yoga

Anul experimentelor. Primul pe listă: mergi într-un retreat de yoga și detox!

După o vacanță de iarnă eșuată din punct de vedere deplasări, un revelion în București fără zăpadă și cu spectrul unui nou an de muncă, a trebuit să spun da! când am văzut câteva fotografii de la Akasha Wellness, un retreat în inima munților Piatra  Craiului, în satul Peștera.

Priveliști incredibile și o promisiune de relaxare a minții și a corpului, cu yoga, meditație, alimentație organică, masaj și spa. Nu știam că există așa ceva la noi în țară și de când m-am întors de acolo mă tot minunez.

Câteva provocări cu care m-am confruntat înainte de a ajunge la un retreat pentru câteva zile:

  • merit asta? (psihiatrul ia notițe, așezându-și mai bine ochelarii pe nas);
  • cum voi rezista mai multe zile nefăcând nimic decât admirând peisajul, făcând saună și masaj + yoga și meditație;
  • pot lua laptopul cu mine, ca să răspund la mailuri?!; și va fi ok să nu folosesc telefonul atâtea zile la rând?;
  • am trecut de 35 de ani și alunec în panta snobbish a lucrurilor?

Acestea fiind rezolvate (NOT), am plecat la drum. Când am început să mă apropii, urcând cu mașina pe un drum șerpuitor la peste 1.000 de metri altitudine, și când satul și-a deschis colinele din jur încărcate de zăpadă și priveliștea munților Piatra Craiului, am amuțit. Cum naiba nu am ajuns niciodată aici?

 

b

 

Fast forward câteva zile, final de retreat și șoferul mașinii care mă duce înapoi în lumea dezlănțuită, se uită la mine și spune: “Parcă vi s-a schimbat chipul între timp“.

Nu vă plictisesc foarte tare cu zen-ul meu dar iată câteva motive pentru care dacă vă gândiți să vă răsfățați vreodată, in a  wellness way, trebuie să ajungeți la Akasha.

1

Daniela și Irina, mama și fiică, au deschis recent retreat-ul, transformând o pensiune ca oricare alta într-un concept, de fapt, în stilul lor de viață; s-au întors din străinătate, unde au avut un business în turism, și, îndepărtându-se de gălăgia urbană, au adus aici, în satul ăsta ascuns între munți, tot ce contează pentru ele: starea de zen – de la modul în care este decorat spațiul, la cordialitatea și non formalismul lor, ca gazde, la faptul că te simți ca într-o casă, nu ca la hotel, programul fiecărei zile, cu workshop-uri susținute de traineri internaționali, stilul de viață, bazat pe echilibru nutrițional, comuniune cu natura și cu tine însuți;

spa

living 3

 

2

Mâncarea. Îmi pare rău că făcând vorbire despre redescoperire de sine sar destul de brusc la subiectul acesta mundan. Dar trebuie s-o fac. Nu am mâncat în viața mea o mâncare atât de bună și de creativă precum aici. Daniela și Irina sunt amândouă pasionate de bucătăria organică și vegetariană, așa că au testat anumite rețete, cu diverse ingrediente, până au ajuns la gustul pe care îl căutau.

Nu credeam că există o asemenea diversitate de feluri vegetariene și în fiecare zi rămâneam cu toții tablou în fața bufetului. Pentru mine, vegetarian de două luni (la a 3-a încercare), a fost revelator, mai ales că la plecare gazdele ne-au trimis pe email TOATE rețetele de la Akasha. Wow.

Nenumărate combinații de salate, de fructe, de semințe, de uleiuri, un curcubeu de culoare și gust.

Interesant de notat că meniul fiecărei zile este gândit împreună cu un medic nutritionist, care ia în calcul vitaminele, carbohidrații și proteinele și tot ce e nevoie pentru o masă sănătoasă și echilibrată. Câteva instantanee:

food

 

3

Nicio zi fără yoga. Simon și Alyson sunt traineri rezidenți la Akasha, cu foarte multă experiență în mai multe stiluri, au o energie aparte și fac niște contorsionări absolut imposibile.

Pentru mine, yoga înseamnă în primul rând un stretching conștient și foarte multă relaxare, atenția pe care ți-o acorzi ție, încercând să îți liniștești gândurile nărăvașe.

M-am întors cu o flexibilitate crescută a corpului și cu dorința de a merge mai des la clasele de yoga.

Așa cum o știți și voi, tindem ca în sport să așezăm stretching-ul pe ultimul loc (asta dacă are, săracul, vreun loc pe undeva), și așa ne trezim cu accidentări și probleme și ne întrebăm de unde vin;

4

Programul retreat-ului. Nu vreau să vă stric surpriza, așa că nu o să îl devoalez decât ca listă, fără să intru în detalii:

image1 (2)

 

5

Sauna cu vedere la munți, băile de plante și uleiuri aromate, masajul…

Ca să nu vorbesc prea mult, o să vă arăt. 🙂

 

za sauna :D

za sauna 😀

Cred că este singura saună din România care dă spre munți. Chiar nu m-am gândit până acum la asta: de ce trebuie să te holbezi în saune la pereți de lemn când poți avea un colț de natură în care să te afunzi cu privirea? Cred că e lipsa de imaginație a constructorilor de saune, sau așa ceva.

 

baia cu plante naturale si uleiuri aromate <3

baia cu plante naturale si uleiuri aromate <3

 

6

Priveliștea. Da, parcă te miști într-un tablou.

image2r

image5

 

7

Deconectarea de la tot ce înseamnă traiul nostru cotidian. Am supraviețuit și fără laptop (bine, recunosc, în prima zi bărbatu-meu îmi citea mailurile prin telefon, dar după aia mi-a trecut : )) ), și (aproape) fără telefon, mi-am acordat câteva zile doar mie și chiar dacă m-am simțit oarecum vinovată (psihiatrul notează în continuare), simt că e nevoie să fac asta mai des.

Am plecat aproape levitând de acolo :)) și vreme de câteva zile am fost toată un zâmbet și un zen. Totuși, mai mult de o imersiune în traficul bucureștean te face să îți revii :). Acum, că nu mai sunt acolo, trebuie să lucrez eu cu mine ca să mă echilibrez. Și acum am câteva indicii despre cum să fac asta 🙂

 

*Akasha este un centru wellness iar retreat-urile sunt de 4 si 6 zile, in regim all inclusive, in fiecare sapatamana, pe tot parcursul anului. Detalii: https://www.akasharetreat.com/retreats .

Carmen Albișteanu: E inspirațional să ne depașim limitele, dar ritmul in care o facem e bine să ne fie pe măsură

Maraton Piatra Craiului 2015

Maraton Piatra Craiului 2015, foto arhiva personala

Am început să fac sport în copilărie, când băteam mingea de baschet în arena școlii până nu mai vedeam coșul nici la becul chior care îl lumina. Apoi, în facultate, am început să alerg. M-am apucat de vreo 20 de ori și mă ținea câte o săptămână-două. Însă din 2013 chiar nu m-am mai oprit.

Îmi amintesc că la început aveam o zi de alergare și două de febră musculară. Era o provocare să urc scările până acasă după câțiva kilometri alergați.

Prima mea competiție a fost Semimaratonul de la București, din 2013. M-am pregătit mai mult psihic decât fizic. Nu alergasem niciodată mai mult de 11 km și nu știam dacă am să rezist 21, așa că am început să adun încredere în mine din toate cotloanele conștiinței doar ca să pot trece de finish. Înainte de cursă făceam câte 7-8 km zilnic, la 6 dimineața, ca să ajung la birou la timp. Apoi am alergat semimaratonul în cei mai ieftini adidași de la Decathlon și m-au durut mai tare bășicile apărute între degete decât genunchii, dar a fost și cea mai fun competiție, am râs pe tot traseul.

corcova trail race

Corcova Trail Race 2015, foto arhiva personala

Antrenamentele mele sunt foarte diverse. Încă nu am disciplina oamenilor care se țin de un sport și îl fac bine. Îmi place să încerc de toate. Am noroc că la alergare am parte de niște super antrenamente, bine organizate, cu trupa antrenorului Ștefan Oprina. În rest, urc pe munte, fac antrenamente funcționale, circuite, yoga, mai joc și baschet când mi se face dor, merg pe bicicletă pe unde am treabă, iar cu înotul și cu snowboardul sunt work in progress.

Sportul meu preferat este alergarea pentru că e singurul lucru fără de care mă urc pe pereți. E ceva în oxigenul inspirat în pas alergător care mă ajută să-mi echilibrez starea și energia. Nu cred că m-am întors vreodată prost dispusă de la vreo alergare.

Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursă este senzația de zbor printr-un peisaj măreț, simplu și verde, la prima mea alergare montană.

Maraton Ciucas 2015, foto arhiva personala

Maraton Ciucas 2015, foto arhiva personala

Competiția mea preferată este momentan EcoMarathon. A fost prima mea alergare montană și în cei 42 de km am trecut prin niște stări atât de diferite și de bine definite încât m-au ajutat să mă cunosc mai bine, să mă îndrăgostesc de cursele de trail și de natură, la fiecare pas. Starea de atunci a devenit pentru mine o ancoră de bună dispoziție, la care mă întorc de fiecare dată când vreau să-mi amintesc de ce iubesc alergarea.

Cea mai mândră sunt de faptul că alergarea și sportul în general mă ajută să fiu mai consecventă și pe alte planuri (cum ar fi scrisul pe blog și e-book-ul despre alergările anului 2016 la care am lucrat în iarnă). Ok, recunosc: sunt puțin mândră și de finishul de la Maratonul Piatra Craiului, probabil cea mai grea cursă de până acum.

Prietenii mei spun uneori că nu și-ar fi imaginat acum câțiva ani, când alergam 2km și mă plângeam că-mi dau duhul, că am să alerg maratoane de plăcere, nesilită de nimeni.

Am aflat despre mine că, dacă îmi păstrez focusul, pot să fac infinit mai mult decât credeam.

maratonul dhl

cu prieteni la Maratonul DHL

Sportul mă face să mă simt că mă doare într-o parte, că am nițică febră și câteva vânătăi noi pe săptămână, că sunt mereu pe goană, dar liberă și recunoscătoare că le pot obține pe toate cu zâmbetul pe buze.

Uneori, mi se întâmplă să nu respect planul. De antrenamente, de alimentație, de odihnă. Mi-a luat ceva timp, dar după ce mi-am dat seama că e ok să fac lucrurile în ritmul meu a devenit chiar mai ușor să mă recentrez și să revin cu mai mult drag și chef la plan.

Obiectivul meu în 2016 este să pot alerga toate cursele pe care mi le-am propus fără accidentări și să-mi îmbunătățesc timpii la câteva dintre cele pe care le voi alerga pentru a doua oară – EcoMarathon, CiucașX3, MPC sunt doar câteva dintre ele. De asemenea, dacă până acum mă înscriam la traseele lungi ale competițiilor, anul ăsta mi-am propus să alerg și distanțe mai scurte.

Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că moderația e de neprețuit. E frumos și inspirațional să ne depășim limitele, dar ritmul în care o facem e bine să ne fie croit pe măsură, altfel riscăm să ajungem ca după o relație devenită obsesie – seduși, epuizați și abandonați.

Carmen povestește despre aventurile ei sportive pe blogul ei, o puteți citi pe CarmenAlbisteanu.ro.

Scroll to top