super 24h

Diana Amza, Super 24h: “Mi-am dorit ca rezultatele alergătorilor români să fie recunoscute internaţional!”

Pentru cine n-a fost pe fază, anunțăm că în România a avut loc weekendul trecut prima cursă de alergare de anduranță tip ultra, recunoscută la nivel internațional, cu certificare Bronze Level a Asociației Internaționale de Ultramaraton: Super 24h.

Ce înseamnă asta? Păi, mai multe lucruri bune pentru sportul românesc: alergătorilor români le sunt recunoscute rezultatele la nivel internațional, se deschid premisele crearii unei echipe de ultra care sa ne reprezinte la competitii de profil, europene și mondiale, creste gustul pentru distantele ultra…

Competiția s-a desfășurat în Timișoara, în Parcul Copiilor Ion Creangă, pe un traseu de 1,236 km, și a avut patru probe: individual 24h și 12h, ștafetă 24h și ștafetă 12h.

Cea care a avut ideea acestui eveniment, care a depus toate diligențele pentru certificare și a reușit să marcheze această premieră împreună cu o echipă de antuziaști este Diana Amza, alergătoare de anduranță.

Am vorbit cu Diana ca să aflăm mai multe despre ea și proiectele pe care le derulează.

Adrenallina.ro: Cine este Diana Amza ? 🙂

Diana Amza: Sunt este o persoană extrem de optimistă şi determinată :). Am început să alerg atunci când fetiţa mea împlinea vârsta de 1 an, adică în 2013, din dorinţa de a scăpa de kilogramele în plus cu care rămăsesem după sarcină. Treptat însă am descoperit că alergarea nu m-a ajutat doar să revin la forma fizică dorită, ci mi-a îmbunătăţit starea generală a organismului, m-a făcut mai energică, mai încrezătoare, mai răbdătoare, practic mi-a echilibrat viaţa. Şi pentru că fac cu sufletul tot ceea ce fac, am ajuns să alerg 100 kilometri la 1 an de când mi-am cumpărat prima pereche de pantofi de alergare (22 noiembrie 2014).

Motto-ul meu în viaţa de zi cu zi este Dacă poţi s-o visezi, poţi s-o realizezi!. Fac muncă de voluntariat şi mă implic activ în acţiuni ce schimbă în bine comunitatea din care face parte.

Mi-am început activitatea de Life & Performance Coach, însoţind oamenii în drumul spre atingerea obiectivelor lor în alergare, însă treptat mi-am dus această abilitate la un alt nivel şi în prezent însoţesc oamenii în atingerea obiectivelor lor de viaţă.

Diana, la Transmaraton
foto arhiva personala

Ce este proiectul Supermamici alergatoare ?

Supermămici alergătoare este o comunitate născută în Timişoara în care mămicile se întâlnesc pentru a alerga împreună, dar şi pentru a schimba idei despre cum îşi pot aduce contribuţia în societate.

Am înfiinţat comunitatea Supermămicilor alergătoare în martie 2015 din dorinţa de a transmite şi altor mămici mesajul că beneficiile mişcării trec dincolo de trup şi se răsfrâng şi asupra minţii şi sufletului. Din martie 2015 şi până în prezent proiectul s-a extins şi în alte oraşe din România unde mămicile se întâlnesc să alerge împreună o dată pe saptămână la ore şi în locaţii prestabilite.

De fiecare dată când am ocazia, le reamintesc oamenilor că mişcarea întinereşte, energizează, creşte imunitatea organismului şi îi transformă în oameni mai veseli, mai răbdători, mai buni! Cu siguranţă ceea ce mămicile fac astăzi va fi modelul care va fi urmat de copii mâine, căci nu există o modalitate mai bună de a-i învăţa să facă mişcare şi să se implice în comunitate decât oferindu-le propriul exemplu.

(n.r. Mai multe detalii despre activităţile Supermămicilor alergătoare pot fi găsite pe pagina lor de Facebook: https://www.facebook.com/supermamicialergatoare sau accesând pagina www.supermamicialergatoare.ro)

De unde a pornit ideea „Super 24h”?

Îndrăgesc alergarea de anduranţă şi am parcurs la rândul meu distanţe de ultramaraton de 52 km, 61 km şi 100 km. Ideea de a organiza competiţia Super 24h a apărut din dorinţa de a oferi şi altor iubitori de alergare oportunitatea de a-şi testa limitele actuale.

Sunt de părere că lecţiile oferite de alergarea de anduranţă pot fi aplicate inclusiv vieţii de zi cu zi: să duci la bun sfârşit o sarcină în ciuda oboselii fizice, să faci faţă stresului, să ai încredere în corpul tău şi în tine, să iţi creşti disciplina şi perseverenta, să îţi întăreşti psihicul, să înveţi să depăşeşti orice obstacol îţi iese în cale.

Cursa a obţinut certificare IAU Bronze Level de la Asociația Internațională de Ultramaraton (IAU), ceea ce înseamnă recunoaștere oficială a competiției și a rezultatelor, la nivel internațional. Cum ai reușit asta și ce demersuri ai făcut?

Mi-am dorit foarte mult ca rezultatele alergătorilor români să poată fi recunoscute la nivel internaţional, ca numele alergătorilor noştri de ultra să se regăsească în bazele de date internaţionale.

Oricine poate obţine certificarea IAU Bronze Label cu condiţia ca traseul competiţiei să fie recunoscut şi măsurat oficial cu un instrument de măsurare special etalonat şi avizat. În cazul meu, Federaţia Română de Atletism a răspuns pozitiv invitaţiei de a veni la Timişoara si de a măsura traseul competiţiei Super 24h, drept urmare am aplicat pe site-ul Asociaţiei Internaţionale de Ultamaraton (http://www.iau-ultramarathon.org/) şi am obţinut certificarea dorită.

Cum a decurs competitia? Cat de complicată este organizarea unei curse de ultra? A trebuit sa respectati anumite standarde internationale?

Competiţia a decurs extraordinar de bine pentru toate persoanele implicate, de la organizatori la concurenţi. Fiecare şi-a făcut treaba la superlativ – organizatorii pe a lor, alergătorii pe a lor, drept urmare prima ediţie a concursului de alergare Super 24h a fost un real succes din toate punctele de vedere.

În ceea ce priveşte organizarea acestei curse de 24h, nu aş numi-o complicată, cât imensă ca volum de lucru! Logistic vorbind, am muncit neîntrerupt la ea timp de 3 luni de zile. Weekendul 23-25 septembrie 2016 a arătat atât de bine căci timp de 3 luni de zile m-am trezit dimineaţa şi am adormit seara cu S24H în gând :). M-am dedicat trup şi suflet acestui concurs şi i-am dedicat neîntrerupt toate resursele mele.

Da, a trebuit să respectăm cerinţele internaţionale pentru o cursă de 24h: traseul să fie circular, cu o lungime între 400 m şi 2,5 kilometri, să existe o distanţă de cel puţin 10 m între alergători, prin urmare la o buclă de 1200m să nu permitem participarea a mai mult de 120 concurenţi. În plus, am vrut să ne asigurăm că alergătorii au condiţii optime pentru a performa, de aceea am ales un traseu iluminat nocturn astfel încât starea lor de somnolenţă să nu se instaleze atât de rapid şi curbele să fie line astfel încât să nu se piardă timp cu frânarea şi schimbarea vitezei de alergare.

Ce planuri ai pentru perioada urmatoare?

Întâi de toate să mă odihnesc, să îi acord corpului meu un timp de odihnă şi de refacere. Cu siguranţă în perioada de linişte ce va urma voi avea viziunea următorului proiect căruia îi voi dedica energia mea.