AVENTURĂ. Cu caiacul pe râul Neajlov, lângă București
Am o sută de pagini deschise în browser, trebuie să dau 135 de telefoane și să scriu 356 de emailuri.
Apoi deschid ca din întâmplare folderul de fotografii de acum câteva weekenduri, când am fost cu caiacul pe râul Neajlov. Și parcă tot zgomotul se oprește și mă cuprinde o liniște și mă relaxez pe loc.
Îmi amintesc lumina caldă a soarelui și apa puțin rece, sunetul pe care îl scot padelele mele când intră și ies din apă, atunci când înaintez, plăcerea de a descoperi misterul următorului cot al Neajlovului…
Am vrut o zi relaxată, ușor aventuroasă, în apropiere de București și așa am găsit programele băieților de la Green Adventure. Am văzut turele de caiac și mi s-a aprins o luminiță! Deci o să învăț să “conduc“ singură un caiac, pe apă! 😀
Un nou pas în încercarea mea de a mă împrieteni cu apa pe toate căile posibile. Nu știu cum face, dar mă atrage ireversibil, în ciuda temerilor mele: particip la triatloane deși mi-e groază de înotul în ape deschise, ador să înot și aproape că a devenit sportul meu preferat, surclasând și bicicleta, deși nu reușesc să învăț să fac pluta sau să fiu relaxată în apă mereu…
O zi lângă apă, în apă este ceea ce mă energizează mai mult decât orice altceva. Așa că am sunat la băieți vineri și sâmbătă dimineața eram aliniată la start (mă rog, la mal, nu la start, defect profesional :D), pe malul Neajlovului, undeva pe lângă localitatea Călugăreni, alături de familii și alți oameni, majoritatea veniți din irespirabilul București pentru o zi relaxantă.
Mi-am luat caiacul în primire, am ascultat cu atenție cum trebuie să țin padelele și cum trebuie să le întroduc în apă, cum virez și cum întorc sau cum dau înapoi. Apropos, băieții organizează și curs de tehnici esențiale de vâslit, aici e dacă vă interesează.
Este minunat să simți libertatea asta, că tu te deplasezi pe apă grație abilităților și forței tale, care acționează padelele și apoi caiacul!
Am pornit în grup, fără să ne îndepărtăm unii de alții, ascultând indicațiile băieților. Este absolut genial să înveți să gestionezi un caiac. Să treci pe sub sălcii aplecate peste cursul de apă și să te întinzi pe spate în caiac cât treci pe sub crengile lor, să ții din padele și să-ți folosești corpul pentru a echilibra caiacul la curgerile foarte repezi și învolburate de râu, să simți că ești dus de curent și să reușești să ieși din crengile și stufărișul de la mal în care te-ai împotmolit, să cârmuiești astfel încât atunci când iei curba să nu te duci cu spatele caiacului în altă direcție…
Au fost aproape 7 ore de caiaceală! Cu 2 ore în care am făcut pauză de relaxare și de … foc de tabără, ca să ne pregătim prânzul. 🙂
Este un sport minunat, care implică tehnică, forță în brațe, intuiție, empatie cu natura, aventură… Unde o fi fost caiacul până acum, de l-am descoperit abia acum? 🙂 Dar știu că nu e târziu, pentru nicio dragoste descoperită nu e prea târziu.
Mă uit afară, pe geam și aproape mă apucă plânsul. Mai bine mă mai uit pe poze!!
Summer is gone! (și emailurile mele + telefoanele mă așteaptă, într-o notă de urgență mai alarmantă decât acum 1 oră, când m-am apucat de scris acest text!!!)
Faza mișto este că se poate prelungi vara, cel puțin așa arată din calendarul Green Adventure:
http://www.greenadventure.ro/calendar
Băieții se pregătesc de Canyoning in Sinaia, alte ture de caiac pe Neajlov, rafting pe Jiu, caiac și biciclete pe insule grecești… așadar un septembrie estival. 🙂
Am înțeles un lucru: chestiile faine și aventuroase se pot face oricând, trebuie doar să îți creezi tu premisele. Așa că mă gândesc serios să-mi iau un caiac. Aveți idee pe ce lacuri de lângă București se poate merge cu caiacul? 🙂
Vă aștept cu un răspuns și poate facem gașcă.
Așa că să nu ne întristăm: vara pleacă dar de aventuri ne facem noi rost în continuare, dacă vrem cu adevărat! 🙂
(ok, gata motivaționalul, mă bag la mailuri, paaa :))) )
Câștigă 2 invitații la crosul Beach Run!
Ce faci sâmbătă, 10 septembrie? Însoțești la mare prieteni care participă la triatlonul TriChallenge Mamaia 2016 cumva?
Participi chiar tu la ultimul triatlon din circuitul de triatlon de șosea de anul acesta și ar merge o alergare de revenire? 🙂
Mergi la mare în weekendul ăla și ai chef de o alergare pe faleză, în briza răcoroasă a mării?
Oricare ar fi răspunsul tău, să știi că Beach Run, crosul de seară din cadrul TriChallenge Mamaia (cel mai mare concurs de triatlon din Europa de Est si Balcani) te așteaptă la start.
Sunt 4 km, un traseu accesibil pentru orice vârstă şi nivel de pregătire, pe faleza din Mamaia (o parte asfalt, o parte nisip).
Și acum hai să vedem ce putem face ca să nu mai plătești înscrierea :)).
Următoarele:
- Dai Like la Adrenallina.ro, pe Facebook, aici (ASTA DACA NU AI MAI DAT deja, altfel se transforma in unlike, and we don’t want that 🙂 )
- Dai going la evenimentul de pe Facebook, adică aici.
- Scrii la finalul acestui post, în comentariu, ce dorești tu și ce îți trece prin cap despre alergarea la malul mării :). Cel mai interesant comentariu primește invitația gratuită la cursă. De fapt, cele mai interesante 2 comentarii, căci vom avea 2 câștigători!
Start concurs! Luni, 5 septembrie, anunțăm cine a câștigat!
Succes! 😉
Traseul Beach Run porneste de pe promenadă, zona evenimentului TriChallenge Mamaia, lângă parcarea Hotelului Rex. Startul are loc către telegondolă. Se aleargă pe promenadă până aproape de godonolă, când facem stânga și intrăm pe plajă, la marginea apei. Apoi facem stânga și alergăm pe faleza până în dreptul hotelui Rex. Continuăm pe plajă până în dreptul hotelului Golden Tulip. Voluntarii ne vor direcționa la stânga. Intram din nou pe promenadă, facem stânga și continuăm pe promenadă pana la finish.
(Evenimentul închide practic seria întrecerilor sportive şi va deschide festivitatea de premiere de la TriChallenge.)
Business pe Bicicletă, ediția de toamnă: pedalăm prin traficul bucureștean și donăm biciclete copiilor
Junior Chamber International (JCI) București anunță lansarea Business pe Bicicleta 2016, editia de toamnă, ce va avea loc joi, 1 septembrie. Cea de a 9-a ediţie readuce un puternic caracter umanitar, astfel marșul clasic pe biciclete pe bulevarde principale ale orașului va fi însoţit de un scop nobil: donarea de biciclete și rechizite pentru copiii din Asociația Edulier.
Eveniment de tradiție ajuns la cea de a 9-a ediție, Business pe Bicicletă promovează utilizarea bicicletei ca mijloc de transport la birou și la întâlnirile de afaceri, fluidizarea traficului bucureștean și atragerea a cât mai multor oameni către cel mai eco și prietenos mijloc de transport – bicicleta.
Sute de iubitori de biciclete își dau întâlnire de două ori pe an la Business pe Bicicletă (primăvara și toamna) pentru a pedala împreună pe un traseu prestabilit, iar la această ediție, defilăm pe Calea Victoriei, apoi coborâm pe Bulevardul Regina Elisabeta, spre Bulevardul Libertăţii bucurându-ne de fântânile de pe Bulevardul Unirii urmând să ne oprim în Parcul Tineretului, la Daimon Club.
Am testat traseul în weekend şi am identificat deja cateva zone în care vor ieşi cele mai faine fotografii” spune Mihaela Ciulbea, coordonator traseu Business pe Bicicleta. Club Daimon din parcul Tineretului va fi gazdă pentru o sesiune de speech-uri, networking și multe concursuri cu premii surpriză!
Evenimentul este organizat în colaborare cu The Hurricane și Adrenallina, Sports PR & more, sponsorul principal al evenimentului este Skoda Romania iar partenerii proiectului sunt: TimesNewRoman.ro, The Moment Photography, i’Velo, Piscina Urbană.
“Suntem o comunitate impresionantă de tineri voluntari, antreprenori, profesioniști, lideri și cetățeni activi, iar Business pe Bicicletă este un proiect foarte drag nouă, celor din JCI București. Dorim să îmbunătățim condițiile pentru bicicliști în orașe sau să atenţionam nevoia de a dezvolta condiţii optime pentru aceştia în cadrul companiilor, să arătăm că bicicleta poate deveni un mijloc de transport important în mediul business dar și că ea poate schimba viața unui copil.
De aici și caraterul filantropic al ediției noastre de toamnă, când ne propunem să donăm peste 20 de biciclete pentru copiii din Asociaţia Edulier, “copiii săraci din oraşe bogate”. Credem că bicicleta le poate aduce bucurie, libertate de mișcare, o viață sănătoasă şi noi prieteni. Suntem bucuroşi să anunţăm donarea a primelor 3 biciclete la eveniment, datorită susţinerii Skoda România.
La invitaţia noastră către toate ambasadele tărilor cu o infrastructură bikefriendly ne-au confirmat prezenţa delegaţi ai ambasadelor Belgiei, Danemarcii şi Olandei. Evenimentul din aceasta toamnă doreşte să creeze un statement referitor la faptul că în Bucureşti sunt mulţi oameni activi care integrează bicicleta în rutina lor zilnică“ spune Cristina Cerga, Project Manager, VP International Affairs JCI Romania.
Mai multe detalii aici, pe pagina de Facebook a evenimentului http://bit.ly/2bzNx2S
Despre JCI
Junior Chamber International (JCI) este o organizaţie neguvernamentală internaţională care numără 200.000 de membri – tineri lideri, antreprenori şi profesionişti cu vârste între 18 şi 40 de ani – în peste 100 de ţări.
JCI România țintește să fie cea mai importanta rețea de tineri lideri, antreprenori și profesioniști din România.
JCI Bucureşti s-a înfiinţat în anul 2003 şi derulează proiecte cu tematici legate de cele 4 mari arii promovate de JCI la nivel internaţional: afaceri (proiectele JCI Tineri Antreprenori si Business Target Club), dezvoltare individuală (JCI Monthly Training), relaţii internaţionale (conferinţ einternaţionale JCI şi twinning-uri) şi responsabilitate faţă de comunitate (Business pe Bicicletă).
Mai multe informații despre organizatie și proiectele sale, puteti afla consultând site-ul www.jcibucuresti.ro
CONCURS. Câștigă o invitație la Maratonul Olteniei! Alergare sau mountainbike
Salut, un alergător și un biciclist pleacă la Maratonul Olteniei, cu invitație specială! 🙂
Maratonul Olteniei powered by CEZ Romania e o competiție aflată la a patra ediție, cu patru probe deja consacrate, unde bicicliștii și alergătorii se vor întrece în patru probe cu tradiție:
MTB Cross-country pe două variante de traseu: scurt, de aproximativ 33 km, și lung – de 51 km, și Trail Running pe două trasee: unul de semimaraton, de 22 km, și un cros de 10,5 km.
Cursele de ciclism montan sunt programate sâmbăta, 27 august, în timp ce probele de alergare vor avea loc duminică, 28 august.
Cine sa fie, cine sa fie cei 2 câștigători? Poți fi chiar tu unul dintre ei, iată ce trebuie sa faci ca să intri în concurs:
- completează această sintagmă, cat de generos vrei:
Particip la competitii sportive pentru că…
- dă like la pagina de Facebook Adrenallina.ro si la pagina de Facebook Maratonul Olteniei (asta dacă nu ați dat deja, ok? Că altfel se transformă în Unlike :D)
Cel mai fain răspuns primește invitația – redacția Adrenallina alege câștigătorul!
Până marți, 23 august, ora 00.00, așteptăm răspunsurile voastre mai jos, în comentariu, aici, la această știre, pe site la Adrenallina.ro!
Kitul de supravieţuire pentru anduranţă Endurance + de la Isostar
După o perioadă de pauză, în care am îndesat multă odihnă, fizioterapie şi masaj pentru zona lombară, care scârţâia dureros, am reluat alergarea, speriat că vine Maratonul Olteniei şi iar m-am înhămat la o treabă care mă depăşeşte.
Cu ocazia asta am testat şi noua gamă de produse sărate Endurance + lansată de Isostar, un pachet complet de produse cu un gust nou, conceput să te ferească de necaz în cursele lungi.
Când simţi că te-a turtit căldura, că s-a scurs şi ultimul strop de transpiraţie din tine şi picioarele nu te mai ascultă, că oboseala îţi invadează fiecare celulă iar stomacul dă semne de revoltă, e clar că te-ai deshidratat şi ai pierdut multe săruri și electroliți.
Gama de produse sărate Endurance + de la Isostar te ajută să n-ajungi în faza asta și îţi susţine efortul cu elementele necesare, mizând însă pe un gust diferit.
Primul care m-a atras a fost piureul energizant de legume, din morcovi, cartofi dulci şi griş, plus maltodextrină. După o noapte nedormită şi 10 kilometri alergaţi cam târâş, la 35 de grade Celsius, am luat o gură, curios dar prudent. Bunicel! Încă o gură – hmmm, interesant! La a treia gură parcă înfulecam un piure pe cinste şi zău că, deşi scrie pe pachet Veggie Energy, i-ar fi stat tare bine însoţit de o chifteluţă caldă!
Cu o textură semifluidă şi 90% energie din carbohidraţi, piureul ăsta la porţie de 90 de grame e perfect într-o cursă de maraton sau un triatlon, cu o singură condiţie: să nu te zgârceşti şi să ai vreo două plicuri cu tine, fiindcă tenta uşor sărată te va face să storci şi ultimul strop, mai ales dacă n-ai mâncat suficient înainte de cursă.
Dacă ai sărit peste micul dejun sau dacă vrei să simţi că ai băgat destul combustibil în rezervor, ronţăie un cracker cu cremă de şuncă şi brânză, o gustare crocantă şi săţioasă. Eu l-am descoperit tot aşa, în trei etape – o înghiţitură mică, una medie şi apoi una hotărâtă – iar când intrasem în faza de înfulecare nu mai aveam ce ronţăi. Minisandvişul sărat a topit imediat neîncrederea fiindcă n-are nicio notă de sintetic şi este o alternativă foarte bună la clasicele batoane dulci.
(c) arhiva personala
Formatul nu prea te ajută să-l iei cu tine într-o cursă rapidă de alergare pe şosea pentru că ai nevoie de buzunare sau de un rucsac, dar pentru cursele de bicicletă sau alergare montană acest cracker e mană cerească – îţi astâmpără foamea şi-ţi reîncarcă muşchii din mers. Scuzaţi, din goană 🙂
În prima duminică din august în care am întrezărit primele nuanţe firave ale unui soare dulce ca de toamnă am pornit în alergare prin pădure. Am luat cu mine doar o băutură izotonică de roşii şi busuioc. Am turnat pudra roz din plic într-o sticlă de jumătate de litru, am turnat apă peste şi am agitat conţinutul, apoi am gustat curios. Frate, zici că bei bulion! Asta e bătura izotonică pe care mă voi baza de acum încolo la curse.
(c) arhiva personala
Cu 42 de grame de carbohidraţi la o porţie de 48 de grame, sodiu (480 miligrame la porţie), vitaminele C, E şi B1 care acoperă pierderile de electroliţi, este perfectă pentru cursele lungi, când simţi că tot ce e dulce te leşină în loc să te ridice.
Din când în când, mai ales în alergările de la 21 de kilometri în sus, iau cu mine una-două tablete energizante. Le ştiu de ceva timp şi mă bazez pe ele când simt că “bateria” dă semne de oboseală. “Caramelele” albe cu gust de lămâie, asemănător cu al unei oranjade, sunt nişte “bombiţe energetice” cu un conţinut mare de carbohidraţi (98%), magneziu, potasiu şi vitamine.
(c) arhiva personala
Tabletele sunt uşor de transportat, iar folia de aluminiu protejează perfect conţinutul de căldură şi umezeală, dar marginile ei ascuţite te pot sâcâi sau chiar răni dacă le ţii în buzunar, aşa că înainte de cursă îndoaie cu grijă muchiile tăioase, ca să nu-ţi zgârie pielea. Într-o zi de mare efort ia două tablete la tine.
Trăgând linie, obişnuit cu gelurile şi batoanele clasice, am decis să las dulcegăriile deoparte şi să pun sare în bucate de fiecare dată când îmi fac bocceluţa şi m-aştern la drum lung. Sarea este bună când tragi din greu.
(c) arhiva personala
Maratonul Olteniei, sport pentru o cauză: secția de pediatrie Râmnicu Vâlcea
Alergătorii şi bicicliştii care vor participa la ediţia din acest an a Maratonului Olteniei vor aduce o şansă în plus copiilor internaţi la Secţia de Pediatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Râmnicu Vâlcea.
Contravaloarea taxelor şi cea a donaţiilor individuale făcute de sportivi direct pe site-ul http://www.maratonulolteniei.ro va fi suplimentată de către CEZ România până la atingerea sumei de 15.000 Euro, suma necesară pentru achiziţionarea unui sistem chirurgical cu radiofrecvenţă pentru dotarea Secţiei de Pediatrie.
Aparatul cu radiofrecvenţă permite utilizarea unei metode minim invazive, prin care se pot trata multiple afecţiuni ale copiilor printr-o intervenţie sigură.
Acest echipament va facilita accesul copiilor din Vâlcea la metode moderne de tratament, astfel încât să nu mai fie nevoiţi să plece din judeţ pentru a beneficia de avantajele unor servicii medicale avansate. Cele mai frecvente cazuri medicale de folosire a acestui aparat sunt amigdalectomii şi adenoidectomii (scoaterea amigdalelor şi a polipilor).
Afecţiuni ale copiilor mari sau chiar ale adulţilor, precum rinită cronică hipertrofică, distrugerea unor tumori de dimensiuni mai mici de la nivelul nasului sau gurii, radiocauterizarea unor leziuni dermatologice, pot fi de asemenea tratate cu ajutorul echipamentului medical.
Anul trecut, suma strânsă din taxele de participare la Maratonul Olteniei, la care s-a adăugat suplimentarea oferită de CEZ România până la atingerea sumei de 13.000 Euro, a fost utilizată pentru dotarea Secţiei de Neonatologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Vâlcea cu echipamente vitale.
Maratonul Olteniei este un eveniment al CEZ România, organizat cu sprijinul Hyper Sport şi Padina Fest, al Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea şi al Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Vâlcea.
(c) Maratonul Olteniei
Ediţia din acest an are alături parteneri pentru care sprijinirea unui eveniment sportiv şi a unei cauze a devenit deja tradiţie: Adrem Invest – partener principal, alături de Ciga Energy, Reinvest şi firma de avocatură Tucă Zbârcea & Asociaţii în calitate de parteneri Gold şi Energobit, EY România, Fine Consulting, InformLykos în calitate de parteneri Silver.
La www.maratonulolteniei.ro şi paginile de Facebook www.facebook.com/MaratonulOlteniei şi https://www.facebook.com/energiepentrubine şi veţi afla la timp informaţii despre eveniment.
Pegas Triatlon Buftea: 50% reducere la înscriere pentru persoanele de sex feminin și rezidenți
Sâmbătă, 30 iulie, se va desfășura la Buftea ediția a 3-a a Triatlonului Pegas, cu 3 probe de concurs: triatlon olimpic, triatlon sprint și ștafeta, precum și un cros pentru copii.
Probele de concurs se vor desfășura astfel:
- înot în Lacul Buftea (zona de start este amplasata pe Aleea cu Brazi)
- ciclism pe șosea (traficul auto este închis autoturismelor pe traseul pe care se desfășoară proba de ciclism: Str. Cloșca, Str. Independenței, Str. Horia, Str. Știrbei Vodă)
- alergare pe șosea și în Parcul Știrbey (traficul auto este închis autoturismelor pe traseul pe care se desfășoară proba de alergare: Str. Știrbei Voda și în Parcul Știrbey)
Organizatorii, Pegas Triatlon Club în colaborare cu Primăria Buftea și Federația Română de Triatlon, oferă o reducere de 50% a taxei de înscriere pentru persoanele de sex feminin precum și pentru concurenții cu domiciliul în localitatea Buftea.
(c) Pegas Triatlon
De asemenea, în conformitate cu Regulamentul Federației Române de Triatlon (FRTRI), beneficiază de gratuitate la înscriere sportivii care fac parte din Lotul Național de Triatlon – elite și juniori.
“Pegas Triatlon Buftea a ajuns deja o tradiție în calendarul anual de competiții. Anul acesta suntem etapa a 3-a în Circuitul național Romanian Triathlon Series, așa că rezultatele de sâmbătă sunt importante pentru sportivii din clasament. În bună parte însă concursul este despre dragostea pentru sport și mișcare a celor care practică triatlonul ca pasiune, făcându-și timp pentru el în viața agitată de zi cu zi. Sportul este bucurie și merită orice efort, așa că ne vedem sâmbătă! “ spune Cosmin Rogoveanu, manager eveniment.
Detalii suplimentare despre înscrieri și program se regăsesc pe pagina competiției, la http://www.triatlonbuftea.ro/, dar și pe pagina de Facebook a evenimentului.
Partenerii evenimentului sunt: Tipografia Silkat, Sailfish, Sloop, 4Living, BCR, Fundatia Emag, NoStress Events, Modernism, Salvalife, Divertiland, SupAcademy, Domeniul Stirbey, Redis Nutritie.
Parteneri media: Adrenallina.ro, Alerg.
TriChallenge Mamaia 2016 – noutățile acestei ediții
Pe 10 septembrie 2016, Mamaia va fi gazda TriChallenge Mamaia 2017, triatlon ajuns la a 8-a ediție. Staţiunea îmbracă hainele sport şi primeşte în centrul ei cel mai mare concurs de triatlon din Europa de Est și Balcani.
Lacul Siutghiol, Bulevardul Mamaia (din Năvodari până la Aqua Magic), parcarea de la Rex, promenada şi plaja, toate vor fi însufleţite de peste 1500 de participanţi care vor înota, vor pedala şi vor alerga.
După două ediții speciale, în care TriChallenge a fost gazdă pentru Cupa Europeană (în 2014) și Cupa Europeană Premium (în 2015) unde s-au întrecut unii dintre cei mai buni triatlonişti profesionişti din lume, anul acesta evenimentul ia o pauză de la aventura organizării acestei competiţii.
Se va concentra pe dezvoltarea curselor dedicate sportivilor amatori și copiilor, cu o infrastructură de concurs la cele mai înalte standarde, cu un accent sporit pe partea de entertainment și suport oferit participanților.
TriChallenge se va desfășura și anul acesta sub forma unui festival, având trei componente:
- Competiția dedicată amatorilor și sportivilor profesioniști la Super Ligă
- TriKids – aquatlon și duatlon pentru copii
- Crosul de seară – “Beach Run”
Competiția pentru amatori şi sportivi profesionişti
Amatorii vor avea ocazia să participe la proba care li se potriveşte cel mai bine, atât la întrecerile individuale, cât şi în cadrul celor de ştafetă.
Este deja o tradiție ca TriChallenge Mamaia să încheie seria competiţiilor de triatlon de şosea din cadrul circuitului Federaţiei Române de Triatlon (Romanian Triathlon Series), iar evenimentul de la Mamaia este Grand Final.
Probele de alergare și ciclism se desfășoară pe șosea, în condiții de siguranță maximă, cu trafic oprit, pe o suprafață plată sută la sută şi cu trasee diferite (pe Bulevardul Mamaia), iar înotul se face în Lacul Siutghiol, fiind foarte potrivit și pentru cei care doresc să participe la primul lor triatlon.
Probe individuale
Proba supersprint: 400 m înot + 10 km ciclism + 2,5 km alergare
Proba sprint: 750 m înot + 20 km ciclism + 5 km alergare
Proba olimpică: 1.500 m înot + 40 km ciclism + 10 km alergare
Probe de echipă
Ștafeta sprint – 750 m înot + 20 km ciclism + 5 km alergare
Ștafeta olimpică – 1.500 m înot + 40 km ciclism + 10 km alergare
Înscrierile sunt deschise și se fac pe site-ul oficial www.trichallenge.ro.
Eveniment Facebook: facebook.com/events/206453729731528
TriKids Challenge – aquatlon şi duatlon pentru copii
Festivalul TriChallenge Mamaia va continua cu evenimentul dedicat copiilor și curprinde două probe:
- aquatlon (înot şi alergare)
- duatlon (alergare şi bicicletă)
La întrecere se vor putea înscrie copiii cu vârste cuprinse între 8 şi 12 ani.
Crosul de seară “Beach Run”
Tot sâmbătă, promenada şi plaja din Mamaia se vor transforma în piste de alergare pentru iubitorii de mişcare. Pentru al doilea an consecutiv, în cadrul TriChallenge Mamaia, va avea loc un cros pe distanţa de 4 kilometri, accesibil pentru orice vârstă şi nivel de pregătire. Acesta va închide practic seria întrecerilor sportive şi va deschide festivitatea de premiere.
Susținători și parteneri
Ediția a VIII-a a competiției TriChallenge Mamaia este susținută de Primăria Municipiului Constanța. Evenimentul este organizat de Asociaţia Smart Atletic Team, cu sprijinul Federaţiei Române de Triatlon.
Partenerii evenimentului sunt: Skoda, BCR, Intersport, Ciuc, Felt, PowerBar, TYR, Generali și 140 de bătăi pe minut.
Parteneri media: Europa FM, Radio 21
Curse memorabile de MTB – reverii estivale
Țin minte că stăteam la baza muntelui, mă uitam în sus la creste și mă întrebam cum o să ajung acolo cu… bicicleta. Apoi am rugat pe cineva să îmi arate cum se schimbă vitezele atunci când urci ceva… În jur concurenții se încălzeau pe bicicletele lor futuriste, abia priveau pe sub ochelarii de cursă fumurii iar eu aveam așa multe emoții că am uitat să mă mai întreb ce naiba caut acolo.
Tocmai primisem o bicicletă cadou – un calorifer de 15 kg – și mi-am zis (nici acum nu îmi amintesc cum și de ce) că trebuie să particip la o competiție! Mai pedalasem de câteva ori în copilărie… și cam la asta se rezuma trecutul meu ciclist.
Aveam 29 de ani și ajunsesem la prima mea competiție de mountainbike, MTB Predeal Trophy. A fost prima dată când am intrat cu o bicicleta într-o pădure, pe munte.
Experiența asta mi-a schimbat viața
Am pedalat atunci 20 de kilometri, cu o diferență semnificativă de nivel, pe furtună și ploaie torențială, alunecând pe rădăcinile umede ale copacilor, coborând în viteză pe pietriș și poteci înfrunzite pe Valea Azugii (era toamnă), cărând după mine cele 15 kg de fier pe Creasta Cocoșului, unde e imposibil să stai pe bicicletă.
Pe final am căzut peste un buștean, mi-a sărit lanțul, am terminat cursa alergând pe lângă bicicletă, dar când am trecut linia de finish eram altă persoană.
Din momentul ăsta a început o altă viață pentru mine, viața mea sportivă. Am participat la majoritatea competițiilor de ciclism montan din România, am intrat într-o echipă de ciclism de amatori, am început să urc pe podium. Devenisem dependentă de adrenalina din competiții, de efortul până la epuizare, de peisajele de vis din pădurile și munții din România.
6 ani mai târziu sunt la fel de infestată cu virusul ăsta, ba s-au mai adăugat și alte nebunii, cum ar fi alergarea sau înotul. Acum mă holbez la calendarul competițional ca mâța-n calendar și nu știu cum/ ce să aleg. Maraton? Trail sau șosea? Mountainbike? Tura lungă sau tura scurtă? Duatlon? Triatlon? E greu 😀
Undeva in cretacic, prin 2012… 🙂 Pe atunci nu aveam totusi dilema asta 😀
De tradiție
Am câteva curse totuși la care merg anual, e deja tradiție. Am început să prefer și evenimentele duble – o zi alergare, o zi bicicletă – Maratonul Olteniei (Râmnicu Vâlcea) e un exemplu bun.
Aici am avut o cursă de mountainbike memorabilă anul trecut, unde era cât pe ce să abandonez… Mă băgasem la tura lungă – 51 de km cu 1.700 de metri diferență de nivel – probabil pentru că uitasem ce înseamnă să urci atâta… Nu-i nimic, mi-am reamintit la fața locului. 😀
Și nici nu e munte plin acolo, sunt dealurile dintre Râmnicu Vâlcea și Băile Olănești, dar ai de urcat, frate. Noroc că sunt puncte de alimentare și mai ai parte de hidratare și încurajări de la voluntari ;).
Cu un an în urmă parcursesem tura scurtă – are 33 de km cu 900 de metri diferență de nivel. Ce să zic, dacă e scurtă nu înseamnă că e și mai ușor J). Trebuie să ai ceva kilometri acumulați dacă te înscrii la ambele, sunt și tehnice traseele… Peisajele sunt absolut minunate, cărări în păduri, coborâri pe iarbă deasă pe pășuni deschise…
Nu tratați acest concurs ca pe o plimbărică, indiferent de proba pe care o veți alege, scurtă sau lungă. Asta e important de știut. Anul ăsta vreau să ajung la tura lungă și intenționez să am ceva kilometri la bord până atunci. Timp e, cursa are loc la final de august, pe 27.
Aici aveți un mic preview de pe traseu (cred că cel scurt), l-am găsit pe Youtube, e filmat de un participant la ediția Maratonul Olteniei 2013.
Voi la ce curse de tradiție personală mergeți în fiecare an? 🙂
Hai, spor la pedalat pe coclauri 🙂
Saint Ana Lake Xterra Triatlon – înapoi la „am ieșit din apă”
Acum 3 ani făceam primul meu triatlon și mă prezentam la start într-o stare de panică maximă. Înotam pentru prima dată în mare, într-un concurs, la 2 luni de când învățasem să înot. Marea dar mai ales eu înotând în ea s-a dovedit o experiență cam traumatizantă, aici e povestea :).
Eh, mi-am zis, așa e prima oară!! La două săptămâni după momentul ăsta, iată-mă înotând într-un lac la Oradea, în proba de Half Ironman – 1.900 m de înot. Bun găsit, atac de panică, și aici – din seria dacă doriți să revedeți, iată povestea cursei!
Mă rog, am mai fost la câteva triatloane de atunci – nu chiar foarte multe, și povestea s-a repetat. Pentru mine concursul începea cu adevărat după ce reușeam să ies naibii din prima probă.
Pe 9 iulie sunt la startul Saint Ana Lake Xterra Triatlon 2016, se spune unul dintre cele mai grele triatloane din România.
(c) Saint Ana Lake Xterra 2016
Moartă de frică. Panicată. Terifiată. După atâta timp. Din același motiv: că nu o să ies din apă, că o să fac atac de panică în apă, că ceva o să meargă foarte prost în apă!
Cu o săptămână înainte abia am putut să mănânc de stres. Cine mă cunoaște știe cât de mult îmi place să mănânc! 😀 Ei bine, nu s-a putut. Dincolo de asta, mai era ceva: făceam ștafetă cu colegul meu de echipă de la Club Sportiv Adrenalina, Alexandru Marcu, proaspăt racolat de Purkaru în rândurile noastre, ale obsedaților de sport. Trebuia să îi dau înotul. Dacă se întâmpla ceva, cursa lui nu mai avea loc.
Urși & revelații
Cum am ajuns la Tușnad am mâncat ceva și am decis că trebuie să merg să fac o probă în lac. Să depășesc puțin pragul psihologic, ca să fie (mai) în regulă a doua zi. Să înot din nou în apă deschisă după mult timp. Să testez noul neopren de la TriSport, ochelarii noi, Tyr, tot de acolo…
De la Tușnad până la lac sunt vreo 20 și ceva de kilometri și pe drum mă holbam pe geam, cu inima bătându-mi cu putere și realizând ceva: la naiba, au fost atâtea triatloane la care puteam merge și nu am făcut-o. Sigur, mereu au fost diverse motive – am de lucru în București, am alte priorități acum, nu sunt antrenată, etc etc. Dar dacă motivul real a fost de fapt că mi-a fost groază de înot?!
Am ajuns la lac și domnii de la intrarea în rezervație (Lacul Sfânta Ana este parte dintr-o rezervație naturală) ne-au spus că e deja 8 și nu mai e voie să coborâm la lac. Dacă vrem s-o facem o facem pe propria răspundere, pentru că seara vin animăluțele sălbatice să se adape din lac. Ursul, gen.
Evident, am coborât, mi-am luat neoprenul în brațe, decisă să intru neapărat în lac – oricum nu am luat foarte în serios avertismentul, și foarte rău am făcut. Și eu și Alex și Carmen, soția lui, am luat-o urgent la goană înapoi la mașină: ne-au tăiat calea doi urși. 😀
Superb! Nu puteam să am și eu o noapte liniștită, de ce s-o am când pot să n-o am.
Here we go again…
Dimineață când îmi așezam lucrurile în tranziție și mă autoîncurajam, în principal încercând să respir normal, mi-au căzut ochii pe marca de neopren: Dare to Swim. 🙂 Practic, era prima dată când vedeam ce scrie, deși e cât capul nebunului.
(c) Alex Marcu
La start cred că eram pe 180 puls în repaos :D.
Când a început numărătoarea inversă mi-a trecut prin cap să merg pe mal, să-mi iau ceva de băut și să stau liniștită, privind concursul de pe margine. Dar apoi m-am gândit să fac așa: voi rămâne ultima, îi aștept pe toți să se îndepărteze și înot în legea mea. Mă așezasem foarte în stânga lateral față de prima baliză – tot ca să evit îmbulzeala brațelor și picioarelor, așa că la un moment dat trebuia să fac dreapta pe diagonală ca să ajung la ea și apoi s-o ocolesc.
După ce învălmășeala s-a potolit, am pornit și eu, cătinel, cătinel :))). Targetul era, la halul în care mă găseam, următorul: să termin proba de înot. Se pare că uneori trebuie să te întorci la un T 0 și s-o iei de la capăt, ca și cum T1, T2, T20, T 100 (aici cred că e Ironman :D) nu s-a petrecut niciodată.
Am început să înot, era liniște :), apa era numai bună, lină, un pic cam cenușie dar asta nu mă deranja câtuși de puțin. Tot înotând așa am realizat că mai nimic nu mă deranjează, de fapt. Că… sunt ok.
Atât timp cât continui să înot, totul e ok. Am început să ajung concurenti dar de teamă să nu apară drăguțul de atac de panică am decis să nu:
- depășesc prea mulți concurenți iar când o fac să am grijă să nu ajung la mijloc, între ei și să nu
- accelerez și să-mi pierd suflul.
Așa că eram la o tură de înot de relaxare în lacul Sfânta Ana și mă simțeam destul de bine! 🙂 Alunecam excelent cu noul neopren, cât despre ochelari, a fost primul înot în apă deschisă în care am văzut absolut totul în jur, nu mi-a intrat apă în ei, nu s-au aburit, nu m-au strâns… Iar detaliile astea mici sunt vitale.
Soarele era sus pe cer și eu mă apropiam de finalul celei de a 2-a ture de înot – la Sfânta Ana parcurgi de 2 ori 450 de m, ieșind pe mal și intrând iar în apă pentru a 2-a.
Când am ajuns în tranziție și i-am dat cipul lui Alex eram în culmea bucuriei. Mă cam clătinam dar cred că m-am mișcat destul de repede cu spd-urile și cu bicicleta. Nu mi-aș fi iertat-o dacă nu reușeam să ajung la traseul de bicicletă. Auzisem că e greu, că e foarte tehnic… Știam că 23 de km cu 800 de metri diferență de nivel înseamnă multă urcare, dar abia așteptam.
Cum a fost bike-ul
Tot entuziasmul meu s-a cam spart la începutul probei, pentru că a început cu o urcare susținută pe asfalt (cred că urăsc asfaltul, în special dacă sunt pe un mtb), apoi a continuat cu o urcare susținută pe teren accidentat – deja altă treabă, chiar dacă urcările nu sunt punctul meu forte. Cum necum am început să depășesc.
Știam că pot recupera pe coborâri, unde am tehnică și viteză, așa că îi dădeam maxim. Până când m-am prins că traseul ăsta este unul unde ai nevoie de ceva foarte important, pe lângă tehnică: prudență este cuvântul.
Mi-am dat seama de asta când am căzut într-un foarte mic șănțuleț – pur și simplu era nevoie continuu de manevre – să ocolești pietre, pietroaie, rădăcini, gropi, șanțuri, iarbă înșelătoare sub care se găseau alte gropițe sau pietre, treceri bruște și neașteptate la coborâri destul de periculoase…
Hm. Iată un traseu la care odată intrat pe o trasă nu te poți relaxa, pentru că terenul nu îți permite asta. Nicio clipă de relaxare, pare să spună traseul de bike de la Afânta Ana. Mereu în alertă, ca să nu ți-o iei – să te rănești, să cazi sau să faci pană…
Totul era ok, deja depășisem destul de multe fete, până când a venit o nouă urcare susținută pe asfalt. Doamne, cât am urât-o! Nu aveam absolut niciun chef de ea, așa că m-am mișcat în reluare și am pierdut nepermis de mult timp.
Alergarea – mai stau puțin să respir, ok?
Am ajuns în tranziție și am plecat destul de repejor la alergare. Sigur, repejor ăsta se va transforma în mai puțin de 3 minute în aproape stat. Prima porțiune de alergare este o urcare PIEPTIȘĂ!!! de vreun kilometru. Care m-a făcut zob. Abia puteam merge. Abia puteam respira. Bun găsit, triatlon! Uitasem cât de greu ești. Mulțumesc că îmi reamintești, îmi fusese dor de tine!
Proba de alergare a continuat la fel de sincopat.
(c) Saint Ana Lake Xterra 2016
Deși am ajuns pe poteci perfect alergabile în pădure. Unde am făcut uz la greu de fluierul portocaliu din kitul de înscriere, despre care organizatorii ne-au spus că e pentru urs. 🙂 Eram singură cuc și ca să nu fiu singură urs :)), am suflat din ăla cu ultimele rezerve de oxigen.
Da… era greu de acceptat, îmi venea să mă dau cu capul de pereți copaci dar fix asta se întâmpla: după fiecare kilometru aproape că mă opream ca să respir. Și nu, nu vă imaginați că sprintam rău de tot. Aveam picioarele grele, de plumb, suflul era scăpat de sub control și noroc că a venit o coborâre lungă și mi-am mai revenit.
Pe final mă aștepta poarta de finiș, de cealaltă parte a lacului, pe care trebuia să-l ocolesc. Au fost cred 2 kilometri. Groaznici. Abia m-am târât. Mintea îmi cerea să accelerez dar corpul meu nu putea!! De unde fusesem singurică pe tot traseul de alergare, acum mă ajungeau concurenți pe ultimii 2 km. Super. Fete să mai vină și tot ce am tras până atunci se ducea în bălării.
Ce lecție îți dă triatlonul și cum te așază acolo unde ți-e locul. 🙂 Exact cât investești în el exact atât îți dă înapoi. De ce am fost ruptă la alergare? Păi, pentru că nu m-am antrenat specific, legând disciplinele între ele. Și pentru că nu am antrenament pe trail. Pentru că, pentru că…
Chiar dacă distanțele par poate mici luate separat – am avut 900 de metri de înot, 23 de km de bicicletă cu 800 de metri diferență de nivel și 6 km de alergare cu vreo 300 de metri diferență, cred – , atunci când legi aceste 3 sporturi într-unul singur, situația devine alta.
Nu mă așteptam ca timpii mei să conteze la podium amatori, but it did. Saint Ana Lake Exterra m-a primit ca o mamă iubitoare, care-și învață copilul o lecție, iar la final îl mângâie pe cap. Îi spune drăgăstos: vezi, anul ce vine să știi mai bine!
Nu știu dacă Triatlonul Sfânta Ana este cel mai greu triatlon din România, așa cum se spune. Dar știu că s-ar putea să-mi fi deschis apetitul ca să parcurg cât mai multe și să pot veni la final cu o comparație și un verdict. 🙂
Până atunci, sper să ne tot vedem la start! 🙂
