Am luat bătaie la RunFest Băneasa, dar mi-a plăcut!
“Frate, mai alergăm şi noi azi?”. E trecut bine de ora 11.00 şi nu mai am răbdare: sunt din nou pentru prima oară pe un traseu de trail, dar de data asta freamătă în mine pofta de alergare. Normal, e fără pante, aici e de mine!
Deocamdată băgăm joc de glezne şi ne uităm ca… alergătorul la poarta de start. Am plecat dis de dimineaţă din orăşelul nostru, patru “iepuraşi de câmp” din care unul, Claudiu, e “tăbăcit” bine prin păduri. Noi ăştialalţi, prieteni cu asfaltul, ne propunem să terminăm cu bine, deşi fiecare îşi pune în gând un timp ideal cu care s-ar declara fericit. Neştiind traseul, mă gândesc că orice timp sub două ore pe 21 de kilometri e bine primit. Planuri, gânduri, frânturi de “dar dacă…”, speranţe – “hai că totul va fi bine!”, verificări – “sigur n-am uitat ceva?”… ce-mi plac dimineţile astea! Dimineţi pentru care te-ai pregătit şi ai făcut socoteli – la ce oră e trezirea, ce mănânci, cum te îmbraci, cum alergi, tot. Acum avem din nou dimineaţă de cursă!
Pe principiul cine se trezeşte cu noaptea-n cap ajunge mai repede la start, noi ne prezentăm devreme la Run Fest. Ne luăm kiturile, ne încălzim, ne conectăm la atmosfera cursei. Am destul timp ca să mă şi lupt cu numărul de concurs: tot încercând să-l prind în centura specială, aproape că l-am făcut ferfeniţă, de ziceai că-l tăvălisem prin Munţii Ciucaş. E un număr interesant, 41, vârsta mea. Până la urmă, ajunge pe piciorul stâng, prins de pantalon cu ace de siguranţă. Important e să nu-şi ia zborul.
Timpul trece, vine ora de start la RunFest Băneasa şi noi nu mai plecăm. La microfon se dau ultimele informaţii, apoi începe numărătoarea inversă. 10… 9… 8… Apoi 3… 2… 1… YYYYhhhaaaa!!! Am zbughit-o! În primii paşi am grijă să pornesc ceasul şi-mi fixez căştile în urechi. După trei ani de alergare “pe sec” am descoperit “efectul turbo” al muzicii, aşa că trec cu plăcere pe “pilotul automat” fixat de playlist-ul antrenant. Prima şarjă mă ia pe sus: “By the way”, Red Hot Chili Peppers. Păi să nu te ia valul?!
start Runfest
foto credit Cristian Paunică
Plec cam din faţă, atac fără milă aleea de asfalt care ne duce spre desişul umbrit şi simt imediat cum mă trec valurile de adrenalină. Parcă ar fi primul meu start! Sunt încântat să descopăr că mai am zvâc, că alergarea încă îmi oferă aceleaşi senzaţii ca la prima cursă. Cât timp lucrurile funcţionează aşa înseamnă că sunt pe drum bun, cu toate rătăcirile de care pot fi eu în stare. Asta-i plăcerea pură a alergării – îmi scot casca din urechea dreaptă, vreau să aud şi paşii alergătorilor, pietrişul frământat de picioarele urmăritorilor, crengile trosnind învinse sub apăsarea paşilor hotărâţi, răsuflarea gâfăită a celor care au dat de greu. Dacă aş putea, aş face numai asta. Doar alergare. Şi pădure. Şi şosele pustii.
Trec repede vreo doi kilometri în care mă ţin scai de micuţa japoneză Hiroko Ogawa, ba chiar o şi depăşesc, dar asta doar pentru că ea trage pe dreapta ca să-şi lege un şiret şi “Zbang!” – mă trezesc brusc din visul frumos. Tocmai s-a aprins un senzor în bord: un junghi tăios se înfige jos, sub coasta dreaptă, şi mă împunge ca un pumnal înfipt până-n prăsele. “Băiete, unde ţi-e mintea? Păi tu chiar nu bagi nimic în cap, ai de gând să faci câte o tâmpenie la fiecare cursă?” – e clar, am probleme, aud voci şi nu-mi place ce-mi spun. Singura variantă decentă ca să nu-mi rămână pielea pe băţ prin pădurea asta este să calc uşurel frâna, să pun avariile şi să circul liniştit pe banda de urgenţă, adică mai pe marginea cărării, ca să nu încurc traficul, aşteptând să-mi treacă. Asta e: încă mai fac prostioare pe care le plătesc numaidecât cu vârf şi îndesat. Cred că e prea târziu să renunţ la abordările de tip kamikaze şi ar fi şi plictisitor, eu ce v-aş mai povesti? Că am alergat constant şi am terminat fără emoţii?! Păi asta face cam toată lumea, cineva trebuie să stea de serviciu la “ghişeul de erori”, nu?
Nu-i uşor să văd cum se duce de râpă tot ce am câştigat până aici, dar aşa-mi trebuie dacă mă las luat de val ca un boboc naiv! Imediat sunt “înghiţit” de plutonul urmăritor – din spate vin într-una oameni, iar eu mă târăsc. După 4.31 min/km, urc la 5.44, dar măcar se reglează suflul.
Cărarea curăţată ne duce pe sub umbrelele generoase de frunziş. Ici-colo mai răzbate câte o rază de soare, în vreme ce noi înaintăm în şir indian. Când am dat de greu m-am gândit la prietenul meu, Cătălin, care deşi nu mai e cu noi aleargă de fiecare dată cu mine. L-am rugat să mă ajute. Sunt convins că m-a auzit, căci imediat o frunză galbenă s-a lipit de pieptul meu, parcă îndemnându-mă s-o iau cu mine. O prind şi o ţin în pumnul drept, simt că mă ajută. O voi ţine cu mine până acasă şi o voi aşeza lângă medalie. E un suvenir deosebit.
După doi kilometri cu 5.44 şi 5.43, mă adun şi bag în viteză. Junghiul a trecut, acum îmi propun să rămân pe la 5.35-5.30 şi să am grijă să nu mai exagerez. Ne întâlnim cu soarele doar pe o porţiune de traseu care ne scoate din pădure. N-am probleme acolo, alţii se cam resimt când dau de căldură. Acum nu mai ştiu exact să vă spun unde şi când, dar cred că făcusem vreo 10 kilometri când ne trezim atacaţi de un escadron de viespi furioase. La început, nu mi-am dat seama că am intrat pe teritoriul lor, stau cu ochii pe cărare şi încerc să reduc decalajul faţă de cei care mi-o luaseră înainte, când, dintr-o dată, simt că mă arde repede ceva pe mâna stângă. Zăresc ca prin vis câteva atacatoare care trec razant pe lângă mine, dau din mâini mai mult din instinct, fără să încetinesc, şi scap neciuruit. Alţii, însă, nu-s la fel de norocoşi: mulţi ajung la finish cu umflături serioase şi fac coadă la ambulanţă pentru îngrijiri. Organizatorii, care se străduiseră din răsputeri să alunge viespile cu o zi înainte, au trimis un ATV la locul atacului şi au oferit ajutor celor care au fost înţepaţi. Dat fiind că mă nimeresc printre norocoşi, n-am nicio scuză să nu-i dau bătaie înainte.
Cel fără focus sunt eu 😀
La jumătatea cursei îmi dau seama că voi scoate sub două ore şi prind încredere. Mă ţin la vreo 10 metri în spatele unei fete, cu gândul că o voi depăşi din inerţie, fără să mă agit. Aiurea! Trece un kilometru, trec doi, şi eu tot în urma ei sunt, cu tot playlistul meu motivant. De aici încolo, nici Rammstein, nici Prodigy, nici veteranii de la Metallica nu mă mai pot ajuta. Parcă patinez, nu alerg!
Adevărul e că nici eu nu prea am chef să trag tare ca să mă bag în faţa ei, mă gândesc că e mai bine să-mi păstrez suflul pentru ultimii doi kilometri, aşa că stau cuminte. Aleargă constant, nu gâfâie, parcă e băgată în priză, devine clar că nu o voi depăşi dacă nu trag niţel de mine. Şi totuşi, uneori e mai indicat să stai “la cutie” şi să aştepţi – ea se opreşte la un punct de hidratare, eu îmi văd de drum şi trec în faţa ei. M-am scos! Na, că se poate să câştigi şi fără să trudeşti!
După aproape o jumătate de kilometru, nu mai văd pe nimeni în spate mai aproape de 300 de metri de mine, reduc puţin turaţia şi scot un gel. Frate, n-apuc să-l storc pe tot că o şi aud pe tipa de care credeam că scăpasem că vine chitită spre mine, o ia frumuşel prin stânga şi iat-o din nou în faţa mea. Fără avertisment, “fără semnalizare”. E clar, nu se lasă, o să am de tras cu ea. Se vede că e antrenată, probabil că a mai şi alergat pe aici, pentru că niciun pas nu pare făcut la întâmplare. Pur şi simplu, aleargă perfect, iar treaba asta îmi taie elanul. Boy, să vezi că o să am de furcă cu ea!
Stau în spatele ei, dar, kilometru după kilometru, cu cât ne apropiem de finish ea prinde avans mai mare. O las să se ducă, cu gândul că la revenirea pe asfalt o ajung cu un sprint de 200 de metri. Prostii! Când se termină cărarea sunt depăşit de un tip solid, greoi, care aleargă cu un tricolor în mâna dreapta. Credeam că scăpasem de el. Dar uite că până să bag eu sprintul nimicitor mă lichidează alţii pe mine!
Intrăm pe aleea care ne duce spre sosire, o văd pe fata pe care mă tot chinuiam să o întrec şi bag mai tare. Parcă mă apropii, ba parcă nu. Normal că a mărit şi ea ritmul, trebuia s-o atac mai devreme. Vin aproape, trec de vreo doi alergători, mai am vreo zece metri, gata, după curba asta o întrec sigur… dar, ce să vezi, nu mai e timp şi spaţiu pentru acceleraţia mea de motor Diesel, căci ea deja este la finish. Trec şi eu linia de sosire, puţin surprins de bătaia pe care am luat-o, uit să mai şi opresc imediat ceasul. Am scos sigur 1.51.03 timp net, locul 60 din 171 la masculin şi locul 63 la general – binişor, zic eu, ţinând cont că abia am început să alerg trail şi am avut un an teribil de prost. Traseul ajută mult, e un trail 100% alergabil, la care am de gând să revin anul viitor, iar pădurea asta e potrivită pentru orice tip de alergător, de la orice nivel.
Mă refugiez la cortul cu apă, bag ca Setilă, iar după ce-mi recapăt suflul mă duc spre start. Când colo, surpriză, o văd pe învingătoarea mea. Nu ştiu dacă are vreo importanţă, dar am simţit atunci, acolo, că trebuie să mă duc la ea şi să o felicit, cu riscul de a fi penibil. Îi întind mâna şi îi spun că a alergat foarte bine. Îmi mulţumeşte. Nu ştiu cum o cheamă, nici nu o întreb. Vreau doar să ştie că azi a fost mai bună ca mine şi că mă înclin.
Acum mă bucur de soarele dulce de toamnă, de întâlnirea cu prietenii şi de atmosfera făină. N-am mai avut cam de multişor sentimentul asta de bine, căruia mă abandonez fără reţineri. E o duminică frumoasă, mi-era dor de o zi ca asta.
Cu amicul Cornel, la finish
Didina Manole: Alerg cu bucurie în suflet, fără încrâncenare
Didona Goanță
Vine un moment în viața ta când toate lucrurile se schimbă, nimic nu mai e la fel. Și poate că unele lucruri destinate să se întâmple, se întâmplă. Așa a fost și cu Didina, când într-o iarnă a alergat puțin în Herăstrău, dintr-o întâmplare. Avea să revină aici în aproape fiecare dimineață din viața ei. Ca să alerge.
Căci asta i s-a întâmplat, undeva la vârsta de 40 de ani. A fost chimia pe care o aștepta și asta a transformat-o în alergătorul pasionat, pur, un cuvânt pe care îi place să îl folosească des, dimineața, atunci când aleargă.
Cu anii, Didina a rămas fidelă acestei descoperiri și bucuria i-a rămas neschimbată, iar acum, la 47, a ajuns să parcurgă distanțe de ultramaraton, să se claseze pe podium la multe dintre competițiile la care participă, să își programeze vacanțele în funcție de locurile în care vrea să alerge.
Am vorbit puțin cu Didina și am rugat-o să ne povestească mai multe despre asta.
Adrenallina: Cum a început relaţia ta cu sportul ?
Didina Manole: Încă de mică mi-a plăcut să mă joc, dar nu static ci dinamic, jocuri de copii, apoi au urmat excursii pe munte cu tot ce era necesar, cort, rucsac, mâncare pentru câteva zile, cât dura traseul.
În studenţie am tot făcut drumeţii pe munte, cu cazare la cort şi gătit mâncare la ceaun sau mâncând crutoane cu supă instant.
Mult mai târziu, am început să merg la aerobic, de fapt m-a tentat de la început taebo, şi la câteva luni de aerobic+taebo cu o antrenoare destul de dură, am ales să merg la un aerobic-taebo intens.
Am simţit totuşi o rutină după câţiva ani, astfel că a apărut pur şi simplu alergarea, întâi tot aşa ca un joc (o tură de Herăstrău, uşor), fără să resimt oboseală. Era iarnă, iar în primăvară am început să alerg cu perseverenţă, pentru că simţeam o stare de bine peste zi. Dimineţile sunt sublime pentru alergare.
A fost ceva anume care te-a făcut să iei decizia de a face sport ?
Nu a fost o decizie ci a venit pur şi simplu de la sine, şi mă refer la alergare. În general îmi place să fac mişcare.
Ai un sportiv preferat ?
David Goggins, ultramaratonist şi triatlonist. Pe el l-am descoperit ca exemplu motivaţional când am început să mă bucur de alergare.
Ai şi alţi prieteni care s-au apucat mai târziu în viaţă lor de alergare ?
Cunosc alergători care mi-au împărtăşit că s-au apucat să alerge după ce au citit un articol despre mine, vorbind despre alergare, în revista Alerg.
Alergi şi distanţe lungi ?
100 km este distantă cea mai lungă, am alergat în scop umanitar la Ultramaratonul 100 for Children, eveniment 100% caritabil cu scopul strângerii de fonduri pentru copiii aflaţi în tabăra de la Valea Plopului. Am alergat de la Bucureşti la Valea Plopului şi a fost o experienţă minunată.
Ultramaraton Valea Plopului, 30 mai 2015 – 100 km
Care este timpul pe care îl dedici antrenamentelor ?
Alerg de 4-6 ori pe săptămâna. În weekend mă bucur cel mai mult pentru că sunt mai relaxată, dar şi alergările din timpul săptămânii mă încarcă de energie pentru întreagă zi. Îmi place foarte mult să alerg dimineaţa, când totul în jur este liniştit şi pur.
Cum arată o zi din viața ta?
Ziua începe cu o alergare de cele mai multe ori. Atunci când nu alerg, pentru că mă simt mai obosită şi trebuie să fac pauză, ziua începe puţin mai trist, dar încerc să compensez cu altă formă de mişcare, mers, gimnastică…
Apoi ziua decurge normal, merg la birou, la întoarcere spre casă fac o plimbare în mers rapid şi mă relaxez ascultând muzică, îmi admir florile mele, merg la filme, teatru sau concerte de muzică.
Ce anume te motivează ?
Fiind o pasiune nu am nevoie de o motivaţie, dar pot spune că simt o energie şi mai bună când văd în preajma mea alergători ca mine, cu drag de alergare. Îmi place şi când îi văd pe cei începători şi nerăbdători să devină competitivi dintr-odată.
Îţi aminteşti acum o cursă specială din viaţă ta ?
Da, Maratonul de la Berlin de anul trecut. Cu o săptămână înainte de Berlin am participat la un Campionat Balcanic, care s-a desfăşurat la Bucureşti , unde am avut nenorocul de a fi însoţită toată cursa de o durere cumplită la un călcai. Am scos totuşi un timp bun, am ieşit pe locul 2, dar într-o suferinţă cumplită.
Consecinţa acestei competiţii a fost că următoarea zi nu mai puteam călca pe piciorul respectiv, iar eu în 5 zile trebuia să alerg la Berlin. Eram răvăşită total, nu mă mai puteam retrage nicicum, vacanţa nu îmi surâdea… Şi totuşi miracolul s-a întâmplat în aduminica aceea la Berlin.
Aveam în minte să îl termin doar, în limita de timp maximă, am alergat cu bucurie, am interacţionat cu oamenii prietenoşi care ne-au admirat de pe margine, nu am simţit oboseală sau epuizare şi la final am constatat că am terminat în 3.28.58. Şi acum retrăiesc emoţia, sunt nişte trăiri pe care nu le pot transpune în cuvinte, ceva magic, sublim şi da, pot spune că eu cred în miracole.
Maratonul Berlin, 2014
Decizia de a alerga o consideri un bun exemplu şi pentru alţii?
Este o decizie bună să te apuci de alergare din inima, şi nu din dorinţa de a bifa competiţii, a strânge medalii precum bancnotele. Asta nu mi se pare o realizare.
Eu alerg cu bucurie în suflet, fără încrâncenare, şi de când am descoperit această pasiune, mi-am promis că nu voi transforma alergarea într-o sursă de stres. Rezultatele vin natural.
Ce deosebire există între Didina Manole cea dinainte de a se apuca de sport şi cea de acum?
Sunt o persoană care pune suflet în tot ceea ce face, dar până la alergare nu aveam o pasiune aşa de arzătoare. Acum îmi regăsesc starea de bine prin alergare, alergare pur şi simplu.
Maratonul International Brasov, 14 iunie 2015
Jurnal de cursă 4 pedale. Cu 6 era mai bine.
Ah, n-am mai fost la un concurs de mountainbike ștafetă de acum 5 ani, cred că a ăla fost printre primele mele concursuri, și nici prea bine nu s-a terminat. Colegul meu de atunci a făcut pană pe traseu și deși am avut chiar o strategie de cursă, n-a fost să fie. Pană în 10 km… Așa e când ai ghinion.
La competiția aia, tot în Băneasa a fost, cred că era Skoda Velo Challenge, am rămas să ne uităm la bicicliștii care au urcat pe podium, și, printre ei, era un domn care avea să devină coleg cu mine la Club Sportiv Adrenalina, și apoi colegul meu de ștafetă, la 4 Pedale. Purcaru.
Imprevizibilă este viața, aș exclama, și când e nișată pe competiții mountainbike de ștafetă, atunci să te ții! Făcând acest arc peste timp, am și o concluzie: n-am noroc la ștafetă! :))
Sigur că despre noroc vorbim, că antrenament… Să vă raportez starea echipei noastre, Adormiții din Pădure, înainte de startul istoric din Băneasa, de sâmbătă, orele 11.00? Imediat: Purcaru, care are 52 (atât ai, colega?!) a constatat că în ultima vreme s-a îngrășat 5 kile, cu o zi înainte de concurs s-a gândit să se antreneze puțin, și a pedalat din Pipera până într-o comună limitrofă ceva, apoi acasă, prin Piața Sudului.
Eu nu m-am mai antrenat pentru că pe 30 august am pedalat la Râmnicu Vâlcea de mi-au ieșit ochii din cap, la Maratonul Olteniei, 56 de km cu 1.700 de metri diferență de nivel, și am considerat că acumularea asta mă ține lejer până la sfârșitul anului. În plus, am mai mers în 2015 și la două ture mai lungi, deci totul este aranjat, a!, și încă un concurs prin… iunie?!, tot la Riders Club, deci e totul sub control, mai ales că sunt așezată la startul unei curse de viteză, de 20 de kilometri. Aveam chiar și o strategie! Purcaru pleca primul, ca să luăm ceva avans, apoi eu a doua. Hm, nu sună chiar ca o strategie, a…?
la start
În fine, a plecat Purcaru în cursă, și eu am rămas să-l aștept și să îmi rod unghiile în timp ce deja apar primii plecați pe traseu și dau ștafeta fetelor, care pleacă, lăsându-mă pe mine în urmă, cu ochii umezi și triști. Noi eram ștafetă mixt, deci ne băteam (nu e la propriu, ok?) cu echipele de la mixt. Una, două, trei, patru, cinci, șase, șapte, wtf?!, opt… PURCARUUUUU!
Cred că peste 8 fete am numărat, toate cu noi la nivelul 2, plecate cu avans în cursa asta. A venit și Purcaru, la 13 minute de primul sosit, dar mie mi s-a părut o veșnicie. Am plecat în alergare cu bicla, până la linia de start, și am decis că trebuie să mă sufoc pe traseu încercând să ajung fetele din față.
La atac!
În primele 14 minute am trecut pe lângă 3 fete, în jumătate de oră am mai depășit vreo 3, și aproape de finiș, pe ultimii 4 kilometri, alte 3 sau 4. Eram foarte senină, mi se părea că am fost cât de rapidă se putea și că am recuperat cam tot ce era posibil.
La finiș, Purcaru era cam palid. :)) Zic: am recuperat tot! Purcaru: păi cum, c-ai avut multe fete care-au venit în fața ta. Hm. Ne-am luat o bere, ne-am găsit cu Ana și Vanessa, colegele noastre, și ne-am pus pe dezbătut.
Deci dacă tu ai venit dupa X minute și Y a plecat atunci… Purcaru, unde naiba te gândeai? :))
Cum dezbăteam noi așa, în legea noastră, că eu am tras, și eu am tras!, și că dacă ăla a plecat la câte minute și dacă tu ai recuperat nu știu câte minute, și dacă veneai mai devreme sau dacă scoteai măcar cu 2 minute mai bine și tot așa, începe dezastrul: întâlnim divserși prieteni, și aflăm că și ei au fost la mixt, calculăm și realizăm că au venit înaintea noastră, și de la un optimist loc 4, care ne-ar mai fi salvat la limită moralul, aflăm că suntem de fapt pe 6. La câteva secunde de echipa de pe 5.
Am decis că plecăm frumos acasă. În drum spre mașină ne întâlnim cu un tip de la nivelul 3 (3 e teoretic un nivel mai slab decât 2 în sistemul Riders Club), care ne spune timpul lui, și care e mai bun decât al nostru cu câteva minute. Am decis să nu mai vorbim cu nimeni până ieșim din aria de concurs, și nu mai privim înapoi! Și nici la telefon să nu răspundem! Sigur e cineva care a mers mai bine ca noi la concursul ăsta, sau, dacă n-a participat, sigur ar merge mai bine!!!
Ultima palmă a destinului ne-a fost aplicată când au fost afișate rezultatele în site. Fiecare și-a făcut calculele lui și la final a rezultat: suntem praf!
Așa că ne-am decis că la final de sezon ne apucăm de antrenamente! :)) Nu se poate totul încheia așa! 2015, we dare you! 😀
Colegul Purcaru în acțiune
Asaltul Lupilor, cursă cu obstacole în teren accidentat
ASALTUL LUPILOR este o cursă cu obstacole în teren accidentat, o provocare fizică şi psihică dar şi un mod de distracţie şi socializare.
Evenimentul este organizat de către Asociaţia RunCorp iar ediţia a-II-a a evenimentului se va desfăşura pe data de 25 octombrie, în incinta Aerodromului Strejnic, Ploieşti.
Asaltul Lupilor – pe concept military
Concursul constă în finalizarea unui traseu cu obstacole de 5 km, iar conceptul este inspirat din antrenamentele militarilor profesionişti, evenimentul fiind structurat pe două planuri:
- Cursa Individuală Competitivă (se premiază locurile 1, 2 şi 3 Femei / Bărbaţi) şi
- Cursa Populară (necompetitivă), se va premia echipa cu cel mai mare număr de membri şi prin tragere la sorţi.
Pentru participarea la Cursa Competitivă înscrierile se pot face doar individual, iar pentru Cursa Populară se pot face atât înscrieri individuale cât şi pe echipe de minim 4 persoane.
Taxa de participare diferă în funcţie de cursa aleasă, de perioada înscrierii şi în cazul echipelor, de numărul membrilor.
Premiile la cursa competitive nu sună rău deloc:
– Trofeu oficial Asaltul Lupilor. O lucrare de artă hand made
– 1 ora zbor cu avion Cessna pentru 2 persoane. Zborul va avea loc la o dată stabilită împreună cu câştigătorul
– Produse energizante
Detalii suplimentare se regăsesc și la pagina de Facebook a evenimentului, aici.
Eşti Galantom la Raiffeisen Bucharest Marathon?
La Ediţia din 2015 Raiffeisen Bucharest Marathon, Galantom şi comunitatea oamenilor de bine împlineşte doi ani. Sunt doi ani în care s-au strâns peste 1,4 milioane de lei pentru mai mult de 50 organizaţii non-profit active pe Galantom, o platforma online de fapte bune şi donaţii pentru cauze umanitare. Așa că dacă în ultimii doi ani ai alergat şi ai încercat să strângi bani pentru o cauză, eşti Galantom, noul epitet pentru oamenii care fac fapte bune! 🙂
Ești Galantom, adică ai superputeri?!
Toţi cei care sunt interesaţi sau care deja susţin o cauză prin intermediul platformei Galantom sunt invitaţi pe 3 şi 4 octombrie la standul Galantom din Piaţa Constituţiei. Dacă veniţi cu tricoul sau însemnul cauzei pe care o susţineţi veţi putea să faceţi poze într-un set-up special pregătit pentru voi şi veţi primi o surpriză din partea echipei Galantom. Şi… o statuie! 😀
“Ştim că voi susţineţi o cauză donând, făcând fundraising sau alt fel de voluntariat în mod gratuit şi nu aşteptaţi “o statuie” în schimb sau nu vreţi neapărat să ieşi în faţă cu asta. Dar, pe de altă parte, unul dintre scopurile proiectului Galantom este tocmai să scoată în faţă omenii implicaţi, cu intenţia de a schimba percepţia despre faptul că în România nu avem astfel de initiative.
Aşa că vă invităm pe toţi să faceţi un pas în faţă, să veniţi să faceţi o poză la stand, ca să le arătăm tuturor că suntem mulţi şi că nu trebuie să ai super puteri ca să fii super eroul unei zile pentru cineva care are nevoie de ajutor”, spun iniţiatorii platformei Galantom.
Vestea bună merge mai departe!
Dacă susţineţi o cauza, fie că alergaţi, fie că donaţi, fie că aţi făcut în altfel volutariat, veniţi la standul Galantom din piaţă Constituţiei, spuneţi povestea voastră şi care este motivaţia voastră de a susţine cauza în care credeţi. Poveştile voastre vor apărea apoi în media online, în materiale scrise & video, pentru a duce vestea bună mai departe şi pentru a inspira alte şi alte fapte bune.
Pe traseul maratonului Bucureşti va exista un punctul de încurajare Galantom, şi cred că pe la kilometrul 30 vom avea nevoie cu toţii de el, nu-i aşa? 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=6RNY7-A-BIw
Ne aşteaptă acolo cântece la chitară, mesaje energizante, dedicaţii muzicale şi multă-multă voie bună. Yu-hu!
Tombolă!
Mesajele voastre amuzante şi motivaţionale de încurajare pot fi câştigătoare la tombolă.
Scrieţi pe adresa info@galantom.ro sau veniţi sâmbătă înainte de cursa la standul Galantom şi spuneţi care este mesajul vostru amuzant cu care aţi vrea să îi încurajaţi pe alergători pe traseu, iar echipa Galantom îl va aşeza pe pancarte şi îl vor scanda cu voie bună în ziua cursei. Toţi creatorii de mesaje vor intra într-o tombolă cu trei premii constând în câte un buff.
Câştigătorii tombolei vor fi anunţaţi pe 04 octobrie la ora 20:00 pe pagina de Facebook Galantom.
Nu uitaţi să lăsaţi, împreună cu mesajele voastre, numele şi datele de contact pentru a va înscrie în tombolă.
Premiul Galantom pentru cel mai bun fundraiser
Şi anul acesta va fi oferit premiul pentru cel mai bun fundraiser individual pe Galantom alergătorului care a strâns cei mai mulţi bani individual pentru a susţine cauza în care crede la Raiffeisen Bucharest Marathon, prin intermediul platformei Galantom, până la dată de 9 octombrie 2015 ora 23.59.
Premiul va fi oferit în cadrul Galei Raiffeisen Bucharest Marathon care se va ţine post eveniment. Câştigătorul va fi anunţat pe blogul şi pagina de Facebook Galantom pe 10 octombrie 2015.
Spor la antrenamente şi la fapte bune! 🙂 Ne vedem la start! 🙂
Liviu Dan Zburătura: În 2016 vreau să fiu campion național la triatlon șosea
Ca orice alt tânăr la vârstă de 20 de ani, eram un mare iubitor al sălii de forţă, dar mai ales de clubbing, ceea ce presupune multă băutură, ţigări & junkfood.:).
Astfel, m-am decis să fac o schimbare, am început să fac sport în adevăratul sens al cuvântului, pentru că am vrut să schimb ceva radical în stilul de viaţă.
În primul rând am vrut să mai ies dintre cei 4 pereţi al unei săli de forţă/fitness şi binețeles să renunţ la stilul de viaţă dezordonat.
Atletismul mi s-a părut cel mai potrivit sport pentru această schimbare, aşa că pas cu pas am început să învăţ ce înseamnă să alergi, să te antrenezi, să am un program în jurul unei activităţi sportive şi să am un obiectiv.
Primul mare obiectiv a fost acela de a alerga un maraton. Pentru a îndeplini măreţul obiectiv am avut nevoie de 2 ani de antrenament, ceea ce înseamnă foarte mulţi km de alergat şi multe ore petrecute în aer liber. A fost superb, simţeam că aş vrea să alerg non-stop.
Primul maraton a fost un eşec total, aşa că nu pot spune prea multe, decât că la km 15 am abandonat. Asta înseamnă să te bagi în ceva şi să nu fii pregătit. Orice şut în fund presupune un pas înainte. DAR, următorul an am reuşit să îl alerg, cu toate că mi-a luat peste 5 ore şi a fost al naibii de greu. După prima jumătate în gândul meu era doar de ce m-am băgat în aşa ceva?, de ce mai alerg?, de ce nu mă opresc?, de ce?…..nu puteam înţelege de ce îmi doresc să trec prin asemenea chin şi asemenea durere… Oare sunt chiar atât de masochist? Toate aceste sentimente încep să dispară după km 37 pentru ca la linia de sosire să mă gândesc deja la următorul maraton. Din păcate durerile fizice rămân.
La Triathlon Challenge Mamaia 2014, unde a și câștigat, la amatori
Exista la acel moment vreun obiectiv de performanţă? NU. Sentimentul pe care mi-l oferea alergatul era libertate absolută, mai ales prin varietăţile pe care ţi le oferă – alergat vara, iarna, toamna, prin ploaie, frig, căldură, dimineaţa, seara, la mare, la munte…… posibilităţile sunt infinite. Apropo, alergarea unui maraton reprezintă o mare performanţă.
Întrebarea crucială este: acest sentiment de libertate dispare în timp sau în momentul în care începe să îşi facă loc dorinţa de performanţă? Răspunsul este: NU. Următorul an am reuşit să alerg maratonul în 4:04, un timp ok, zic eu. Iar peste un an să îl alerg cu 3:07. 😀
Ce am învăţat de-a lungul anilor? Foarte multe lucruri, în primul rând am învăţat să îmi fac foarte mulţi prieteni în lumea atletismului şi nu numai, am învăţat să mă bucur de sport la munte, prin păduri…. Am învăţat că fără o etică nu poţi îndeplini tot ceea doreşti să realizezi, am învăţat ce înseamnă să alergi de la ora 4 dimineaţa, nu este imposibil, ba chiar îţi poate oferi o mare doză de energie în prima parte a zilei; nu însă şi în a doua parte.
Revenind la competiţii, cred că cea mai frumoasă competiţie va rămâne BIM sau BIHM (maraton şi semi din Bucureşti). Înainte nu erau competiţii sportive aşa că tot anul mă antrenam pentru acestea două.
Cel mai mândru sunt de rezultatul de la BIHM din anul 2013, luna mai, când am reuşit o clasare pe locul 5 la campionatul naţional de semimaraton, cu un timp de 1:25 (timpul este destul de slab, dar dacă reuşeşti acest timp pe o temperatura de 32 de grade este destul de ok, mai ales că vremea mai fusese relativ rece, aşa că a venit ca un şoc). A fost singura ocazie, până în prezent, când mi s-a cântat imnul naţional pe un podium. M-am simţit extraordinar şi deşi nu eram un mare patriot, faptul că am trăit acel moment m-a făcut să revin.
După primele rezultate în atletism am simţit că vreau mai mult, iar un sport care prindea din ce în ce mai mult contur la noi în ţară era triatlonul, aşa că a fost un pas logic. Faptul că deja eram un alergător bun a reprezentat un mare atu pentru mine. Mulţi triatlonişti consideră că alergatul este cea mai grea probă din triatlon; fiind ultima, organismul este foarte obosit iar resursele sunt pe terminate. Din păcate nu este proba definitorie, proba cea mai importantă este proba de ciclism, unde de regulă se înregistrează cele mai mari diferenţe de timp.
Faţă de atletism, unde începutul a fost foarte greu iar îmbunătăţirile s-au văzut după mult timp, la triatlon am avut o abordare total diferită, asta datorită cunoştinţelor cu privire la ce înseamnă antrenamentul şi abordarea unei competiţii.
La Campionatul National de contratimp
Dintre toate competiţiile de triatlon/duatlon la care am participat în primii 2 ani, 16 la număr, (pe distanţele de sprint, olimpic şi half ironman), pe 13 între ele m-am clasat pe podium, de 5 ori am câştigat categoria de vârstă (amatori) şi de 4 ori m-am clasat pe podiumul elitelor.
Obiectivul meu pe 2015 se regăseşte în cifre, mai bine spus în timpi. Vreau să alerg un semimaraton în 76 de minute, să termin proba de half ironman în 4 ore şi 35 de minute, să am cel mai bun timp, în calitate de amator din România, la campionatul mondial de half ironman (70.3) ce va avea loc în luna august în Zell am See, Austria. Va fi prima dată când campionatul modial de 70.3 părăseşte teritoriul continentului nord american. Bineînţeles dacă o să am formă fizică necesară, voi încerca în toamnă să alerg maratonul în sub 2 ore şi 50 de minute, sau să încerc să alerg maratonul Piatra Craiului, despre care am auzit că este spectaculos.
Half Ironman Oradea, locul 6 național
De asemenea voi trage cât de tare să scot în jur de 35 de minute pe distantă de 10.000 m şi să mă clasez de cât mai multe ori cu putinţă pe podium printre elite. Nişte sponsori nu ar strica 😉
Update 23 septembrie 2015:
Ce am reușit din ce mi-am propus:
semi in 1 oră și 20 de minute.
Half in 4 ore 45 minute
ZELL AM SEE, locul 50 la categoria de amatori
36 minute pe 10.000 m (10 km)
Am câștigat fiecare triatlon la care am participat, la amatori.
La Oradea loc 6 național iar la Transfier locul 9 general
Mă pregătesc pentru anul viitor:
– 1.16 pe semimaraton
– 4.35 pe HalfIronman
– Challenge Dubai in februarie
– 70.3 din Antalia in luna octombrie
– half ironman la X Man Oradea si Transfier
– campion național la triatlon de sosea, amatori 🙂
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aş spune că sportul te poate schimba mai mult decât îţi poţi imagina şi îţi poate oferi nişte beneficii imense. În primul rând ne gândim la sănătate, în al doilea rând ne gândim la un hobby care presupune depăşirea unor limite pe care nu crezi că le poţi depăşi, presupune îmbunătăţirea stării de sănătate fizică şi mentală, înseamnă mult mai mulţi prieteni.
Mâine defilăm prin București la Business pe Bicicletă!
Peste 600 de participanți au confirmat prezența la a 7-a ediție a evenimentului Business pe Bicicletă, de mâine, un eveniment ce promovează bicicleta ca mijloc cotidian de deplasare, atât în scop de business, cât și în scop personal.
Startul evenimentului de mâine va fi la 18:30 la Arcul de Triumf, de unde participanții vor defila pe biciclete până la Daimon Club, parcul Tineretului, care va găzdui o sesiune de speech-uri și networking. Cei care nu au biciclete vor închiria de la centrele i’velo: bicicletele pot fi ridicate de la centrul i’velo situat la Arcul de Triumf, urmând să fie returnate la centrul i’velo din parcul Tineretului.
Evenimentul va avea și o cauză socială. După defilarea pe biciclete, 6 copii de la Edulier vor fi premiați cu câte o bicicletă, în urma concursului “Ce vreau să fiu când cresc mare?”. Cei care doresc să ofere biciclete și altor copii sunt invitați să contacteze echipa BPB pe pagina de Facebook.
În cadrul evenimentului vor avea loc 2 concursuri. United we ride este unul dintre ele, în care cel mai mare grup de prieteni sau colegi care parcurg întreg traseul și au un element în comun (papion/cravată/pantofi/cămașă etc.) vor primi un voucher de 150 RON. În cel de-al doilea, numit Dl și Dna Business pe Bicicletă, se vor premia stilul și eleganța – câștigătorii vor primi vouchere de cumpărături în valoare de 500 RON.
Ambasadorul proiectului Business pe Bicicletă, Lucian Mîndruță, va fi speaker în cadrul evenimentului, alături de MC Alex Dona. Muzica va fi asigurată de Tasha & Dj Andrei Rotari, iar participanții se vor putea fotografia și în photo booth-ul asigurat de Amelie.
Pentru mai multe detalii, puteți vizita pagina de Facebook și website-ul evenimentului.
Parteneri eveniment: TNR, Europa FM, Daimon Club, Tudor, Biciclop, The Hurricane, Buzzle.ro, Sovis Print, Karusello, Gamma Digital Printing, The Moment Photography, Amelie PhotoBooth, Geobar, Techir, Men’s Cave, All Boutique, Celebration Garden, i’velo, Bast, Skirt Bike si Optar.
Evenimentul “Business pe Bicicletă”, organizat de o echipă de voluntari din cadrul Junior Chamber Internațional (JCI) București, este menit să promoveze mersul pe bicicletă ca alternativă la alte mijloace de transport, atât pentru deplasarea în scopuri de business, cât și în scop personal.
Informații esențiale pentru participanții la Raiffeisen Bank Bucharest Marathon!
Asociația Bucharest Running Club anunță peste 10.000 de participanți din peste 55 de țări care vor lua startul la cea de-a opta ediție a Raiffeisen Bank Bucharest Marathon (RBBM), în zilele de sâmbătă 3 și duminică 4 octombrie, în Piața Constituției.
Pentru prima dată, traseul maratonului nu mai e format din doua bucle de 21 km, ci este extins, la 33 km, pe mai multe artere din centrul orașului, oferind participanților bucuria descoperirii unor zone pitorești din București. Vor fi 42,195 km mai frumoși și mai ușor de parcurs.
Traficul va fi închis sâmbătă, 3 octombrie între orele 07:00-14:30 pe bd Unirii între Piața Constituției și intersecția cu Regina Maria, pe ambele sensuri, iar duminică, 4 octombrie, circulatia auto va fi restricționată pe o lungime de 33 km, între orele 06:30-16:00. Descrierea traseului se gasește pe http://bucharest-marathon.com/traseu/.
În data de 17 septembrie, asociația organizatoare Bucharest Running Club (ABRC) a organizat o conferință de presă pentru a anunța noutățile celei de-a opta ediții a Raiffeisen Bank Bucharest Marathon, prilej cu care au luat cuvântul Valeria van Groningen, președinte ABRC, Corina Vasile, Director Comunicare și Relații Publice, Reiffeisen Bank Narcis Horhoianu, Marketing Director HEINEKEN România., Franz Weiler, director general UNIQA Asigurari, Valentin Stefan, Director, Business Development, Vodafone România, Cosmin Nae, Quantix marketing Insights. Conferința a fost moderată de Oana Nastăse, director ABRC și RBBM.
Ca informații de ultimă oră – data limită pentru înscrierile online pentru adulți s-a prelungit până vineri, 25 septembrie!
Vineri, 2 octombrie, între orele 13:00-20:00 și sâmbătă, 3 octombrie, între orele 11:00-20:00, înscrierile continuă în cadrul Sport Expo, spațiul special amenajat din Piața Constituției. Totodată din cadrul Sport Expo, toți participanții înregistrați sunt așteptați să își ridice kit-urile de participare. Locurile disponibile la competițiile de adulți: cursa maraton – 1000; cursa semimaraton VW – 3750; cursa maraton ștafetă Vodafone – 2900; cursa populară Ciuc Radler – 2500.
Se vor acorda premii primilor 5 clasați ai fiecărei curse precum și primilor 3 clasați din categoria scaunelor cu rotile, pe categorii de gen. Finaliștii de la cursele de maraton(42,195km), semimaraton Volkswagen (21,197km), maraton ștafetă Vodafone(4 x 10,548km) vor primi premii în bani, iar alergătorii de la cursa populară Ciuc Radler (3,6km) vor primi premii în produse.
Sâmbătă 3 octombrie va avea loc Cursa Copiilor UNIQA Asigurări, cu starturi pe categorii de vârstă, între 5-12 ani, începînd cu ora 10,30. Înscrierile se fac online pâna pe 28 septembrie și în Piața Constituției, sâmbătă între 7,30 -10,30 și sunt 2500 locuri disponibile. Premiile oferite de UNIQA sunt trotinete, role, rachete de tenis, rucsacuri, mingii de baschet. Tot în ziua competițiilor dedicate celor mici, va avea loc cea de-a treia ediție a Cursei Jogging în scutece SAMAS-Sănătate pentru Mame și Sugari, unde părinții copiilor cu vârste cuprinse între 6 luni și 4 ani sunt invitati să alerge 850 m împingând căruciorul si copilul. Din considerente de siguranță, pentru a preveni accidentările, la această cursă nu se premiază viteza, cele 10 premii fiind oferite prin tragere la sorți.
Campionatul Național de Maraton al Federației Române de Atletism se desfășoară pentru a opta oară în cadrul RBBM. Sportivii vor avea festivitate de premiere specială iar rezultatele se inregistrează pentru calificarile la competițiile internaționale de profil.
Ca noutăți – mașina oficială a RBBM este în premieră un autoturism total electric: e-Golf. Aceasta a fost prezentat în premieră în România chiar în această vară și va merge in fruntea plutonului alergatorilor de elită măsurand timpul official al competitiției – comunicat e-Golf Anexa 3
Unii alergători vor primi servicii speciale – “Volkswagen te fotografiază”cursa semi-maraton VW și “Ciuc Radler te fotografiază“ la cursa populară Ciuc Radler.
UNIQA Asigurari va oferi opt puncte de divertisment pe traseul curselor competitive de duminică și lecții de baschet pentru copii in Piața Constituției sâmbătă, cu ajutorul antrenorilor de la Federația Română de Baschet. La Cortul UNIQA, de vineri de la 13.00 până duminică la 16.00, alergatorii pot face scurte sesiuni de masaj și își pot măsura masa musculară, procentele de grăsime și apă din corp, vârsta metabolică, nivelul de antioxidanți, tensiunea, pulsul și glicemia. Duminică dimineață se aplică benzi medicale pentru alergătorii cu probleme musculare.
Tot aici, vor fi organizate clase de cycling, antrenamente cardio, stretching, yoga, fotbal, canotaj de către Club Moving.
Competițiile noi din cadrul RBBM 2015 sunt: Campionatului Diplomaților pentru Maraton si Semi-maraton, start – duminică 4 octombrie la ora 9,30, la care sunt anunțati diplomați din Polonia, Austria, Germania, Olanda alături de membrii corpului diplomatic care activează în București, și Teen’s Race, start – duminică 4 octombrie la ora 8,15, la care participă adolescenții între 13-18 ani.
Toți participanții la RBBM vor primi la ridicarea kit-ului de participare o invitație la spectacolul “Studii despre iubire” în regia lui Chris Simion, ce va avea loc sâmbătă, 3 octombrie, de la ora 21.00 în Piața Constituției.
Duminică 4 octombrie, la finalul festivităților de premiere, va avea loc concertul caritabil „Rock &Run for Life” , susținut de către Dan Helciug-unul dintre ambasadorii RBBM 2015.
“ONG Challenge”- este provocarea adresată tuturor ONG-urilor si celor 15 cauze partenere ale RBBM, cauze pentru care participanții aleargă și donează. ONG-urile vor anima sau deservi unul dintre cele 20 de puncte de hidratare, de împrospătare sau de divertisment de pe traseu iar alergatorii vor putea să voteze la finalul cursei ONG-ul care a venit cel mai mult în sprijinul lor.
Anul acesta vor fi premiate 6 dintre cele mai trăznite și creative costume – alergătorii sunt invitați să alerge costumați într-un mod reprezentativ pentru ei sau pentru cauza pe care o susțin iar organizatorii îi premiază.
Începând din acest an, puteți urmări Raiffeisen Bank Bucharest Marathon și online în cadrul transmisiunii live de pe pagina de Facebook a evenimentului – www.facebook.com/bucharest-marathon.com. Pe lângă vizualizarea imaginilor de start, finish și premiere, veți afla informații despre ceea ce se întâmplă pe traseu, despre cauzele sociale pentru care se aleargă și despre personalitățile care au ales să participe în direct din studioul mobil amenajat în Piața Constituției. Transmisiunea live se va desfășura sâmbătă 3 octombrie între orele 10:00 – 12:30 și duminică 4 octombrie între orele 8:00 – 15:00, cu sprijinul Vodafone, partener comunicații.
Organizațiile care susțin cea de-a opta ediție a Maratonului București sunt: Raiffeisen Bank-partenerul oficial care dă și numele evenimentului, Volkswagen-sponsor cursa semimaraton și mașina oficială a RBBM, adidas-sponsor tehnic, Vodafone-partener comunicații și sponsor al cursei maraton ștafetă, Ciuc Radler-sponsor cursa populară, UNIQA Asigurări-sponsor cursa copiilor, SAMAS Sănătate pentru Mame și Sugari, sponsorul cursei Jogging în scutece, Izvorul Minunilor, apa oficială a RBBM, Mega Image care asigura fructele și alimentele de la punctele de alimentare, Campofrio – Caroli Foods, Hilton Athenee Palace – hotelul oficial al RBBM, Accenture, Isostar– energizantul oficial al MB, City Grill-Hanu’ Berarilor, Club Moving România, Global Relocations Services, Repower, Media Image.
Partenerii media sunt: TVR, TV City, Național TV, Cartoon Network, Boomerang, Europa FM, Itsy Bitsy, Gazeta Sporturilor, Ring, Men’s Health, Cosmopolitan, Beau Monde, Sănătatea de azi, Casa Lux, National Geographic Traveler, Mami, România Liberă, Academia Cațavencu, Alerg.
Partenerii instituționali: Primăria Municipiului București, Ministerul Tineretului și Sportului, Federația Română de Atletism, Comitetul Olimpic și Sportiv Român, CN Aeroporturi Otopeni, AIMS.
ONG-urile asociate, care participă cu voluntari, aduna fonduri la Sport Expo și primesc parte din taxele de înscriere ale alergătorilor, sunt: Hospice Casa Speranței, Homes and Hopes for Children, Fundația Olimpică Română, Viitor Plus – Asociația pentru Dezvoltare Durabilă, WWF- Team Panda, United Way, Light into Europe, Little People, Touched Romania- Casa Agar.
ONG-urile partenere care participă cu voluntari și sunt promovate în cadrul RBBM sunt: Fundația pentru Dezvoltarea Popoarelor, Star Storage, Hand2Hand, Special Olympics, Casa Ioana, Fundația Inimii, Atletic Cardio Club, Crucea Roșie, Asociația Suedeză pentru Ajutor Umanitar, Asociația Ajungem Mari, Concordia.
Asociația Bucharest Running Club este organizatorul celor mai mari competiții de alergare stradală și sport de masă din România. Începând cu anul 2008, Bucureștiul a fost inclus în circuitul internațional al maratoanelor, alăturându-se celorlalte capitale europene care găzduiesc anual astfel de competiții. În 2015 au avut loc ediția a patra OMV Petrom Bucharest Half Marathon iar în 3-4 octombrie are loc a opta ediție a Raiffeisen Bank Bucharest Marathon. La fiecare dintre ele participă peste 10.000 de alergători din peste 50 de țări. Ambele sunt acreditate și înscrise în calendarul internațional al AIMS (Asociația Internațională a Maratoanelor și Semi-maratoanelor). ABRC a dezvoltat în Romania modelul asocierii competițiilor de alergare și sport de masa cu o cauză socială, umanitară sau ecologică iar în prezent sunt peste 15 cauze partenere ale fiecărei ediții OMV Petrom Bucharest Half Marathon și Raiffeisen Bank Bucharest Marathon. La fiecare dintre ele sunt adunate fonduri de 50.000 -100.000 euro pentru proiectele comunitare, sociale, educaționale, ecologice prezentate.
ABRC a fost primul ONG care a demarat o platformă de voluntariat sportiv în Romania – www.voluntarinsport.ro iar în prezent colaborează cu peste 1.000 voluntari activi care se implică în proiecte și evenimente sportive.
ABRC organizează competiții proprii dar și evenimente de sport de masă pentru companii si ONG-uri. De la înfiintare, ABRC a organizat peste 100 de evenimente de alergare, mișcare în aer liber, sport de masă, voluntariat, educație, comunicare, dezvoltare comunitară.
Site-urile oficiale ale Asociației Bucharest Running Club sunt:www.bucuresti-maraton.ro, www.bucuresti21km.ro , www.voluntarinsport.ro, www.abrc.ro; www.bucuresti-maraton.ro; www.bucharest-marathon.com; FB/BucharestMarathon; #RunInBucharest.
Testul de pronație. Cu ce ne încălțăm la alergare.
Roxana Lupu
Alergarea este un proces atât de firesc și natural încât atunci când ajungi la termeni precum test de pronație crezi că e despre altceva. Ceva politic sau despre spatiu!
Este și alergarea asta o știință și e bine să știm câte ceva despre tehnica ei, ca să alergăm eficient, ca să ne simțim bine alergând, ca să evităm accidentările și ca să devenim mai buni la asta, nu?
Ce este pronația?
Pentru a alege perechea potrivită de pantofi de alergare pentru tine, trebuie să știi că nuanța lor poate cădea pe planul secund :). Pentru că sănătatea e mai importantă, nu de alta. Știai că dacă achiziționezi ceva neadaptat la tipul tău de pronație riști probleme medicale precum fasceita plantară sau tendinita? Brr, we don’t want that.
Deci ce este, dom’le, pronația asta? Este mișcarea pe care o face piciorul când calcă pe pământ în timpul alergării și modul în care greutatea este transferată de la călcâi la degetele de la picioare și distribuită către articulații. Odată aflat pe sol, piciorul se mișcă în rotație spre interior, apoi se ridică de pe sol și împinge în călcâi pentru a avansa. Rotația piciorului spre interior și înapoi se numește pronație.
SportGuru este cred singurul magazin cu profil sportiv din România unde se poate face testul de pronație la modul profesionist. (au un showroom nou nouț pe Bulevardul Unirii 69). Este utilizat în proces un aparat de dinamică, nu un simplu scanner.
Am mers la băieți să-mi fac testul ăsta și să mă uit după ceva pantofi de alergare, că se apropie Maratonul (oh, no! :D) București, și va fi momentul când voi înțelege și eu mai bine ideea celor 42 de kilometri – în Ironman, anul trecut, a părut ceva îngrozitor!). Deci nu l-aș pune pe ăla ca fiind primul meu maraton. Pe 4 octombrie va fi primul primul, la Raiffeisen Bucharest Marathon! 🙂
So, să trecem la treabă.
Mai întâi ți se scanează tălpile, pentru a determina lungimea, lățimea și arcuirea arcadelor.
Partea a doua, cea de dinamică, analizează mai multe aspecte ale mișcării cu ajutorul unei camere video, calculând mai mulți parametri, si la final se emite un raport.
La mine testul a scos la iveală că dreptul e puțin mai mare, cu 3 milimetri, dar Ștefan Maresi de la SportGuru spune ca este o diferență destul de întâlnită.
Arcuirea e normală, nu calc nici pe dreapta nici în față, nici pe toată talpa iar punctele maxime de presiune din talpă (pe care apăs cel mai mult când alerg) sunt destul de ok ca distribuire, nu sunt concentrate într-un singur loc.
Trebuie stabilită și axa picioarelor și iată că după muulți ani cineva îmi dă lumea peste cap, spunându-mi în urma unui test că… am picioarele drepte! Yu-hu, take this, pubertate! :))
Mai trebuie să vedem cum mi se rotesc tălpile când merg. Daca scap și de ăsta, fotomodel mă fac! 😀
N-a fost să fie. Se pare că unghiul în care calc este foarte mic, merg cu picioarele către interior, la 2, 3 grade, îmi spune Ștefan. Nasol.
Am însă o flexibilitate bună la articulații, și la mâini și la picioare.
Rezultatul final arată că alerg pe toată talpa, iar piciorul drept tinde să vină spre interior, ceea ce înseamnă că am o ușoară pronație. Una neutră.
Științific vorbind, piciorul are o boltă plantară care face un arc mediu iar eu calc pe axul central, fără a crea unghiuri cu verticala. Piciorul se mișcă ușor în rotație până într-o poziție neutră atunci când face contact deplin cu solul și înainte să împingă din călcai și degete. Talpa interioară a viitorului meu pantof trebuie să aibă o formă semi-curbată, care să permită controlul mișcării în timpul alergării.
Ok, ok, să rezolv eu asta cu pronația, și maratonul e ca și alergat! 😀
Hai, spor la antrenamente! 🙂
Cursa Dunării Călărășene 2015: impresii post race
Didona Goanță
A doua ediție a Cursei Dunării Călărășene a avut loc în perioada 12-13 septembrie la Călăraşi, iar cursa de şosea a reprezentat ultima etapă din Road Grand Tour, cea mai importantă competiţie de şosea din România.
De asemenea, concursul a găzduit și prima ediţie de după 1989 a Campionatului Naţional de Tandemuri. Fondul generos de premii, de 4000 euro, probele din care au putut alege atât începătorii cât și avansații, decorul natural au fost doar câteva din motivele pentru care participanți au ales să uite de ploaie de sâmbătă, de la proba de șosea și să se bucure de soarele de duminică, de la cursa de mountainbike. La Cursa Dunării Călărășene, participanții au putut alege una sau mai multe dintre cele cinci probe, în funcţie de preferințe (şosea/offroad) şi de vârstă (probe pentru copii, juniori şi adulți).
Sâmbătă, 12 septembrie, a fost „Ofensiva asfaltului”, o cursă clasică de 78 km, care a reprezentat ultima etapă din Road Grand Tour și a fost câștigată de Marius Petrache, urmat de Daniel Crista și Vlad Dobre.
Campionatul Naţional de Tandemuri, la prima ediţie după 1990, a fost organizat în parteneriat cu Asociaţia Tandem. La competiţie au participat, în premieră pentru România, 10 echipaje în componenţa cărora au existat 10 nevăzători, care au pedalat împreună cu 10 persoane valide, pe o distanţă de 45 de km. Astfel, s-a facut un nou pas în demersul de a susţine integrarea persoanelor cu deficienţe prin intermediul sportului. Cursa a fost câștigată de echipa Electrosoft, urmată de Tandem Arena 3 și Pontes 6.
A doua zi, Cursa insulei (53 km) a fost o cursă offroad unică în România: a început cu traversarea Dunării (Braţul Borcea) cu barca, iar startul și finișul au avut loc pe Plaja Mare din Călăraşi.
La MTB, câștigătorii au fost: Marc Sandu, Leonard Barbu și Mihai Cristian Dan. Evenimentul a fost organizat de Consiliul Judeţean Călăraşi, prin Centrul Cultural Judeţean Călăraşi, cu sprijinul Clubului Sportiv Smart Atletic, parteneri: Călăraşi Cycling Team, Road Grand Tour, Asociaţia Tandem.
Rezultatele, fotografiile și clipurile video sunt la:
site-ul oficial: ro/cursadunarii/
pagina de Facebook: facebook.com/CursaDunariiCalarasene/
evenimentul pe Facebook: facebook.com/events/540887166066992/
pagina Centrului Cultural Judeţean Călăraşi: facebook.com/pages/Centrul-Cultural-Județean-Călărași/1403520123242695
