neajlov

Am o sută de pagini deschise în browser, trebuie să dau 135 de telefoane și să scriu 356 de emailuri.

Apoi deschid ca din întâmplare folderul de fotografii de acum câteva weekenduri, când am fost cu caiacul pe râul Neajlov. Și parcă tot zgomotul se oprește și mă cuprinde o liniște și  mă relaxez pe loc.

Îmi amintesc lumina caldă a soarelui și apa puțin rece, sunetul pe care îl scot padelele mele când intră și ies din apă, atunci când înaintez, plăcerea de a descoperi misterul următorului cot al Neajlovului…

Am vrut o zi relaxată, ușor aventuroasă, în apropiere de București și așa am găsit programele băieților de la Green Adventure. Am văzut turele de caiac și mi s-a aprins o luminiță! Deci o să învăț să “conduc“ singură un caiac, pe apă! 😀

Un nou pas în încercarea mea de a mă împrieteni cu apa pe toate căile posibile. Nu știu cum face, dar mă atrage ireversibil, în ciuda temerilor mele: particip la triatloane deși mi-e groază de înotul în ape deschise, ador să înot și aproape că a devenit sportul meu preferat, surclasând și bicicleta, deși nu reușesc să învăț să fac pluta sau să fiu relaxată în apă mereu…

O zi lângă apă, în apă este ceea ce mă energizează mai mult decât orice altceva. Așa că am sunat la băieți vineri și sâmbătă dimineața eram aliniată la start (mă rog, la mal, nu la start, defect profesional :D), pe malul Neajlovului, undeva pe lângă localitatea Călugăreni, alături de familii și alți oameni, majoritatea veniți din irespirabilul București pentru o zi relaxantă.

Mi-am luat caiacul în primire, am ascultat cu atenție cum trebuie să țin padelele și cum trebuie să le întroduc în apă, cum virez și cum întorc sau cum dau înapoi. Apropos, băieții organizează și curs de tehnici esențiale de vâslit, aici e dacă vă interesează.

Este minunat să simți libertatea asta, că tu te deplasezi pe apă grație abilităților și forței tale, care acționează padelele și apoi caiacul!

Am pornit în grup, fără să ne îndepărtăm unii de alții, ascultând indicațiile băieților. Este absolut genial să înveți să gestionezi un caiac. Să treci pe sub sălcii aplecate peste cursul de apă și să te întinzi pe spate în caiac cât treci pe sub crengile lor, să ții din padele și să-ți folosești corpul pentru a echilibra caiacul la curgerile foarte repezi și învolburate de râu, să simți că ești dus de curent și să reușești să ieși din crengile și stufărișul de la mal în care te-ai împotmolit, să cârmuiești astfel încât atunci când iei curba să nu te duci cu spatele caiacului în altă direcție…

Au fost aproape 7 ore de caiaceală! Cu 2 ore în care am făcut pauză de relaxare și de … foc de tabără, ca să ne  pregătim prânzul. 🙂

Este un sport minunat, care implică tehnică, forță în brațe, intuiție, empatie cu natura, aventură… Unde o fi fost caiacul până acum, de l-am descoperit abia acum? 🙂 Dar știu că nu e târziu, pentru nicio dragoste descoperită nu e prea târziu.

Mă uit afară, pe geam și aproape mă apucă plânsul. Mai bine mă mai uit pe poze!!

Summer is gone! (și emailurile mele + telefoanele mă așteaptă, într-o notă de urgență mai alarmantă decât acum 1 oră, când m-am apucat de scris acest text!!!)

Faza mișto este că se poate prelungi vara, cel puțin așa arată din calendarul Green Adventure:

http://www.greenadventure.ro/calendar

Băieții se pregătesc de Canyoning in Sinaia, alte ture de caiac pe Neajlov, rafting pe Jiu, caiac și biciclete pe insule grecești… așadar un septembrie estival. 🙂

Am înțeles un lucru: chestiile faine și aventuroase se pot face oricând, trebuie doar să îți creezi tu premisele. Așa că mă gândesc serios să-mi iau un caiac. Aveți idee pe ce lacuri de lângă București se poate merge cu caiacul? 🙂

Vă aștept cu un răspuns și poate facem gașcă.

Așa că să nu ne întristăm: vara pleacă dar de aventuri ne facem noi rost în continuare, dacă vrem cu adevărat! 🙂

(ok, gata motivaționalul, mă bag la mailuri, paaa :))) )