapidă a primilor kilometri. Domoleşte-ţi entuziasmul şi nu te lua niciodată după cei din jurul tău, ci porneşte cu un ritm adecvat la ce îţi permite ţie organismul. Altfel, vei plăti mai târziu fiecare milisecundă alergată prea repede la început. Cursa e lungă, deci vei avea timp să creşti viteza mai târziu, în funcţie de cum te vei simţi. (sursă: Maratonul Reîntregirii Neamului)
- Fă ultimul antrenament pe distanță lungă cu 2/3 săptămâni înainte de maraton. În ultima săptămână redu apoi distanța la 80% din cât făceai de obicei. (sursa: Maraton.info)
În sfârșit, nu uitați acasă cipul și numărul de concurs! 🙂
Baftă în cursă și ne vedem la start!
Ciucaș X3. Jurnal de alergător montan diletant. Prima filă.
de Eliza Frâncu
Ciucaș X3. N-am stat prea mult pe gânduri să aleg proba de maraton din cele trei (semimaraton, maraton și ultramaraton). După ce făcusem un singur semimaraton la Măcin (primul și singurul meu trail), am considerat că trebuie să evoluez.
Mi se tot spusese că Ciucaș e o cursă montană accesibilă și celor mai puțin obișnuiți cu muntele, așa cum sunt eu. Pregătire înainte de cursă: o oră, poate o oră și jumătate petrecută în Cheile Dobrogei, să se obișnuiască nițel piciorul cu pietrele și inima cu diferența de nivel. Deci, s-o recunoaștem: echivalent cu zero. Sau pe acolo.
Cu o zi înainte, la ridicarea kiturilor, prietena cu care venisem din Constanța îmi arată de jos cel mai înalt vârf din jur. “Uite, mâine pe vremea asta o să fim acolo”. “Fix pe vârf?”. “Da. Fix pe vârf, traseul de maraton arată clar că pe acolo se ajunge”. Mă apucă panica de-a dreptul. Una suplimentară, căci ajunsesem deja acolo cu alte două mari temeri.
Prima: să nu-mi sucesc ori rup ceva și să îmi petrec vacanța de după îmbrăcată frumos în alb (de ghips )și a doua – să nu ratez marcajele și să rămân singură pe munte. Curând aveam să aflu că, dacă prima era justificată (pentru un alergător de beton și nisip), a doua trebuia să fie cea mai mică dintre grijile mele. Traseul nu era doar excelent marcat, dar mai erau și sute de oameni pe traseu, de era imposibil să rămâi singur.
Ca de obicei înainte de concurs, nu am dormit. Nu știu când sau dacă voi scăpa vreodată de emoții. La 10 dimineața, când lumea de la semi și maraton a luat startul, eu eram trează deja de nouă ore, așa că trecuse jumătate de zi pentru mine. Venisem la start cu un rucsac-farmacie: nurofen, no spa, anticârcel, magneziu, calciu, glucoză, geluri, batoane. “Să fie, dom’le”.
Batem pasul pe loc. Sute de oameni. Bat și tobele. Tot mai rapid. Ni se pun niște motivaționale muzicale. Rammstein. Și începe să-mi fiarbă sângele. “Ce caut eu printre competenții ăștia? Nu sunt în toate mințile”. Start.
După ceva mai mult de un kilometru, intrăm în pădure. Urcuș moderat. Din ce în ce mai abrupt. Toți o lasă la pas. Zeci de călcături aiurea pe lemne și pământ reavăn. Deși gâfâiam ca o locomotivă, aveam încă impresia că țin pasul. Am refuzat de la bun început ideea de a lua cu mine bețe de trekking. “Mai mult m-ar încurca”. N-o să știu niciodată. Mulți, foarte mulți kilometri prin pădure. Nimic de zis, frumos, dar nu când faci atâta efort la fiecare pas. Curând, în capul meu rămăsese un singur gând. Măcar zece kilometri om fi făcut? Nimeni pe lângă mine nu avea ceas.
De pe drumul prin pădure, intrăm într-o ravenă. Și mai toți cei de pe lângă mine icnesc și se plâng că li se înfundă picioarele în nisipul și pietrișul de pe fundul fostei albii de râu. La mine, e pe dos. În sfârșit, mă simt bine. Mă simt ca acasă, pe malul mării. Prind curaj, încep să conversez, să zâmbesc.
Locul e fabulos, cu pereți stâncoși care încep să se apropie și să ne strângă. Mă tot gândesc dacă să mă opresc și să fac niște poze. Prea târziu. Albia începe să urce, tot mai abrupt. Se termină cu nisipul, ajungem din nou la drum prin pădure. Alți kilometri, urcare și iar urcare.
Ieșim în sfârșit din pădure și dăm de pajiște. De aici, am impresia că nu mai pot face un pas sub soarele unei zile de septembrie toride.
“Om fi trecut de jumătate? Măcar să se fi făcut 20”. Încă un pas, încă doi. Încerc să mă gândesc pe unde voi merge în concediu, ce locuri incredibile voi vedea. Să mă refugiez din fața durerii fizice. Și funcționează. De departe, văd Cabana Ciucaș. “Aha. Deci am trecut de mult de kilometrul 20. Cabana e la km 23!”
Ajungem la Cabana Ciucaș și voluntarul îmi spune: “După hidratare, o iei în dreapta, începe urcarea spre vârf. Nu mai e mult, la întoarcere vei avea deja 29 de km”. Învățasem totuși până acolo că trebuie să te bucuri de încurajările astea, dar să le iei cu penseta. Era suficient să te uiți în sus, la colții de stâncă golași și știai că greul abia de acolo începea. Nu am stat deloc la punctul de hidratare.
Nu că n-aș fi avut nevoie ori că nu mi-aș fi dorit mai mult decât orice în momentul ăla. Nu m-am oprit de teamă că, dacă aș fi stat, fie și un minut, m-ar fi părăsit puterile și curajul. “La întoarcere”. N-a fost o decizie prea inteligentă.
A urmat un ocol în jurul cabanei (ocol care includea vârful!) de 6 km. Cât 60 de kilometri. Fără să-mi dau seama, mă deshidratasem. Uitasem să mai beau apă pentru că mă concentram să pun corect fiecare pas pe pietre și să ocolesc turiștii care încercau și ei să escaladeze spre vârf. Din fericire, am dat peste oameni politicoși care ne vedeau încrâncenați și cu numere de concurs și nu doar că se trăgeau ca să putem trece, dar ne și aplaudau și încurajau.
Gata. Vârful Ciucaș. 1954. Inima mea îi resimțea de parcă escaladase Everestul. “În stânga pentru coborâre”, îmi spunea voluntarul din vârf. Căci eu tot dădeam s-o iau în dreapta , deși vedeam clar marcajul.
“Știu, dar stai să nimeresc cărarea”. De deshidratare, apăruseră probleme cu echilibrul și direcția. Până la cabană, drumul (altul, nu cel pe care venisem) trebuia să fie coborâre. Teoretic. Practic, a fost coborâre tehnică (adică foarte dificilă) alternate cu alte urcări! Mă simțeam trișată. Cum să cobori din vârf și să ai parte…tot de urcare?!?
Când am ajuns din nou la cabană, parcă îl apucasem pe Dumnezeu de-un picior. “Fie ce-o fi, aici stau două, trei minute”. Am încercat să iau niște sticksuri și o bucățică de cașcaval și mi-am dat seama că până și asta devenise o sarcină dificilă: aveam mâinile atât de umflate, că a trebuit să pun mâncarea în căușul palmei, căci de apucat cu degetele nu puteam. Am stat pe iarbă câteva minute. Nu știu dacă 2 minute, cum voiam, sau 10, dar aveam nevoie de un moment de respiro. Mai aveam încă 9 km și “baterie” undeva pe la 1%.
Târâș-grăpiș, m-am urnit din nou, amăgindu-mă că “gata, de aici doar coborâre”. Aiurea. La un moment dat, tot m-am pomenit în fața Muntelui Roșu. Am văzut panta, m-am oprit o secundă și am pus decibeli pe urletul din minte. “Haide, măi. Pe bune?!?!” Au început să râdă cei din spate, au început să râdă și cei din față.
Îmi zvâcnea tot corpul, pe coborâre devenise încă și mai chinuitor decât pe urcare, căci degetele mari îmi izbeau dureros vârful pantofului și îmi dădeau impresia că la următorul pas o s-o iau de-a dura. “Oare am intrat pe ultimul kilometru?” În sfârșit, panta lungă de la finish. Părea că mai sunt trei oameni pe acolo.
“Fir-ar să fie, am ajuns printre ultimii”. Cu vreo 50 de metri înainte de finish, îmi dau seama că organizatorul trebuie să citească numărul de concurs. Pe care eu îl aveam pe rucsac. Așa că intru pe poarta de finish…cu spatele. O văd la câțiva metri pe prietena din Constanța așteptându-mă cu un zâmbet larg și mă prăbușesc pe iarbă.
Mă pocnesc lacrimile de durere. “Tu de când mă aștepți, când ai ajuns?” “Acum o oră jumate. Am făcut cinci ore și jumătate”. Din plâns, o dau în râs. Asta însemna că eu făcusem șapte ore. ȘAPTE.
Și totuși…Dincolo de toate problemele provenite din lipsa mea de experiență în ale alergărilor montane, a fost un traseu superb din toate punctele de vedere. Peisaje, oameni, experiențe.
Organizarea a fost excelentă, punctele de alimentare – bine aprovizionate, traseul excelent marcat, iar voluntarii drăguți și săritori. În plus, oamenii, toți oamenii pe care i-am întâlnit pe traseu, au fost tare simpatici. M-am simțit între prieteni. În cele din urmă, mi-am atins scopul.
Am terminat întreagă un maraton montan. Singura daună: unghiile mari de la picioare. Așa că o să revin. Și anul viitor promit să scot ceva mai puțin de șapte ore! 🙂
Cum te refaci după un maraton
Oricât de mare este bucuria trecerii liniei de finish și oricât de fericit(ă) ai fi că ai o medalie la gât, nu lăsa starea de bine să-ți fure rațiunea. Un maraton este un efort mare pentru organism, indiferent că ești începător sau profesionist. Recuperarea post-cursă este la fel de importantă ca pregătirea pentru ea, așa că uite cam ce spun experții de la runnersworld.com că ar trebui să faci că să ajungi întreg la următorul maraton:
1. Nu te opri după ce ai terminat cursa. Inima încă bate ca nebuna și corpul ți-e încă în modul de luptă, așa că nu te prăbuși la final, ci mai mergi măcar 10 – 15 minute. În felul acesta pulsul îți scade treptat, nu forțat, iar circulația revine la normal.
2. Nu te îndopa cu mâncare după cursă. Poți lua o gustare la 30 – 60 de minute după maraton, dar nu încerca un meniu complet. Mănâncă ceva ușor, ai nevoie de carbohidrați și proteine, dar nu mai mult de 300 de calorii. Dacă e cald afară, poți încerca sucuri de recuperare, iar dacă e frig, merge o supă.
3. Ai ajuns acasă, poți începe relaxarea. Fă-le picioarelor un bine și bagă-le în apă rece. Poți purta benzi de compresie ca să reduci inflamația membrelor și să crești recuperarea. Poți merge și la masaj, dar să fie unul ușor, de relaxare și abia a doua zi după cursă. Ajută la oxigenarea mușchilor și îmbunătățirea circulației.
4. Somnul, cea mai bună recuperare. Cel mai simplu mode de a-ți odihni corpul este somnul. Strenghtrunning.com recomandă chiar să tragi un pui de somn imediat după cursă. Apoi, în următoarele zile, e bine să dormi mai mult cu o oră în fiecare noapte.
sursa: treklocations.com
5. Reîncepe antrenamentul cu alt tip de sport. Înotul este cel mai potrivit pentru recuperare, pentru că apa are un efect calmant asupra mușchilor, spune greatist.com. Dar nici bicicleta nu e de neglijat. O tură lejeră pune picioarele în mișcare din nou, în mușchi ajunge sânge oxigenat și se refac mai repede.
6. Nu alerga! Pe bune, stai pe tușă măcar o săptămână. Thisrunnersrecipes.com spune că până și maratoniștii profesioniști fac o pauză de alergare de până la două săptămâni. Corpul tău a fost suprasolicitat până la ultima celulă și dacă tu îl forțezi cu antrenamente riști să te rănești.
7. Când reîncepi să alergi? Deja nu mai ai răbdare, nu? Poți reveni la alergat din a doua săptămână, dar cu prudență. Runnersworld.co.uk spune că nu trebuie să alergi mai mult de 60% din distanța ta obișnuită și să nu depășești 16 kilometri.
Maratonul Siretului, a doua zi de Paște!
sursa foto ilierosu.ro
Clubul Sportiv Eco Alpin București, în parteneriat cu primăria Municipiului Adjud, Direcția de Sport și Tineret Vrancea și Parohia Sfântul Nicolae din Adjudu Vechi, organizează în ziua de 02.05.2016, în cea de-a doua zi de Paște, Maratonul Șiretului (celor două lacuri), Ediția 3.
Probele competiției sunt: 15 km, 21 km, 30 km, 42 km, maraton ștafetă copii 42 x 1km;
Două ștafete, a câte 42 de copii, se vor întrece în competiție:
– Ștafeta Șiretului, formată din copii din satele de pe malurile Șiretului: Adjudu-Vechi, Homocea, Ploscuteni, Argea, Lespezi, Costișa, Șișcăni și Burcioaia;
– Ștafeta Adjudului și Pufestiului, alcătuită din copii din Adjud și Pufesti;
Maratonul Siretului (celor două lacuri) este un eveniment unic în România, fiind o probă a curajului, desfășurată în cea de-a doua zi a Sfintelor Sărbători de Paște, pe cursul Siretului Inferior, într-un cadru natural în care pot fi admirate din alergare atât bisericile și monumentele ridicate în memoria eroilor locali căzuți în Războiul de independență și în cele două războaie mondiale: Adjudu-Vechi, Homocea, Ploscuteni, Lespezi, Costișa, cât și podul care traversează dinspre Adjudu-Vechi, peste răul Siret, lacul de acumulare și microhidrocentrală de la Berești. Din cel mai înalt punct de pe traseu, Mănăstirea Sihastru, se vede Șiretul șerpuind, dincolo de el, orașul Adjud, iar în depărtare, lacul de acumulare de la Călimănești.
Imediat după start, concurenții, însoțiți de copiii din proba de ștafetă, vor traversa în alergare podul peste râul Siret, în lungime de 360 de metri, în semn de respect și recunoștință pentru eroii care au luptat în războiul de independență și în cele două războaie mondiale.
Maratoniștii se vor întâlni cu ospitalitatea locuitorilor din Adjudu Vechi care îi vor caza gratuit înainte de cursă și le vor oferi la final de cursă o masă tradițională de Paște.
Acest maraton face parte din ciclul de maratoane istorice “Din dragoste pentru România și pentru istoria ei”, organizate în perioada 2011-2016 de către maratoniștii din România: Maratonul “Pe aici nu se trece”, Maratonul Regal, Maratonul Recunoștinței Călugăreni-Mormântul Eroului Necunoscut, Maratonul Recunoștinței Roșia Montană, Maratonul Recunoștinței Târgu Jiu, Maratonul Recunoștinței Regina Maria de la Oituz, Târgu Ocna și Onești, Maratonul Delta Dunării, Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc, Dracula Maraton, Maratonul Ștefan cel Mare, Maratonul celor două lacuri-de Sfintele sărbători de Paște, Maratonul Zăpezii, toate fiind curse de șosea.
Parteneri în organizare: Consiliul Județean Vrancea, Consiliul Județean Bacău, Primăria Homocea, Primăria Ploscuteni, Academia Olimpică Română – Filiala Vrancea;
Sponsori: Vrancart, UMB Grup, Isostar România, Hidroconstrucția Moldova, SGA Vrancea;
Parteneri media: Vranceamedia, Ziarul de Vrancea, Monitorul de Vrancea, Asociația Romană pentru Propagandă și Istorie Aeronautică (ARPIA), Ro Club Maraton, Revista Alerg, Adrenallina.
