Testez. Brățara de fitness Samsung Gear Fit2 Pro
Samsung Gear Fit2 Pro
Nu am fost niciodată prietenă cu gadget-urile, din simplul motiv că simt că îmi ocupă prea mult timp din viață: ia și învață butoanele, shortcut-urile, fii stresat în timp ce înregistrează să nu cumva să se întrerupă sau să apeși aiurea pe vreun buton, descarcă pe computer, salvează, downlodeaza aplicații, compară, etc, etc.
Totuși, un device funcțional în timpul efortului mă motivează, nu spun nu! 🙂
Atât doar că nu suport complicațiile.
Din punctul ăsta de vedere, brățara de fitness Samsung Gear Fit2 Pro, pe care am primit-o la test de la Orange.ro, m-a ajutat.
Este intuitivă și îți face cunoscute informațiile principale. Complexitatea datelor cred că ar trebui să intervină atunci când te monitorizezi constant în timp ce muncești pentru o evoluție concretă. Nu e cazul meu în perioada asta, așa că Samsung Gear Fit2 Pro a fost pe gustul meu.
De pe Orange.ro o puteți achiziționa, dar mai întâi haideți să aflăm câteva lucruri despre ea.
În primul rând, este o brățară adresată mai ales sportivilor amatori, iubitorilor de micare aflați cumva mai la început, dar este una dintre cele mai generoase brățări de fitness în ceea ce privește multitudinea tipurilor de mișcare înregistrate.
Eu m-am distrat cu ea vreo două săptămâni, și împreună am înotat și am alergat – cu partea de forță sunt încă paralelă, e nevoie de un device care să îmi așeze un pistol la tâmplă de 2 ori pe săptămâna și să mă amenințe să strecor antrenamente de forță în program :)). Cred că mai durează ceva până se inventează treaba asta.
Iată câteva dintre lucrurile pe care știe să le facă mititica Samsung Gear Fit2 Pro:
Deposit Photos
– Îți înregistrează efortul în umatoarele sporturi/tipuri de mișcare: running, walking, cycling, hiking, elliptical trainer, exercise bike, step machine, treadmill, swimming, lunges, crunches, squats, ștair jumps, pilates, yoga, rowing machine.
Și faza interesantă este că detectează singură tipul de mișcare – nu trebuie să îl selectezi tu – grație funcției Workout detection;
– Monitorizează pulsul fără a fi nevoie de o centură de puls – a făcut asta 24/24, am verificat lăsând-o activată la mâna non stop în acest interval;
– Îți măsoară și momentele de inactivitate și te anunță, din proprie inițiativa :D, să treci la treaba :);
– Îți monitorizează și somnul, dacă o porți noaptea, și chiar îți spune dacă ai dormit continuu sau agitat; ba chiar într-o dimineață, la trezire, mi-a povestit un coșmar! :))) (glumă, da? :D)
– Este rezistentă la apă: până la 5 atmosfere. Când am intrat în piscină, am selectat doar lungimea bazinului, adică 25 de m, când are piscina de la Daimon, unde înot eu. Încă ceva foarte important: atât mâna cât și brățara să fie uscate înainte de utilizare, altfel o ia razna micuta;
– Prin aplicația MapMyRun, mi-am putut planifică și urmări rutele de alergare (mă rog, jogging, dacă e să fiu sinceră până la capăt :D), pentru că sunt hărți în timp real pentru asta;
– Mi-am salvat fiecare antrenament în brățară;
– Are touchscreen, astfel că atunci când am pornit un nou modul de antrenament am făcut selectectia simplu, cu degetul pe ecran;
– Îți poți salva muzică (prin Bluetooth), ca să asculți la antrenamente și, de asemenea, poți primi notificări din smartphone.
Așadar, faza foarte tare este că nu ai nevoie de telefon pentru a ieși din casă la sport!
Mă cam chinuiam înainte de ea, pentru că foloseam un device care nu-mi permitea să ascult melodiile preferate, așa că mă căram cu telefonul printr-un buzunar, cheile de acasă în altul și zornaiam în alergare că o sanie cu zurgălăi :D.
Frumușica asta are însă un storage de 3 GB, așa că e suficient spațiu să îi încarci și albumele lui Elvis dacă vrei! 🙂 – doar să folosești căștile Bluetooth, ca să poți asculta.
– Mi-a plăcut mult o chestie pe care am descoperit-o, absolut întâmplător, după o alergare în Tineretului: poți închide ecranul bratarii dacă așezi palma peste el! 😀 Asta e cool pentru cineva ca mine, care urăște să rețină zeci de combinații de butoane și shortcuts complicate.
Așa, și tot pe subiectul asta – am descoperit că dacă ești cumva ud sau murder pe mâini, poți deschide/activa ecranul, fără să îl atingi, astfel: mișcând încheietura mâinii. Dacă o miști în sens invers, se închide la loc!
Câteva aspecte mai puțin prietenoase cu utilizatorul:
Eu am folosit-o destul de mult la înot, și am avut câteva situații: dacă mă opresc din înot câteva secunde sau schimb brusc stilul de înot, o cam ia razna. Nu am putut să fac drills – sesiuni scurte de viteză/intensitate, astfel că m-am mulțumit doar cu înot lung.
– Monitorizarea cardiacă nu este fidelă – mi-au apărut câteva valori pe ecran de m-am speriat :D. Nu prea aveam cum să am un puls de 185 în timp ce alergam cu 8 pe mie. Sau?! :D)
– Statisticile, înregistrările antrenamentelor nu pot fi scoase din brățară (mă rog, pe mine nu mă deranjează asta).
– Și iarăși despre rezultate: nu pot fi urcate pe alte aplicatii, precum Strava sau Endomondo.
Gear Fit2 Pro este a treia încercare a Samsumg în ceea ce privește smartwatch urile focusate pe fitness. Modelul anterior – lansat în iunie anul trecut, este foarte asemănător cu acesta nou. Diferențele constau în schimbarea curelei și ușor a look-ului – mult mai classy și mai comfortabil acum – precum și câteva update-uri special pentru înotători, printre care rezistența la adâncimi de până la 50 de metri.
Poate părea puțin, dar nu prea multe puține brățări fitness au rezistență la apă sau features pentru înot.
Acestea fiind spuse, dacă v-a sărit Moș Crăciun anul asta, iată o idee :D.
Spor la antrenamente! 🙂
Testez. Salomon Speedtrack, asalt la trail
Când am pus ochii pe frumușeii ăștia, mi-au plăcut la ei contrastul coloristic dintre negru și galben, forța pe care o inspiră prin design, crampoanele hotărâte 🙂 și ideea cu care veneau la pachet: aventură pe teren accidentat, nămolos, cu rocă, pietriș…
Îi am de două luni și ceva, i-am luat de la Summermag.ro și am avut ocazia să ne împrietenim la mai multe genuri de curse și ceva antrenamente.
I-am testat și pot să vă spun cum este să alergi în ei și ce alte modele ar mai fi potrivite pentru alergarea de trail.
Când îți alegi încălțările potrivite pentru asta, trebuie să ții cont de nenumărate aspecte, dar le menționez pe cele fundamentale:
- Tipul de teren pe care îl preferi
Suprafețe uniforme, precum poteci, forestier, dealuri
Teren variat, precum suprafețe instabile, pietriș, noroi, rocă sau lemn alunecos
Offtrail: teren extrem de accidentat și variat, vreme foarte capricioasă, cu multă umezeală;
2. Tipul de amortizare dorit (minim, mediu, maximal);
3. Pronația – modul în care piciorul tău se rotește spre interior în timpul mișcării. Mai multe despre pronație, ce este și cum poate fi determinată, aici.
Un articol extins despre cum să vă alegeți pantofii de alergare pe trail găsiți pe RunningCompetitor, aici.
Să revenim la pantofii Salomon Speedtrack. Sunt destinați așadar mai ales unui traseu de trail accidentat, deci alergare montană cu traseu dificil ca abordare. Nu sunt recomandați pentru șosea.
Au câteva specificații tehnice deosebite și am putut să îmi dau seama în ceva curse că acestea nu sunt doar pe hârtie: talpa absoarbe șocurile, are o aderență foarte bună pe suprafețele ude (asta se cheamă în termeni tehnici talpă Wet Traction Contagrip), materialul de tip plasă previne pătrunderea noroiului în pantof.
Plasa asta mai face ceva pentru mine și anume îmi ține piciorul relaxat în interior – eu am ceea ce se cheamă monturi. Nu vreți să știți cât îmi ia să îmi găsesc de încălțat, în general… Iar la alergare este cu atât mai complicat.
Summermag are destule perechi de pantofi de alergare pe teren accidentat, dar și, câțiva, tot Salomon, care sunt speciali pentru monturi, de exemplu X-MISSION 3 CS. Nu mă omor după albastru, însă, și nu erau disponibile alte culori.
Să revenim. Șireturile, cu care eu mereu am o problemă, pentru că fie mi se desfac în cursă fie sunt prea lungi și nu știu pe unde să îi mai bag, în acest caz avem șiret quicklace, adică șiretul acela “automat“. Care îmi permite mie să nu îmi mai dau corigența în făcut fundițe ridicole care oricum se desfac.
Un alt avantaj al șiretului rapid Quicklace este că ajută pantoful să îmbrace mai bine piciorul și nici nu creează puncte de presiune, ca în cazul șireturilor clasice.
Iată alte câteva avantaje ale acestui tip de pantofi:
– pe lângă materialul de tip plasă care împiedică noroiul să pătrundă, pantoful mai are o caracteristică interesantă – limba este cusută de restul pantofului pentru a nu lăsa pietricele sau noroiul să pătrundă în interior.
– fiind destinați alergării montane sau curselor cu obstacole, Salomon a prevăzut vârful pantofului cu un strat protector din cauciuc tare. Este util mai ales pe coborâri, când profilul pantofului este îndreptat către sol.
– Profilul pantofului este jos (low profile), pentru a oferi o bună stabilitate, atât de necesară atunci când alergi pe teren accidentat. Sunt prevăzuți cu un drop de 6 mm – dropul este diferența dintre înălțimea călcâiului și cea a părții frontale.
– în poza de mai jos sunt crampoanele fioroase :D. Sunt proiectate cu spațiu larg între ele, tocmai pentru a lăsa noroiul să curgă (spre deosebire de alte crampoane, care blochează noroiul și se adună pe talpă).
Look-ul lor este într-adevăr unul mai masculin (sunt pentru bărbați, de fapt) dar niciodată nu am fost genul girlish sweet, așa că… :).
Hai să vă povestesc pe unde am fost cu ei și cum s-au comportat.
Asaltul lupilor, cursă cu obstacole
Un traseu de 5 kilometri cu scări suspendate, gropi cu apă și noroi, diverse obstacole inspirate din antrenamente militare. De fapt, multe obstacole unde e nevoie de aderență – și-au făcut treaba excelent, mai ales la cățărat pe acest placaj alunecos (foto mai jos)… Pe care urcai deja înnămolit de la probele anterioare prin groapa cu apă și noroi :D.
(c) Asaltul Lupilor
Călătorie între cer și Pământ 2017, Târgu Ocna
Un semi inedit pe trail într-o zonă submontană, ce a presupus vreo 7 kilometri de alergare în mina de sare Trotuș, pe un ciment umed și ceva mici bălți. (aici e Jurnalul de cursă, dacă vreți să știți cum a fost toată aventura). Am băgat ceva viteză pe coborârea din mină, așa umedă și întunecoasă cum a fost, și nu m-am simțit nesigură nici măcar o secundă: când se înfig, se înfig. Iarăși, finalul cursei a fost pe coborâre – orice ai face nu alunecă, așa că dacă stai bine la capitolul echilibru, poți să îi dai pe văi cât poți :).
Salomon Speedtrack, dreapta, post concurs, plini de sare după alergarea prin mină 🙂
Am făcut semimaraton și aici, de data asta pe trail montan în toată regula: cu plecare din Râșnov și sosire pe platoul din fața Stânei Turistice, în Poiana Brașov. A, și pe ploaie torențială! 😀
Traseul a fost cam jumătate asfalt și a fost foarte interesant să alerg cu crampoanele astea pe șosea :D. Ceea ce nu vă recomand. Păream cam tristă aici :))
(c) Maraton DHL
În schimb, pe forestierul înglodat, pe coborârile cu pietre, pe coborârile cu noroi au fost cel mai bun partener de alergare. Vedeam urme de alunecare în noroi, pe coborâre, am și văzut oameni în cursă care cădeau pe lângă mine din cauză că alunecau pe noroi. Nu are cum să ți se întâmple asta cu Speedtrack.
Nu sunt un alergător pur sânge, alergarea a venit firesc pentru mine, după bicicletă, așa că nu am nenumărate perechi de pantofi și nici nu am luat până acum în calcul foarte mult specificitățile tehnice. Poate că aspectul fundamental luat în calcul era: asfalt sau trail.
Anul acesta încerc să experimentez și alte tipuri de curse, așa că o să încerc și un semimaraton montan mai dificil – cu diferență de nivel semnificativă, undeva prin toamnă. Și, în general, chiar dacă alergarea nu este neapărat my thing vreau să ne mai împrietenim sezonul ăsta, cât a mai rămas din el. Poate mă decid și pentru un nou semi pe asfalt, voi vedea.
Vă țin la curent, până la noi vești de pe tărâmul alergării, spor la curse și antrenamente!
Final de sezon, început de antrenamente. Ce e CR7 Drive?
Ușor, ușor încep să fac mai multe antrenamente în timpul săptămânii, nu doar pe la competiții, în weekend. Știu, e final de sezon, dar ce se construiește acum, pe vreme rece, se vede la anul.
Mai sunt câteva puncte competiționale interesante la care voi fi la start – Maratonul Internațional București, evident :), din acest weekend, unde voi face pentru prima dată ștafetă de 10 kilometri cu încă 3 colegi – Oana, Cezar și Purcaru – și Duatlonul Pegas, de la Buftea – obiectivul aici este să mă chinui mult mai puțin decât am făcut-o la triatlonul Buftea! 🙂
*update Maratonul București 😀
Pentru la anul planul este acesta: să scap de panica înotului, s-o depășesc, s-o stăpânesc și să devin asistenta lui Poseidon, zeul mării! Să îi țin calculele, dosarele, să îi dau latitudinea, longitidinea, cotele… Vreau să fiu în apă ca la mine acasă!
Pentru asta, trebuie să petrec, nu-i așa, ceva mai mult timp în apă. Am început deja, merg de cel puțin 2 ori pe săptămână la Daimon.
Cu ocazia asta, pentru că voi avea nevoie de un energizant de susținere la antrenamente, voi testa o băutură de nutriție sportivă lansată recent de Herbalife. Este vorba despre Herbalife 24 CR7 Drive, o băutură hipotonică dezvoltată în parteneriat cu renumitul fotbalist, Cristiano Ronaldo, ambasador al brandului.
Cristiano Ronaldo
Ce conține Herbalife 24 CR7 Drive?
Băutura conţine carbohidraţi şi electroliţi pentru menţinerea performanţei de anduranţă şi este recomandată atât sportivilor profesioniști cât şi pasionaților de sport care înțeleg importanţa unei nutriții adecvate.
Se pare că formula băuturii ține cont de nevoile nutriționale specifice ale lui Ronaldo, pentru a-l ajuta să își optimizeze performanța dar este recomandată oricui practică activităţi sportive de anduranţă, ce presupun efort fizic prelungit.
Nu conține arome sau îndulcitori artificiali. Și vă mai spun ce conține după ce o testez propriu-zis! Acestea fiind zise, o tai la înot!
@Daimon pool
Ne vedem duminică, la startul MIB! 🙂 Ne vedem la următoarea competiție! 🙂
Kitul de supravieţuire pentru anduranţă Endurance + de la Isostar
După o perioadă de pauză, în care am îndesat multă odihnă, fizioterapie şi masaj pentru zona lombară, care scârţâia dureros, am reluat alergarea, speriat că vine Maratonul Olteniei şi iar m-am înhămat la o treabă care mă depăşeşte.
Cu ocazia asta am testat şi noua gamă de produse sărate Endurance + lansată de Isostar, un pachet complet de produse cu un gust nou, conceput să te ferească de necaz în cursele lungi.
Când simţi că te-a turtit căldura, că s-a scurs şi ultimul strop de transpiraţie din tine şi picioarele nu te mai ascultă, că oboseala îţi invadează fiecare celulă iar stomacul dă semne de revoltă, e clar că te-ai deshidratat şi ai pierdut multe săruri și electroliți.
Gama de produse sărate Endurance + de la Isostar te ajută să n-ajungi în faza asta și îţi susţine efortul cu elementele necesare, mizând însă pe un gust diferit.
Primul care m-a atras a fost piureul energizant de legume, din morcovi, cartofi dulci şi griş, plus maltodextrină. După o noapte nedormită şi 10 kilometri alergaţi cam târâş, la 35 de grade Celsius, am luat o gură, curios dar prudent. Bunicel! Încă o gură – hmmm, interesant! La a treia gură parcă înfulecam un piure pe cinste şi zău că, deşi scrie pe pachet Veggie Energy, i-ar fi stat tare bine însoţit de o chifteluţă caldă!
Cu o textură semifluidă şi 90% energie din carbohidraţi, piureul ăsta la porţie de 90 de grame e perfect într-o cursă de maraton sau un triatlon, cu o singură condiţie: să nu te zgârceşti şi să ai vreo două plicuri cu tine, fiindcă tenta uşor sărată te va face să storci şi ultimul strop, mai ales dacă n-ai mâncat suficient înainte de cursă.
Dacă ai sărit peste micul dejun sau dacă vrei să simţi că ai băgat destul combustibil în rezervor, ronţăie un cracker cu cremă de şuncă şi brânză, o gustare crocantă şi săţioasă. Eu l-am descoperit tot aşa, în trei etape – o înghiţitură mică, una medie şi apoi una hotărâtă – iar când intrasem în faza de înfulecare nu mai aveam ce ronţăi. Minisandvişul sărat a topit imediat neîncrederea fiindcă n-are nicio notă de sintetic şi este o alternativă foarte bună la clasicele batoane dulci.
(c) arhiva personala
Formatul nu prea te ajută să-l iei cu tine într-o cursă rapidă de alergare pe şosea pentru că ai nevoie de buzunare sau de un rucsac, dar pentru cursele de bicicletă sau alergare montană acest cracker e mană cerească – îţi astâmpără foamea şi-ţi reîncarcă muşchii din mers. Scuzaţi, din goană 🙂
În prima duminică din august în care am întrezărit primele nuanţe firave ale unui soare dulce ca de toamnă am pornit în alergare prin pădure. Am luat cu mine doar o băutură izotonică de roşii şi busuioc. Am turnat pudra roz din plic într-o sticlă de jumătate de litru, am turnat apă peste şi am agitat conţinutul, apoi am gustat curios. Frate, zici că bei bulion! Asta e bătura izotonică pe care mă voi baza de acum încolo la curse.
(c) arhiva personala
Cu 42 de grame de carbohidraţi la o porţie de 48 de grame, sodiu (480 miligrame la porţie), vitaminele C, E şi B1 care acoperă pierderile de electroliţi, este perfectă pentru cursele lungi, când simţi că tot ce e dulce te leşină în loc să te ridice.
Din când în când, mai ales în alergările de la 21 de kilometri în sus, iau cu mine una-două tablete energizante. Le ştiu de ceva timp şi mă bazez pe ele când simt că “bateria” dă semne de oboseală. “Caramelele” albe cu gust de lămâie, asemănător cu al unei oranjade, sunt nişte “bombiţe energetice” cu un conţinut mare de carbohidraţi (98%), magneziu, potasiu şi vitamine.
(c) arhiva personala
Tabletele sunt uşor de transportat, iar folia de aluminiu protejează perfect conţinutul de căldură şi umezeală, dar marginile ei ascuţite te pot sâcâi sau chiar răni dacă le ţii în buzunar, aşa că înainte de cursă îndoaie cu grijă muchiile tăioase, ca să nu-ţi zgârie pielea. Într-o zi de mare efort ia două tablete la tine.
Trăgând linie, obişnuit cu gelurile şi batoanele clasice, am decis să las dulcegăriile deoparte şi să pun sare în bucate de fiecare dată când îmi fac bocceluţa şi m-aştern la drum lung. Sarea este bună când tragi din greu.
(c) arhiva personala
Testez. Am alergat cu Felinele S-Karp
Mai întâi a fost Maratonul Internațional București. Prima mea alergare mai lungă cu Felinele, una de maraton, pe șosea.
Mi-am pus toate speranțele în Feline, numai că nu au putut sărăcuțele să alerge în locul meu. 🙂
Aveam ceva emotii in seara dinaintea cursei, reiese si din foto 😉
O cursă chinuitoare pentru mine, jumătate din ea în alternanța mers-alergare, cu dureri crunte în genunchiul stâng și șoldul drept. Am finalizat-o din încăpățânarea de a nu semna primul meu DNF (did not finish), deși nu este o decizie înțeleaptă și nu o recomand nimănui. Am avut noroc că nu au existat efecte secundare după cursă, câteva zile mai târziu parcă durerea din genunchi nici nu ar fi existat. Poate mi-am imaginat-o doar :D.
Măcar am fost zâmbitoare și la start și la finish.
cu o amica, Oana, la start MIB 2015
la finish, cu Felinele in mana.
Felinele de la S-Karp sunt pantofi de alergare dedicați mai ales alergării montane, dar eu am alergat comfortabil cu ei pe asfalt. Și antrenamentele pentru MIB le-am făcut tot cu ei, pe asfalt, și sincer parcă nici nu îi simt în picioare.
Sunt extrem de ușori!
Au doar aproximativ 260 de grame. Sunt potriviti pentru un picior lat, ca al meu, și sincer este prima pereche de pantofi in care monturile de la picioare (da, am așa ceva, din păcate) nu țipă după ajutor. Sunt incredibil de moi.
Comozi
Frecarea în interioul lor e minimă în timpul alergării, așa că am terminat cei 42 de kilometri măcar fără umflături colaterale. Au cusături destul de fine pe interior.
Au aderență și absorb șocurile
De aderența lor mi-am dat seama la o cursă de trail running – Semimaratonul Plopeni, unde am alergat tura scurtă, de 10 kilometri.
A fost o dimineață încântătoare de toamnă, pe 18 octombrie, când am alergat în pădurea din Plopeni. Plouase în zilele anterioare, așa că am găsit destul de mult noroi pe poteci. In primele 5 minute din cursă mi-a rămas pantoful drept în urmă, înfipt într-o mocirlă, așa că a trebuit să mă întorc după el.
Situația asta mi-a dat senzația că șireturile sunt cam subțiri și există posibilitatea să se cam dezlege, și trebuie să te oprești de câteva ori să le legi din nou. Ceea ce am și făcut, de mai multe ori în cursă.
Dar pe potecile fără nămol, pantofii s-au comportat foarte bine: talpa este Exmoor, și nu a existat alunecare sau senzație de nesiguranță la călcat. Sunt destul de stabili, cu o amortizare ok.
finish a la Plopeni
De când sunt la mine, am alergat doar împreună, mi-am lăsat pantofii Adidas și Mizuno să cam plângă în dulap. Mă duc cu ei mai ales pe pante, și fac traseul MoonTime Bike, din Tineretului, harta e aici.
Dacă vreți să veniți, o bună ocazie este la întâlnirile marca Tineretului Slopes Running, următoarea alergare de grup este marți, 3 noiembrie.
Recomandarea mea este ca înainte de a trece la vânătoarea celui mai bun pantof de alergare pentru tine, să îți faci un test de pronație, ca să eviți discomfortul și eventualele accidentări. (pronația e mișcarea pe care o face piciorul când calcă pe pământ în timpul alergării și modul în care greutatea este transferată de la călcâi la degetele de la picioare și distribuită către articulații.)
Voi ați alergat cu Feline? Cum vi se par?
