Am iniţiat săptămâna trecută pe Adrenallina o dezbatere cu acest topic, pornind de la o situaţie – problemă: copiii şi adolescenţii care se îndepărtează de sport, care se pierd pe drum, care nu ajung să îşi dezvolte un potenţial în acest domeniu din pricina unui sistem sau a unei programe deficitare la această diciplină, în şcoală, în liceu sau a unui program derulat necorespunzător sau inexistent în celelalte spaţii, cluburile sportive, de exemplu.
Am strâns câteva dintre gândurile şi ideile şi experienţele voastre şi o să punctez câteva dintre ele aici, chiar dacă nu s-au regăsit în commenturile de la post, ci mai ales în Facebook. Există şi ceva ce s-a regăsit de mai multe ori, o concluzie interesantă, extrasă mai ales din experienţa personală a voastră, ca elevi care au făcut ora de sport. Nu ştiu dacă lucrurile se petrec la fel şi acum – cei care au comentat au peste 30 de ani sau cam aşa – dar concluzia care iese la iveală este aceasta: