Măcin Mountain Fun 2016 – ciclism şi alergare în Munţii Măcinului
foto credit Macin Mountain Fun
Asociaţia Bike Works îi invită pe toţi pasionaţii de ciclism şi de alergare montană, copii şi adulţi deopotrivă, la „Măcin Mountain Fun 2016”, cel mai mare eveniment sportiv al anului din Munţii Măcinului, care va avea loc pe 11 iunie 2016, în apropierea localităţii Greci, din judeţul Tulcea.
În cadrul „Măcin Mountain Fun 2016” se va desfăşura deja tradiţionalul concurs de ciclism montan „Măcin XC” (ediţia a patra), un concurs de alergare montană denumit Măcin Cross (ediţia a doua), precum şi două curse pentru copii, una de MTB şi alta de alergare.
MTB Măcin XC 2016 va avea din punct de vedere al dificultăţii două trasee. Unul va fi pentru Amatori, care nu va fi foarte solicitant fizic şi va avea o tehnicitate usoara-medie, iar cel pentru Elite va prezenta urcari solicitante, dar si coborari spectaculoase şi periculoase.
Cursa copiilor, KIDS RACE, va presupune parcurgerea de către copii a unui traseu scurt in zona de start. Pe de altă parte, Măcin Cross este concursul destinat pasionaţilor de alergare montană care se vor putea bucura de un traseu conceput special pentru ei, care nu este foarte solicitant fizic, având o tehnicitate uşoară spre medie.
Pentru cursele destinate copiilor înscrierile sunt gratuite. Site-ul oficial al concursului „Măcin Mountain Fun 2016” este http://mxc.bikeworks.ro/.
„Măcin Mountain Fun 2016” este organizat de Asociaţia Bike Works, Primăria Greci şi Asociaţia Mecanturist. Parteneri sunt Parcul Naţional Munţii Măcinului, Top Media – producţie publicitară; cronometraj.ro; Brăila Mall; Trupa Inclusiv; Casa de Cultură „Grigore Kiazim” Măcin”. Sponsori ai evenimentului sunt: Curtea Regală, Terra Hercinica, Scott, Redis Nutriţie, Daily Open House, Giplast Blakans, Maus Bike, Vinuri de Măcin, Sprint Sports, Ursus, Explore, Auchan, Sprint, Focus, Continental, BBB, Muc-Off, Kenda şi Shimano.
Parteneri media: Freerider.ro, Rock Fm, ciclism.ro, Zile şi Nopţi, SportsPlanner.ro, Adrenalina, 4 Run.
Decathlon împlineşte 40 de ani
Retailer-ul de echipamente sportiv Decathlon aniversează luna aceasta 40 de ani de la înfiinţare.
Povestea a început cu 7 prieteni – Benoît, Didier, Hervé, Nicolas, Stanislas , Michel şi Stéphane- care împărtăşeau aceeaşi pasiune pentru sport şi care s-au decis să deschidă un hipermarket dedicat în totalitate sportului. Astfel, în 1976, s-a deschis primul magazin Decathlon unde consumatorii au descoperit o gamă extinsă de echipamente sportive la preţuri accesibile, toate aflându-se sub acelaşi acoperiş.
Numele hipermarketului a fost ales după numeroase încercări precum Pentathlon, Triathlon, Marathon, Sportland and Sportmarché însă a fost aleasă denumirea „Decathlon” pentru că reunea 10 sporturi, astăzi ajungând la peste 70.
Conceptul sub care Decathlon îşi desfăşoară, de 40 de ani, activitatea, este bazat pe buna cunoaştere a fiecărui produs, testarea acestuia de către vânzători, interacţiunea acestora cu toţi clienţii care vin în magazin şi atenţia pe care o acordă fiecărei solicitări din partea cumpărătorilor.
Anual este organizată la nivel mondial o competiţie în care intră produse inovative, iar printre principalele criterii de selecţie se numără designul, preţul accesibil, fiabilitatea şi originalitatea. Innovation Awards by Decathlon atrage, anual, sute de designeri şi ingineri din întreaga lume care îşi înscriu proiectele în competiţie, la evenimentul de premiere fiind prezente peste 60.000 de persoane.
Câştigătoarele acestei comptetiţii sunt articole surprinzătoare şi extrem de practice precum cortul care se montează în 2 secunde, masca de snorkeling în care se respiră la fel ca pe uscat, ochelarii de înot cu un singur cadru dar cu trei perechi de lentile diferite, trotineta pentru copii cu sistem de direcţie brevetat şi multe altele.
Decathlon în România
Povestea Decathlon în România a început în 2009, cu deschiderea primului magazin la Iuliu Maniu, în Bucureşti, iar în urmatorii ani s-au inaugurat încă 3 magazine în Bucureşti şi alte 13 în principalele oraşe din ţară, numărul total ridicându-se în prezent la 17. Însă expansiunea Decathlon nu se termină aici, urmând a fi deschise magazine şi în oraşele mai mici.
Încă de la început, Decathlon a dezvoltat în România şi producţia de biciclete prin fabrica de la Reşiţa.
Politica preţurilor în scădere
De-a lungul anilor, Decathlon şi-a obişnuit clienţii cu o politică permanentă de scădere a preţurilor pe care o va păstra şi în viitor. Tocmai de aceea a fost creat conceptul de “Prim Preţ Tehnic”. Este vorba de o serie de produse şi echipamente sportive de calitate, disponibile la cel mai mic preţ toată durata anului.
Pe scurt, cei 40 de ani de Decathlon înseamnă acum peste 63.000 de colaboratori pasionaţi de sport, 530 de ingineri de produs, 130 de designeri, 3000 de prototipuri, peste 2300 de produse testate în fiecare an şi multă pasiune în a face sportul accesibil tuturor, iar aceasta este direcţia pe care conducerea retailerului francez o va păstra şi în următorii ani.
Bike&Like, un concept inedit de ciclism
credit foto No stress
Salut, azi povestim despre un concept interesant de mișcare, o combinație de competiție de ciclism și descoperire a unor locuri minunate din România, pe bicicletă. Este vorba despre Bike & Like, un eveniment din seria de evenimente sportive No Stress, care are loc în perioada 25-26 iunie. Organizatorii promit o experiență cu tur al bisericilor fortificate, gustări locale și peisaje superbe.
Am vorbit mai multe despre asta cu Mihai Preda, organizator al seriei de evenimente sportive No Stress.
Adrenallina.ro: Care sunt particularităţile, cu ce se diferenţiază Bike & Like de alte evenimente sportive adresate amatorilor?
Mihai Preda: În primul rând se diferenţiază prin faptul că îmbină competiţia ciclistă cu descoperirile turistice. Deci nu e doar un concurs, ci un week-end complet, cu traseu ciclist, program turistic, gustări locale, concerte de orgă…
Ce înseamnă Bike & Like?
În fiecare an înseamnă altceva. Adică în fiecare an ne propunem să descoperim un alt colţ al României. Anul acesta mergem în Ţară Bârsei, lângă Braşov, într-o zonă pe care probabil au tranzitat-o toţi concurenţii noştri, dar în care puţini s-au oprit.
Bike-ul de anul acesta înseamnă două etape offroad, una în fiecare din cele două zile de concurs, fiecare de câte aproximativ 22 km. Acestea sunt etape cronometrate, cu un traseu de dificultate scăzută spre medie dar care străbate zone minunate. Apoi, tot bike înseamnă şi traseele de legătură între cetăţile fortificate, pe şosea, în pluton şi în regim de plimbare…
credit foto No stress
Înţeleg că anul acesta sunt modificări la traseul offroad? Şi… la premii? Care sunt noutăţile?
Noi ne dorim că toţi concurenţii să străbată în întregime traseul, dar de anul acesta există şi posibilitatea de a renunţă la ultima etapă a fiecărei zile – cea de offroad şi de a reveni tot pe şosea.
De asemenea, noutatea o reprezintă şi dificultatea şi lungimea traseului offroad. Dacă anul trecut au fost mai multe etape scurte în zi, anul acesta va fi o singură etapă offroad pe zi, dar mult mai challenging, astfel încât cicliştii să “simtă” cu adevărat că sunt în concurs.
Premiile sunt spectaculoase, peste 10.000 Ron, împărţite pe categorii masculin/feminin şi categorii de vârstă.
Ce alte surprize îi aşteaptă la start pe participanţi?
Surprizele le vor regăsi la fiecare cetate fortificată. Vor avea ocazia ca în fiecare din cetăţile vizitate- Codlea, Ghimbav, Halchiu, Cristian, Vulcan – să descopere că, după zidurile fortificate, se găsesc poveşti, oameni, sunete de orgă, plăcinte şi gustări tradiţionale. Ne dorim că participanţii să fie surprinşi de cât de frumoasă e România.
De unde a pornit ideea Bike & Like?
A pornit de la o discuţie cu reprezentaţii iniţiativei “Descoperă Sufletul Transilvaniei” despre promovarea acestui patrimoniu UNESCO reprezentat de Bisericile Fortificate din Transilvania, într-un mod mai puţin convenţional. Apoi a apărut ideea de traseu ciclist, apoi de concurs ciclist. Şi credeţi-ne, imaginea a sute de oameni cu căşti de bicicletă şi SPD-uri, într-o biserică fortificată, ascultând un concert de orgă, este neconvenţională şi cu siguranţă ceva care rămâne de povestit şi altora. Va aşteptăm deci în 25-26 iunie în Ţară Bârsei, înscrierile se mai pot face până pe 20 iunie pe www.nostressevents.ro.
credit foto No stress
Au fost peste 1.800 de alergători la Maratonul Internațional Brașov
fotocredit Maratonul Brasov
Duminică, 29 mai 2016, oraşul de sub Tâmpa a găzduit peste 1800 de sportivi amatori, profesioniști și copii atât din țară, cât și din străinătate, la cea de-a doua ediţie a Maratonului Internaţional Braşov, susținut de Telekom Romania. În aplauzele sutelor de susținători și spectatori, basarbeanul Ghenadie Ţîmbalist a câştigat cursa de maraton (42 km), la categoria masculin, iar Maria Magdalena Luca a urcat pe prima treaptă a podiumului, la feminin. La proba de semimaraton, primii care au trecut linia de finish au fost: Nicolae Soare (la masculin) şi Nicoleta Ciortan (la feminin).
Pentru prima dată în România, alergătorii împătimiţi de cursele lungi au avut parte de un traseu format dintr-o singură tură. Iubitorii sportului au avut ocazia să alerge pe lângă cele mai importante obiective turistice din Braşov şi au ieşit în afara oraşului, oferindu-le acestora o perspectivă deosebită cu peisajul montan. Au participat și alergători din Franţa, Germania, Grecia, Israel, Italia, Moldova, Polonia, Rusia, Scoţia, Suedia și chiar din Canada şi Statele Unite ale Americii.
Evenimentul a fost organizat de Asociaţia „Șapte Scări” Braşov, în parteneriat cu Primăria Municipiului Braşov, Consiliul Judeţean Braşov, Agenţia Metropolitană Braşov, Federaţia Română de Atletism (parteneri instituţionali).
Partenerii evenimentului: Telekom Romania (partener principal), Urban Invest, Ciuc Natur Radler, Herbalife, Kronospan, S-Karp, Coresi, Paradisul Acvatic (parteneri) şi Dolce Sport, Radio 21, Mytex.ro, Transilvania Expres, Running Mag (parteneri media).
Rezultatele complete, pe pagina oficială a evenimentului – http://maratonulbrasov.ro/rezultate2016/.
Participanții au alergat pentru o cauză nobilă
Prin intermediul Fundației Telekom Romania, toate taxele strânse la proba de 5 km și 15% din valoarea taxei la probele competitive (maraton, ștafetă, semimaraton și proba de 10 km), vor fi donate în beneficiul copiilor cu autism din cadrul Asociaţiei „Copiii de Cristal”.
Mountainbike și Trail Run, în Parcul Național Cheile Nerei
credit foto Cheile Nerei Mountainbike
Asociatia Sportiva „Cheile Nerei” organizează la Sasca Română în perioada 11-12 iunie editia a 3-a a evenimentului Cheile Nerei Mountainbike & Trail Run Race. Este vorba despre un concurs de biciclete si alergare montana. Organizarea competiției e bazată exclusiv pe voluntariat și are un caracter caritabil.
Evenimentul se află la cea de-a treia ediție și se adreseaza tuturor bicicliștilor si alergatorilor amatori din țară și din străinătate. Înscrierile se fac online pe http://www.sascabike.ro sau la fața locului. Categoriile de concurs sunt: 14-17 ani, 18-29 ani, 30-39 ani și peste 40 ani, masculin și feminin. Vor fi acordate premii pentru primele 3 locuri câștigătoare de la fiecare categorie in valoare totala de peste 10.000 RON. Elementul de noutate a acestei editii este introducerea unui concurs de alergare montana (trail run), concurs organizat cu sprijinul Asociatiei Alergotura Timisoara.
Intreg profitul generat va fi donat sub formă de aparatură medicală către Spitalul Louis Țurcanu, cel mai important spital pentu copii din vestul țării. Se dorește ca în urma concursului să strângem aproximativ 20.000 lei pentru achiziționarea și donarea către spital a unui echipament performant pentru monitorizarea functiilor vitale extrem de necesar în acest moment. Aceasta achizitie face parte din proiectul Ei Merita Ajutor, desfasurat de Clubul Kiwanis Timisoara, proiect prin care s-a donat aparatura medicala de peste 25.000 EUR pana in prezent.
Intreg evenimentul promovează Parcului Național Cheile Nerei – Beușnița și, în speță, turismul în această zonă cu adevărat deosebită, cu potențial extrem de mare.
Sponsorul principal al evenimentului este Continental Anvelope.
Kiwanis Timișoara este o filială a Kiwanis International, o organizație a cărei misiune este de a sprijini copiii – “serving the children of the word” (să servim copiii lumii) – care sunt viitorul omenirii. În Europa, Kiwanis strânge şi distribuie aproape 10 milioane de euro şi peste un milion de ore de voluntariat în folosul copiilor. Kiwanis Timișoara a înființat în anul 2012 Proiectul de Modernizare a secției de Terapie Intensivă și UPU din cadrul spitalului Louis Țurcanu, iar echipamentele donate până în prezent sunt în valoare de 25.000 EUR.
Corcova Trail Race, alergare & bike în podgoriile din județul Mehedinți!
credit foto Corcova Trail Race
Pe 27 august, Corcova Trail Race powered by Intersport, competiție ajunsă la ediția a patra, va da drumul la distracție. Cursele de alergare și de MTB, cu traseul prin vița-de-vie din podgoria Roy&Dâmboviceanu, vor fi acompaniate, la lăsarea serii peste dealuri, de petrecere, muzică, voie bună, foc de tabără și, bineînțeles, mult vin.
Traseul de alergare mai lung, Jirov, are 15 kilometri și 400 de metri diferență pozitivă de nivel.
Proba mai scurtă, care se desfășoară pe dealul Corcova, are doar 6 kilometri și +200m. La MTB, se pedalează 21 de kilometri lungime și 600 de metri diferență pozitivă de nivel, pe un traseu care este de fapt o combinare a celor două de alergare.
Copiii au și ei cursa lor, de 500 de metri, o buclă în interiorul cramei, înscrierile urmând a se face la fața locului începând din 26 august, ora 16.00, startul fiind programat sâmbătă de la ora 16.00. Un bonus, ca și anul trecut, este concursul de orientare de duminică, 28 august, de la ora 10.00, o cursă cu caracter demonstrativ care se va desfășura în interiorul cramei Corcova Roy&Dâmboviceanu. Prezentarea traseelor, în detaliu, pe site-ul oficial: corcova.trailrace.ro.
Accesoriul haios este obligatoriu!
La Corcova Trail Race, în afară de numărul de concurs, un alt accesoriu este obligatoriu, unul care să exprime originalitatea și inventivitatea purtătorului: un costum haios! Poți fi clovn, poți fi soldat în armata împăratului roman Traian, poți fi o fată cu părul violet chiar dacă ești băiat, sau poți doar purta o perucă ciudată, ochelari ”suspecți”, o mască colorată sau incoloră. Orice! La Corcova se îmbină sportivitatea cu buna dispoziție și fair-play-ul cu umorul! La MTB, accesoriile de carnaval sunt facultative, dar foarte recomandate.
credit foto Corcova Trail Race
Înscrieri online până pe 19 august
Corcova Trail Race este o combinație ”naturală” între alergare sau ciclism și distracție care nu este ocolită nici de atleții profesioniști. Anul trecut, Vitalie Gheorghiță a câștigat cursa (1.18.34), fiind urmat în clasament de Claudiu Surlea, Alex Staicu, Marius Bușcă și Daniel Lupulescu. La fete, pe primul loc a venit Liliana Danci (1.36.15), pe podium urcând și Adela Bălțoi și Elena Moagă. Premiile, în acest an, vor consta în vouchere Intersport în valoare totală de 13.000 de lei. Înscrierile online, pe corcova.trailrace.ro, unde deja sunt 180 de persoane, vor avea loc până pe 19 august 2016, valoarea taxei crescând cu 10 lei la fiecare 100 de participanți, până se atinge limita de 500.
Extreme Movie Night, cu Andrei Roșu, Vlad Tănase și Andrei Gligor
foto credit Padurea Copiilor
Andrei Roșu, Vlad Tanase și Andrei Gligor, românii care au reprezentat România la unele dintre cele mai epice curse de anduranță de pe Pământ, au ales să prezinte imagini în premieră din epopeele lor sportive la un eveniment dedicat… donatorilor. Așa că băieții le-au dat întâlnire la la EXTREME Movie Night! :D, la Clinica Eliade, de altfel unul dintre sponsorii importanți ai deplasării lor (la 6633, Cercul Polar).
Cine sunt însă donatorii și de ce sunt ei importanți? Mai întâi, e de spus că Andrei Vlad și Andrei au avut în cursele lor o cauză mai mare decât a lor și aceea este Pădurea Copiilor.
DE CE?
Pădurea Copiilor este un program de împădurire, plantare și îngrijire de păduri iar anul acesta a demarat o campanie de informare și provocare la acțiune privind schimbările climatice. Care era urgența? Păi, România se confruntă cu cel mai instabil an din punct de vedere al condițiilor meteo, cu treceri de temperatură de la frig la cald de până la 20-25 de grade Celsius în intervalul aceleași zile iar sudul țării este amenințat de deșertificare.
Așa că participarea la 2 curse de ultrarunning, cu temperaturi extreme, a fost ocazia perfecta de a vorbi despre aceste anomalii climatice care ne amenință și de a atrage atenția asupra lor, invitându-i pe ceilalți, pe noi toți, să se alăture.
Platforma Galatom a fost spațiul unde băieții au strans donațiile aferente campaniei Aleg Să Împăduresc, bănuți care vor merge către plantări de copaci. Pentru că pădurea este “medicamentul“ deșertificării și biletul nostru și al generațiilor viitoare către o viață trăită pe o planetă vie și sănătoasă.
Este, de fapt, un call cu action către noi toți, pentru că dacă Andrei Roşu, Vlad Tănase şi Andrei Gligor au ca hobby alergarea şi prin aceasta au ales să contribuie la lupta împotriva schimbărilor climatice, oricare dintre noi, prin oricare alt hobby, le poate urma exemplul şi poate deveni ambasador al pădurii.
CURSELE
Știți deja despre cursele băieților, nu? Participarea lor a generat un val de implicare și susținere pe Facebook, generând zilnic sute de mesaje de susținere și distribuiri ale ultimelor actualizări legate de curse.
Așadar, Andrei Roșu și Vlad Tănase au înfruntat cea mai grea competitie în condiții de frig extrem de pe Terra, La Cercul Polar, este vorba despre 6633 Ultra, iar Andrei Gligor s-a luptat cu soarele și nisipul, la temperaturi de peste 50 de grade Celsius, în desert, la Marathon des Sables.
O să vă las cu câteva extrase din Jurnalele lor de cursă. Sunt fragmente care m-au mișcat pe mine, dar dacă nu ați apucat să citiți relatările de la nebuniile astea, mai e timp :). Poate că e acolo ceva ce vă va folosi la un moment dat, chiar dacă nu aveți legătură cu sportul la puterea ultra :).
Povestea ultramaratonului de la Cercul Polar. Varianta lui Andrei Rosu:
“Viata este (si) despre a duce lucrurile la bun sfarsit. Despre a face acele lucruri de care avem chef mai putin, in acele momente in care am vrea sa facem cu totul altceva. Despre a amana, macar pentru cateva zile sau saptamani, recompensele. Despre a da 200%, mai ales atunci cand simtim ca si 10% este prea mult. Despre a ne astepta la ce este mai bun, dar a ne pregati pentru ce este mai rau. Despre a alerga in intuneric avand convingerea ca undeva, acolo, urmeaza o licarire sau rasaritul. Despre a ne construi, zilnic, o versiune mai buna. Despre a ne baza pe oamenii de langa noi, de a le asculta povestea si de a vedea dincolo de ambalaj. Despre a avea vise cu termen-limita. Despre a lupta pentru lucrurile in care credem. Despre a inlatura orice bariera din creierul nostru.”
Vlad Tănase: 6633. Prima parte
“Dar totuși, concret, ce face din 6633 să fie o cursă atât de grea și inaccesibilă? OK, frig, vânt, distanță etc. Dar parcă totuși cam 80 km/zi nu sunt ceva de speriat. Chiar mă întrebam asta cu Andrei înainte de concurs pentru că nici noi nu puteam înțelege de unde rata asta atât de scăzută de finisheri. Martin ne-a lămurit spunându-ne: <<Băieți, această cursă, spre deosebire de multe altele, este 80% psihică, 10% fizică și 10% logistică. Cursa asta vă va termina psihic, vă va demola. Acum câțiva ani, l-am găsit pe PJ (ocupantul locului secund din acest an) plângând de frig pe marginea drumului spunând că nu vrea să moară, că vrea acasă. A abandonat. Anul trecut am avut la start 6 ofițeri din armata britanică, 5 au eșuat, a reușit doar unul, o femeie. Și acești ofițeri, la fel ca marea majoritate a celor care eșuează aici, nu reușesc pentru că pur și simplu clachează psihic. Aici nu veniți să vă arătați mușchii, băieți. O să înțelegeți în câteva zile despre ce vorbesc. O să îmi dați dreptate.>> I-am dat.”
Andrei Gligor: Highway to hell or stairway to heaven?
“Ma aflam la 6km de CP2 si am ramas cu foarte putina apa (cred ca mai erau doua guri pe fundul unui bidon). Aveam frisoane de vreo 10 minute, cel mai probabil de la insolatie iar gatul mi se uscase de la deshidratare. Am simtit brusc cum nu mai am nici un strop de energie, pulsul sarise de 180 (imi simteam inima in gat) si mi s-au inmuiat picioarele. M-am asezat pe o piatra cu capul in maini si am avut oribila senzatie ca nu mai am absolut nici un control asupra corpului meu, ca nu ma mai intereseaza nimic si ca voi sta acolo pana va veni cineva sa ma culeaga de pe jos. Nu mai eram in stare sa gandesc limpede iar faptul ca pentru cateva minute nu am fost in stare sa ma ridic de pe piatra aceea m-a speriat groaznic. Mi s-au derulat in minte o multime de imagini in acele momente insa cele care m-au trezit din acea stare au fost cele ale sotiei si fetitei mele de 4 luni, Sara. Nu imi aduc aminte cum m-am ridicat de acolo si m-am tarat efectiv 6km pana la CP2. Acea senzatie de abandon, de a ma lasa prada sortii si de a nu mai fi in stare sa imi controlez corpul m-a speriat teribil si este ceva ce sincer nu as vrea sa mai experimentez vreodata. Am terminat etapa a treia cu peripetii si ma intrebam la modul cel mai sincer, se poate mai rau de atat?”
Jurnal de cursă Cozia MTB: sus, la munte suuus
credit foto Cozia MTB
Când a sunat ceasul la 5, m-am gândit că aș putea să îl inchid pur și simplu și să-mi acord șansa unui weekend cu somn, lectură și păpică. Dar antamasem un lanț întreg de resurse externe: cineva își luase din timpul lui și se întâlnise cu mine ca să-mi dea bicicleta cu care să concurez, Purcaru vorbise cu un prieten de-a lui care ne aștepta să ne ia cu mașina de undeva de prin Militari și să ne ducă la Călimănești, Purcaru însuși mă aștepta la el la Piața Sudului, la ora 6 fix, ca să plecăm cu mașina lui spre cealaltă mașină… Complicat.
Mă culcasem la 2 și în cele 3 ore de somn am dormit iepurește, cu gândul că nu voi reuși să mă trezesc. Ce să mai, eram fresh. Numai bună de demarat spre un concurs la distanță, cu 1.000 de metri diferență de nivel îngrămădită în puțini kilometri: 32. Cozia MTB.
Știam deja de la Maratonul Olteniei că pare ceva total lejer din afară distanța asta, dar pe traseu te ia naiba la diferența asta de nivel dacă nu ai antrenament, pentru că urci de ți s-apleacă. Mă rog, eu am mai urcat pe bicicletă… Uite, acum 2 luni am făcut o tură de 80 de km… Și…. acum 3 am fost la oră de spinning!! Și… am mai mers și cu bicla prin oraș de cîteva ori! Mergem la concurs!
Am decis că trebuie să-mi șochez organismul ca să reintru brusc în formă! :D, iar Cozia MTB e ocazia perfectă. Citisem un raport de recunoaștere a traseului pe Freerider și scria acolo că nu prea sunt abordări tehnice. Purcaru nu prea era de acord – el a fost la toate edițiile competiției și știa traseul.
Fast forward la start, cu Purcaru și Alex, prietenul lui. Mă uit în jos în timp ce toată lumea se grupează deja spre plecare și realizez că roata spate e mult prea moale. Cer o pompă în jur, un băiat drăguț se oferă să-mi umfle roata și cum vorbeam noi așa începe să iasă aer din roată și în câteva secunde mă uit la cauciucul flasc. Teroare! Purcaru e la toaletă, îl sun disperată și-i zic că avem o problemă. Alex pleacă în goană la mașină – parcată la mama naibii, ca să aducă o nouă camera. Nu, eu nu am toate aceste ustensile la mine niciodată. Nu știu de ce, cred că îmi plac momentele astea de adrenalina :))). Începem să facem pana, în câteva minute oamenii pleacă la concurs, noi rămânem uitându-ne cum se îndepărtează cu poliția. E ok, ni s-a mai întâmplat și altă dată! 😀 Dacă nu erau ei nu mai luam startul la concurs. Au terminat pana și pornim și noi.
Îi ajungem oricum din urmă, gonind ca la nebuni printre mașinile din Călimănești. Ușoară încălzire pentru ce avea să urmeze. O urcare interminabilă de…. 7 kilometri!!! Cam așa arată profilul cursei.
Ce să zic, picam ca muștele de pe bicicletă, așa că am făcut push bike și pe porțiunea asta destul de mult. Zic și pe asta pentru că au urmat și altele! 🙂
Eram deja cu suflul în gât dar când am realizat că sunt din nou, după atâta timp, pe cărări de munte; că miros copacii, că-mi intră greieri în ochi :))– bine, exagerez, dar tot mi s-a urcat un greiere gigantic pe față! :), că ajung în sate departe de asfalt și că văd în curte animăluțe și fâneață în poduri și simt mângâierea vântului, toate astea m-au făcut brusc și iremediabil fericită.
În această stare de beautitudine m-am uitat în jos la picioarele mele și am observat că sunt încleiată în nămol, în mijlocul unui șanț, că trag după mine bicicleta plină de noroi și că în jurul meu alți oameni fac același lucru. Unii se încăpățânează să urce pe ea, dar nu s-au inventat roțile care să facă față la urcarea asta năclăită. Mai apare câte un dâmb care promite o vale sau măcar un plat, dar sunt rare și, mai ales, scurte. Sunt condamnată să urc până la epuizare.
credit foto Cozia MTB
Nici nu-mi ia mult să ajung la acest punct, având în vedere forma în care mă aflu. Dar apar apoi niște coborâri interesante și-mi mut atenția. Îi dau cu toată puterea la vale și sar peste pietre și mă gândesc ce fain e că pot fi aici. Cât de dor îmi fusese de libertatea asta.
Au venit și altele, foarte abrupte și cu nămol, pe care toată lumea a fost nevoită să descalece. Apoi au fost coborârile pe poteci umbroase, printre copaci, apoi au fost cele tehnice, pe pietre de râu sau pe forestier… Îmi amintesc ca prin vis și ceva coborâre cu asfalt, dar nu bag mâna în foc, am totuși o vârstă. Am vorbit despre ele mai mult ca să nu-mi amintesc de interminabilele urcări, unde, din păcate, am făcut mult push bike. În una din ele, ajunge un tip lângă mine și-mi spune, epuizat și el ca mine: Uite, ne așteaptă la check point să ne facă poze. Crezi că ar trebui să urcăm pe bicicletă? Zic: Nu mă urc pe ea nici să-mi dea de mâncare. Ne bătea soarele în cap și ne miscam cu încetinitorul, eram la kilometrul 20 și ne apropiam de punctul de alimentare. Apoi tipul zice: oricum, se vede că faci asta des, ești în formă. Mă uit la el și mă gândesc: M-ai văzut cum merg pe lângă ea, sau după ce te-ai luat? Lui îi zic: mm, nu chiar…
Și paradoxul va continua și la finish, unde am ajuns aproape a doua zi :))), dar unde am auzit la microfon că sunt pe locul 2. Purcaru m-a întâmpinat și m-a întrebat dacă am pățit ceva pe traseu, că el voia să anunțe autoritățile, deoarece până am venit eu el a mâncat și a dormit, sau ceva de genul.
Împrejurimile sunt absolut minunate acolo, în județul Vâlcea, dacă s-ar putea să trăiesc într-o căsuță de lemn într-un copac și pe geam să văd în vale Călimăneștiul și vârful Cozia, ar fi grozav. Marcajele foarte bune pe traseu, echipă de intervenție cu ATV-uri, puncte de alimentare cu absolut tot ce trebuie (glucoza m-a ținut în viață!!), premii faine, un super trofeu lucrat de un meșter popular și o echipă de organizatori inimoasă, asta a fost experiența Cozia MTB. Nu înțelegeam ce tot preaslăveau colegii mei de Club concursul ăsta. Că ce frumos, că mergem la toate edițiile, că traseul și oamenii sunt super și pun suflet în treaba asta, de aceea iese mișto de fiecare dată. Ok, în cele din urmă, la ediția a V-a, m-am convins și eu. 🙂
Purcaru, incadrat de mine si Ana. Toata lumea premiata si fericita
Jocurile Naționale Special Olympics România 2016 iau startul la Arad
foto credit Special Olympics
Fundația Special Olympics din România, în parteneriat cu Primăria Municipiului Arad și Consiliul Județean Arad organizează, în perioada 27 – 29 mai, cel mai mare eveniment sportiv anual din România pentru persoanele cu dizabilități intelectuale – Jocurile Naționale Special Olympics România.
La eveniment și-au anunțat prezența 300 de sportivi cu dizabilități intelectuale de la asociații, organizații și școli speciale din toată țara, un total de 62 de delegații din România și din Ungaria. Sportivii vor concura la atletism, badminton, bocce și înot.
Ceremonia de Deschidere a Jocurilor Naționale Special Olympics România va avea loc la Sala Polivalentă din Arad, sâmbătă, 28 mai, de la ora 19:00.
Alergarea cu Flacăra Speranței (echivalentul Torței Olimpice), Jurământul Special Olympics, defilarea delegațiilor sportive, arborarea Steagului Special Olympics și spectacolul bucuriei de a participa și al dorinței de a câștiga sunt doar câteva dintre momentele Jocurilor Naționale Special Olympics.
Flacăra Speranței va fi aprinsă de către reprezentanți ai autorităților județene și locale, urmând a fi purtată începând cu ora 18:00 și de reprezentanți ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență Arad, Inspectoratul de Jandarmi Județean Arad, Unitatea Militară Arad, sportivi de performanță din județ și sportivi Special Olympics. Traseul flăcării pornește din fața Primăriei Arad, continuă pe Bulevardul Revoluției – Podgoria -Calea Iuliu Maniu – Sala Polivalentă.
Pe lângă competițiile sportive care se desfășoară pe parcursul celor trei zile de concurs, zilele de 27 și 28 mai vor fi dedicate și evaluărilor medicale gratuite pentru sportivii Special Olympics, oferite de către medici specialiști voluntari și studenți ai Facultății de Medicină de la Universitatea „Vasile Goldiș” din Arad. În cele două zile vor avea loc evaluări medicale la 6 discipline ale proiectului „Sportivi Sănătoși”: Special Smiles, Opening Eyes, Healthy Hearing, FitFeet, Health Promotion și FUNfitness. Cu sprijinul partenerilor, sportivii vor primi o varietate de servicii medicale de calitate, în urma cărora vor beneficia de recomandări medicale în vederea îmbunătățirii funcțiilor restante.
Evenimentul are ca parteneri Primăria Municipiului Arad, Consiliul Județean Arad, Asociația Integra din Arad, Universitatea de Vest „Vasile Goldiș”, Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad, Universitatea Națională pentru Educație Fizică și Sport București, Colegiul Național „ Preparandia – Dimitrie Țichindeal”, Inspectoratul Școlar Județean Arad, Asociația „Cetatea Voluntarilor” Arad, Centrul Municipal de Cultură Arad, Centrul Cultural Județean Arad, Directia Județeană de Sport și Tineret Arad, Directia Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, CSM Arad, Colegiul Național „Vasile Gloldiș”, Liceul Teologic Penticostal Arad, Liceul Tehnologic de Industrie Alimentară, Colegiul „Csiky Gergely”, Liceul Teoretic „Adam Müller Guttenbrunn” Arad și Club Sportiv Special Olympics România.
Jocurile Naționale Special Olympics România sunt organizate cu sprijinul Hervis Sports and Fashion România – Partener Tehnic Special Olympics Romania, Lions, Safilo, Essilor, Golisano, Astra Vagoane Arad, Real, Aqua Carpatica, Herbalife, Tarom , Fan Courier – Curierul Oficial Special Olympics România, Colgate, Optimed, Otomed, Sonorom, Miraflex, Alpin57 Lux si SC Prodlacta SRL.
Parteneri media: Agerpres, TVR Timișoara, Radio Romania Timișoara, Cohn and Jansen JWT, Adrenallina Media și George Bufan Photography.
Special Olympics România
Fundaţia Special Olympics din România a fost înfiinţată în noiembrie 2003, ca parte integrantă a mişcării sportive internaţionale Special Olympics. FSOR contribuie la integrarea socială a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, oferindu-le şansa de a-şi descoperi şi dezvolta potenţialul şi calităţile sportive prin intermediul programelor de pregătire şi al evenimentelor competiționale, organizate pe tot parcursul anului. Astfel, sportivii au șansa de a deveni membri activi ai familiei şi ai comunităţii din care fac parte.
Mai multe informații sunt disponibile pe www.specialolympics.ro și www.facebook.com/SpecialOlympicsRomania
#Primul meu semi. Andreea: Mă simt ca la 21!
Andreea, la antrenamente
Metroul era plin ochi duminică dimineața la ora 7. Și dacă într-o zi obișnuită, nimeni nu își scoate nasul din telefon, din cărți sau din papucii altora, acum se încingeau discuții despre următoarele alergări, despre cum să facă echipă de ștafetă. Și ca la oaste se tot adunau și creștea veselia. Oamenii își purtau numărul de concurs cu mândrie, ca pe-o decorație.
Aveam emoții. Emoțiile bobocilor într-ale semimaratoanelor, „o să reușim”, „ușor, ritm constant”, „lasă telefoanele la garderobă”, „nu ne oprim, bem apă din mers” și tot așa. Până când ne-am aliniat la start și am pornit. Când am intrat pe poarta de start, kenienii făcuseră deja un kilometru, când am ajuns la Piața Alba Iulia, ei se întoarceau, când eu mai aveam 10 kilometri din cursă, ei își primeau medaliile.
Primii 10 kilometri au fost lectură particulară: am citit toate mesajele de pe tricourile colegilor de semimaraton. Muuulte, kilometri de mesaje motivaționale. Aș putea spune că primii kilometri au fost lejeri. Mi-am primit și de pe margine remarca: „poți să-ți dai drumul la alergare, kenienii au ajuns!” M-am maimuțărit la camere, totul era în regulă, parcă nici tibia dreaptă nu mai era supărată ca la ultimele antrenamente. Până când… Până când am priceput că traseul pe care îl știam eu era altfel, mai cuprindea și bucla de pe Calea Victoriei, și în mintea mea kilometrii s-au dilatat amețitor. În alte condiții, lăutarii care scârțâiau viorile de pe margine m-ar fi distrat, or acum nu știam cum să-i fac să tacă, pe toți!
Pe la kilometrul 18, m-a ajuns un tip care nu se mai oprea din remarci vesele și Dumnezeu l-a ferit! Dacă aveam ceva la îndemână, o coajă de portocală, o coajă de banală, jur că mi-aș fi folosit ultima felie de energie ca să-l anihilez. 😀
Nu durerea e cel mai mare dușman în cursă, nici faptul că vezi pe margine persoane care primesc îngrijiri de la paramedici, ci epuizarea. Ultimii trei kilometri au avut lungimea unui maraton întreg. M-am târât la propriu, dar mi-am jurat că nu mă opresc. Și când m-am văzut față în față cu Finish-ul, îmi venea să chiui! Doar că nu mai puteam. Așa că am accelerat. Atât de tare îmi doream să se termine…
2 ore și 9 minute. Atât a durat cursa. Și a fost frumoasă. Nu m-au durut picioarele după, nu am făcut febră musculară, nu am luat aspirine, nici geluri de hidratare, batoane și alte energizante. Am mers a doua zi la muncă, am primit felicitări de la colegi și m-am bucurat de momentul meu de glorie ca un superstar. Aproape că m-am simțit ca la Oscaruri. Și în sinea mea am început să mulțumesc mamei mele care m-a lăsat să mă urc în toți copacii din grădină, profesorilor mei de sport care nu ne lăsau să facem matematică pe motiv că la matematică dăm cel mai greu examen, ci ne alergau de ne mergeau fulgii, antrenorilor de la sală. Și mai ales, Roxanei Lupu care s-a ținut de capul meu să mă alătur echipei de curajoși pe care îi pregătea pentru semimaraton, cu toate că nu eram convinsă că vreau să fac asta.
Și vreau să îmi mulțumesc mie. Fiindcă „the best cause in the world is yourself”. Așa scria pe un tricou și pentru asta am alergat!
My Sloop! ♥
De când am început să alerg, o regula de aur pe care am învățat-o este: carbohidrați înainte de efort pentru energie, proteină după efort, pentru refacerea mușchilor. Și partea cu carbohidrații mă umple de fericire. Cui nu-i plac pastele?
Toată lumea mă întreabă dacă rup frigiderul după un antrenament. E o preconcepție asta. Pe mine cel puțin, după antrenamente, mi se face atât de poftă de salate, încât aș putea să pasc gardurile vii până ajung acasa. Corpul uman e o mașinărie minunată.
Se reglează singurică, dacă nu o alterăm cu bombardamentul ăsta pe care îl primim de la marketingul la alimentele tare nesănătoase. Ideea că noi cei de la oraș plătim un preț nedrept: acela de a avea foarte puține opțiuni sănătoase și la îndemână. Când sunt la muncă, mereu pe fugă, sunt tentată să parchez și eu la primul fast-food.
Dar mi-am creat obișnuința proviziilor, mereu am la mine un biscuițel, un măr, câteva fructe uscate. Iar faptul că în antrenamente mă pot hidrata cu fructe și legume, sub formă de smuti, este o fericire pentru mine! L-am descoperit pe Sloop când am intrat în programul #spre primul semi și nu l-am mai lăsat de atunci, e mereu cu mine când merg la sală sau când alerg!
În cele aproape 3 luni de antrenamente am găsit și eu formula câștigătoare My Sloop ♥! Este cel cu cocos și ananas!
Știți cu ce se ocupă ananasul, atunci când facem sport? Păi, este excelent în recuperarea sportivă, repară și menține sănătoase oasele și cartilagiile, are fibre, care ajută la scăderea nivelului de colesterol și conține vitaminele B6, parte din procesul de formare a celulelor roșii din sânge. Iar cocosul vine să ajute în procesul de recovery după efort. Este sursă de calciu, magneziu și potasiu!
la finish, cu gasca #spreprimulsemi
