Înot

Unde înotăm în București?

Înotul câştigă tot mai mult teren în rândul persoanelor pasionate de sport şi, în acelaşi timp, cucereşte inimile multor părinţi dornici să îşi ducă puştii la un sport care le garantează o dezvoltare armonioasă.

Acum şase ani când am decis să mă apuc de înot (aveam ceva noţiuni pe care le învăţasem în copilărie la un curs de vară) mi-am dat seama că nu sunt foarte multe opţiuni de piscine şi bazine de înot în Bucureşti.

În afară de cluburile sportive cu tradiţie, oferta spaţiilor particulare era destul de săracă. Am găsit câteva, am început să cer referinţe, iar lista s-a scurtat dramatic. Până la urmă am luat o decizie. A fost una inspirată, cu toate că era foarte departe. La momentul respectiv detaliul acesta nu m-a deranjat.

Între timp, lucrurile au început să se mişte. Cererea a crescut iar piscinele şi bazinele de înot au început să mai apară.  În prezent, în Bucureşti există un număr rezonabil de spaţii destinate înotului care arată bine. La capitolul servicii mai este de învăţat, trendul este totuşi unul pozitiv.

Cum îți alegi bazinul?

Sunr de luat în calcul câteva aspecte în alegerea unui piscine sau a unui bazin de înot.

În primul rând, probabil ne gândim cu toții prima dată la apropierea de casă. Dar nu e suficient.

Indiferent dacă vorbim despre cursuri de iniţiere pentru adulţi sau copii sau despre alegerea unui loc bun de antrenament sau relaxare prin înot, sunt câteva lucruri de la care nu se poate face rabat.

Poate cel mai important este reprezentat de condiţiile igienico-sanitare. Mai pe scurt, curăţenia. În vestiar, la duşuri, toalete şi în incinta bazinului curăţenia este absolut obligatorie.

În acelaşi registru intră şi calitatea apei. În prezent există diverse metode chimice prin care se realizează dezinfectarea apei şi nu ar fi rău dacă te-ai informa puţin despre tehnicile folosite, mai ales dacă e vorba de copiii tăi care merg acolo.

Când vorbim de calitatea apei, vorbim şi de temperatura ei. De multe ori temperatura apei poate te poate influenţa negativ sau pozitiv. Copiii reacţionează cel mai repede, însă şi pentru adulţi este important. Dacă este prea rece, nu îţi vine să mai intri, dacă este prea caldă te moleşte repede, iar randamentul la antrenamente scade.

Lucrurile nu se opresc aici. Mai sunt şi alte elemente deloc de neglijat în luarea unei decizii.

Personalul specializat (în cazul cursurilor ar fi indicat să cunoşti instructorul înainte de a începe sau să ceri referinţe), accesibilitatea (cât mai aprope de casă, cu atât mai bine, mai ales iarna), programul de funcţionare (multe cluburi au înţeles că este important să deschizi dimineaţa devreme şi să închizi seara cât mai târziu), echipamentul pentru înot (plute, baghete din spumă, centuri, covoare plutitoare), tarifele care diferă în funcţie de preferinţe (cursuri sau agrement) sau în funcţie de momentul zilei (există abonamente daytime sau full-time), toate acestea sunt detalii care te pot ajuta să-ţi faci o imagine de ansamblu când optezi pentru un club sau altul.

Cam toate cluburile oferă posibilitatea de a viziona bazinul de înot şi spaţiile conexe înainte de a te decide, așa că ar fi grozav să vezi cu ochii tăi cum arată totul înainte de a decide.

Am ales să prezint câteva piscine sau bazine de înot din Bucureşti cu menţiunea că numărul lor este mult mai mare, iar criterul principal a fost localizarea lor în oraş, tocmai pentru a oferi variante indiferent de zona în care locuieşti.

Clubul sportiv Dinamo Bucureşti

Pune la dispoziţie două posibilităţi, bazinul acoperit Tolea Grinţescu (care cuprinde un bazin mic şi unul mare) şi unul descoperit (care deja nu mai poate fi folosit :).

 

Bazin Dinamo

 

Ambele bazine sunt în incinta clubului, iar adresa este şoseaua Ştefan cel Mare 7-9, Bucureşti. În ceea ce priveşte detaliile tehnice, bazinul mic acoperit are 25mX12,5m; adâncime: 1,25m-1,65m, este deschis de luni până vineri în intervalul 10-20, iar sâmbătă în intervalul 9-13.

Clubul Dinamo organizează cursuri de iniţiere copii şi adulţi (la grupă sau cu antrenor personal), dar acest bazin mai mic se poate folosi şi pentru agrement de luni până vineri seara, de la 20:00 la 22:00 şi în weekend de la 13:00 până la 20:00.

Pentru agrement, bazinul mare acoperit este are următorul program: luni-vineri în intervalul ora 18:00-22:00, sâmbătă de la începând cu ora 12:00 până la 20:00, iar duminică de la 10:00 la 20:00.

Mai multe detalii: http://www.csdinamo.eu/agrement-natatie

Bazinul de înot Steaua

Se află pe Bd.-ul Ghencea nr. 35, în sectorul 6.

 

Bazinul Steaua

 

Bazinul din Ghencea este un bazin de înot folosit mai ales pentru competiţiile de polo, are dimensiunile de 33×25 metri, cu o adâncime de 2,3 metri, dar are şi unul pentru antrenamente –  25×12,5 metri, cu o adâncime variabilă între 1,2 şi 1,8 metri. Sunt organizate și cursuri de iniţiere pentru adulţi şi copii. Detalii pe http://www.csasteaua.ro/initiere-in-sporturi/ sau http://inot-sport.ro/bazinul-steaua/

 

Daimon Club

 

Bazin Daimon

 

Un complex wellness aflat într-o zonă verde din Parcul Tineretului, Daimon Wellness are un bazin interior de 20 de metri lungime. Există și piscină interioară, găsiți acolo și acces la saună sau masaj. Până pe 15 octombrie sunt prețuri speciale la abonamentele anuale full time: 30% reducere.

Detalii la http://www.daimonclub.ro/

 

Viva Sport Club

Este localizat în sectorul 4, pe Şoseaua Olteniţei 103, şi este deschis în timpul săptămânii, de luni până joi, în intervalul 07:00-23:00, iar vineri de la 07:00 până la 22:30, iar în weekend, sâmbătă de la 09:00 la 19:00, iar duminică de la 09:00 la 18:00.

Serviciile puse la dispoziţie cuprind cursuri de iniţiere şi performanţă pentru copii şi adulţi, atât la grupă, cât şi individual. De asemenea, bazinul este deschis pentru agrement pe toată perioada programului de funcţionare.

Acolo înoți în piscină semi-olimpică, 5 culoare, 11 m lățime și o adâncime ce variază de la 1,3 m până la 1,8m. Un lucru esențial de menționat este faptul că dezinfecția apei se face prin procesul de electroliză a sării (fără adaos de clor) și raze ultraviolete. În aceeași incintă se găsesc și bazine special amenajate pentru Aqua Gym, Aqua Baby și un Jacuzzi.

Detalii și la http://www.vivasportclub.ro/program/

Clubul Aqua Sport

Pune la dispoziţie trei bazine de înot, în sectoarele 1 şi 3. Bazinele Persepolis (Aviaţiei) sunt situate pe str. Virgil Madgearu 25-27, iar cel din Titan (bazinul Dante Aligheri) are adresa aleea Fuiorului, nr. 9.

Sunt organizate cursuri de iniţiere şi performanţă atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Programul este acelaşi pentru toate cele trei bazine: de luni până vineri, în intervalul 07:00-23:00 şi în weekend de la 08:00 la 20:00.

Detalii pe http://aqua-sport.ro/cursuri-inot-copii/

Bery Fitness Spa

Pune la dispoziţie două bazine. Unul este situat pe str. Turnu Măgurele 244A, în zona Berceni, sector 4, iar cel de-al doilea în zona Iancului, pe str. Elev Stefănescu Ştefan nr.66, sect. 2. În ambele locații sunt organizate cursuri de iniţiere pentru adulţi şi copii, antrenamente tip personal trainer, clase de iniţiere şi perfecţionare a tehnicii.

De asemenea, există şi opţiunea înotului de agrement. Programul pentru clubul din Iancului este de luni până vineri de la 07:00 la 23:00, sâmbătă între 09:00 şi 21:00, iar duminică în intervalul 09:00-19:00.

Cel din zona Berceni este puţin diferit. În timpul săptămânii începe de la 08:00 şi este deschis până la 23:00, iar în weekend, sâmbătă de la 09:00 până la 21:00, iar duminică de la 09:00 până la 19:00.

Detalii pe http://bery-fitness-spa.ro/berceni/index.php şi http://bery-fitness-spa.ro/

Alte cluburi sportive cu piscine şi bazine de înot, care organizează cursuri şi oferă opţiunea de agrement, mai sunt:

Ramada Aqua Swim

Bazin Floreasca

FitnessSpa

Worldclass

Bazin Olimpia

Bazin Tenis Club

Bazin Miramar

Bazin Club IDM

Lia Manoliu

Bazin Facultatea de Medicina

Acestea fiind spuse, spor la înotat! 🙂

Am înotat 7 km. Cum a fost

Știți weekendurile acelea când îți propui să faci mișcare și te întrebi: ce-ar fi dacă aș înota eu 7 km?!  În fine, mie mi se întâmplă! :))

Pare o distanță măricică, dar cu antrenament și puțină voință, devine aproape accesibilă. Să vă povestesc așadar weekendul meu :D, cine știe cum vă treziți și voi într-o dimineață asemănătoare și aveți nevoie de câteva tips-uri de la cineva care a trecut deja prin așa ceva! 🙂

Să-i dăm drumul:

  1. Când iei decizi ziua asta, că vei face un antrenament de anduranță, de acumulare/volum, asigură-te că ești în cea mai bună formă: ești foarte odihnit, ai avut o săptămână în care ai acumulat ceva mai mulți carbohidrați decât de obicei, ai chef de mișcare. De preferat să ai vreo 2, 3 zile în care să nu fi făcut mișcare prea mult. Așa vei avea energie stocată și un chef nebun să înoți, să înooooți, să înooooooooți 😀

Din seria fă ce zice popa nu ce face popa: eu eram cam obosită după o săptămână de muncă și pe sistem Coldrex de 2 zile; îmi dădea târcoale o răceală, cu nas înfundat, ceva transpirații, durere în gât. Cred că și asta m-a enervat (urăsc să fiu bolnavă!) și mi-am zis că e momentul perfect să dovedesc ce zic cercetătorii britanici: cu sport alungi orice răceală!!

M-am pregătit un combo energizant și sâmbătă m-am prezentat în bazin, decisă să duc la bun sfârșit încercarea, against all ods.

(btw, am și eu cont de Instagram, mă găsiți acilisha.)

fot

 

Faza e că semnele nu erau foarte promițătoare: la recepție la Daimon mi-au dat o cheie care nu mergea, așa că m-am întors după alta. Iar pe la al 100-lea bazin m-am uitat pe geam și am văzut în vârful unui brad un corb negru (mă rog, pentru impresie artistică menționez culoarea, corb alb sau de altă culoare încă nu există 🙂 ), fâlfâind implacabil aripile.

Dincolo de aceste semne ale destinului, începuse totuși să mi se facă greață la fiecare întoarcere de bazin. Am simțit de la primul cu pluta că nu sunt în cea mai bună formă, dar am continuat să mă păcălesc. A funcționat până la 2 km și 400 de metri.

 

33

hm, e frumos la înot, ia uite, se învârte și bazinul… și tavanul… a..

 

De aici încolo mi-a fost absolut imposibil să mai înot și un braț în plus. Am ieșit, mi-am luat catrafusele și m-am dus acasă, tremurând, cu frisoane și febră! M-am culcat și am dormit 5 ore, apoi am balotat propolis, coldrex, ardei iute, ciorba fierbinte, iar somn.

A doua zi m-am prezentat iar 🙂

  1. Ia-ți la tine o băutură isostonică și ceva energizante/batoane, ca să susții efortul și să îți hrănești corpul. Pentru distanța asta vei petrece în medie cam până la 4 ore în bazin (sigur, depinde de cât de antrenat ești), iar la fiecare oră e indicat să te hidratezi/alimentezi.

4

 

Eu am avut cu mine o băutură de nutriție sportivă lansată recent de Herbalife: 24 CR7 Drive, o băutură hipotonică dezvoltată în parteneriat cu renumitul fotbalist Cristiano Ronaldo, ambasador al brandului.

Băutura conţine carbohidraţi şi electroliţi pentru menţinerea performanţei de anduranţă și este recomandată oricui practică activități sportive prelungite.

Îmi place că nu conține arome sau îndulcitori artificiali și pentru că o aveam la test nu am găsit ocazie mai bună de a o testa decât acest challenge personal, eu cu mine, într-o piscină care s-a golit ușor ușor, până am rămas singură și a venit domnul să o curețe și să închidă Daimon! :))

Îmi place headline-ul de marketing al produsului: It’s about the bold choices we make that embrace risk, inspire courage and drive you further. 🙂

Și dacă e să trag niște concluzii, m-am înțeles bine cu CR7 Drive, din următoarele motive:

  • are un gust care îmi e pe plac: ușor acrișor, în niciun caz dulceag; înțeleg că are aromă de fructe de acai, sincer nu am putut asocia gustul cu cel al unui fruct, tot ce pot să spun este că mi-a priit;
  • am simțit cu adevărat că hidratează: conține electroliți vitali – sodiu, potasiu, magneziu, probabil de aceea;
  • am avut energie pe parcursul celor 3 ore și jumătate pe care le-am petrecut în bazin; nu am avut highs & lows;
  1. Împarte distanța asta în bucăți, cu stiluri de înot și exerciții variate, altfel vei înnebuni dacă vei înnota continuu :D. Eu am înotat la Daimon, într-un bazin de 20 de metri. Am parcurs așadar pentru 7 km nu mai puțin de 350 de bazine.

Am avut noroc cu antrenorul meu de înot, Vali Roșioară (el este cel care m-a învățat să înot, acum … 4 ani :), tot la Daimon), căci mi-a spart enormitatea asta în bucățele și exerciții, astfel că mi-a venit psihic mult mai ușor!

Iată hârtiuța de exerciții de la capătul bazinului:

 

22

  1. Dacă tot simți că te-ai plictisi 4 ore în bazin :D, atunci poți face așa: îți chemi prieteni, să vină să înoate cu tine, la diferite intervale, de timp sau distanță. Dacă ești triatlonist nu vei avea probleme! Se strânge repede un grup de asistență activă! 🙂

Eu m-am dus de capul meu și am avut companie pe cei care au împărțit culoarul cu mine sau au înotat pe culoarele alăturate.

Astfel, s-au înregistrat următoarele mișcări de trupe:

  • un el și o ea care au venit la piscină să își rezolve probleme de cuplu: din 2 în 2 bazine petreceau un sfert de oră discutând aprins la capăt, apoi ieșeau și continuau pe șezlong, apoi reintrau în bazin și o luau de la capăt. Anduranță și asta, nu zic nu!! (Situația conjugală s-a tranșat în cele din urmă cu un masaj în doi, în bazin, ea cu spatele 😀);
  • un tânăr a ținut pasul cu mine timp de o oră și jumătate, apoi timp de altă jumătate de oră a privit cu ochii bulbucați și atât;
  • un tip s-a jucat pe telefon timp de 2 ore, pe șezlong;
  • o doamnă a înotat stilul broască, fără să își ude niciun centimetru de păr sau față, purtând în acest timp ochelari heliomați (?!);

Apoi a plecat toată lumea și am rămas singură și apoi a apărut domnul de la curățenie și mi-a zis: Domnișoară, s-a închis!

Apoi am fluturat din genele ude, cu cearcănele adânci de 1 metru de la ochelari și i-am spus sfios: Vă rog, mai am 20 de bazine și termin!! La final, domnul cavaler mi-a făcut aceste frumoase fotografii de mai sus. Îi mulțumesc, dacă nu era el acest articol s-ar fi chemat Am înotat 7 km fără 20 de bazine! :))), ceea ce ar fi fost trist.

  1. Sigur că nu te poți arunca la distanța asta fără antrenament. Eu vă spuneam că mi-am setat ca anul ăsta să mă împrietenesc cu apa, așa că am acordat mai multă atenție înotului. A fost într-adevăr o încercare pentru mine, una fără ceas/cronometru/public, și mi-am setat-o să văd cum mă simt și dacă îmi iese. Aș putea încheia spunând că a fost îngrozitor de greu, dar aș minți. M-am simțit ok pe tot parcursul celor 7 km. Nu am ieșit epuizată din apă și probabil dacă nu închideau piscina, mai duceam :).

Și un final sec, ca-n clasa a IV-a, pe stilul Așa a fost vacanța mea de vară!: așa a fost weekendul meu! :))

Mă găsiți pe aici pentru detalii suplimentare!! 😉

EXCLUSIVE. Mimi Hughes, the only woman who swam the Danube and Europe’s rivers: “The only thing that counts is the next stroke”

Mimi Hughes is a highschool teacher somewhere în Tenessee, America, 59 years old and 4 children, now adults with families. Mimi is also the only woman in the world to have swam, in 2006, when she was 50, the 2.850 kilometers of the Danube River, starting from its source, Black Forrest Mountains (Germany) to Sulina (România), the river mouth to Black Sea.

She achieved this performance together with her daughter, Kelsey, at that time of 19 years old. Kelsey acompanied her in a kayac.

Mimi swimming and Kelsey, her daughter, accompanies her in the kayac; photo credit blog.al.com

Mimi swimming and Kelsey, her daughter, accompanies her in the kayac; photo credit blog.al.com

But this is not the only of Mimi’s incredible swimming expeditions: the endurance swimmer has swam the distance between North America and Siberia, the almost 5 kilometers of frozen and dangerous waters (because of the currents) of the Bering strait, (when she was 41, in 1997), but also the tributaries of the Danube, Drava river (707 km) & Mura river (480 km), and also Tenessee river (1049 km), located in South East of America, and Ohio River (1,579 km).

We have been talking with Mimi in an exclusive interview, for Adrenallina, and we stepped into a wonderfull story: the swimmer has dedicated all of these epic adventures to a great cause, and that is, most often, the protection of the environment. Mimi has swam but also gathered people to talk to them about the importance of protecting the natural areas and the necessity of some practical measures to limitate pollution and distruction of nature.

Mimi Hughes (Petterson) photo credit: danubeswimmer.com

Mimi Hughes (Petterson)
photo credit: danubeswimmer.com

“If I wouldn’t have dedicated these endeavours to a  bigger cause than myself, I wouldn’t have suceeded”, Mimi said, adding: “To swim rivers is most efficient than me staying home and complain to my kids about the things that bother me in the world”.

The Danube swim took Mimi 90 days, and she swam around 6 to 8 hours a day, in a water that is mostrly poluated, because of the accidental oil spillings and plastic waste thrown irresponsible. You can read the she story of this adventure in the book Mimi wrote, Wider than a Mile, it is available on Amazon.

“Absolutely everybody should be passionate about environment. It’s our life. If you truly care about people, then you’re going to make sure they don’t drink water that’s going to harm them or breathe air that’s going to hurt them“, Mimi stated in 2007 to an Associated Press reporter.

Let’s hear her story:

Dear Mimi, first congratulations for your performance! Please tell us how it all started for you? How did you discover endurance swimming?

When my four children were young, I signed them up to be on a swim team.  At the beginning of the swim season, they complained about the cold water.  I thought it was only fair for me to swim in the cold water too. At the time, I was already running. Swimming was just a great addition to my running.  At the time, I was content swimming 1500 meters. Then my daughter, Tess, started doing very well as a competitive swimmer.

I had to take her 50km away to a larger pool and a better coach. Instead of sitting on a bench watching her swim, I joined the Master’s swim team and swam too. My practice distances grew to five kilometres. I loved the longer distances, and my coach enjoyed giving me sets of 800 meters. In the summer months, I began doing open water swimming at a nearby lake.

The kids all sat in an inflatable kayak, and I’d pull them around the lake. Sometimes I’d pull them to the marina for an ice cream or an order of french fries, and then I’d pull them back. Sometimes, they still go to the lake and let me pull them around while they drink beer and listen to music on their iphones.

I know all of your swims have a cause, you want to increase awareness over the environmental issues. What did you find out swimming all this international rivers, like Danube (2,860 km, Europe ), Tenessee (1049 km, USA), Drava (707 km, Slovenia) Mura (480 km, Austria, Slovenia)? What were your main concerns?

Every one of my major river/ocean swims had a cause.  I could not complete such tasks without the belief that I was swimming for something significantly larger than myself. Russia, my first major swim, was for Peace and Healing between countries; the Tennessee, Danube, Drava, and Mura were to inspire more social/environmental responsibility; the Ohio River was for social responsibility in regard to supporting the life skills and academic education of girls/women locally, nationally, and internationally.

Mimi talks about the need to protect the Danube River, at a festival in Serbia, 2013; photo credit wwf.panda.org/

Mimi talks about the need to protect the Danube River, at a festival in Serbia, 2013; photo credit wwf.panda.org/

There were a multitude of concerns for all of the swims, and those concerns could change at any given moment depending on the situation. It was imperative to the completion of the swims, and the morale of the support kayaker and me, that we stayed in the present.  Thinking about what might happen only serves to eat away at one’s resolve.

 What was the toughest experience/part of all? You swim for weeks, every day more than 20 kilometers. How do you manage to do that? Sounds superhuman.

The length and time commitments of the swims make it is difficult to name the “toughest” part—the challenges were varied and frequently changed. When it was too cold, we struggled with hypothermia. When it was too hot, heat exhaustion was an issue.  Hail, thunderstorms, rain and flooding added to the list of weather challenges.  Obtaining drinking water and healthful food (we are vegetarians) was not always an easy. Sometimes we had no idea where we were going to sleep at the end of a day. When the day’s kilometres were completed, we looked for places along the river to camp. Thankfully, people—regardless of nationality, race, religion, or gender—came to the river to help and made the success of my swims possible.

The toughest part of my swim is not just what happens during the swim but also AFTER the swim. The swims are too intense and overwhelming, that there is no time to really reflect. In addition, it is all about “moving forward”.  Allowing myself the time to think about anything more than the next minute, stroke, or water intake could be devastating to my resolve. My only concern or worry must be limited only to the present.  It is all that matters—the next stroke.

When the swim is over and I return home, that is when the reflection begins.  In addition to reflecting—sometimes on things I don’t want to remember—there is the physical and mental exhaustion to overcome. Reuniting with friends and acquaintances is difficult because the swim changes me.

The Danube was an incredible experience. I think about the people that came to the river to help and those that help from afar every day of my life.

You teamed up for all of your adventures with your daughter, Kelsey, who guided you throughout your quests, in a kayac. How did this work? I know Kelsey has a sports career background, isn’t it?

My friends, Kathy Cohen (nurse practitioner) and Pam Dean (a teacher) were my team for the swim to Russia and the Tennessee River. Kelsey was still in high school when I swam the Tennessee River but did crew me for a few days towards the end of it.  She was a great crew person. That’s why she was my choice for the Danube. She was still young, 19, when she crewed me on the Danube and was terribly overwhelmed by the whole experience.  She still reflects on the experience as extremely difficult and challenging but will say without hesitation that she would do it all over again.

credit foto experimentinflight.blogspot.com

credit foto experimentinflight.blogspot.com

 

Kelsey began swimming and running when she was five. She started soccer when she was eight and has not stopped. She helped to start a women’s soccer (football) league in Huntsville, Alabama and often coaches for American Youth Soccer Organization (AYSO). She rarely swims but still runs 5km races for fun. She also enjoys white water kayaking.

How did you connect to each other during your swims?

Kelsey had an extremely difficult job. She was my eyes down the Danube. Where she led me, I followed. Swimming a straight line is something I cannot do! We learned how to function as one. She made hand movements alongside of the kayak to let me know when there was danger ahead or when to stop. Every hour or two she stopped me and passed water and food to me. Without her, I doubt I could have made it.  We were a team. Not always a happy team but a team. I am proud and love all four of my children, but Kelsey and I have had an experience that no other mother/daughter in the world has experienced.

 

Mimi's tattoo, the the simbol of recycling, it's a gift from one of her daughters photo credit blog.al.com

Mimi’s tattoo, the the simbol of recycling, it’s a gift from one of her daughters
photo credit blog.al.com

How did these expeditions change your life?

How did my expeditions change my life? The swims changed my life in many ways, but the most significant change came from my interactions with the people along the rivers and beyond that helped with the success of the swims. I learned what most people (unfortunately) never learn. As a people, we basically all want the same thing—a peaceful, healthy planet in which to live and love. It is when we view each other through race, religion, nationality, social class, or gender do we find reason to hate, brutalize, and support war. Individuals never benefit from that mentality, only governments, religious leaders, and the extraordinarily wealthy do. I strive to consider everyone by their character and compassion for life—not their religion, nationality, social class, etc.

One of my most prized possessions has no monetary value. It is a flower a man sent me from Russia along with a wish for a successful swim. I know nothing about the man other than he is a Russian who did a swim with an amazing Russian woman, Natasha, who was a tremendous help with my swim to Russia. The gift of the flower, in my world, symbolizes the compassion we are all capable of sharing with each other as a people, as human beings. We must remember that first and foremost, we are human beings.

Mimi and her daughter, Kelsey, in one of the stops along the Danube expedition; photo credit www.kpbs.org

Mimi and her daughter, Kelsey, in one of the stops along the Danube expedition; photo credit www.kpbs.org

Two women, one river. The cover of the book Mimi wrote about the incredible expedition of swimming the Danube

Two women, one river. The cover of the book Mimi wrote about the incredible expedition of swimming the Danube

  • At 59 years old, Mimi continues to swim and run in ultramarathons, and, foremost, to inspire people all over the world,  no matter the race, sex, religious views… 

Avem nevoie de susținerea voastră la Swimathon! Semnat: echipa California Dreaming

Sâmbăta trecută mi-am făcut noi prieteni și drept să vă spun nu a fost nevoie de foarte mult: ne-am întâlnit și în următoarele 5 minute râdeam, ne bălăceam și ne îmbrățișam!

Așa sunt sportivii Special Olympics România și colegii mei de echipă de la Swimathon, eveniment de înot caritabil, care se întâmplă sâmbătă acum!

Ca să îi cunoașteți mai bine, pot să vă spun, de exemplu, că Elena, când se plictisește de înotat în bazin, la antrenamente, stă cu capul în apă și cu picioarele în sus, pe marginea bazinului! 🙂 Hm, aș face și eu asta dacă aș avea curaj! Cu ea am înotat prima data pe sub apă, la un pic de adâncime, sâmbăta trecută: mi-a spus că știe s-o facă pe sirena, așa că am traversat ca două sirene bazinul :).

Cu Elena, după înotul tip sirenă

Cu Elena, după înotul tip sirenă

Mădălina este fooarte pupăcioasă, are 25 de ani și nu are stare.  Înoată de cinci ani și mi-a povestit că îi place și baschetul dar și handball-ul și uneori joacă fotbal! Este un om foarte active și este fan Andra si Holograf! 🙂

Bogdan este înnebunit după gimnastică. Sigur, și înot! De mic a primit lecții de înot de la tatăl lui, apoi a continuat cu un antrenor, doamna Valeria Bălan.

A adunat din competiții peste optzeci de medalii și diplome din concursuri desfășurate în România. Anul acesta participă pentru prima dată la un concurs internațional – face parte din delegația de înot a Special Olympics România la Los Angeles!

Aici sunt cu Mădălina și Bogdan, după înot, povestim ce mult ne place fiecăruia sportul!

DSC_0582

Ce este Special Olympics România?

Special Olympics contribuie la integrarea socială a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, încurajând comunicarea prin sport. Oferă persoanelor cu nevoi speciale şansa de a-şi descoperi şi dezvolta potenţialul şi calităţile sportive prin intermediul programelor de pregătire şi al evenimentelor competiţionale.

Fundația Special Olympics din România (FSOR) este singura mişcare din ţară care aduce împreună, pentru un eveniment comun, persoane cu dizabilităţi, membrii familiilor acestora, voluntari, studenţi şi profesionişti din diferite domenii, contribuind la integrarea socială a persoanelor cu dizabilități prin sport.

De ce are nevoie Special Olympics România?

Prin intermediul Swimathon, ar vrea să strângă fonduri ca să trimită doi dintre sportivii Special Olympics România la Jocurile Mondiale de Vară Special Olympics, care anul acesta au loc la Los Angeles, Statele Unite. Costurile de transport, de procurare a echipamentului sportiv și de pregatire înainte de Jocuri sunt, însă, foarte mari.

Așa că poate reușim să strângem câțiva bănuți pentru ei și pentru visul lor.

Echipa noastră se numește California Dreaming suntem mai jos în toată splendoarea noastră :), și sperăm că veți fi sâmbătă să ne susțineți la Swimathon, la Complexul Sportiv Dinamo, bazinul acoperit „Tolea Grințescu”, de la 9 la 14.

echipa

76Evenimentul se află la a treia ediție la București și este organizat de Fundaţia Comunitară Bucureşti FCB. Evenimentul de atragere de fonduri aduce la start 16 cauze din comunitate, 48 de echipe şi peste 230 de înotători – oameni cu spirit civic, angajați din companii, antreprenori și copii, persoane publice, artiști și sportivi.

Vă așteptăm la bazin, să ne încurajați! Fiecare echipă în parte are la dispoziție 50 de minute în care să parcurgă cât mai multe lungimi de bazin, în regim ștafetă, pentru cauza pe care o susțin.

Iar aici puteți dona, cât de puțin, pentru cauza noastră 🙂

Urați-ne succes! 🙂

Testez – Înapoi la sport, cu ceasul de înot!

E greu s-o iei de la început cu sportul. Sau, mă rog, de acolo de unde l-ai lăsat după o pauză semnificativă. Picioarele sunt grele la alergare, în bazin te miști în reluare, cu un topor pe care îl tragi după tine, la bike îți auzi plămânii urlând după ajutor imediat ce încerci un sprint, așa, de dragul vremurilor trecute. Trebuie să tragi de tine. Și să speri că va deveni mai ușor, cu timpul. Dar când treci repetat prin asta, ai garanția că exact așa va fi, DACĂ reușești să te ridici din pat dimineața, DACĂ după birou tragi de tine pentru o oră de exerciții sau măcar jumătate.

Azi am reușit să alerg o oră, după multă vreme. Am reușit să mă trezesc dimineața și să ies. Am avut o zi bună. Mi-am amintit că și alaltăieri am băgat ceva înot și aproape m-am bucurat. O iau ușor. Dacă azi simt că nu vreau să fac nimic, aia e. Mă odihnesc. Nu mă aleargă nimeni.

Corpul dictează dacă e  zi de odihnă sportivă sau de altceva. Schemele de antrenament nu funcționează neapărat pentru mine. Dar chiar și așa, nu reușesc să funcționez pe modul turist. La bazin dacă mă odihnesc mai mult de 3 minute la capăt, simt că pired vremea și pornesc repejor din loc. N-oi avea eu o mare viteză dar nu simt că mi-am pierdut foarte mult din anduranță. Acum merg la Aqua Life Swim, un bazin destul de aproape de mine.

bazinSeara când merg eu aproape că am un culoar pentru mine și asta e al naibii de mișto. Cu înotul ăsta parcă intri în transă: înoți și înoți și faci repetitiv aceeași chestie, over and over again, și gândurile curg și apoi ești blank și apoi realizezi că habar nu ai câte bazine ai făcut. Nu că ar conta neapărat. Dar te ajută să le vezi, sau să le știi, înșirate frumos. Data viitoare vii cu încrederea asta, uite, domnule, data trecută am făcut atât… Ciudat cum fiecare gest al nostru din prezent le construiește pe cele viitoare.

Ca să am un rezultat “pe hârtie”, am luat la test  ceasul PoolMate Pro Swimovate, de la High5 România.  A durat ceva până ne-am împrietenit. Ce să spun, mă descurc mai bine cu pisicile și oamenii decât cu aceste cutiuțe-invenții care par să știe totul despre corpul nostru! Sună a paranoia, știu, dar eu și chestiile tehnologice avem o relație mai ciudată. Ce face acest PoolMate Pro? Păi… îți spune câte bazine ai făcut, deci poți să și dormi înotând sau să te gândești la orice altceva, good bye counting!, îți zice viteza, timpul, distanța, caloriile consumate, eficiența, și pe cine iubești :D.

2De asemenea, când ajungi acasă îți descarci frumos minunea în calculator și îți salvezi toată distracția de la bazin și apoi îți studiezi istoricul, faci îmbunătățiri și apoi pleci la Campionatele Mondiale de Înot! 😀

Suportul de download se conectează la calculator prin USB. Legătura dintre ceas și suporțelul ăsta se întâmplă prin infrared.

Ideea e să configurezi ceasul, personalizându-l cu datele tale: cât are bazinul în care vei înota (dacă e de 25 de metri sau 50), data/timpul, greutatea (ca să-ți calculeze și caloriile consumate).

31Dacă vrei să iei o pauză și să îți tragi suflul la capăt de bazin, apeși Start și ceasul intră pe modul pauză. Cu ocazia asta, îți creează și un nou set – adică, atunci când o iei de la capăt cu prășitul de bazine, începi o nouă serie, de la 0. Dar acasă le poți aduna frumos, când le descarci.

O mica situație: aveți grijă, să n-o pățiți ca mine: mi-am șters din greșeală un workout de vreo 20 de bazine, pen că înainte de a salva exercițiul în ceas, lucru care se întâmplă apăsând 2 secunde pe butonul start, am vrut să mă uit puțin la ce am făcut și am apăsat Mode și apoi Start ca să îmi arate efectiv și, well, ceasul a interpretat comanda ca pe Erase. So, bye bye, 20 de bazine! Noroc că le-am putut introduce manual, acasă, pe laptop :D. Altfel, nu mă credea nimeni că am mai făcut 20 de bazine! 😀 Kiddin’, nobody cares anyway :D.

Mă gândesc serios să încep să folosesc și centura de puls la alergare și să devin un sports tech savvy, să-mi iasă fire de peste tot și un ecran care levitează să îmi furnizeze în timp real toate informațiile, coach-uindu-mă și biciuindu-mă, ca să performez :D.

Acestea fiind spuse mă pregătesc de somn că mâine dimineață am bazin. Dacă mă trezesc la 6 30 dau o bere! 😀

Scroll to top