Jocurile Naționale Special Olympics 2017 – cum a fost
În perioada 2-5 iunie, în județul Maramureș, la Baia Mare, s-au desfășurat Jocurile Naționale Special Olympics 2017, cel mai mare eveniment sportiv din țară dedicat persoanelor cu dizabilități intelectuale, iar Adrenallina.ro a fost partener media.
Ceremonia de deschidere (c) Special Olympics
Competiția a fost organizată de Fundația Special Olympics România, în parteneriat cu Fundația Hope and Homes for Children România și Consiliul Județean Maramureș, cu sprijinul Primăriei Municipiului Baia-Mare.
Jocurile Naționale Special Olympics s-au încheiat, luni, 5 iunie, după competițiile finale de înot. În total, 310 sportivi din 29 de județe au primit 600 de medalii după ce au participat la competiții de atletism, bocce, înot și baschet.
Jocurile Naționale Special Olympics au însemnat, în cifre: 50 de delegații din toată țara participante, 155 de însoțitori și antrenori, 21 de medici și 115 de voluntari la evaluările de sănătate, 12 psihologi, 15 kinetoterapeuți, 60 de arbitri pentru toate cele patru sporturi, 65 de voluntari de la licee și asociații de tineret din Baia Mare, 30 de voluntari și angajați ai Hope and Homes for Children România și 35 de angajați ai Fundației Motivation România și Special Olympics România.
Competițiile s-au desfășurat la Sala Sporturilor „Lascăr Pană”, Stadionul „Viorel Mateianu” și în Bazinul de înot „Gheorghe Demeca” din Baia Mare. În zilele de concurs s-au organizat 110 de festivității de premiere. Din 310 sportivi, 310 au fost înscriși la atletism, 130 și la bocce, 110 și baschet și 55 și în competițiile de înot.
Zilele de 2 și 3 iunie au fost dedicate evaluărilor medicale gratuite pentru sportivii cu dizabilități intelectuale, oferite de medici specialiști voluntari cu sprijinul voluntarilor de la Liceul Sanitar din Baia Mare, Liceul Sanitar „Carol Davila”, Liceul Sanitar „Henri Coandă”, Liceul Sanitar „Vasile Goldiș”, Interact Baia Mare, Rotaract Baia Mare, Team for Youth, YMCA Baia Mare, Asociația Autism Baia Mare, Colegiul Național Economic „Nicolae Titulescu” Baia Mare, Colegiul National „Gheorghe Sincai”, Liceul de Arte Baia Mare, Colegiul Național „Vasile Lucaciu”. În cele două zile s-au desfășurat evaluări medicale la șapte discipline ale proiectului „Sportivi Sănătoși”: ORL (Healthy Hearing), stomatologie (Special Smiles), oftalmologie (Opening Eyes), sănătatea picioarelor (Fit Feet), mobilitate și flexibilitate (FUN Fitness), nutriție și sănătate generală (Health Promotion) și sănătatea minții (Strong Minds).
proba de atletism (c) Special Olympics
În 3 iunie, Sala Sporturilor din Baia Mare a găzduit Ceremonia de Deschidere a Jocurilor Naționale Special Olympics 2017. Evenimentul a precedat competițiile sportive. La festivitate au participat peste 650 de persoane: copii și tineri sportivi Special Olympics, antrenori, membri ai familiilor și voluntari din Baia Mare. Debutul competiției a fost marcat printr-un spectacol oferit cu sprijinul școlilor și artiștilor locali. Înainte de ceremonie, reprezentanți ai forțelor de ordine locale, Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș, Inspectoratului de Jandarmi Județean „Pintea Viteazul” și ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Gheorghe Pop de Băseşti” al judeţului Maramureş au străbătut orașul, de la Palatul Administrativ către Sala Sporturilor „Lascăr Pană” în Cursa Flăcării Speranței, care marchează debutul competițiilor sportive Special Olympics.
Flacăra Speranței a fost, de asemenea, purtată de sportivi de performanță din Baia Mare, care au alergat alături de sportivii înscriși în concurs: Mihai Mădăian, campion mondial la taekwondo, Paul Rusu, multiplu campion la rugby de la CSM Știința Baia Mare și Robert Țuțea, voleibalist la CSM Știința Explorări Baia Mare.
Jocurile Naționale Special Olympics România au fost organizate cu sprijinul: Hervis Sports and Fashion România – Partener Tehnic, Update Advertising, Himalaya, Aqua Carpatica, 7 card, Herbalife, FAN Courier, Alpin57 Lux, RoStar, Golisano, Lions, Essilor, Safilo, Nivea, Miraflex, Colgate, Optimed, Otomed, Audiolux, Fundația Motivation România, Motivation SRL, Adrenallina Media, Baia Mare City App, Serviciul Public de Asistență Socială Baia Mare și S.C. Vital S.A. Baia Mare. Parteneri ai Jocurilor Naționale sunt Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport din București și Club Sportiv Special Olympics România.
Cele mai tari triatloniste din toate timpurile (I)
Au intrat în istoria sportului prin ceea ce au realizat. Au depășit fiecare bariere ce nu păreau posibile și au setat noi limite de timp. Au pariat pe forța mentală, dincolo de cea fizică, pentru că la asemenea nivel de performanță pregătirea fizică chiar trece pe locul secund.
Paula Newby-Fraser
Paula Newby-Fraser (c) Runner’s World
Este Regina de la Kona. Născută în 1962, a câștigat opt titluri mondiale Ironman şi alte 24 de victorii Ironman. Ea a fost, de asemenea, prima femeie care a doborât recordul de nouă ore în Kona și a menţinut acest record timp de 17 ani, până când Chrissie Wellington l-a doborât din nou în 2009. Ea a avut, de asemenea, şi cea mai bună sosire înregistrată vreodată pentru o femeie la Kona, terminând pe locul 11 în 1988.
Este faimoasă pentru prăbuşirea ei în apropiere de linia de sosire în Hawaii, în 1995, de la deshidratare, iar în cele din urmă a terminat a patra după o pauză de 20 minute. Însă hotărârea cu care s-a întors în anul următor să câștige al optulea şi ultimul ei campionat este semnul unui adevărat campion.
Născută în 1962 în Zimbabwe, ea a crescut în Africa de Sud și a fost un înotător bine cotat la nivel national, încă din copilărie. În 1984, intrigată de triatlonul organizat la nivel local, şi-a cumpărat prima ei de bicicletă și a câștigat, opt săptămâni mai târziu, evenimentul femeilor. Astfel, dragostea și fascinația ei pentru sport au început.
Jack Sexty, Staff Writer la 220, spune: „Paula este, probabil, cea mai consistentă triatletă din toate timpurile, de opt ori câștigătoare la Kona, terminând cu timpuri încă foarte bune în ziua de azi. Ca și în cazul lui Scott, având în vedere tehnologia limitată la care a avut acces, stimulentele financiare mai mici, şi o arie competiţională mai redusă, realizările ei le eclipsează totuşi pe cele ale lui Chrissie Wellington, după părerea mea, şi, în plus, a adunat victorii pe distanţe mai scurte în timpul carierei sale.
Traseul ei în triatlon a întâmpinat şi obstacole, mai târziu renunţând la cetățenia ei din Africa de Sud și luând asupra sa un mare risc, urmând sportul profesional. În opinia mea, ea rămâne una dintre cele mai mari atlete din toate timpurile, indiferent de epocă”.
Cele mai mari victorii ale Paulei Newby-Fraser:
24 victorii Ironman în toată cariera
1996 Campion Mondial Ironman
1994 Campion Mondial Ironman
1993 Campion Mondial Ironman
1992 Campion Mondial Ironman
1991 Campion Mondial Ironman
1989 Campion Mondial Ironman
1988 Campion Mondial Ironman
1986 Campion Mondial Ironman
Mirinda Carfrae
Mirinda Carfrae – Triathlete com
De două ori Campionă Mondială Ironman și deţinătoarea anterioară a recordului cursei din Hawaii, Mirinda Carfrae este un sportiv de “fier”. Ea a terminat pe podium la Kona, la fiecare dintre cele cinci curse ale ei, și este, fără îndoială, una dintre cei mai puternice alergătoare de pe această listă, apropiindu-se de 2:50h.
Atleta originară din Australia, cunoscută şi sub numele de Rinny, s-a născut în 1981 și a început să se antreneze pentru triatlon la 19 ani, făcând parte din echipa de juniori de elită în 2001. Ea a reprezentat Australia la Campionatele Mondiale ITU din 2001 până în 2005, câștigând medalii de argint în 2002 și 2003, înainte de a-şi îndrepta atenţia către cursele pe distanţe lungi.
Încă de la început, semnele au arătat că aceasta ar fi distanţa potrivită pentru ea, însă talentul ei a fost confirmat atunci când a câştigat titlul mondial la Campionatul Mondial Ironman 70.3 (2007). De atunci, ea a câştigat locul al doilea la Kona în 2009 și Cmpionatele Mondiale în 2010, 2013 și 2014. În 2013, ea a înregistrat al treilea cel mai rapid maraton global (2:50:38) și un nou record pe traseu care a marcat recordul femeilor la Kona în 8:52:14. Acest record a rezistat până în 2016, când Daniela Ryf a câștigat în 8:46h, devansând recordul lui Carfrae cu peste 5 minute.
Jack Sexty, Staff Writer la 220, spune: „Carfrae este una dintre puţinele atlete care, la începutul carierei, au trecut peste cursele pe distanţe scurte şi au concurat la distanțe mai lungi, realizând astfel o mișcare îndrăzneață care a fost răsplătită pe mai departe. Recordul său total de 8:52:14 și maratonul de 2:50:38, stabilit la Campionatul Mondial Ironman în 2013, îi oferă lui Rinny, tripla câştigătoare de la Kona, un binemeritat loc în acest top.”
Cele mai mari victorii ale Mirindei Carfrae:
2014 Campion Mondial Ironman
2013 Campion Mondial Ironman şi record al cursei (cu record la maraton).
2011 Ironman World Championships, 2 nd
2010 Campion Mondial Ironman
2007 Campion Mondial Ironman 70.3
Gwen Jorgensen
Gwen Jorgensen – GwenJorgensen com
Născută în 1986, în Statele Unite ale Americii, atleta Gwen Jorgensen a concurat în primul ei triatlon în 2010 și, de atunci, a atins punctul culminant al sportului. Timp de doi ani a dominat cursa ITU, câştigând fiecare cursă la care a participat începând din 2014 până la WTS Gold Coast în 2016, unde a luat locul doi după britanica Helen Jenkins. În 2015, ea a înregistrat cel mai rapid run split în toate cele șapte curse.
Ea este prima femeie care a câștigat de două ori ITU World Triathlon Grand Final (2014 și 2015) și se alătură trio-ul ilustru compus din Michellie Jones, Emma Snowsill și Emma Moffatt, devenind a patra femeie care a câștigat consecutiv titlurile Campionatului Mondial ITU. A câştigat aproape de trei ori la rând, dar, în cele din urmă, a trebuit să se mulțumească cu locul al doilea urmând-o pe Flora Duffy în 2016, anul în care a câștigat aurul olimpic de la Rio.
Gwen a avut cele mai multe victorii (18) şi cele mai multe urcări pe podium (21) din 33 de participări la World Triathlon Series.
Helen Webster, editor 220, afirmă: „Lista de rezultate ale lui Gwen ar fi impresionantă pentru un atlet cu un deceniu de alergare în spate, însă consistența ei din ultimii doi ani o recomandă pentru a fi nominalizată în top 10. Oricum, cu doar o cursă a ei ar fi putut câştiga un loc în top!”
Cele mai mari victorii ale lui Gwen Jorgensen:
2016 Campion Olimpic
2015 , 2nd World Championships
2015 Campion Mondial
2014 Campion Mondial
2012 Membru al echipei olimpice a SUA
2014 Triatlonistul anului – USA Triathlon
Prima americancă care a câştigat cursa World Triathlon Series
Câştigătoare de 18 ori a ITU World Triathlon Series
Chrissie Wellington
Chrissie Wellington – shape com
De patru ori Campioană Mondială Ironman, Chrissie Wellington a fost primul atlet britanic care a deţinut titlul Campionatului Mondial Ironman. Născută în 1977, şi-a început cariera în triatlon ca age grouper, iar formarea şi participarea ei la competiţii au avut loc în mediu internaţional. În 2006, a câștigat campionatul pe distanță olimpică la grupa sa de vârstă.
În anul următor, în august 2007, a trecut la profesionişti și a câștigat Kona la prima ei încercare, cu o marjă de 5 minute. Acesta a fost începutul unui șir de 13 victorii, câştigând fiecare cursă “iron” în care a intrat.
În 2011, a doborât recordul mondial pe distanţă lungă la femei, la Challenge Roth, cu un timp de 8:18:13.
Liz Barrett, Deputy Editor la 220, spune: „O favorită a publicaţiei 220 timp de mulți ani, cum puteam să nu votăm pentru Miss Wellington din Chrissieshire în top 5? Singurul motiv pentru care ea nu a fost mai sus a fost pentru că a trebuit să luăm în considerare amploarea realizărilor obţinute de doamnele formidabile dinaintea ei.”
Cele mai mari victorii ale lui Chrissie Wellington:
2011 Deţinător al recordului Ironman (Africa de Sud 2011)
2011 Campion Mondial Ironman
2011 Câştigător Challenge Roth
2010 Câştigător Challenge Roth
2009 Campion Mondial Ironman
2009 Câştigător Challenge Roth
2008 Campion Mondial Ironman
2007 Campion Mondial Ironman
Exclusiv. Sasha Oshkin, master trainer internațional în fitness: “Fitnessul cu dans este mai profund!”
Presenter international, coregraf de street dance, dansator, actor, model stilist, creator al propriului stil “Aero New Style”, câștigator al premiului “Cel mai bun Presenter Rus al anului 2015” și membru al unei tupe de break-dance, “FreezOut”, Sasha Oshkin vine la București, la la Convenția Internaţională de Fitness organizată de Fitness Scandinavia în perioada 22-23 aprilie, și va împărtăși din experiența lui în fitness.
Adrenallina.ro este partener media al Convenției.
Printre clasele prezentate de Sasha se numără: Aero New Style, Step New Style sau House Dance for All.
Am vorbit cu Sasha Oshkin despre pasiunea lui pentru sport și despre cum s-a gândit să încorporeze mișcările din street-dance în fitness.
Sasha Oshkin (c) arhiva personala
Adrenallina.ro: Te rog, spune-ne, de ce street dance? Cum a început această poveste?
Sasha Oshkin: Street Dance a fost foarte popular când am început să dansez. În această perioadă, erau o mulțime de clipuri video pe MTV şi am început să repet mișcări de dans din acestea. În fiecare zi după școală, porneam televizorul și continuam să dansez.
Cum ai făcut legătura dintre street dance şi fitness? Pot părea uşor diferite pentru unii.
Când am început să studiez la şcoala de fitness, am încercat să folosesc unele mișcări de streetdance la cursurile de aerobic și step.
A fost un amestec ciudat de fitness si dans, dar am început să iubesc această combinaţie, deoarece fitnessul cu dans este mai profund, mai însufleţit, mai frumos.
Cum a apărut FreezOut?
“Freez Out” este prima mea echipă de dans. Dansul ne-a conectat pe stradă. Ne-am născut, ca echipă, pe stradă.
Ai fost dintotdeauna interesat de sport? Care erau hobby-urile tale în copilărie?
Toată viaţa am fost atras de sport şi artă. Când eram copil, hobby-urile mele erau karate şi desenul.
Se pare că obişnuieşti să călătoreşti mult, la Convenţiile Internaţionale de Fitness. Cum ţi-a schimbat fitnessul viaţa? Ca industrie, ca stil de viaţă…
Călătoresc foarte mult în toată lumea. Nu este vorba doar despre convenția de Fitness & Dance. Sunt membru al juriilor concursurilor internaționale de fitness și dans, sunt consilier în ceea ce priveşte deschiderea unor şcoli de fitness sau de dans şi dezvolt programe de fitness şi dans.
Faptul că pot călători este cel mai important lucru pentru mine în viaţă. Dansul, fitnessul şi călătoriile sunt cel mai bun mix.
Ce este muzica pentru tine?
Muzica este totul. Trăim prin muzică şi prin ritmul inimilor noastre.
Ne bucurăm să te avem în România, la Convenţia Internaţională de Fitness! Abia aşteptăm să participăm la cursul tău – Aero New Style. Ştiu că este invenţia ta. Ne poţi spune mai multe despre acest curs?
“Aero New Style” (Dance Aerobics) – e un stil foarte nişat. Este o combinaţie de aerobic, salsa, strip-dance, jazz-modern, house şi c-walk. Paşii şi mişcările interesante îţi vor face picioarele să atingă un nou nivel.
Cum s-a schimbat industria fitnessului în ultimul timp? Care este trendul general în ziua de azi?
În programul Freestyle, se pune mai mult accent pe dans şi coregrafie dificilă. Presenterii au început să lucreze cu muzică de dans – este un nou nivel, un nivel profesional.
Când eşti cel mai creativ? Ce te inspiră?
Lumea din jurul meu mă inspiră. Cele mai bune surse de inspiraţie sunt călătoriile.
Care este realizarea de care eşti cel mai mândru?
Realizările “familiei” mele de dans – Jack’s Garret.
Nota noastră: Jack’s Garret este trupa de dans contemporan și fitness inițiată de Sasha
Care sunt planurile tale?
Voi merge înainte şi nu mă voi opri.
Despre Convenția Internațională de Fitness de la București:
Programul complet al Convenției se regăseşte pe pagina oficială a Fitness Scandinavia School, organizator al evenimentului.
Cei interesaţi de programele Convenției Internaționale de Fitness se pot programa accesând secțiunea înregistrare, unde pot bifa cursurile de interes.
Noutăţile pot fi urmărite și pe pagina de Facebook a evenimentului – Convenția Internațională Scandinavia Fitness.
Exclusiv. Alessandro Oliveri, master trainer internațional în fitness: “Sportul îmi dă tinerețe!”
Alessandro este unul dintre master trainerii de top ai lumii, autor al unor programe de fitness innovative și organizator al uneia dintre cele mai mari Convenții din domeniu în Italia.
În aprilie, Alessandro va fi prezent la București, la Convenția Internaţională de Fitness organizată de Fitness Scandinavia în perioada 22-23 aprilie, și va împărtăși din experiența lui de peste 14 ani în fitness.
În cadrul Convenției, Alessandro Oliveri va susţine clase precum Step’n Action, Function-ale sau Fusion.
Am vorbit cu Alessandro într-un interviu exclusiv Adrenallina despre dragostea lui pentru meseria asta, care este mai mult decât atât – este însăși viața lui.
(c) arhiva personala
Adrenallina.ro: Te rog, spune-ne, cum a început legătura ta cu fitness-ul?
Alessandro Oliveri: Ok… Totul a început cu atât de mult timp în urmă… dar te rog nu spune nimănui vârsta mea! :))
Am început lucrul în sala de fitness cu mai mult de 22 de ani în urmă. Am început să practic sport, mai exact volei, atunci când aveam 12 ani…
Am intrat în sala de fitness pentru a-mi lucra corpul pentru volei și când am intrat acolo când am văzut o mulțime de oameni distrându-se, cu muzica dată tare. Așa că mi-am spus, de ce nu? Și am intrat şi eu în joc, dar a fost un mare dezastru. 🙂 Făceam lucrurile exact invers de cum făcea toată lumea.
Dar m-am îndrăgostit de asta și după doar 4 luni am devenit instructor de fitness.
Ai fost întotdeauna în formă şi interesat de sport?
Da, am început să practic sportul din copilărie… Aveam doar 12 ani când am început şi am continuat până la 20 de ani. La 18 ani am intrat la Universitatea de Sport din Palermo (Italia), pe care am terminat-o cu notă maximă.
Cum ţi-a schimbat viaţa fitnessul?
Nu cred că mi-a schimbat viaţa… fitnessul este viaţa mea! Este meseria mea, pasiunea mea, un stil de viaţă. Este totul… Și sunt atât de bucuros şi mă simt atât de norocos că fac în fiecare zi ceea ce îmi place!
Ai propriul studio de fitness în Palermo, Italia. De asemenea, eşti organizatorul celei mai mari Convenţii de Fitness din Italia, One Fitness Convention. A fost greu să-ţi îndeplineşti visurile? Acesta este rezultatul viziunii tale, de aceea mă întreb cât de dificil a fost să ajungi aici.
Această informaţie era corecta… până acum un an.:) Acum am vândut studioul, desi încă lucrez acolo ca director de fitness. Şi da, organizez Convenţia Internaţională în Palermo.
Ştii… uneori e prea mult şi am ales să am mai mult timp liber pentru mine, pentru prieteni, familie… Apropo… da, este visul oricărui antrenor să aibă propriul studio de fitness, dar, crede-mă, nu este uşor să urmăreşti fiecare detaliu administrativ, logistic…
Ce îţi oferă sportul? Care este împlinirea spirituală?
Un singur cuvânt: TINEREŢE!! Mă simt ca la 28 de ani şi cred că la fel mă voi simţi cât timp voi mai fi pe această lume!
Ce este abordarea holistică a fitnessului, în viziunea ta?
Spre exemplu, un exemplu de abordare holistică este să aduci în fitness elemente din diverse tipuri de mișcare și să le adaptezi.
Pilates şi yoga îţi oferă diferite perspective ale fitnessului iar ceea ce fac eu este o versiune a lor într-o manieră fitness… doar că mai dificilă.
(c) arhiva personala
Care este trendul actual în fitness?
Ooooo, în fiecare an apare ceva nou.. la un moment dat zumba, apoi pilates, yoga, iar acum cross fit, cred! Ce cred despre asta? Trebuie să le practicăm pe toate: zumba pentru distracţie, pilates şi yoga pentru trup şi suflet şi cross fit pentru a construi muşchii. Fitnessul e ca în viaţă – nu contează ce faci, ci cum faci!
Te aşteptăm la Bucureşti, la Convenţia Internaţională de Fitness. Eşti creatorul mai multor programe de fitness – este unul de care eşti cel mai ataşat?
Da, sunt bucuros să fiu în Bucureşti, pentru că acesta este unul dintre evenimentele mele favorite din Europa. Organizarea, locaţia, oamenii… wow… totul este perfect!!!
În acest an, voi veni cu trei programe diferite: total body workout, step şi fusion. Cel din urmă este programul meu personal de fitness în care combin elemente de pilates şi yoga cu mişcări din antrenamentele funcționale.
Şi sper să vin şi la anul cu noul şi revoluţionarul meu program de fitness, QUBO!
Nota noastră: QUBO este un echipament revoluționar de fitness care se folosește în special în grupuri de antrenamente mai mici; cele două programe semnate de Alessandro se bazează pe echilibru și funcționalitate. Iată un exemplu video:
Care sunt planurile tale în materie de fitness şi în cariera ta artistică?
Planuri? Mmm… Trăiesc cu pasiune zi de zi pentru că iubesc ceea ce fac şi vreau să simt fiecare moment. Viitorul depinde de multe aspecte, dar, cu siguranţă, voi fi mereu prin preajmă, vorbind despre noutăţile din fitness, lifestyle and wellness. 🙂
Despre Convenția Internațională de Fitness de la București:
Programul complet al Convenției se regăseşte pe pagina oficială a Fitness Scandinavia School, organizator al evenimentului.
Cei interesaţi de programele Convenției Internaționale de Fitness se pot programa accesând secțiunea înregistrare, unde pot bifa cursurile de interes.
Noutăţile pot fi urmărite și pe pagina de Facebook a evenimentului – Convenția Internațională Scandinavia Fitness .
Ultimele trenduri în fitness la nivel mondial, la București
Industria de fitness la nivel mondial a cunoscut în ultimii ani lansări și relansări de programe, readaptări și concepte aproape exotice. Trainerii au gândit combinații inedite, aducând în fitness elemente din dans, arte marțiale, yoga, meditație sau zen.
La București va avea loc în weekendul 22-23 aprilie Convenția Internațională de fitness și master traineri celebri din întreaga lume vor prezenta ultimele tendințe în domeniu. Adrenallina.ro este partener media al evenimentului.
Am vorbit cu Richmond Bachia, organizator al Convenției, ajunsă deja la a 7-a ediție, despre trendurile industriei de fitness și noutățile acestei ediții. Richmond Bachia este master trainer, a fost consultant la unele dintre cele mai mari evenimente de fitness din lume și a înființat cea mai mare companie de educație în fitness în România, Fitness Scandinavia.
Richmond Bachia
(c) Fitness Scandinavia
Adrenallina.ro: Cum se face ca unul dintre cele mai mari evenimente de fitness din Europa se întâmplă la București?
Richmond Bachia: Este deja al șaptelea an de când organizăm Convenția Internațională de Fitness. Când am venit în România, în 2006, lucram ca manager al unui club de fitness, iar cariera mea internațională în domeniu m-a adus aici, unde am și decis să mă stabilesc. Apoi am înființat propria companie de educație în fitness.
Am dorit de la bun început să creștem segmentul acesta în România, educând cât mai mulți specialiști în domeniu și atrăgând astfel cât mai mulți români spre acest tip de mișcare.
Convenția este cel mai important proiect al nostru într-un an și chiar dacă sunt doar două zile, se muncește enorm. Pentru că ne trec pragul sute de oameni în aceste două zile pline. Vom avea atât workshop-uri teoretice – strategie nutrițională anti îmbătrânire, publicitate și pr pentru un business în fitnessdar mai ales clase active, din orice îți poți imagina în materie de fitness și mișcare: Zumba, tabata, bosu, spinning, yoga, pilates și așa mai departe.
Faptul că această Convenție deja a devenit un eveniment de tradiție, recunoscut la nivel international, la care mulți master traineri din întreaga lume își doresc să vină este un semn că ceva bun tot facem aici.
Cui se adreseaza acest eveniment?
Tuturor pasionaților de sport, profesioniști sau amatori. E nevoie de dorință de mișcare, curiozitate pentru a experimenta cele mai inovatoare clase fitness din lume, având ca traineri presenteri internaţionali celebri, din Italia, Grecia, Spania, Anglia, Suedia, Australia, Argentina și Grecia, dar și din România.
Ce traineri celebri vin la Convenție și ce clase vor preda?
Îl așteptăm pe Alessandro Oliveri, unul dintre presenterii de top din Italia, care merge la Convenții în întreaga Europă; el va susține clase precum Step’n Action, Function-ale sau Fusion.
Troy Dureh, unul dintre instructorii de fitness de top din UK, cu o experiență de peste 20 ani în domeniu, este producătorul programului inovativ de dans Body Boot-Camp, cunoscut în întreaga lume. La București va susține în workshop conceptul educațional Khai Bo & Bag Box.
Vom avea multe clase exotice, să le numim așa, ce cuprind elemente din dansuri tribale, capoeira, chi yoga, Holistic chi kung și altele.
Cât simţi că a crescut interesul pentru specializarea în fitness în România, în ultimii ani? Dar publicul amator pentru fitness?
De când am înfiinţat şcoala Fitness Scandinavia, în urmă cu 8 ani, interesul a crescut în mod constant şi alert. În 2009 nu existau direcţii clare referitoare la educaţia în fitness, însă atunci a fost momentul când au început să se tragă linii mai precise referitoare la aceste specializări.
Din fericire, compaia noastră a prins acest moment oportun şi a participat activ la structurarea şi modelarea acestui domeniu dinamic, împreună cu alţi jucători importanţi de pe piaţă.
Din statisticile la care am avut acces, procentul publicului amator de fitness a crescut în fiecare an, şi cu toate că suntem în coada statisticilor în Europa, trendul este ascendent. Ne apropiem de un procent de 3% populaţie activă. Asta se traduce prin faptul că operatorii mari de fitness vor deveni în curând interesaţi să pătrundă pe piaţa din România.
Suntem foarte fericiţi să observăm în ultimul timp că cei interesați de educație în fitness și nutriție încep să devină mai selectivi şi să nu mai aleagă educaţia numai în funcţie de preţ, ci şi de structură, informaţie şi rezultate.
Pentru industrie asta este foarte important, deoarece nivelul instructorilor şi al specialiştilor creşte semnificativ, drept urmare şi experienţa şi rezultatele consumatorului final.
Poţi menţiona câteva elemente interesante ale industriei fitness din Ţările Scandinave, acolo unde ştim că ai petrecut o mare parte din viaţa ta?
Mai mult de 30% din populaţia din Suedia şi Norvegia sunt membri ai unui club de fitness sau practică fitness, aşa că piaţa este foarte dezvoltată şi, probabil, cea mai dezvoltată din lume, dacă ne uităm la statistici.
Asta creează o piaţă mare pentru specialiştii din industrie. Ca să îţi construiești o carieră nu trebuie să fii angajat la un club de fitness, ci poţi fi independent, fie creând propriul produs fie prin freelancing. Consumatorul este educat şi conştient de ce are nevoie, astfel încât trebuie să fii foarte competitiv pentru a ajunge la el. Asta împinge membrii industriei spre performanţă. Astfel consumatorul este expus celor mai înalte standarde de calitate în serviciile de fitness.
Industria de fitness a ajuns să fie aproape la fel de respectată ca şi cea medicală sau orice nivel academic, astfel încât un antrenor personal poate câştiga extrem de bine şi de multe ori este respectat cel puţin la fel de mult ca un medic, deoarece el se ocupă de partea de prevenţie, care este esenţială în viaţa scandinavilor.
În Scandinavia, oamenii cheltuiesc mai mulţi bani pe antrenamente sau în prevenţie, decât pe haine, vacanţe sau altele.
Am observat în ultima vreme o combinaţie crescândă a zonei de fitness cu elemente de meditaţie, zen, yoga… Ce poţi să ne spui despre asta?
Acest trend este unul global, pe care îl considerăm absolut natural. Începem să devenim din ce în ce mai conştienţi de nevoia de relaxare a minţii şi a corpului, în contextul unei lumi agitate, stresante şi cu multă presiune.
Stresul, oboseala, depresia pot fi combătute prin mindfulness, stare pe care o putem accesa de cele mai multe ori prin yoga, meditaţie şi altfel de abordări similare.
Din ce în ce mai mulţi dintre noi realizăm că evoluţia pur fizică a corpului nostru prin mişcare este un început foarte bun, însă se completează cu practica minţii, a spiritului. Aici intervine această nevoie din ce în ce mai mare de a ne conecta cu noi înşine şi a descoperi cine suntem cu adevărat.
Articol apărut și în ediția de weekend a ziarului Romania Libera (print și online).
Alpinista Cristina Pogăcean: “Frica este abilitatea corpului de a se apăra, este un lucru bun că există”
Demult voiam să ascult povestea Cristinei Pogăcean. Îi urmăream performanțele în alpinism și escaladă și voiam să știu ce e în spatele fotografiilor spectaculoase – Cristina esacaladând un perete de gheață, urcând vârfurile lumii, împreună cu alpinistul Cosmin Andron, soțul ei.
Cristina are în portofoliu nenumărate premii 1 în competiții de bouldering, escaladă sportivă, escaladă pe gheață, dar și 2 poziționări spectaculoase la Campionatul Mondial de Escaladă – este în acest moment cel mai bine clasat sportiv român la un campionat mondial de escaladă pe gheață, la proba de viteză.
Reușește nebunia de a face performanță într-un sport nu foarte dezvoltat sau vizibil în România, mai ales în condițiile în care are un full time job.
Am întrebat-o cum reușește și care îi sunt motivațiile.
p.s.: pagina Cristinei este aici: https://www.explore-share.com/mountain-guide/cristina-pogacean/
(c) arhiva RG&B, Alexandru Sava
Adrenallina.ro: Bun găsit, Cristina, dacă ar trebui să descrii cuiva total nefamiliarizat sporturile pe care îl practici, cum le-ai descrie?
Cristina Pogăcean: Pentru că între bouldering şi alpinism sau între escalada pe stâncă şi escalada pe gheaţă este o mare diferenţă de abordare, le consider sporturi separate, care necesită antrenament specific. Toate însă au la bază acelaşi principiu, abilitatea noastră de a ne căţăra, care este genetică.
Cum a apărut interesul pentru escaladă, de ce tocmai escalada? A fost dragoste la prima căţărare sau ai descoperit pe parcurs faptul că e pentru tine?
Am fost un copil neastâmpărat, mereu cu prea multă energie şi mereu făceam câte o năzbâtie dacă nu eram supravegheată.
Astfel că la noi în casă erau urme de pantofi pe tavan iar locul meu preferat în care mă ascundeam era pe un hol îngust şi întunecat, unde stăteam ca un păianjen, în compresie între doi pereţi la nivelul tavanului. De acolo urmăream toată mişcarea din casă fără a fi văzută. 🙂
Aşa că a existat dintotdeauna un interes doar că nu ştiam că se numeşte aşa :).
(c) arhiva RG&B, Alexandru Sava
Eşti în prezent cel mai bine clasat sportiv român la un campionat mondial de escalada pe gheaţă, graţie performanţelor tale din 2011 şi 2012, de la Campionatul Mondial de Escalada pe Gheaţă. Cum ai reuşit aceste performanţe, sau, mai corect spus, cum reuşeşti să faci performanţă având în vedere că practici acest sport la nivel de amator? Înţeleg că ai un job full time.
Faptul că m-am clasat pe locul 6 şi locul 8 la Ice Climbing World (ICW) a fost pură coincidenţă şi nu este vorba despre o aroganţă. Obişnuiam să particip la Cupa Răchiţele, unde în câteva ediţii s-a ţinut şi Campionatul Naţional de Căţărat pe Gheaţă.
Pentru că de fiecare dată numărul participantelor era foarte mic, la limita de a se ţine concursul, nimeni nu a dat o importanţă majoră acestui sport, era mai mult un sport de agrement. Cu atât mai mult în proba de viteză, concurenţii foloseau pioleţi normali, iar la Cupa Mondială se folosesc cârlige speciale pentru agăţat, care necesită o altă tehnică.
Totuşi, în 2011, clubul în care eram membru organiza deja a 6-a ediţie a IWC Buşteni, asa ca mi-am luat inima-n dinţi şi mi-am zis că cel mai rău lucru care se poate întâmpla este să ies pe ultimul loc. Dar eram oarecum împăcată cu această idee.
M-am înscris cu ceva timp înainte iar cu o săptămâna înainte de IWC Buşteni a fost Campionatul Naţional la Răchiţele, unde am reuşit să-mi fisurez metatarsienele de la piciorul stâng, pentru că am fost asigurată static în timpul unei căzături, iar şocul a fost absorbit de laba piciorului.
Mă aflam cu o săptămână înaintea concursului, şchiopătam destul de tare iar doctorul mi-a recomandat repaus cel puţin o lună. Aveam dubii destul de mari dacă e bine să merg sau nu, dar fiind deja înscrisă la concurs şi neavând aşteptări destul de mari, am participat pentru experienţă.
În ziua concursului m-am prezentat alături de ceilalţi participanţi, eram singura concurentă care nu avea cârlige de gheaţă :). Pentru că băieţii au început primii, mi-am făcut curaj şi am întrebat un participant din lotul Rusiei dacă îmi împrumută cârligele lui după ce termină.
Am avut noroc, deşi pe fața lui se vedea un oarecare zâmbet după ce m-a văzut la baza peretelui de gheaţă cum încercam să agăţ cârligele pentru prima dată, să văd cum funcţionează.
După ce a aflat că va fi prima dată pentru mine că mă voi caţăra cu cârlige a început să facă glume pe seama mea alături de colegii lui dar totuşi mi-au urat succes.
A început concursul, competiţia s-a desfăşurat în stil piramidal şi eliminatoriu, adică cine a avut timpul mai bun pe cele două manşe a câştigat. După 4 runde în care îmi perfecţionam din ce în ce mai bine tehnica şi timpul, am aflat că m-am calificat în finală. Adică eram printre cele 8 finaliste, deja asteptariile mele, şi nu numai ale mele, erau depăşite :).
În final m-am ales cu un loc 6 şi cu o pereche de cârlige pentru gheaţă primite cadou din partea băieţilor din lotul Rusiei. 🙂
Cu un an mai târziu, am reuşit doar un loc 8, deşi eram mult mai bine antrenată, diferenţa au făcut-o presiunea pshihologică şi aşteptările, care de această dată au fost mult mai mari.
(c) arhiva personala
Cât de mult te motivează competiţia? Şi ce obiective ţi-ai propus anul acesta, în viitor?
Îmi place să particip la concursuri, deşi nu mai sunt aşa de motivată să mă antrenez pentru un concurs anume. Obiectivele pe care mi le-am propus sunt din ce în ce mai mult legate de proiecte la căţărat, indifent că este vorba de escaladă sau alpin. Totuşi, din punctul meu de vedere competiţia înseamnă evoluţie.
Cum arată comunitatea acestui sport în România? Cât de dezvoltată este? De ce este nevoie pentru performanţă în acest domeniu?
În România comunitatea de căţărători este încă mică dar ia amploare de la an la an, iar acest lucru se datorează apariţiei sălilor de căţărat.
Ca în orice sport şi aici principalele elemente pentru performanţă sunt: baza de selecţie cât mai mare şi nevoia de antrenori, care au început să apară odată cu generaţia mea, dar în România este încă o noutate.
(c) arhiva personala
Cum te antrenezi? Care sunt antrenamentele complementare, ce alte sporturi practici? Cât din timpul tău este dedicat antrenamentelor?
Am nevoie de un obiectiv anume în jurul căruia încep să clădesc un antrenament, altfel nu sunt sunt deloc motivată să mă antrenez, indiferent că este vorba despre cardio sau antrenament specific pentru căţărat.
Dacă nu am un obiectiv, toate activităţile pe care le practic sunt de plăcere. Şi cred că e bine să existe o balanţă între a fi focusat pe antrenament şi a lăsa corpul să respire.
Mă limitez la bouldering, escalada pe stâncă, escalada pe gheaţă, alpinism, expediţii tehnice şi de altitudine şi schi.
Am avut perioade în care m-am antrenat şi 5 ore pe zi, în fiecare zi din săptămână şi am avut perioade în care m-am antrenat doar de 2 ori pe săptămâna 2 ore pe zi, în funcţie de motivaţie şi obiectiv :).
(c) www.icsphoto.ro
Practici escalada împreună cu soţul tău, Cosmin Andron, şi împreună aţi reuşit performanţă de a fi nominalizaţi la premiul „Pioletul de Aur”, unul din cele mai prestigioase premii oferite în alpinism. (n.r. Nominalizare pentru ascensiunea în premieră mondială pe vârful Gandharva Chuli – 6248 m (Himalaya regiunea Annapurna). Ce a însemnat pentru voi această recunoaştere? Cum a fost expediţia?
Vreau să precizez că am fost aleşi pe lista lungă a premiului „Pioletul de Aur”, din care au fost nominalizate 7 ascensiuni, din care două au câştigat Pioletul de Aur.
A fost un traseu frumos, pe un vârf pe care noi am avut plăcerea de a urca în premieră. În primul rând am urcat acest vârf pentru noi iar faptul că am primit această recunoaştere din partea comisiei „Piolet d’Or” a fost un motiv de bucurie suplimentar.
Este un pas mic, prin care le-am atras atenţia că şi ascensiunile româneşti se ridică încet, încet la standardele alpinismului mondial din prezent.
(n.r. Mai multe detalii despre expediţie le puteţi găsi aici).
Ce înseamnă să deschizi noi trasee?
Orice ascensiune deschisă în premieră, indiferent de gradul acesteia, îţi ridică mult mai multe semne de întrebare decât o ascensiune deja cunoscută. Faptul că nu ştii ce te aşteaptă, faptul că s-ar putea să ajungi la un pasaj pe care nu poţi să-l treci, faptul că nu ştii de fiecare dată cum poţi să coborî, sunt factori psihologici care cu siguranţă îţi fac ascensiunea mai grea.
Un exemplu asemănător este un traseu de maraton pe care alergi pentru prima dată şi pe care nu ştii cum să-ţi gestionezi ritmul şi timpul de alergare, pentru nu ştii ce va urma.
Cât rezişti fără sport?
Sunt o persoană care se adaptează destul de repede la condiţiile date. Lucru care l-am învăţat şi în expediţii, pentru că sunt zile de vreme rea în care trebuie să stai în cort şi să aştepţi, fără să poţi face mare lucru.
(c) Mircea Gherase
Cum te-a conturat acest sport?
Cu siguranţă m-a făcut o persoană mai puternică, nu doar fizic ci şi mental. 🙂
Cum te înţelegi cu frica? Cum o gestionezi?
Frica este abilitatea corpului de a se apăra, este un lucru bun că există şi cred că ar fi un lucru rău dacă nu aş avea acest sentiment.
Cât mental în sportul ăsta şi cât fizic?
În alpinism, mai ales în deschiderea de trasee noi, balanţa înclină înspre capacitatea mentală.
Asta nu înseamnă că nu trebuie să te pregăteşti fizic pentru un anumit obiectiv în sine, ci înseamnă că oricât ai fi de bine pregătit fizic, factorul psihologic şi experienta sunt cu o treaptă mai sus.
Cel mai bun lucru care ţi s-a întâmplat.
Faptul că am reusit să fac un mod de viaţă din acest sport. 🙂
Ana Mega, recordmenă națională Ironman: “După primul podium, triatlonul mi-a influenţat viața!”
Este frumoasă, ambițioasă și finalizează curse prin care își depășește limitele. Așa ar suna un intro al unui reportaj TV cu Ana Mega :), doar că ar fi clișeistic și insuficient pentru a o portretiza.
Am făcut și noi o încercare la Adrenallina în direcția asta, prin acest interviu :), lăsând-o mai ales pe ea să vorbească.
Ana este în acest moment cea mai bună femeie româncă pe distanța unui triatlon tip Ironman (3, 8 km înot, 180 km bike, 42 km alergare), record pe care l-a stabilit anul trecut, la Ironman Possedorf, Austria.
De fapt, anul trecut a câștigat și Romanian Triathlon Series, adică a fost declarată cea mai bună triatlonistă în seria triatloanelor clasice, pe șosea, la categoria elite.
Dacă mai adăugăm la rețeta asta și faptul că a făcut 2 Ironman-uri în decurs de 1 aproximativ o lună și ceva, al 2-lea soldat cu record național, între ele concurând la distanțele scurte de tri, pe care le-a mai și câștigat, atunci chiar te întrebi: cum naiba a reușit să facă asta?!
Ne spune imediat:
TriChallenge Mamaia 2016, (c) Radu Cristi
Adrenallina.ro: Ana, în primul rând felicitări pentru performanțele tale! Ştiu că ai descoperit triatlonul întâmplător şi prima ta competiţie a fost Triathlon Challenge, Mamaia, 2013. Cum a fost competiţia, mai ţii minte? Atunci s-a produs declicul?
Ana Mega: Am participat la Triathlon Challenge Mamaia la încurajările unui prieten foarte bun, care mi-a garantat că voi termina această cursa fără să mă inec… Eram la început atunci cu înotul şi am avut emoţii ca şi cum aş fi dat un examen pe viaţă şi pe moarte acolo, pe cei 750 m.
Distanţa asta părea atunci interminabilă pentru mine, mă gândeam doar cum o să mă vadă salvamarii atunci când voi ridica mâna, anunţând că nu mai pot.
Proba de alergare a fost amuzantă, treceam pe lângă poliţiştii care supravegheau traficul şi dădeam palma cu ei. A fost prima cursă fără presiune, fără să mă gândesc la timp, la podium, pur şi simplu mă gândeam să termin cursa în siguranţă!
Am plecat acasă după cursă. Când am aflat ulterior că am fost strigată pentru podium şi eu nu am fost acolo… atunci a fost de fapt acel declic.
M-a cuprins o mare mâhnire şi am încercat din răsputeri să repar momentul acela. După ce am urcat pe un podium al unei curse, de atunci şi până în prezent triatlonul mi-a influenţat viața.
Cum ai trecut la probe lungi, half şi apoi Iron? Şi cum simţi diferenţa dintre triatlonul clasic şi cel pe distanţă lungă şi foarte lungă?
Nu m-am gândit foarte mult la această trecere, pur şi simplu am mers înainte cu gaşca, încrezătoare că pot reuşi! Au fost fundamentale sprijinul şi încurajarea antrenorului meu, Filip Grigorescu, şi susţinerea soţului meu.
Antrenamentul pentru Ironman înseamnă foarte multe ore de pregătire: sute de km la înot sau alergare, mii de km pe bicicletă şi la fel de multe antrenamente în sala de forţă, plus streching sau masaj.
Odată cu pregătirea fizică se întărește şi forța psihică. Pentru un triatlon clasic orele de pregătire scad, volumul scade, dar totul pleacă de la pshic, în ambele curse sau distanţe.
Înainte de fiecare cursă te pregăteşti mental cum s-o abordezi. Eu îmi pregătesc fiecare cursa tactic, de acasă.
(c) Events Photographer
Ce îţi da ţie anduranţă, în speţă Ironman-ul?
Îmi satisface nevoia de competiţie cu mine însămi, mă face să pot să-mi accesez resursele până la limită.
Ţi-ai dorit mult acest record şi ai muncit pentru el. Spune-ne, cum ai reuşit să faci 2 Ironman-uri într-un interval de 5 săptămâni, dintre care al 2-a lea soldat cu recordul naţional? Cum ai fost în perioada aceea, psihic, fizic: iulie-septembrie?
Obiectivul pentru primul Ironman la care m-am scris – Ironman Zurich, finalizat cu 11h 56′ 52”, a fost să termin această competiţie sub 12 ore, ceea ce s-a întâmplat.
În acest sens am început un program spartan de pregătire, sub supervizarea directă a lui Filip Grigorescu. În timpul pregătirii mi-a încolţit ideea că pot depăşi recordul naţional.
Din păcate, cursa de la Zurich nu este o cursă de viteză, din cauza diferenţei de nivel la cei 180 km de pedalat. (n.r. 1280 m diferenţa de nivel).
La finalul cursei, care era şi primul meu Ironman, mă încercau două sentimente contradictorii: unul de bucurie că reuşisem să mă încadrez în timpul propus, iar al doilea de dezamăgire că nu reuşisem să bat recordul naţional (n.r. timp 11h 34′, deţinut de Dana Torok)
Aşa cum am menţionat mai sus, am urmat un program strict de pregătire cu Filip, şi mă simţeam extraordinar fizic. Apoi, după cursa asta, a trebuit să lupt mental cu mine pentru a mă încărca fizic şi psihic pentru o nouă încercare.
Cu toate că pregătirea fusese programată ca vârful de formă să-l obţin pe 24 iulie, atunci când a fost competiţia de la Zurich, am continuat să muncesc. Simţeam Zurich-ul ca pe o nemulţumire cumva.
Sunt o persoană ambiţioasă, asta a ajutat, şi la asta s-a adăugat suportul lui Filip şi Cristina Grigorescu, al soţului meu Costin, şi al prietenei mele, triatlonista Antoanela Manac. Am tras în ultima lună din greu, pentru pentru a-mi atinge scopul final: recordul naţional.
Am avut cursa din Austria, la Podersdorf pe 4 septembrie, şi am reuşit: timp final 11h 23′ 49”.
alergand spre recordul national (c) arhiva personala
Ce ai simţit la linia de finish din Austria? Cum a fost cursa?
Proba de înot a mers bine, la proba de bicicletă vântul mi-a cauzat mari probleme, precum şi faptul că erau destul de multe ture la bike – simţeam cum pedalez şi borna kilometrică nu scădea…
Simţeam că nu se mai termină, la alergare picioarele erau foarte grele, începusem să simt că nu voi termina cursa din cauza extenuării…
Clar nu eram refăcută complet după Ironman Zurich. Am reuşit să îmi găsesc toate resursele ca să termin cei 42 de km ai maratonului.
La final a fost… hmmm, cu siguranţă aşa se resimte un colţ de fericire; te simţi eliberat, realizezi că ai făcut ceva cu adevărat greu şi asta depăşeşte orice suferinţă!
Înainte de fiecare cursă mă trec emoţii, sentimente necunoscute până atunci, stres… Dar dacă mă întreabă cineva dacă merită, nu aş găsi cuvinte să exprim ceea ce simt la finish-ul fiecărei curse… Merită, merită, de 10000 de ori merită!
Cum ai reuşit că combini competiţiile de triatlon clasic cu cele lungi şi foarte lungi? Ai intrat în curse lungi la intervale scurte după competiţii clasice, din Romanian Triathlon Series, şi invers. Cum s-a simţit asta pentru corp şi cum ai reuşit să ai rezultate foarte bune în ambele tipuri de competiţii? Având în vedere recuperarea, periodizarea antrenamentelor, planul specific de cursa şi aşa mai departe…
Aici a fost dibăcia lui Filip Grigorescu de a combina în aşa fel antrenamentele şi de a insera cursele de triatlon clasic ca fiind parte integrantă din programul de pregătire al Ironman-ului.
Pur şi simplu mi-am ascultat antrenorul, de la pregătire până la alimentaţie şi chiar odihnă!
Cursele de triatlon erau o experienţă în plus în drumul pentru marea mea realizare, erau nişte competiţii gen antrenament, unde pulsul o lua razna pentru că îmi doream un timp mai bun şi un loc pe podium.
O cursă de 2 ore 30 minute nu se compară cu una de 11 ore jumătate…Efortul e mult mai intens la triatlon, cursa fiind mai scurtă. Îmi doream locul 1 la Triathlon Road Series şi asta însemna să nu pierd nicio secundă degeaba!
Ce îmi amintesc este că la Triathlon Challenge Mamaia 2016, care a avut loc la fix o săptămâna după Ironman St. Polten, a fost cea mai grea cursă de triatlon la care am participat – eram epuizată pshic şi fizic, pur şi simplu nu mă mai ascultau picioarele…
Castigatoare Romanian Triathlon Series (c) arhiva personala
Cum arăta pentru tine o zi obişnuită anul trecut?
Anul 2016 m-am dedicat exclusiv triatlonului. Asta înseamnă că aveam două antrenamente pe zi, plus atenţie deosebită la alimentaţie şi odihnă.
Ziua începea de dimineaţă, la ora 6, 7 eram în bazin, unde mă antrenam 1h 30 la înot. Al doilea antrenament avea loc după-amiază, alergare sau bicicletă.
la antrenamente, cu antrenorul (c) arhiva personala
Bineînţeles că nu au lipsit nici antrenamentele de forţă în sala de fitness – aveam nevoie de putere ca să fiu mai rapidă. Între timp, îmi rezolvam problemele personale şi cele de serviciu.
De distracţie nu mai vorbesc, număr pe degete ieşirile în oraş cu prietenii. Mersul la plajă era ultimul lucru la care mă gândeam. Într-un cuvânt nu am mai avut timp de altceva, m-am concentrat numai pe antrenamente.
Cât de mult a contat pentru tine suportul antrenorului? Cât de important crezi că este pentru un sportiv amator să beneficieze de coaching profesionist?
După cum am scris mai sus, Filip a avut un rol extrem de important în ceea ce priveşte pregătirea cât şi starea psihică. Am avut foarte multe momente când mă gândeam că nu voi putea termina cursa, şi am făcut-o pentru că era acolo să mă încurajeze.
Dacă ar fi să sfătuiesc pe cineva care se pregăteşte pentru un Ironman sau un concurs de triatlon cu siguranţă i-aş spune să apeleze la un antrenor.
Tu nu ai început brusc să faci sport, ai în spate şi alte discipline sportive pe care le-ai abordat. Spune-ne mai multe despre celelalte hobby-uri sportive ale tale, şi, mai ales, cât de importantă a fost pentru tine această bază de anduranţă, atunci când ai făcut pasul către triatlonul de lungă distanţă.
Sunt o fire sportivă, mereu mi-a plăcut să fiu activă, îmi place mişcarea, îmi place să mă simt bine în propriul meu corp. Am încercat să fac din sport un hobby, să încerc cât mai multe activităţi sportive care să-mi demonstreze că sunt capabilă să duc la bun sfârşit orice îmi propun.
Sportul este cea mai ieftină metodă de încetinire a procesului de îmbătrânire.
Îmi plac sporturile de apă – kiteboarding, wakeboarding, surfing. Marele meu hobby este kiteboarding-ul, care implică timp şi efort fizic. Am mers în mai multe destinaţii unde se ţineau competiţii de kiteboarding. Am reuşit câteva locuri pe podium şi la astfel de competiţii. Cred că sunt în primul rând foarte competitivă cu mine însămi şi apoi cu ‘adversarii’!
Anul trecut am neglijat intenţionat cam toate sporturile pe care le practicam din plăcere pentru a nu îmi afecta pregătirea şi scopul: de a duce la bun sfârşit un Ironman.
Ana in aer la kitesurfing (c) arhiva personala
Ce crezi despre nivelul la care se găseşte triatlonul românesc în acest moment? Feminin, mai ales.
Depinde cu ce comparăm. Dacă ne uităm la anii trecuţi există un evident progres în ceea ce priveşte numărul participanţilor la evenimentele de acest gen. La nivel profesionist suntem încă departe de ceea ce se întâmplă la nivel mondial.
Ce urmează pentru tine? Ce îţi propui pentru anul acesta, următorii ani?
Pentru moment mă dedic familiei. Cu siguranţă voi găsi destule motivaţii în viitor să particip la un astfel de concurs. Fac sport în continuare, dar la un nivel mult mai mic şi mă axez mai mult pe fitness.
Ce te-a învăţat sportul? Ce ai aplicat din sport în viaţă de zi cu zi? Cum te-a schimbat?
Sportul înseamnă disciplină şi organizare, îţi conferă un stil de viaţă sănătos şi un corp asemenea.
Am descoperit oameni şi locuri noi, am realizat lucruri la care nici nu visam, iar satisfacţia că mă simt bine şi sănătoasă în trupul meu este cea mai importantă.
A început numărătoarea inversă până la Jocurile Mondiale de Iarnă Special Olympics din Austria
A mai rămas o lună până când 16 sportivi cu dizabilități intelectuale din toată țara vor reprezenta România la Jocurile Mondiale de Iarnă Special Olympics din Austria (14-25 martie 2017), cel mai mare eveniment sportiv umanitar din lume din acest an. Tinerii sportivi cu nevoi speciale vor concura la probe de schi alpin, schi fond, patinaj artistic și mers/alergare pe zăpadă.
(c) Special Olympics
Organizate pe modelul Jocurilor Olimpice clasice, evenimentul va reuni delegații din 107 de țări, care vor defila în cadrul Ceremoniei de Deschidere planificată pentru 18 martie (Stadionul Planai din Schladming), iar Ceremonia de Închidere va avea loc pe 24 martie (UPC Arena din Graz).
„Sportivii români participă pentru a patra oară la Jocuri Mondiale de Iarnă Special Olympics, în condițiile în care sporturile de iarnă nu sunt neapărat punctul forte al țării noastre. Totuși, ele sunt foarte importante pentru sportivii cu dizabilități intelectuale, întrucât îi ajută să își exerseze concentrarea, să își coordoneze mișcările, să planifice momentele de frânare…”, declară Cristian Ispas, Director Național Special Olympics România. „Mai mult, prin deplasarea la competiții în străinătate fără a fi însoțiți de familie, sportivii noștri fac un mare pas spre creșterea independenței și a încrederii în abilitățile lor, conferind, prin aceasta, încredere și familiilor lor – lucru de care au nevoie zi de zi”.
În paralel cu Jocurile Mondiale, în perioada 16 – 22 martie 2017, se organizează un summit internațional de tineret, în cadrul căruia echipe mixte de tineri cu și fără dizabilități intelectuale creează și învață să implementeze împreună proiecte de integrare socială în comunitățile locale. La această ediție, România este reprezentată de două tinere de 20, respectiv 18 ani, care își propun să aducă tinerii cu dizabilități intelectuale mai aproape de școlile de masă și de comunitățile locale de tineri.
Nu în ultimul rând, evenimentul va găzdui un seminar internațional pe teme de fitness și sănătate, prin intermediul căruia sportivi cu dizabilități intelectuale vor fi pregătiți să ofere instruire specifică altor tineri cu dizabilități intelectuale. O tânără sportivă Special Olympics cu sindrom Down, din Cluj-Napoca, va învăța cele mai bune tehnici ToT (training of trainers) pentru a ajuta sportivi asemenea ei, dar și tineri fără dizabilități, să aibă o viață sănătoasa prin sport și nutriție. Proiectul va fi prima inițiativă de acest gen din România.
Participarea delegației de sportivi Special Olympics România la Jocurile Mondiale de Iarnă este posibilă cu sprijinul Hervis Sports & Fashion – Partener Tehnic, Herbalife Nutrition, Pletl, 7card, Duckadam 86, Sovis Print, HI Q Prod, Mediater, Motivation Srl, Construct Perom, cu sprijinul Adrenallina Media. Pregătirea sportivilor pentru a concura la cele patru sporturi se datorează parteneriatului îndelungat cu Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport din București.
Despre Jocurile Mondiale de Iarnă Special Olympics Austria 2017
Jocurile Mondiale de Iarnă Special Olympics Austria 2017 – cel mai mare eveniment sportiv umanitar din lume – vor avea loc în perioada 14 – 25 martie și vor reuni 2700 de sportivi din 107 țări. Vor fi prezenți 1100 de antrenori, 3000 de voluntari și 5000 de membri ai familiilor sportivilor. România participă pentru a patra oară la Jocurile Mondiale de Iarnă Special Olympics. Informații complete sunt disponibile pe site-ul Special Olympics România, la adresa http://specialolympics.ro/sporturi/competitii/jocurilemondialeaustria2017/.
Despre Special Olympics România
Special Olympics este o mișcare globală care valorifică potențialul uman prin puterea transformatoare a sportului. Special Olympics ajută persoanele cu dizabilități intelectuale să fie acceptate și implicate ca membri activi ai comunităților din care fac parte, pentru a crea o societate respectată și incluzivă pentru noi toți. Folosind sportul drept catalizator, împreună cu programele colaterale de sănătate și educație, Special Olympics luptă împotriva pasivității, nedreptății și intoleranței. În România din 2003, Special Olympics a ajutat, până în prezent, peste 25.000 de copii, tineri și adulți cu dizabilități intelectuale să fie cetățeni activi ai comunității.
Informații despre Special Olympics România sunt disponibile pe website-ul oficial www.specialolympics.ro sau pe pagina oficială de facebook.com/SpecialOlympicsRomania.
10 lucruri pe care nu le știai despre Peres Jepchirchir, cea care a spart recordul mondial la semimaraton
Peres Jepchirchir (23 de ani) a doborât zilele trecute recordul mondial pe distanța de semimaraton, îmbunătățind cu 3 secunde vechea performanță, deținută tot de o kenyancă, compatrioata sa Florence Jebet Kiplagat.
Peres este noua campioană mondială la semimaraton, cu timpul de 1 oră, 5 minute și 6 secunde, record stabilit vineri, 10 februarie, la Ras Al Khaimah (Emiratele Arabe Unite).
Peres Jepchirchir, aproape de un finish istoric (c) Citizen tv
Peres Jepchirchir a îmbunătățit și recordul lumii la 20 km, cu timpul de 1h 01min. 40sec., fiind mai rapidă cu 14 secunde decât vechea deținătoare a recordului, aceeași Florence Jebet Kiplagat.
Am strâns pentru voi câteva informații inedite despre Peres Jepchirchir, iată 10 lucruri interesante despre performer, pe care este posibil să nu le fi știut:
(c) athleticsweekly.com
1. Pe când era în școală alerga pe pistă. Cea care a inspirat-o atunci a fost kenyanca Mary Keitany, care atunci era campioană mondială la semimaraton (cu timpul de 1:05:50);
2. Peres a început să participe la curse cu distanțe de 10 km, câștigând câteva competiții în Africa de Sud;
3. În 2014 a început să participe la curse de cross country și odată cu asta bifează primul rezultat important la nivel național, în țara sa natală, Kenya: locul 2 la Campionatele Nationale de Cross Country;
4. Începe apoi să se remarce și la competiții europene, pe distanța de semimaraton și 10 k. Câștigă în 2015 Prague Grand Prix, pe distanța de 10 k, cu timpul de 30 minute și 55 de secunde, al doilea cel mai bun timp al sezonului, la nivel mondial, pe această distanță;
5. La doar o săptămână după ce a setat un nou record mondial, vineri, săptămâna trecută, pe 10 februarie, prăbușindu-se efectiv la linia de finish, Peres va participa la o cursă de maraton. Sportiva nu a anuntat care anume va fi aceasta, dar vom afla curand, cursa urmând să aibă loc în acest weekend;
6. La finalul anului trecut a suferit de pneumonie timp de 2 luni de zile, dar asta nu a împiedicat-o să facă istorie în semimaraton;
7. Cu cât a alergat în medie pe kilometru în cursa de record mondial: cu aproximativ 3 minute și 05 secunde per kilometru;
8. Atleta se pregătește și de Campionatele Mondiale de Cross Country care vor avea loc luna viitoare, în Uganda. Mai întâi trebuie să treacă de calificări, pentru a face parte din echipa Kenyei;
9. Peres a copilarit la o ferma, alaturi de familia ei. A spus într-un interviu că performanțele sale au legătură și cu faptul că a consumat mereu mâncare foarte sănătoasă;
10. A declarat că nu s-a gândit niciodată că va deveni un star. Dar s-a gândit întotdeauna că își dorește un record mondial.
Aici puteți urmări cursa:
Persoanele cu dizabilități intelectuale își demonstrează abilitățile
Cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități, sărbătorite în fiecare an pe 3 decembrie, 7card susține pentru a doua oară sportivii cu nevoi speciale de la Special Olympics România.
În cadrul Săptămânii Speciale, 3-10 decembrie 2016, 7card și-a propus să ajungă la 10.000 de lei donați în beneficiul programelor sportive derulate de Special Olympics România pentru persoanele cu dizabilități intelectuale. Donația va fi făcută pentru vizitele efectuate de abonații 7card la sală în această perioadă și, de aceea, îi invită pe utilizatori să se alăture cauzei și deci să facă sport pe parcursul acestor zile speciale.
Și pentru că mulți români vor sărbători începutul de decembrie alături de familie și nu vor putea merge la un centru sportiv, 7card prelungește perioada de donații și în afara Săptămânii Speciale, până în 12 decembrie 2016.
Săptămâna Specială se va desfășura sub tema ”Tu ce câștigi prin sport?”. În fiecare zi din Săptămâna Specială, pe pagina de Facebook a Special Olympics România, www.facebook.com/SpecialOlympicsRomania, sportivi Special Olympics – persoane cu dizabilități intelectuale – și părinți se vor prezenta publicului și vor arăta modul în care sportul i-a făcut să câștige în viață: sănătate, relații sociale, încredere, noi abilități. Săptămâna Specială va fi încheiată de una dintre cele mai mari sportive din lume, membru al Consiliului Director și Ambasador Internațional Special Olympics, Nadia Comăneci.
Special Olympics Romania
”Este al doilea an în care susținem Special Olympics România și sportivii cu nevoi speciale. Și aceasta din două motive foarte simple și importante. În primul rând, la 7card vedem direct modul în care sportul influențează viața utilizatorilor noștri: îi face mai productivi, mai sănătoși, mai deschiși. În al doilea rând, alături de Special Olympics România, am descoperit și o altă față a sportului: sportul pentru valorificarea abilităților unor persoane mai puțin vizibile și pentru integrarea și implicarea acestora în viața comunității. Ne bucurăm să fim alături de sportivi a căror viață este schimbată, zi de zi, prin sport”, declară Iulian Cîrciumaru (Cofondator 7card).
”De obicei, pentru majoritatea companiilor care au sportul ca obiect de business, accentul este pus pe performanță: performanța la birou, performanța rezultatelor, performanța lucrului în echipă sau performanța în depășirea recordurilor personale de timp. Pentru Special Olympics România, vorbim de un nou tip de performanță: cea socială. Prin sport, copiii, tinerii și adulții cu dizabilități intelectuale cu care lucrăm ies din casă, își fac prieteni, își ajută familiile, lucrează în comunitate. Ne bucurăm că 7card este una dintre companiile care țin și la performanța socială și care își oferă sprijinul în acest sens”, declară Cristian Ispas, Director Național Special Olympics România.
7card
7card este singurul abonament care îi ajută pe angajații din companii să aibă acces ușor la activitățile sportive și de relaxare preferate, aproape de casă și birou sau în alt oraș. În baza unui card unic, abonații 7card au la dispoziție o rețea de peste 400 de centre de fitness și aerobic, piscine, săli de dans sau cățărare și multe altele, în 29 de orașe din România. Detalii pe www.7card.ro
Despre Special Olympics
Special Olympics este o mișcare globală care valorifică potențialul uman prin puterea transformatoare a sportului. Special Olympics ajută persoanele cu dizabilități intelectuale să fie acceptate și implicate ca membri activi ai comunităților din care fac parte, pentru a crea o societate respectată și incluzivă pentru noi toți. Folosind sportul drept catalizator împreună cu programele colaterale de sănătate și educație, Special Olympics luptă împotriva pasivității, nedreptății și intoleranței.
Informații despre Special Olympics România sunt disponibile pe website-ul oficial (www.specialolympics.ro) și pagina oficială de Facebook (www.facebook.com/SpecialOlympicsRomania).
