Mihai Baractaru, primul român calificat la Campionatul Mondial Ironman, se aliniază mâine la start
Mâine, 10 octombrie, este un moment istoric pentru sportul de anduranță românesc: triatlonistul Mihai Baractaru (26 de ani) se aliniază la startul Campionatului Mondial de Triatlon Ironman, la amatori, în Hawaii, Kona. Este pentru prima dată când un sportiv român reușește performanța calificării la cel mai important eveniment al triatlonului de anduranță tip Ironman, unde probele sunt: 3,86 kilometri înot, 180,25 kilometri ciclism, maraton – 42,185 kilometri.
Mihai Baractaru se pregătește de mai bine de 6 ani pentru acest moment, prin antrenamente susținute. A reușit calificarea la Campionatul Mondial Ironman anul acesta, la Ironman Klagenfurt, Austria, unde, cu un timp final de 9 ore și 15 minute pe aceste distanțe, s-a clasat pe locul 3 la categoria lui de vârstă iar acest rezultat l-a calificat pentru Campionatul Mondial, competiția tip Age Group. (amatori care concurează la categoria lor de vârstă).
Mihai si bicicleta lui de cursa, Scott Plasma Team Issue, de la Bicishop, inainte sa plece la antrenament pe traseul Campionatului Mondial Ironman, in Hawaii
Cursa de la Kona este recunoscută și temută de toți sportivii lumii, din cauza condițiilor specifice insulei fierbinte, cum e denumită, care îngreunează și mai mult distanțele colosale de concurs: este vorba despre faptul că temperatura aerului este situată între 30-35 grade Celsius, umiditatea aerului atinge deseori 90% iar vânturile care suflă pe insulă, pe porţiunea dedicată cursei de ciclism, au viteze care nu scad sub 60 metri pe secundă.
“Am ajuns în Hawaii cu două săptămâni înainte de startul Campionatului Mondial, și am reușit să mă adaptez la fusul orar și la temperatură, care este foarte ridicată, și cu multă umiditate. Am făcut și recunoașterea traseului pentru toate cele 3 probe, și tot ce pot să spun este că simt o mare emoție să pot reprezenta România la un asemenea eveniment, să așez țara noastră pe harta concursurilor de anduranță ale lumii. Visul meu devine realitate și în următorii 5 ani sper să fiu în top 40 mondial. Să îmi țineți pumnii mâine!“, a spus Mihai Baractaru.
Mihai si steagul Romaniei, inainte de Parada Natiunilor la Ironman World Championship
Sponsorii sportivului pentru acest eveniment sunt Emag, Arobs, Bicishop, Global Vision, JPS Group, Solaris, Shimano.
Puteți urmări ultimele noutăți cu privire la pregătirile și cursa lui Mihai Baractaru pe pagina lui de Facebook, aici.
Didina Manole: Alerg cu bucurie în suflet, fără încrâncenare
Didona Goanță
Vine un moment în viața ta când toate lucrurile se schimbă, nimic nu mai e la fel. Și poate că unele lucruri destinate să se întâmple, se întâmplă. Așa a fost și cu Didina, când într-o iarnă a alergat puțin în Herăstrău, dintr-o întâmplare. Avea să revină aici în aproape fiecare dimineață din viața ei. Ca să alerge.
Căci asta i s-a întâmplat, undeva la vârsta de 40 de ani. A fost chimia pe care o aștepta și asta a transformat-o în alergătorul pasionat, pur, un cuvânt pe care îi place să îl folosească des, dimineața, atunci când aleargă.
Cu anii, Didina a rămas fidelă acestei descoperiri și bucuria i-a rămas neschimbată, iar acum, la 47, a ajuns să parcurgă distanțe de ultramaraton, să se claseze pe podium la multe dintre competițiile la care participă, să își programeze vacanțele în funcție de locurile în care vrea să alerge.
Am vorbit puțin cu Didina și am rugat-o să ne povestească mai multe despre asta.
Adrenallina: Cum a început relaţia ta cu sportul ?
Didina Manole: Încă de mică mi-a plăcut să mă joc, dar nu static ci dinamic, jocuri de copii, apoi au urmat excursii pe munte cu tot ce era necesar, cort, rucsac, mâncare pentru câteva zile, cât dura traseul.
În studenţie am tot făcut drumeţii pe munte, cu cazare la cort şi gătit mâncare la ceaun sau mâncând crutoane cu supă instant.
Mult mai târziu, am început să merg la aerobic, de fapt m-a tentat de la început taebo, şi la câteva luni de aerobic+taebo cu o antrenoare destul de dură, am ales să merg la un aerobic-taebo intens.
Am simţit totuşi o rutină după câţiva ani, astfel că a apărut pur şi simplu alergarea, întâi tot aşa ca un joc (o tură de Herăstrău, uşor), fără să resimt oboseală. Era iarnă, iar în primăvară am început să alerg cu perseverenţă, pentru că simţeam o stare de bine peste zi. Dimineţile sunt sublime pentru alergare.
A fost ceva anume care te-a făcut să iei decizia de a face sport ?
Nu a fost o decizie ci a venit pur şi simplu de la sine, şi mă refer la alergare. În general îmi place să fac mişcare.
Ai un sportiv preferat ?
David Goggins, ultramaratonist şi triatlonist. Pe el l-am descoperit ca exemplu motivaţional când am început să mă bucur de alergare.
Ai şi alţi prieteni care s-au apucat mai târziu în viaţă lor de alergare ?
Cunosc alergători care mi-au împărtăşit că s-au apucat să alerge după ce au citit un articol despre mine, vorbind despre alergare, în revista Alerg.
Alergi şi distanţe lungi ?
100 km este distantă cea mai lungă, am alergat în scop umanitar la Ultramaratonul 100 for Children, eveniment 100% caritabil cu scopul strângerii de fonduri pentru copiii aflaţi în tabăra de la Valea Plopului. Am alergat de la Bucureşti la Valea Plopului şi a fost o experienţă minunată.
Ultramaraton Valea Plopului, 30 mai 2015 – 100 km
Care este timpul pe care îl dedici antrenamentelor ?
Alerg de 4-6 ori pe săptămâna. În weekend mă bucur cel mai mult pentru că sunt mai relaxată, dar şi alergările din timpul săptămânii mă încarcă de energie pentru întreagă zi. Îmi place foarte mult să alerg dimineaţa, când totul în jur este liniştit şi pur.
Cum arată o zi din viața ta?
Ziua începe cu o alergare de cele mai multe ori. Atunci când nu alerg, pentru că mă simt mai obosită şi trebuie să fac pauză, ziua începe puţin mai trist, dar încerc să compensez cu altă formă de mişcare, mers, gimnastică…
Apoi ziua decurge normal, merg la birou, la întoarcere spre casă fac o plimbare în mers rapid şi mă relaxez ascultând muzică, îmi admir florile mele, merg la filme, teatru sau concerte de muzică.
Ce anume te motivează ?
Fiind o pasiune nu am nevoie de o motivaţie, dar pot spune că simt o energie şi mai bună când văd în preajma mea alergători ca mine, cu drag de alergare. Îmi place şi când îi văd pe cei începători şi nerăbdători să devină competitivi dintr-odată.
Îţi aminteşti acum o cursă specială din viaţă ta ?
Da, Maratonul de la Berlin de anul trecut. Cu o săptămână înainte de Berlin am participat la un Campionat Balcanic, care s-a desfăşurat la Bucureşti , unde am avut nenorocul de a fi însoţită toată cursa de o durere cumplită la un călcai. Am scos totuşi un timp bun, am ieşit pe locul 2, dar într-o suferinţă cumplită.
Consecinţa acestei competiţii a fost că următoarea zi nu mai puteam călca pe piciorul respectiv, iar eu în 5 zile trebuia să alerg la Berlin. Eram răvăşită total, nu mă mai puteam retrage nicicum, vacanţa nu îmi surâdea… Şi totuşi miracolul s-a întâmplat în aduminica aceea la Berlin.
Aveam în minte să îl termin doar, în limita de timp maximă, am alergat cu bucurie, am interacţionat cu oamenii prietenoşi care ne-au admirat de pe margine, nu am simţit oboseală sau epuizare şi la final am constatat că am terminat în 3.28.58. Şi acum retrăiesc emoţia, sunt nişte trăiri pe care nu le pot transpune în cuvinte, ceva magic, sublim şi da, pot spune că eu cred în miracole.
Maratonul Berlin, 2014
Decizia de a alerga o consideri un bun exemplu şi pentru alţii?
Este o decizie bună să te apuci de alergare din inima, şi nu din dorinţa de a bifa competiţii, a strânge medalii precum bancnotele. Asta nu mi se pare o realizare.
Eu alerg cu bucurie în suflet, fără încrâncenare, şi de când am descoperit această pasiune, mi-am promis că nu voi transforma alergarea într-o sursă de stres. Rezultatele vin natural.
Ce deosebire există între Didina Manole cea dinainte de a se apuca de sport şi cea de acum?
Sunt o persoană care pune suflet în tot ceea ce face, dar până la alergare nu aveam o pasiune aşa de arzătoare. Acum îmi regăsesc starea de bine prin alergare, alergare pur şi simplu.
Maratonul International Brasov, 14 iunie 2015
Dor Geta Popescu, record de vârstă pe muntele Elbrus!
Sâmbata aceasta, pe 15 august, alpinista Dor Geta Popescu, în vârstă de 12 ani și 2 luni, a realizat un nou record european de vârstă, prin atingerea vârfului Elbrus, de 5. 647m., din Caucaz.
Muntele Elbrus este un vulcan stins care are două vârfuri, „Vârful de est” ( 5.642 m) și „Vârful de vest” ( 5.621 m), ambele acoperite de ghețari (145 km²). Ascensiunea a avut loc pe o vreme nefavorabilă, cu vânt în rafale de 60 km/oră, ceață și o calitate proastă a zăpezii. Geta a reușit să atingă vârful împreună cu membrii Altitude Expeditions Team și Extreme Travel, prima agenție de turism (extrem) de aventură din România.
“Pentru mine a fost cea mai grea ascensiune de până acum; vântul puternic și ceața m-au făcut să lupt cam 8 ore pentru atingerea vârfului. Am fost foarte determinată pentru că ratasem încercarea aceasta în expediția de anul trecut și acum era ultimul sezon în care puteam stabili recordul pe Elbrus“, spune Dor Geta Popescu.
Vârful Elbrus face parte din lanțul Caucaz, partea europeană a masivului, și este de origine vulcanică; aceasta explică apartenența sa, simultan, la Circuitul Seven Summits al celor mai înalte vârfuri de pe fiecare continent și la Circuitul 7 Volcanoes al celor mai înalți vulcani de pe fiecare continent, circuite pe care Dor Geta dorește să le finalizeze.
Reușita de pe Elbrus îi aduce alpinistei în palmares al doilea vârf din Circuitul 7 Summits, după Kilimanjaro, și al treilea din Circuitul 7 Volcanoes, după Damavand și Kilimanjaro.
Premieră: cea mai mare comunitate românească pe acoperișul Africii – Kilimajaro
Roxana Lupu
Extreme Travel, prima agenție de turism de aventură din România, marchează o nouă premieră: spre final de iulie a condus pe Kilimanjaro o expediție cu 10 români, care au reușit să cucerească cel mai înalt vârf muntos al Africii, Uhuru Peak (5.895 m), devenind astfel cea mai mare comunitate românească pe acoperișul Africii.
Dor Geta Popescu şi Radu Vatcu
În cadrul aceleiași expediții, echipa Extreme a condus-o pe Dor Geta Popescu spre performanța de a cuceri, la doar 12 ani, Uhuru Peak (5895 m). Geta, membră a Clubului Sportiv Montan Altitudine și componentă a lotului naţional de escaladă copii, multiplă campioană naţională, cu clasări pe podium la competiţiile balcanice şi concursurile de Grand Slam europene, a stabilit astfel noul record feminin românesc de vârstă al acestui vârf, devansându-și sora, pe Crina Coco Popescu. Cu jumătate de oră înainte de Geta, Mara Savinescu, o altă componentă foarte tânără a expediției, reușise și ea acest record, bătut curând de Geta – diferența de vârstă dintre cele două este de câteva luni, Geta fiind cea mai mică dintre ele.
“Am trăit cu toții un moment istoric, având ca fundal un peisaj monumental. Ne bucurăm pentru recordul celor două tinere colege de expediție iar Getei îi urăm succes în circuitul 7 Summits. Pentru Extreme Travel a fost cea de a 16-a expediție pe Kilimanjaro“, spune Radu Vatcu, alpinist & ghid, fondator Extreme Travel.
Extreme Travel, cel mai experimentat tour operator român în Africa de Est, conduce români în destinații spectaculoase ale planetei: de la cele mai înalte și celebre culmi muntoase – Mont Blanc (Franța), Mount Kenya (Africa), Aconcagua (Argentina), la trekking și aventură în Patagonia, Venezuela,Tanzania, Borneo, Antarctica, Peru, America Centrala, și multe altele.
Recent, echipa Extreme a reușit traversarea în cadrul unei expediții turistice românești a celui mai arid deșert din lume, deșertul Atacama, din America de Sud, apoi peste munții Anzi către cel mai mare deșert de sare al lumii, Salar de Uyuni în Bolivia, cu jeep-urile.
*** Extreme Travel este prima agenție de turism (extrem) de aventură din România, înființată în 2010 de Radu Vatcu (ghid montan). Programele Extreme Travel includ circuite pe toate continentele lumii și se adresează atât persoanelor cu experiență în escaladarea vârfurilor muntoase cât și celor fara aptitudini fizice deosebite, dar cu spirit de aventura si dorinta de a descoperi locuri deosebite si de a invata din cultura altor popoare. Echipa Extreme Travel este formata din ghizi de turism profesioniști și alpiniști, care însoțesc grupul turistic în fiecare expediție.
Informații despre Extreme Travel se găsesc pe website-ul www.extreme-travel.ro și la pagina de Facebook, aici.
Premieră românească de aventură: cu jeepurile, de la cel mai arid deșert din lume la cel mai mare deșert de sare, prin munții Anzi
Roxana Lupu
Extreme Travel, prima agenție de turism de aventură din România, marchează o nouă premieră exotică în zona turismului: prima traversare în cadrul unei expediții turistice românești a celui mai arid deșert din lume, deșertul Atacama, din America de Sud, apoi peste munții Anzi către cel mai mare deșert de sare al lumii, Salar de Uyuni în Bolivia.
Echipa Extreme Travel conduce români în destinații spectaculoase ale planetei: de la cele mai înalte și celebre culmi muntoase – Mont Blanc (Franța), Mount Kenya (Africa), Aconcagua (Argentina), la trekking și aventură în Patagonia, Venezuela,Tanzania, Borneo, Antarctica, Peru, America Centrala, și multe altele.
L-am prins între două avioane pe Radu Vatcu, ghid montan și alpinist, fondator și actionar Extreme Travel, și l-am întrebat câte ceva despre asta.
ADRENALLINA: Hei, Radu, cât a durat această traversare exotică și cum a fost expediția, spune-ne mai multe despre aventura asta.
Radu Vatcu: S-a întâmplat la începutul acestui an; este unul dintre traseele pe care le visez de multă vreme, și anul ăsta iată că a devenit realitate Traversarea Anzilor între Atacama și Salar de Uyuni a durat 3 zile și 3 nopți și a fost o călătorie incredibilă, pentru că peisajele par desprinse dintr-un basm; deșertul oferă niște peisaje incredibile iar fotografiile pot vor vorbi mai mult despre asta.
Așadar, am trecut de la un deșert la altul prin Anzi, la peste 5.000 de metri altitudine. Am dormit la 4.300 de metri. Este o schimbare bruscă de altitudine,de la 2500 de metri până la 4.000, dar toți cei din grupul Extreme Travel au făcut față cu brio. Când vezi nebunia de culori a lacurilor vulcanice, în paleta asta de verde, turcoaz, albastru, rosu… și cînd în sfârșit ai ajuns la 4.000 de metri și te așteaptă o baie în ape termale…
Deșertul Atacama este cel mai arid deșert din lume, și aici are loc „El Niño”, celebrul fenomen climatic care apare la 6-10 ani și se manifestă prin averse intense de ploaie care duc pentru un timp scurt la o înflorire a deșertului.
Arată incredibil imaginile cu deșertul de sare. Ce ați mai făcut acolo?
Circuitul acesta în America de Sud – Chile, Bolivia, Peru, mai cuprinde multe minunății: lacul Titicaca, Canionul Colca, Valea sacră a incașilor cn.r. Cusco 3350 m, Ollantaytambo 2750 m), celebrul sit Macchu Pichu, situat la 2.450 de metri altitudine, în mijlocul vegetaţiei tropicale…
Ce expediţii aţi mai avut anul acesta?
Am fost pe 5 continente. Am urcat la începutul anului pe Kilimanjaro, cel mai înalt munte din Africa, cu ai săi 5.895 metri, a urmat apoi Argentina, Bolivia, Chile Peru – cam o lună de zile în America de Sud, apoi am escaladat superbul Mount Kenya, tot în Africa, a urmat Noua Zeelanda si Australia, apoi Nepalul chiar in timpul cutremurelor devastatoare …. noi, slavă Domnului, am scăpat teferi și nevătămați.
Recent am esacaladat muntele Ararat si Kilimanjaro unde am reusit sa stabilim un nou record de vârstă prin ascensiunea celor mai tinere alpiniste românce : Geta Popescu și Mara Savinescu, si un record de reușită prin succesul total al tuturor celor 11 membri ai expediției …
Urmeaza Elbrus, Cuba, din nou Africa de est… Și tot așa.
Ați avut și situații în expediții care v-au dat programul peste cap?
Da, pot să apară surprize, în destinațiile greu accesibile, și au și fost fost. În Venezuela, de exemplu, au fost niște zboruri anulate și am fost nevoit sa închiriez un avion particular ca să pot continua programul.
Știu că și expediția în Noua Zeelandă a fost o premieră și urmează în curând o alta, în Maroc…
Da, Noua Zeelandă este incredibilă. Este o destinație specială pentru iubitorii de aventură!
Ce este diferit la programele Extreme Travel, care este specificul vostru?
În primul rând, ne diferențiem prin program. Destinațiile sunt alese astfel încât oamenii să vadă ceea ce nu pot vedea mergand cu alte agenti, obiective pe care nu e atât ușor să le vezi, majoritatea greu de accesat. Vrem să le arătăm oamenilor cât mai mult posibil din țările vizitate, să ia contact cu localnicii, cultura, tradițiile… să trăiască o aventură, de la început până la sfârșit, una despre care să povestească prietenilor mulți ani. Nu suportăm ideea izolării dintr-un all inclusive, într-o plafonare totală.
Grupurile noastre sunt mici iar clienții noștri sunt mai deschiși către cunoaștere decât clienții altora. Excursiile și expedițiile Extreme sunt unele în care îți folosești mintea, să vezi, să înțelegi, să simți locurile acelea. Cei ce vin cu noi sunt oameni cu spirit de aventură, pasionați de călătorii, cu venituri peste medie, de obicei lucrează în multinaționale sau companii mari sau sunt antreprenori.
*** Extreme Travel este prima agenție de turism (extrem) de aventură din România, înființată în 2010 de Radu Vatcu (ghid montan). Programele Extreme Travel includ circuite pe toate continentele lumii și se adresează atât persoanelor cu experiență în escaladarea vârfurilor muntoase cât și celor fara aptitudini fizice deosebite, dar cu spirit de aventura si dorinta de a descoperi locuri deosebite si de a invata din cultura altor popoare. Echipa Extreme Travel este formata din ghizi de turism profesioniști și alpiniști, care însoțesc grupul turistic în fiecare expediție.
Informații despre Extreme Travel se găsesc pe website-ul www.extreme-travel.ro și la pagina de Facebook, aici.
Sport Extrem. Cine se dă cu placa pe… vulcan?
de Raluca Mihăilă
Poate vă gândiți că e periculos să vizitați un oraș al lumii unde există un vulcan activ. Poate îl și ocoliți în vacanța voastră din cauza asta. Sunt însă unii care se duc țintit la un vulcan activ, ca să… se dea cu placa!
Nu e o glumă, surfingul pe vulcan există și el ca activitate sportivă și recreativă 🙂 în lumea asta…Dacă ați rămas fără adrenalină, o puteți regăsi coborând cu o placă pe vulcanul activ Cerro Negro, din Nicaragua, de exemplu. Nici nu e scump: Quetzal Trekkers, care se ocupă de echipamentul și trainingul tău, îți oferă ocazia să încerci sportul ăsta extrem pentru suma de 30 dolari.
Cerro Negro, tradus Muntele Negru, este cel mai tânăr vulcan din America Centrală, s-a format în 1850 și a avut ultima erupție (cea cu numărul 20) în anul 1999.
Cică partea cea mai dificilă a acestei aventuri ar fi urcarea de 45 de minute până în vârf, la 728 de metri. După, începe distracția! Poți să cazi, să te tai în cenușa vulcanică, să respiri gaze otrăvitoare sau, dacă ești cu adevărat norocos, să te stropească niște lavă! 😀 Panta atinge un punct maxim de 41 de grade, astfel încât poți lesne ajunge la o viteză de 80 km/h.
Poți să adopți o poziție de snowboard, în picioare, sau poți sta jos, ca pe sanie, variantă în care prinzi o viteză mult mai mare pe rocile vulcanice.
Placa este din lemn, iar fundul său este acoperit cu un strat subțire de metal, pe care e lipită o bucată de plastic, care ajută la creșterea vitezei; ea trebuie înlocuită, deoarece se topește după 1 sau 2 ture. 😀
Cerro Negro, tradus Muntele Negru, este cel mai tânăr vulcan din America Centrală. S-a născut în 1850 și a avut ultima erupție (cea cu numărul 20) în anul 1999.
Cum e, îți iei bilet spre Nicaragua? 🙂
Triatlonista Antoanela Manac, despre Baku 2015: “Mă temeam că o astfel de cursă va fi greu de terminat pentru mine”
Roxana Lupu
Triatlonul este un sport tânăr în lume: și-a făcut debutul olimpic la Jocurile Olimpice de Vară din Sydney, în anul 2000, și de atunci au apărut peste 120 de federații naționale afiliate la Uniunea Internațională de Triatlon (ITU), înființată și ea în 1989. În România anului 2008 existau doar două competiții de triatlon și câteva zeci de participanți. Federația Română de Triatlon s-a înființat în 2012, acum 3 ani. Acum, în 2015, sunt multe concursuri de triatlon în calendarul competițional național iar numărul celor care aleg să practice acest sport, fie ei profesioniști sau amatori, este în creștere spectaculoasă. Suntem însă la început.
Am avut nevoie de acest mic intro pentru a înțelege puțin contextul și momentul în care ne găsim. Recent, România a participat în premieră istorică la probele de triatlon femei și bărbați din cadrul Jocurilor Europene de la Baku 2015, prima ediție a Jocurilor Olimpice Europene, ce a avut loc între 12 și 28 iunie în capitala Azerbaidjanului, Baku. Cei doi reprezentanți ai României au fost Antoanela Manac – feminin și Ciprian Bălănescu – la masculin.
***Antoanela Manac, triatlonista de 19 ani legitimată ca sportiv profesionist la Atena Sport Club Constanța, a încheiat competiția pe locul 36, iar Ciprian Bălănescu nu a reușit să termine concursul. (a fost ajuns de liderii cursei la ultima tură de ciclism).
Înainte de orice concluzie, trebuie să înțelegem faptul că suntem la început, să înțelegem nivelul la care este acest sport în România, în condițiile în care avem o Federație Română de Triatlon cu doar 3 ani de existență la activ, și să ne bucurăm totuși pentru acest prim pas.
Am vorbit cu Antoanela Manac despre cursa ei la Baku, despre cum s-a pregătit pentru asta și despre ce planuri sportive are pentru viitor. Antoanela a fost desemnată anul trecut Campioană Balcanică la Triatlon pe distanța sprint (n.r. 750 metri înot, 20 km bike, 5 km alergare) iar la Baku a fost pentru ea a doua oară când a parcurs în competiție distanțele unui triatlon olimpic (n.r. 1, 5 km înot, 40 km bike, 10 km alergare).
Triatlon Challenge Mamaia, 2014
Delegația României a încheiat Jocurile Europene de la Baku pe locul 17 din 42 de națiuni care au punctat în clasamentul pe medalii, cu 12 medalii, din care trei de aur, cinci de argint și patru de bronz. Aurul a fost cucerit de Ana-Maria Brânză la spadă, de Andreea Chițu la judo (cat. 52 kg) și de echipa feminină de spadă (Ana-Maria Brânză, Simona Gherman, Simona Pop, Amalia Tătăran.
Pentru a fi alături de sportivii noștri, GROUPAMA Asigurări a lansat ”Delegația Virtuală a României” – o platformă prin care românii au putut fi alături de sportivii care ne-au reprezintat în competiție, încurajându-i virtual.
Dar să vorbim cu triatlonista noastră, care ne-a răspuns la întrebări din Elveția, Geneva, unde va reprezenta România la Campionatele Europene de Triatlon:
Adrenallina: Antoanela, în primul rând felicitări pentru performanțele tale și pentru evoluția la Jocurile Europene de la Baku. Cum a fost cursa ta? Cu ce temeri ai intrat în concurs și cum le-ai depășit?
Antoanela Manac: Mulțumesc frumos pentru felicitări și mă bucur că îmi dați ocazia să vă pot împărtăși momentele pe care le-am trăit.
European Cup, Istanbul, 27-28 iunie 2015
Cursa de la Baku a fost un carusel cu emoții. Am luat startul alături de campioana olimpică de la Olimpiada din Londra, în 2012 (n.r. elvețianca Nicola Spirig, câștigătoarea de la Baku) și multe alte campioane mondiale, sportive puternice și cu o experiență mult mai mare decât mine.
Mă temeam că e posibil ca o astfel de cursă să fie greu de terminat pentru mine dar apoi mă gândeam că am muncit destul alături de antrenorul meu și că nu am voie să îmi fac griji. După proba de înot am început să mă stabilizez emoțional. Am trecut la proba de bike și am reușit să o termin într-un timp foarte bun, spun eu, deși primele 2 ture le-am tras de una singură; din a 3-a tură m-am lipit de pluton și am stat acolo până la ultima tură.
La alergare am reușit să mai depășesc câteva adversare, dar multe dintre ele cedaseră din cauza temperaturii ridicate (n.r. la start s-au aliniat 48 de sportive, doar 38 au terminat cursa). Am trecut linia de sosire ocupând locul 36, un loc care multora nu le inspiră nimic dar care pentru mine a fost o reușită!
Ce a însemnat participarea aceasta pentru tine? Cum te-ai pregătit pentru cursa asta?
Participarea aceasta a însemnat foarte mult, deoarece a fost pentru prima dată când am fost parte din Lotul Olimpic și am reprezentat România la prima ediție a Jocurilor Europene. Am primit vestea în luna ianuarie iar de atunci m-am pregătit cum am putut mai bine. Am urmat un program de antrenamente mult mai complex iar inainte de cursa oficială am participat la o cursa de “încălzire” pentru ce urma să mă aștepte.
Cum a început pentru tine relația cu sportul și ulterior cu triatlonul?
Relația cu sportul a început încă de când eram mică, și aveam vreo 5 ani. Am început cu înotul, și în acest sport am făcut performanță. La triatlon am ajuns abia la vârsta de 17 ani. În orașul în care locuiesc, în Constanța, se organizează anual concursul de triatlon Challenge Mamaia și cursa m-a provocat, mai ales că am aflat că nu implică numai înotul.
Așa am început să practic triatlonul, dintr-o provocare și din curiozitatea de a testa toate cele trei sporturi.
Care este sportul preferat dintre cele trei? Dar distanța preferată?
Cu siguranță că înotul va rămâne proba mea dar m-am îndrăgostit și de bicicletă și alergare.
Distanța preferată nu o pot decide încă, dacă îmi place sprint că e mai scurt și mai ușor ca distanță, sau olimpic, că necesită o anduranță pe măsură – pentru că am făcut doar de două ori proba olimpică în competiție, în acest an.
Diferențele dintre sprint și olimpic din punctul meu de vedere sunt foarte mari. Trebuie să abordezi total diferit proba olimpică, ai nevoie de rezistență dar totodată și de viteză. Este necesar să fii la fel de rapid pe ambele distanțe, doar că trebuie să depui o muncă mult mai eficientă la olimpic, cu dozarea corespunzătoare de energie pe cele 3 probe.
Cu cine te antrenezi, cine îți supraveghează pregătirea?
La antrenamente
Antrenorul meu este Filip Grigorescu. Împreună ieșim la antrenamente, mai ales la ciclism, și mă supraveghează în toate cele 3 discipline. Obiectivul nostru este acela de a mă califica la Olimpiadă. Cea de la Rio, de la anul, este din scurt, dar nu este imposibil să ajung acolo.
Daca nu e Rio, atunci cu siguranță va fi Olimpiada de la Tokyo, din 2020. Obiectivul meu de acum, care mă apropie de Olimpiadă, este acela de a acumula un punctaj cât mai mare – punctele reies din clasarea în topul clasamentului la competiții internaționale.
Cum te antrenezi în perioada asta?
Sunt în sezonul competițiilor, tocmai de aceea aproape săptămânal sunt plecată la diferite concursuri internaționale – Cupe Europene, Campionat European, Balcaniadă, Cupa mondială…. Antrenamentele din această perioadă constau mai mult în menținerea unei forme de vârf; nu mai au o durată așa de lungă, sunt mai reduse ca timp dar mai puternice ca intensitate.
Ce te motivează?
Cel mai mult mă motivează gândul că pot să cresc ușor în performanțe. Asta mă face să mă antrenez cât mai mult. Motivația mai vine și din faptul că sportul îți oferă și alte beneficii: cunoști oameni minunați, sportivi sau nu, călătorești… Beneficiul cel mai mare vine odată cu rezultatul, și de aceea este o “sete” de rezultate cât mai bune. În afară de asta, în programul meu zilnic nu am timp să mă plictisesc. Îmi place ceea ce fac și am plăcerea aceea de a ieși la antrenamente.
Știu că pe lângă sport îți pregătești și o carieră în Medicină. Povestește-ne despre asta.
Da, mă pregătesc pentru o carieră de viitor medic. Medicina este o altă provocare pentru mine, o ocupație majoră în plus față de sport. Viața mea s-a schimbat de când am intrat la această facultate. Am început să înțeleg mai bine cum funcționează organismul uman, să corelez acest lucru cu ceea ce se întâmplă în timpul antrenamentelor, să percep durerea în alt mod și să trec peste ea.
Nu îmi este ușor să le fac pe amândouă, dar am avut un plan de pregătire adaptat, în funcție de orarul facultății, și acest lucru m-a ajutat enorm. Acest lucru a fost posibil datorită antrenorului meu, căruia îi mulțumesc pentru tot.
Cum vezi diferența între modul de pregătire și resursele sportivilor străini și cele ale sportivilor români? Tu, ca sportiv elite, cu ce te confrunți și ce ai dori să se îmbunătățească în primul rând în sistemul românesc în ceea ce privește sprijinul acordat sportivilor?
Diferențele dintre noi și sportivii străini sunt destule. Ei dispun de programe de pregătire, de echipamente calitative, de o echipă întreagă de oameni programați și dedicați sportului, care au datoria de a seta sportivi pe un obiectiv major.
Triatlonul în România este la început dar sunt sigură că vom crește și noi și vom beneficia cât mai curând de tot ce ne trebuie pentru a ajunge la un nivel înalt. Nu aș vrea să mă exprim cu ce ar trebui să se îmbunătățească în sistemul nostru pentru că aș avea destul de comentat. Consider o scuză faptul că suntem la început – Federația Română de Triatlon s-a înființat în 2012, acum 3 ani.
Singurul lucru pe care îl pot spune este că mi-aș dori să simțim că ne motivează pe noi sportivii să practicăm triatlonul, un sport nu tocmai ușor. Avem nevoie de susținere, în primul rând morală și apoi financiară!
Povestește-ne una dintre cele mai frumoase amintiri ale tale legate de sport.
Cea mai frumoasă trăire este aceea când sunt într-un moment de impas, într-un moment în care mi-aș dori să renunț în cursă mai mult decât să continui, și totuși merg la departe.
Este apoi acel moment în care aștepți să urci pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Îți dorești să ajungi acolo cu orice preț și asta te motivează enorm.
O amintire dragă mie este finish-ul primului meu triatlon, mai exact Triatlon Fără Asfalt. Am fost întâmpinată de un val de aplauze și o mulțime de oameni care strigau și mă felicitau. Atunci am înțeles că triatlonul este următoarea mea preocupare.
***
Antoanela Manac a fost cronometrată la Baku cu timpul total de 2 ore, 19 minute și 14 secunde (22 min 08 sec la înot, 1 h 11 min 35 sec la ciclism și 44 min 06 sec la alergare). Medalia de aur a fost cucerită de elvețianca Nicola Spirig, în 2 ore și 28 de secunde, argintul a revenit olandezei Rachel Klamer, cu timpul de 2 ore, 1 minut și 44 secunde, iar bronzul a fost adjudecat de suedeza Lisa Norden, cu 2 ore, 1 minut și 46 secunde.
Vârstă: 19 ani (împlinește 20 în octombrie)
Sportiv legitimat la Atena Sport Club Constanța, Școala de Înot Răzvan Florea
Palmares
2015
Campionatul Național de Duathlon – loc 1
European Cup – Madrid ( 10 mai) – loc 33 (primul ei triatlon pe distanță olimpică)
Triathlon la mare -Vama Veche – loc 1 ștafetă mixt
Jocurile Europene de la Baku – loc 36 (distanță olimpică)
European Cup – Istanbul – Sprint – loc 12
European Championship – Geneva –
2014
Campioană Naționala la Duatlon
Campioană Balcanică la Duatlon
Vicecampioană Națională la Triatlon
Câștigătoare Romanian Triathlon Series
Campioană Balcanică la Triatlon
Locul 11 la Cupa Europeana de la Alanya
Recordmani sportivi la 100 de ani!
de Adelina Meilie
Câți oameni ajung să trăiască 100 de ani? Câți dintre aceștia fac sport și la această vârstă? Câți dintre ei sfidează această vârstă și fac performanță? Și intră astfel în Cartea Recordurilor?
Știm noi câțiva. În aprilie anul acesta japoneza Mieko Nagaoka a reușit la cei 100 de ani ai săi să parcurgă înot 1,500 de metri în bazin în decurs de o oră, 15 minute și 54 de secunde. A fost singura care a concurat la categoria 100 – 104 de ani și speră că va putea participa și la categoria pentru cei care au 105 ani! „Vreau să înot până la vârsta de 105 ani, dacă reușesc să trăiesc până atunci”, a spus Moeko, conform celor de laThe Sydney Morning Herald.
Mieko Nagaoka, Matsuyama, Japonia, 2015
foto: CNN
Acesta nu este singurul titlu obținut de Mieko Nagaoka: în 20 de ani ea a strâns 24 de titluri pe distanțe scurte, de 100, 200 și 800 de metri, dar și lungi, cacea de 1,500 de metri.
S-a apucat de înot la vârsta de 80 de ani, dacă vă vine să credeți, când a fost nevoită să urmeze un program de recuperare pentru un genunchi bolnav. Mieko Nagaoka se antrenează patru zile pe săptămână câte două ore pe zi și le-a spus celor de la www.fina.org că îi place să parcurgă distanțe lungi pentru că îi permit să își mențină un ritm constant.
Sfatul meu pentru voi toți ar fi să continuați să faceți mișcare
Robert Marchand, un alt centenar despre care merită să vorbim, a vrut să facă ceva special de ziua lui, așa că a pedalat pe un velodrom din Elveția distanța de 24,25 km, într-un timp de o oră, stabilind un record mondial! Fiecare se sărbătorește cum dorește de ziua lui! 🙂
Marchand a făcut-o cu stil, stabilind o nouă categorie de vârstă pentru competițiile de velodrom, cea de 100+. Iată ce a declarat, pentru Road.cc, după ce a stabilit recordul: „Nu cred că sunt un campion. Am vrut doar să fac ceva pentru aniversarea 100 de ani”.
Robert Marchand, Agile, Elveția, 2012
foto: http://www.ninefinestuff.com
Robert Marchand a spart recordul orei pe velodrom, la categoria de varsta 100+
Robert Marchand nu mai participase de la 89 de ani la o cursă și ș-a antrenat doar pe traseu și pe bicicleta fixie. „Nu am mai pedalat pe o pistă de 80 de ani. Trebuia să mă obișnuiesc cu pinionul fix”, a povestit sportivul.
Francezului i-a fost monitorizat pulsul continuu de medici, cu toate că inima sa era într-o formă bună. La fel ca Mieko Nagaoka, Robert
Marchand nu vrea să renunțe la pasiunea sa și vrea să o practice în continuare. „Vreau să mai practic ciclismul o perioadă de timp”, a declarat.
Iată și lecția lui Rober Marchand pentru noi: “Sunt, teoretic, ca toată lumea. Sunt norocos că nu am avut problem de sănătate majore. Sfatul meu pentru voi toți ar fi să continuați să faceți mișcare. Eu fac în fiecare zi. Îmi tine corpul într-o formă foarte bună. Unii oameni care ajung la 80 de ani se apucă de jucat cărți și devin imobili. Nu și eu. Nu am putut niciodată să mă opresc din mișcare…”
Cine vrea să vorbească cu acest bătrân? Toată lumea!
Pe britanicul Fauja Singh moartea soției și a fiului său l-a determinat să se dedice atletismului, astfel că la 89 de ani acesta a început să alerge și la 90 de ani a obținut deja un record mondial la maratonul de la Toronto, Canada. După 10 ani, când avea împliniți 100 de ani, a decis să mai depășească un record mondial și numele să-i fie trecut iar în Cartea Recordurilor.
Atunci au fost înscriși cinci mii de atleți, iar Fauja Singh a fost singurul centenar care a fost declarat apt pentru cursă și singurul care a parcurs 42 km şi 195 de metri în 8 ore, 25 de minute şi 16 secunde.
Fauja Singh, Toronto,Canada, 2011
foto: Peter J. Thompson / National Post
„Banii pot fi făcuți, cheltuiți sau pierduți. La vârsta mea este frumos doar să faci asta, să alergi. Și să fii iubit pentru asta. Haide, cine vrea să vorbească cu acest bătrân? Toată lumea. Și asta datorită atletismului, asta îi face pe oameni să arate atât de multă iubire ! Uite cât sunt de binecuvântat! Cum să nu fiu fericit?”, a spus Fauja Singh pentru The Guardian.
Cu hamacul la peste 2 500 metri altitudine!
De Raluca Mihăilă
La ce te duce cu gândul un hamac? Vacanță și relaxare? Uită despre asta!
Mai degrabă, hamac egal aventură și sport extrem!
The International Highline Meeting este un festival care se află, la propriu, la înălțime!
Ce se întâmplă, mai exact, acolo?
Participanții își petrec zilele (și nopțile) în mod plăcut :D, atârnați de sfori prinse de crestele Alpilor Italieni, în Dolomiți, la Monte Piana, la altitudini de peste 2.500 de metri! 🙂 Dar asta doar când se relaxează, pe seară, căci ziua ei sunt slacklineri! Și fac nebunia asta:
Se deplasează pe aceste corzi, cu un diametru de doar 2,5 cm,cu haul la picioarele lor. Sună fun! 😀
Slacklining-ul este un sport extrem ce presupune echilibrarea pe o bucată de chingă întinsă între două puncte, dar nu foarte bine întinsă, așa cum ne spune și numele. Iată:
Acest sport a apărut în California, acum 30 de ani, ca antrenament pentru căţărători. S-a extins şi a început să fie practicat la scară largă, având mai multe variante: shortline, trickline, jumpline, longline şi highline. Ce face băieții ăștia aici se cheamă highline – că sunt la mari înălțimi.
În afară de priveliștea superbă și compania bună, slacklinerii se pot aproviziona de la bucătarie sau bar și se bucură, ca la orice festival, de concerte muzicale. Pot participa la workshop-uri de yoga sau se pot aventura la zboruri de parapantă în tadem.
© Sebastian Wahlhuetter Photography | www.walhuetter.net | sebastian@wahlhuetter.net
Evenimentul a luat naștere în 2012, la inițiativa lui Alessandro d‘Emilia și Armin Holzer, pentru a promova peisajul spectaculos din Dolomiți, dar și pentru a atrage entuziaștii de slacklining.
Avem pasionați autohtoni? Atunci nu ratați ediția de anul acesta, care se desfășoară în acuși, în toamnă, între 10 și 15 septembrie!
Hamac găsiți aici, la Inspirel.ro, vă mai trebuie rezervarea, și aerul rarefiat al Dolomiților vă așteaptă!
Mai multe detalii găsiți aici, la pagina oficială a evenimentului.
CONCURS. Câștigă cu Adrenallina și GROUPAMA Asigurări bilet la Olimpiada de la Rio 2016!
Întră în Delegația Virtuală a României la Jocurile Europene de la Baku 2015!
Salut, adrenalitici, avem un concurs special găzduit de Adrenallina! 😀
Care e chestia? Dacă participați, aveți șansa ca la anul să fiți părtași ai celui mai tare eveniment sportiv mondial, Olimpiada de la Rio 2016! 🙂 Nu sună prea rău, nu?
Deocamdată ne găsim în momentul Jocurile Europene de la Baku, acolo unde delegația României, care ne reprezintă țara în competiția din capitala Azerbaidjanului, este prezentă cu 147 de sportivi – 83 de băieți și 64 de fete, dar și cu oficiali, antrenori sau medici.
Pentru a fi alături de sportivii noștri, GROUPAMA Asigurări a lansat ”Delegația Virtuală a României” – o platformă prin care românii pot fi alături de sportivii care ne reprezintă în competiție.
Cum puteți face și voi asta? Vă înregistrați pe platformă, folosind profilul de Facebook, și de acolo vă alegeți un sportiv român pe care să îl susțineți virtual și sufletește :), urmărindu-i activitatea la Jocurile Europene de la Baku.
Toți cei care se înscriu în platformă și sunt alături de sportivi intră în tragerea la sorți pentru două bilete la Olimpiada de la Rio 2016! Prin activitățile din platformă (share, like) șansele în tragerea la sorți cresc.
Iar dacă îi îndemnați și pe cei din jurul vostru să se înscrie în Delegația Virtuală, atunci vom fi mai mulți cu gândul la ce fac sportivii noștri la Baku.
Dar ca înscrierea în concurs să fie completă, după ce v-ați ales sportivul preferat, vă aștept cu un comentariu la acest post: mai exact, un mesaj de susținere pentru el, la acest post de pe Adrenallina, într-un mod creativ și original – poate fi un mic video cu telefonul, gif-uri animate, comics-uri, fotografii…, ce vreți voi!
După ce ați postat aici acest comentariu, ați intrat oficial în cursa pentru o invitație la evenimentul sportiv planetar Olimpiada de la Rio 2016!
Și asta nu e tot! 😀 Prin mesajul de susținere postat aici, în comment la post, veți intra într-un alt concurs! 😀
Trei dintre cele mai originale metode de susținere vor fi premiate cu vouchere pentru echipament sportiv, de la Decathlon.
- locul 1: valoare 1.000 lei
- locul 2: valoare 500 lei
- locul 3: valoare 300 lei
Nu uitați că primul pas este înscrierea în platforma Delegația Virtuală a României, alegerea sportivului și apoi, pasul 2, comentariul creativ la acest post, în Adrenallina. Hai că nu e greu! 🙂
Sportivii români concurează la 22 de sporturi și discipline sportive: gimnastică aerobică, tir cu arcul, baschet 3×3, badminton, box, kaiac-canoe, ciclism, sărituri în apă, scrimă, gimnastică artistică, gimnastică ritmică, judo, karate, sambo, tir, înot, taekwondo, triatlon, tenis de masă, volei, polo pe apă și lupte. Aveți de unde alege!
Abia așteptăm comentarii inspirate și creative! 🙂 până vineri, 26 iunie!
Campania se va încheia pe data de 29 iunie 2015, când vor fi trași la sorți câștigătorii celor 2 invitații la Rio, baby! 🙂
GROUPAMA Asigurări este asigurătorul oficial al Comitetului Olimpic și Sportiv Român din 2012, iar parteneriatul include până în prezent toate competițiile sportive internaționale care au presupus participarea loturilor COSR.
