Home Life & Style #yogalove: Respirația poate regla întreaga noastră existență
#yogalove: Respirația poate regla întreaga noastră existență

#yogalove: Respirația poate regla întreaga noastră existență

0
Distribuie pe:
Veronica Alexe, Fitness Scandinavia


Veronica Alexe este fondator al școlii Fitness Scandinavia, una dintre primele companii de educație în domeniul fitnessului din România, în acest moment lider de piață.

Am descoperit-o pe Veronica în preajma cursului de antrenor personal și instructor fitness pe care l-am urmat la ei (povestea aici: https://adrenallina.ro/sunt-oficial-instructor-de-fitness-antrenor-personal-și-ce-daca).

În general, dacă o întâlnești pe Veronica te molipsești cumva de energia ei bună: zâmbește larg cu oricine vorbește și emană căldură.

Apoi am văzut pe Facebook câteva dintre asanele pe care le practică și am vrut să nu mă întreb doar singură: cum reușește să se contorsioneze așa?!!, așa că am întrebat-o pe ea :)).

Am aflat o poveste mult mai profundă decât complexitatea unei torsiuni: despre cum yoga îți poate schimba viața și cum poate fi răspunsul într-o perioadă tulbure.

(p.s. În weekendul 12-13 mai Fitness Scandinavia organizează Convenția Internațională de Fitness (ediția 8), pentru oricine vrea să afle și să practice cele mai noi concepte sportive de fitness ale lumii.)

 

Roxana Lupu, Adrenallina.ro: Bună, Veronica, povestește-ne în ce context a apărut yoga în viața ta. Când te-ai gândit să începi să o practici și de ce?

Veronica Alexe:

Primul meu contact cu Yoga a fost acum 8 ani, când am încercat câteva clase de Yoga, dar la acel moment mi s-a părut că nu este pentru mine, că am nevoie de mai multă dinamică, explozie, energie, muzică.

Trăiam cu impresia că trebuie să mă simt extenuată după o sesiune de antrenament, oricare ar fi acela, și în general mă vedeam ca o persoana mult prea energică și activă ca să fac ceva atât de static. Pur și simplu nu era momentul pentru mine să înțeleg cu adevărat ce este Yoga și cum mă poate ajuta, mai aveam câteva lecții de învățat…

 

De-abia după câțiva ani am înțeles că lucrurile stau cu totul altfel și că în viață avem nevoie și de yin și de yang, oricât de yin sau yang credem noi că suntem în preponderență. În general am ajuns la concluzia că echilibrul este cheia în orice.

Consider că am început să practic yoga acum aproximativ patru ani, de îndată ce am rămas însărcinată cu Matthew, cel de-al doilea băiețel al meu. Am început cu meditații ghidate, cu sesiuni live de yoga, cu asane ușoare corespunzătoare stării mele de atunci.

Eram într-o perioadă foarte stresantă, cu multă presiune și simțeam că nu știu cum să gestionez munca, relațiile de familie, emoțiile și nevoile mele sufletești. Cred cu tărie că lucrurile se întâmplă atunci când trebuie să se întâmple.

 

Pentru mine Yoga și sarcina aceasta au fost salvarea mea într-o lupta asiduă cu mine însămi, cu ambițiile mele, ego-ul meu , presiunea pe care mi-o puneam singură ca toate lucrurile să iasă perfect, totul să decurgă așa cum vroiam eu. În general eram un control-freak, fără să realizez că asta mă distrugea.

 

Prin Yoga am învățat să fiu mai prezentă, să mă ascult și să mă cunosc mai bine, să tac și să respir înainte să răspund provocărilor și să dau drumul nevoii de a controla. Azi mă simt mult mai liberă, mai fericită, mai liniștită și împăcată.

Așa, cu un start încet și lin, Yoga și-a făcut loc în viața mea și acum face parte din fiecare zi pe care o trăiesc, sub o formă sau alta.

 

 

Care a fost relația ta cu sportul înainte de yoga? Și nu ne referim la postura ta de antreprenor Fitness Scandinavia 🙂.

Relația mea cu sportul a început de când m-am născut :).

Tatăl meu a fost campion multiplu la lupte greco-romane, iar ulterior antrenor și arbitru în cadrul aceluiași sport. Mama mea a lucrat toată viața în Ministerul Sportului, la Federația de fotbal, astfel încât atât eu cât și sora mea ne-am petrecut copilăria printre sportivi de performanță, medalii și competiții sportive, încercând la rândul nostru multipe discipline precum atletism, gimnastică, înot, chiar și popice :).

Din păcate (sau NU), nu s-a lipit nimic de noi ca performanță, însă ne-am continuat viețile de adolescente practicând tot timpul o formă de mișcare sau alta.

Prima dată când am intrat în contact cu fitnessul a fost la 15 ani, când am mers la o sală de body –building. Pusesem câteva kg pe mine din cauza unei boli și nu mă simțeam confortabil. A fost atât de fun: eu și prietena mea de 15 ani ne antrenam cot la cot (vorba vine) cu campioni în body-building de pe atunci.

Cumva, chiar dacă era atipic acelor vremuri (anii `90), mi se părea foarte natural să te poți duce la o sală de fitness, chiar dacă în România acelor timpuri nu exista încă nimic.

Probabil la acea vreme intuiția mea era foarte ascuțită. De atunci am avut întotdeauna un abonament la o sala de fitness, la care mergeam de minim 3 ori pe săptămâna, am avut antrenor personal acum 15 ani, am mers la toate tipurile de clase de antrenament de grup și am încercat tot ce am putut în materie de fitness. De asemenea am participat la multe dintre cursurile școlii noastre, Fitness Scandinavia, cum ar fi: fitness, bosu, SFT, Functional Training, cycling, yoga și altele.

 

Cum s-au schimbat lucrurile pentru tine când ai început să practici asanele și să faci asta la modul avansat?

În Yoga asanele sunt foarte importante pentru a reuși să ne controlăm și înțelegem corpul mai bine, dar asta împreună cu toate celelalte componenete ale practicii Yoga, precum respirația, bandhas (blocajele energetice), drishti (focusul privirii), relaxarea, meditația.

Fără a lucra cu toate aceste elemente, plus altele, asanele sunt doar niște exerciții fizice, care nu vor avea aceleași rezultate benefice asupra corpului, minții, emoțiilor și evoluției spirituale.

Pentru mine lucrurile s-au întâmplat treptat, fără vreo ambiție de a ajunge să stau într-o anumită postură. Sincer, la început mă bucuram dacă o puteam face pe cea mai simplă dintre ele.

 

Întra-adevăr, în timp, corpul meu s-a îndrăgostit iremediabil de yoga și s-a adaptat rapid unor posturi care din exterior par avansate sau complicate. Dar acesta este unul dintre aspectele pentru care iubesc această practică: ajungi să faci asana atunci când trebuie, când corpul, mintea și emoțiile sunt pregătite, iar atunci pur și simplu se întâmplă.

 

 

Acum mă bucur și mă relaxez mai mult în posturi, fără să am vreo tensiune sau vreun stres că trebuie să fiu la un anumit nivel. Nu văd asta ca pe ceva avansat, ci doar ca pe un progres care ni se poate întâmplă tuturor, atâta vreme cât practicăm cu consecvență, cu plăcere și cu bucurie pentru fiecare moment prezent, asumându-ne fără judecați etapa în care ne aflăm acum!

Cât de greu este să îți înveți corpul să se contorsioneze în pozițiile complicate? Cât timp ți-a luat și cât de greu a fost?

Consider că fiecare dintre noi poate face lucruri de neimaginat cu corpul lui. Este nevoie doar de practică și de dorința de a o face. Nu cred că este greu, dar orice progres necesită investiție, atât în timp cât și în alte aspecte. De asemenea nu cred că a sta într-o anumită postură ar trebui să fie obiectivul în Yoga, acesta este doar un rezultat care vine odată cu practica.

Eu personal am ales să privesc lucrurile cu ușurință, fără să mi se pară ceva greu, deoarece le-am luat treptat. Sunt și genetic destul de flexibilă și mobilă, poate mai mult decât media. Asta nu înseamnă că sunt ferită de accidentări, ci dimpotrivă, am avut parte de propriile mele experiențe mai mult sau mai puțin plăcute. Dar învățăm din toate.

În general prefer să nu clasific posturile în ușoare sau grele, deoarece fiecare dintre noi poate sta într-o anumită postură, fie ea sub forma ei finală fie o regresie a acelei posturi, care să ne aducă aceleași beneficii.

La ce asane lucrezi acum? Există una care îți da bătăi de cap? 

În afară de practica mea constantă, care implică automat anumite asane, acum lucrez pentru Hand Stand (statul în mâini sau Adho Mukha Vrksasana).

Nu le consider bătăi de cap, însă îmi acord suficient timp de acum încolo până voi reuși să fac postura în formă finală. Mă bucur însă de practica pentru această postura zilnic, deoarece este foarte fun, playfull și mă simt de multe ori ca un copil mic, entuziasmată, nemaivorbind că mă trezesc dând din palme și îmbrățișându-mă singură când îmi iese ce mi-am propus.

 

Ce îți dă yoga? (fizic, psihic)

Yoga mă face să mă simt fericită ca un copil, linștită, echilibrată, împăcată. Mă face să mă accept și când sunt tristă, când am o zi proastă, când greșesc. Mă face să mă cunosc mai bine, atât în plan fizic, cât și emoțional, mental și spiritual. Cred cu tărie în puterea universului, în ceva mai mare decât noi, și în același timp parte din noi.

Fizic, Yoga mă ajută evident la nivel de flexibilitate, mobilitate, deschidere, articulații, și culmea, forță. Mi-am schimbat cumva constitutia corpului, mănânc mai sănătos, nu mai am fluctuații de greutate sau de stări.

 

 

Care e cea mai interesantă descoperire a ta cu privire la asta?

Cea mai interesantă descoperire a mea legată de ce îmi dă yoga este că îmi pot controla emoțiile prin respirație; că respirația pe care cu toții o considerăm ceva natural, fără să ne focusam tot timpul atenția asupra ei, este ceea ce poate regla întreaga noastră existență;

De asemenea, de-a lungul experiențelor cu diverse practici și clase de yoga am descoperit că Gongul și  Kundalini Yoga sunt pentru mine ca un lifting facial (minus 5 ani într-o ora :)).

 

Ai devenit instructor profesionist și ai mers în lume să înveți de la cei mai buni. Perspectivele sunt probabil diferite asupra yoga sau poate nu? Ce ai descoperit?

Toată viața învățăm și o facem atât de la profesioniști, cât și de la oricine în orice circumstanțe. Am descoperit că anumiți oameni care nu practică yoga în termenii clasici cunoscuți de noi pot fi mult mai Yogi decât practicanți avansați.

Nu pot spune că perspectivele sunt diferite, suntem cu toții asemănători – avem aceleași dorințe, probleme, dileme și încercări.

Făcând parte din această lume, care într-adevăr se focusează pe conștientizare, pe spiritualitate, pe prezență, te ajută să ai o altă persepctivă asupra vieții și a lumii în care trăim.

 

 

Care ar fi diferența între nivelul de practică de la noi și cel internațional, cum ți se pare?

În România suntem încă la început de drum în nivelul de practică Yoga (pentru majoritatea), dar cu fiecare an sunt mai mulți practicanți, cu mai multă experiență și înțelegere, mai serioși și mai dedicați.

Într-adevăr, cred că studiourile de Yoga se confruntă cu lipsa de consecvență a clienților, însă, ca orice domeniu, la un moment dat se vor așeza și aceste aspecte și vom deveni cu toții mai conștienți de importanța unei practici consecvente și dedicate.

 

Cât de des practici? Ce faci în zilele în care nu ai timp sau chef pentru asta?

Practic zilnic sub o formă sau alta. Dacă nu practic asane, fac exerciții de respirație, meditație.

Chiar și o simplă conștientizare de un minut-două legat de ce se întâmplă în interiorul nostru este Yoga. O simplă întindere care să ne ofere alinare sau plăcere este Yoga :).

Timp îmi fac dacă îmi doresc, așa cum spuneam fie și 10 minute pe zi, în momente de criză. Cheful vine făcând, așa că atunci când nu am chef, încep să practic :).

 

 

Ce planuri ai pe acest subiect?

Planurile mele sunt să îmi continui practica cu iubire și detașare, să o fac regulat, să mă bucur de ea.

Pe un plan mai concret să îmi continui educația, să particip la cursuri și workshop-uri, să merg la clase cu diferiți profesori care mă inspiră și îmi sunt dragi, atât în România cât și în afară țării. Îmi doresc să învăț tot timpul și la rândul meu să pot împărtăși altora ce am învățat eu.

În curând probabil va veni vremea unui blog și poate a unei aplicații online de practică Yoga :). Long term, o carte pentru femeile de carieră din România :).

Îmi voi continua clasele și probabil voi crește numărul lor, deoarece mă încarcă nespus acest lucru și simt că oamenii care participă pleacă cu câte ceva de fiecare dată.

 

Ce alt sport practici?

În continuare merg la sala, mă antrenez inclusiv cu greutăți, particip la clase de grup cu diverse activități, fac snowboard, înot și mi-am propus anul acesta să încep primele lecții de surf :).

Ador mișcarea și sportul în general și așa cum am afirmat și mai sus, cred că trebuie să existe echilbru în toată existența noastră, astfel încât încerc să fac lucruri care să mă încarce pozitiv și energetic!

 

Apropierea ta de sport, din punct de vedere profesional, ca antreprenor Fitness Scandinavia, a fost intensă și continuă în ultimii ani. Cum îți explici apropierea ta de yoga și nu de oricare alt sport?

Foarte simplu :). Am simțit că Yoga este acum ce am nevoie să fac, mă regăsesc în filosofia Yoga, îmi place ca formă de mișcare și în general nu știu dacă eu m-am apropiat de Yoga sau a fost invers :).

 

*Fotografii arhiva personală

 

Distribuie pe:
Roxana Lupu Fondator & editor Adrenallina.ro, Roxana a inceput sa faca sport la 29 de ani, cand a descoperit bicicleta. A invatat sa inoate la 30 de ani si a inceput sa participe la curse de triatlon, finalizand o cursa tip Ironman – 3.8 km inot, 180 km bicicleta, 42 km alergare. Este una dintre primele 10 femei din Romania care a finalizat acest tip de cursa. Ulterior, a devenit campioana nationala la triatlon, amatori, categorie de varsta, atat in circuitul de sosea (2014) cat si in cel offroad (2016) si continua sa caute curse prin care sa isi depaseasca limitele.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *