M-am operat la genunchi. Punct și de la capăt.
Finalul anului trecut mă găsea plină de optimism din punct de vedere sportiv și priveam spre 2021 ca spre anul revenirii. După câțiva ani de bebelușeală, părea că se conturează la orizont o nouă cursă. Mă gândeam la un half.
Prima dată când m-am gândit la un half l-am făcut în 3 săptămâni de la momentul gândirii 😊)), dar hei, I was young. (Cursa de atunci o puteți citi aici)
Cumva, chiar dacă anii au trecut și eu am rămas fără sintagma de anduranță din sportul pe care l-am mai făcut de când am născut, acum 3 ani, mintea mea a rămas ancorată într-o realitate trecută. Asta înseamnă că în capul meu eram același sportiv amator care ducea un weekend cu două competiții.
Trezirea la noua realitate s-a întâmplat brutal, fix înainte de Crăciunul 2020. Eram cu ai mei la o pensiune în munți și am găsit de cuviință să sar de pe o terasă de aproape doi metri. Just for fun. Nu îmi amintesc ce a fost în capul meu la momentul saltului. Când am ajuns jos s-a auzit un click și acolo am rămas. Copilul a început să plângă așa că a trebuit să zâmbesc scrâșnind din dinți și să îi explic că da, mă doare, ceva s-a întâmplat cu genunchiul meu, dar nu e grav. Un RMN mai târziu acest nu e grav căpăta o formă mai concretă: ruptură de ligament încrucișat anterior (LIA adică), ruptură de menisc.
Am mai analizat momentul acela al săriturii în rewind și mi-a fost clar: am făcut-o pentru că aveam încredere în corpul meu din amintiri. Probabil acum 10 ani săritura asta n-ar fi însemnat nimic, nu s-ar fi soldat cu RMN. Daar, 10 ani și 10 kg mai târziu, cu sport din doi în doi, a însemnat. Apoi mi-am amintit: click-ul ăsta l-am mai auzit o dată, anul trecut, la un joc de fotbal, când am aterizat jos și apoi după câteva zile cu o ușoară inflamație viața a continuat nestingherită. Medicii care m-au mai văzut recent au zis: aia a fost. Păi o fi fost. Apoi, mai e mașina care a dat peste mine pe trecerea de pietoni anul trecut, oprită tot în genunchiul meu drept. Nu avea viteză dar a existat un impact și chiar dacă nu am simțit durere decât câteva zile sigur a săpat pe undeva…
Anyways. Mi s-a spus că problema este relativ compatibilă cu un trai cotidian care nu implică sport și că operația nu este obligatorie. Dar că procesele de degradare osoasă survin cu cel puțin 30% mai devreme decât în cazul în care m-aș opera. E ok, they had me de la nu mai poți face sport… Așa că m-am obișnuit psihic cu ideea operației. În condițiile în care îmi trebuie ceva concentrare să mă obișnuiesc cu ideea și când mi se recoltează sânge din braț.
La momentul la care scriu acest text am 22 de zile de la operație și sunt în plin proces de recuperare. Nu vreau să insist pe momentele din spital pentru că fiecare dintre noi percepem – logic – extrem de subiectiv durerea, fizic și psihic. Eu una colaborez excelent cu durerea în curse, spre exemplu, fără de care nu prea există anduranță, și execrabil la spital, când mi se face ceva, orice.
Teoretic, la momentul acesta trebuia să merg doar cu o cârjă din cele două cu care mă distrez acum – cel puțin așa scrie pe biletul de externare, doar că asta scrie pe TOATE biletele de externare în această situație de diagnostic, și având în vedere că suntem diferiți, nu are cum să meargă în toate cazurile. Așa că sper ca în curând să arunc una dintre ele.
Se pare că încă nu mi-am învățat pe deplin lecția, căci în mintea mea încă sunt zmeu și, când să pășesc, ce să vezi, trebuie să mă confrunt cu limitările de la acest moment: piciorul nu se flexează decât până la maximum 70 de grade, musculatura e slăbită. Așa că exersez răbdarea – preferata mea… NOT – și îmi reamintesc că voi putea să le fac pe toate din nou doar DUPĂ ce o iau iarăși de la capăt. Sau înainte de capăt, pentru că acum încă nu merg autonom :). Așadar, relația mea cu sportul de anduranță a fost retrogradată la învăț să merg 😊)).
Este un moment bun să mă uit în urmă la mine. Și să îmi reamintesc că am forța necesară. Trebuie doar să îmi spun asta în cap în fiecare secundă și să muncesc, scrâșnind din dinți.
Vă țin la curent cu procesul de recuperare,
Aveți grijă de voi.
A, și nu săriți de pe terase 😀
Festivalul Corcova Trail Race, ediția 7!
Între 3 și 5 august, va avea loc în județul Mehedinți ediția a VII-a a Corcova Trail Race. Peste 500 de persoane vor fi prezente la eveniment, să alerge, să pedaleze și să se distreze îmbrăcate în costume haioase și cu un pahar de vin în mână.
Corcova Trail Race s-a transformat pe parcursul celor șase ani de existență într-o adevărată sărbătoare, Sport&Fun Festival, un eveniment în care distracția, sportul, alergarea sau MTB-ul și vinul fac casă bună.
A devenit concursul în care oameni îmbrăcați în costume haioase se fugăresc printre viile cu struguri de pe dealurile Corcova și Jirov, competiția în care toată lumea aleargă cu zâmbetul pe buze și cu gândul la petrecerea ce va urma la finalul curselor, manifestarea unde, seara, se degustă vin de calitate și bucate gustoase alături de familie și prieteni, ascultând muzică live.
Cel puțin un accesoriu haios, obligatoriu!
La Corcova Trail Race se poate concura îmbrăcat în drac, vampir, asistentă medicală sau soldat roman, se poate purta o perucă blondă sau albastră, o mască de la Carnavalul din Veneția sau una Slipknot, e la alegerea fiecăruia. Accesorii obligatorii, pentru că în cadrul spectacolului care are loc în Oltenia deluroasă se combină sportul, umorul, fair-play-ul și buna dispoziție, evenimentul transformându-se astfel într-un festival Sport&Fun de neratat.
Un traseu de MTB și trei de alergare
Traseul de alergare mai lung, ”Jirov”, are 15 kilometri și 400 de metri diferență pozitivă de nivel. Proba mai scurtă, ”Corcova”, care se desfășoară pe dealul cu același nume, are doar 6 kilometri și 200 de metri diferență pozitivă de nivel. La MTB, se pedalează 21 de kilometri și se adună 600 de metri diferență pozitivă de nivel, pe un traseu care este de fapt o îmbinare a celor două de alergare. În plus, copiii au și ei cursa lor, de 500 de metri, o buclă în interiorul cramei Corcova Roy&Dâmboviceanu, înscrierile urmând a se face la fața locului.
Înscrieri online până pe 8 aprilie
Festivalul Sport&Fun care se desfășoară în viile de la Corcova înseamnă pe lângă distracție și voie bună, și sport și performanță, primii clasați fiind recompensați cu premii în bani în valoare totală de 7.200 de lei. Anul trecut, cursa lungă (traseul Jirov) a fost câștigată de Marius Bușcă și de Ancuța Bobocel, iar competiția pe două roți, de Vlad Dobre și de Sonia Al Mării. Înscrierile online vor putea fi făcute până pe 8 aprilie 2018.
Rodnei Sky Race: trail run în Maramureş!
Pe 21 iulie are loc Rodnei Sky Race, competiția outdoor cu puternic caracter montan, organizată în țara rhododendronilor și a caprelor negre.
Concursul de trail running combină traseele neamenajate şi neprotejate, drumurile publice şi forestiere, potecile marcate şi nemarcate, pantele cu înclinare mare şi zonele accidentate în așa fel încât să redea adevărata față și valoare a zonei.
Cu o suprafață de peste 46.000 de hectare, Parcul Național Munții Rodnei este cea mai întinsă arie protejată din nordul Carpaților Orientali, datorită numărului mare de specii de floră, faună și relicte glaciare.
Competiția se desfășoară pe 3 trasee, pregătite pentru alergători tineri sau mai puțin tineri, avansați sau începători, cu scopul de a oferi un weekend activ pentru toți membrii familiilor care practică sporturi montane.
Traseul Puzdrelor are 25 de km lungime, cu diferență de nivel de 2100 m. Pornește din stațiunea Borșa Complex (aflată la 850 m altitudine, de la baza pârtiei de schi), traversează stațiunea, apoi urcă la 2180 m și are kilometri buni, în care nu coboară sub 2000 m. Este potrivit acelor concurenți care au deja experiență în alergare montană și sunt bine antrenați, deoarece timpul limită până la primul punct de hidratare este de 2 ore de la start.
Traseul Galațului are 16 km lungime și 1250 m diferență de nivel. Urcă aproape de 2000 m dar este mai puțin dur. Se adresează celor care nu au încă curajul și puterea de a alerga printre nori. Bariera de timp impusă este de 3 ore de la start în primul punct de hidratare.
Traseul Cascadei Cailor are 7 km lungime și diferență de nivel de 600 m. Pe acest traseu nu există dificultăți și barieră de timp, de aceea oricine, chiar și întreaga familie își poate încerca puterea.
Înscrierile la concurs au început pe 12 februarie și rămân deschise până la 9 iulie, pe site-ul http://rupicapra.eu/rodneiskyrace/inscriere/ . Taxele de concurs diferă în funcție de traseu și sunt unice pe toată perioada de înscriere: Traseul Puzdrelor: 100 ron, Traseul Galațului: 75 ron, Traseul Cailor: 50 ron.
Detalii despre locație, concurs, trasee: http://rupicapra.eu/rodneiskyrace
Competiția Rodnei Sky Race face parte din asocierea competițiilor de alergare montană din România, „Circuitul Carpaților”.
*Fotografii: Radu Bulubasa
Sonia Argint-Ionescu: Antrenamentele mele sunt constante de 20 de ani
Sonia Argint-Ionescu
Am început să fac sport în jurul vârstei de 12 ani, atunci când mergeam cu mama la gimnastică aerobică.
Iar pe cont propriu am început să fac sport pe la 17 ani, atunci când trebuia să slăbesc câteva kilograme. De atunci, sportul, sau mai bine zis mișcarea fizică, s-a transformat într-un obicei așa cum este și spălatul pe dinți.
Îmi amintesc că la început încercam să alerg pe o distanță mai lungă și mi se încingea atât de tare capul după doar 2 km, încât aveam senzația că dacă voi sări în lac, apa va sfârâi la contactul cu trupul meu.
La momentul respectiv nu era accesul la internet așa că am fost autodidactă și am înțeles că trebuie să am răbdare, s-o iau pas cu pas. Mai alergam, mai mergeam… nici nu mai știu când am reușit să alerg o tură de parc completă (6km)… Uite, aici, pe site-ul meu www.doer.ro, am scris despre primii pași pe care cineva ar trebui să îi urmeze atunci când vrea să se apuce de alergat.
Prima mea competiție a fost o probă de 10K și eram foarte emoționată. Așa mi se întâmplă la orice presupune un soi de întrecere. Mi-era teamă că nu o voi finaliza. Pentru mine asta este cel mai important: să duc la capăt ceea ce încep să fac.
Antrenamentele mele sunt constante de aproape 20 de ani, în sensul că nu am făcut pauze.
Dar am schimbat frecvent forma antrenamentelor. Am trecut prin ore de body pump (cu niște greutăți cărora acum chiar nu le mai înțeleg sensul), am făcut Tae Bo de curgeau apele pe mine, am mers o perioadă la cycling, apoi am descoperit interval training (mult mai apropiat de ceea ce îmi doream), apoi am avut perioada TRX (pe care încă îl mai practic, dar ocazional).
Pentru antrenamentul la sală, preferatul meu este acum Functional Training, un mix de exerciții cu sau fără greutăți, care urmărește îmbunătățirea mișcărilor naturale ale corpului. Apoi, mai recent, am introdus în viața mea yoga și pilates, care cred că sunt minunate nu doar pentru trup ci și pentru minte. Și abia acum pot spune că mă uit în oglindă iar trupul meu este clădit așa cum îmi doresc: antrenat, dar feminin (adică am pe mine în continuare acel strat subțire de grăsime care este și foarte util sănătății). În rest, doar alergatul a rămas fără drept de apel.
Sportul meu preferat este, în acest moment al vieții mele, fără discuție, pilates-ul pe Reformer, și diverse alte aparate specifice.
Îmi place pentru că antrenează toți mușchii, chiar și pe cei despre care nici nu știam că există.
Se lucrează cu antrenor one to one și asta înseamnă că toate mișcările sunt super controlate și foarte conștiente. Iar rezultatul este un corp super feminin și echilibrat, un abdomen plat, un spate definit și musculatură alungită.
Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursă este atunci când am trecut linia de finish, la primul meu semimaraton, si am bufnit în plâns: de durere, de fericire, de mândrie.
Competiția mea preferată este alergarea montană de la Maratonul DHL.
Vara trecută am alergat chiar pe o ploaie torențială, prin pădure…; la final aveam noroi până la genunchi. Dar a fost o alergare eliberatoare. O senzație genială.
Nu competiția propriu zisă este cea care mă interesează sau care mă motivează și nici rezultatul. Îmi place atmosfera din timpul marilor evenimente sportive de stradă și faptul că sunt sănătoasă și că am un trup puternic, capabil să facă față.
Finish DHL Maraton
Cel mai mândră sunt de consecvența mea.
Este dovada cea mai bună că practic ceea ce predic și că nu este doar propagandă de imagine.
Și mă bucur că am înțelepciunea de a face din sport o plăcere, o activitate care îmi aduce beneficii pentru sănătate și că am trecut de faza în care mergeam la sală cu îndârjire, în căutarea trupului de sportiv de performanță.
Prietenii mei spun că sunt ambițioasă și că datorită mie s-au apucat de mișcare, deci, implicit, că le-am îmbunătățit viața. Asta este cu adevărat o mare realizare personală.
Am aflat despre mine că sunt ambițioasă.
Mult timp credeam că această atitudine îmi lipsește cu desăvârșire.
Sportul mă face să mă simt fericită și foarte bine în pielea mea. Și optimistă.
Uneori, mi se întâmplă să fiu obosită și să simt că trebuie să mă odihnesc. Și fix asta fac.
Obiectivul meu în 2018 este să nu mă opresc din ceea ce fac acum.
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că cel mai important aspect de care trebuie să ții cont este să faci sport toată viața, fără exagerări, iar dacă te apuci târziu (după 30 de ani) să nu vrei ca într-un an să alergi un maraton.
*Fotografii arhiva personala
Roxana Siboiu: Aş înlocui studiul inconştientului cu alergarea ultra
Roxana Siboiu
Am început să fac sport din curiozitate. Am fost cea mai comodă persoană de pe planeta toată copilăria şi tinereţea.
Să transpir sau să mă murdăresc era de-a dreptul inacceptabil. Până acum 3 ani, când întâmplarea a făcut să mă aflu la linia de finish a Transmaratonului.
Priveam cu ţigarea in colţul gurii (da, la vremea respectivă eram fumătoare de 15 ani, cu o medie de 2 pachete pe zi) cum soseau la finish alergatorii, ii aplaudam şi eram de-a dreptul stupefiata de bucuria lor…Conversând cu mai mulţi dintre ei, am auzit în ziua aia cuvintele ” Şi tu poţi,trebuie doar să încerci”… care au ramas undeva acolo şi au rezonat până m-au determinat să încerc.
Îmi amintesc că la început era cumplit.
Nu puteam respira, ma sufocam şi mi se părea îngrozitor de greu totul. Îmi plăcea însă teribil momentele pe care le aveam eu cu mine, în parc, cu muzică sau fără.
Cumva, eram obligată să mă suport doar pe mine în timpul alergării, doar eu cu gândurile mele, le măcinam şi le întorceam pe toate feţele, iar când terminam antrenamentul eram eliberată de toată presiunea de peste zi.
Prima mea competiție a fost cursa populară de la Maratonul Bucuresti, alături de o colega de serviciu.
Doar că a fost prea scurt ca să-mi dau seama ce s-a întamplat acolo, aşa că la doar 2 luni am participat la Baneasa Trail Run. Mi se pare şi acum amuzant cum mă ascundeam prin pădure să fumez înainte de cursă pentru că mi-era cumva ruşine printre atâţia alergători să am astfel de vicii.
De fumat m-am lăsat in anul următor – cumva, am simţit ca trebuie să fac această alegere pentru a putea continua să alerg. Şi nu regret nici o secundă.
Antrenamentele mele au fost foarte mult timp la nivel mental. Mai întâi de toate a trebuit să-mi antrenez mintea să accepte disciplina cu care eu n-am fost niciodata prietenă.
La început erau joacă, alergări de seară în parc, nimic planificat sau structurat. La finalul lui 2016 am intrat într-un program de antrenament serios cu Radu Milea (TeamRun) si lucrurile s-au schimbat. În bine zic eu, cu rezultate vizibile, dar şi cu mai multa muncă, mai mult timp investit, mai multe bombăneli în barbă sau chiar cu glas tare. 🙂
Am noroc că in ultimul timp mă antrenez alături de Mela (Rădutoiu) şi conştiinciozitatea de care dă dovadă de fiecare dată mă ajută teribil şi mă motivează. Au fost zeci de dăţi în care dacă aş fi fost de capul meu probabil aş fi ales să nu mă ridic din pat sau să mă opresc după prima tură de gâfâituri (în special la bucăţile de viteză pe care le iubesc din toată fiinţa mea), însă faptul că era acolo, că trăgea alături de mine, a contat maxim. Mulţu’, Iepurila!
Alaturi de prieteni: Mela Radutoiu, coach Radu Milea
Sportul meu preferat este alergarea pe distanţe lungi, la munte, pentru că acolo sunt eu cu adevărat.
Nu-mi place asfaltul, ma plictiseşte – deşi e oarecum ipocrit să spun asta dupa 5 alergări, săptămână de săptămână, în veşnicul parc IOR. În plus, cumva în mintea mea asfaltul este asociat cu viteza. Pe munte lucrurile se schimbă, nimic nu e la fel, e ca în viaţă: după urcări abrupte întotdeauna vor urma coborări, şi invers. 🙂 Nu te poţi plictisi.
Iar cu cât drumul ăsta e mai lung, cu atât ai ocazia de a căuta cât mai adînc în interiorul tău.
Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursă este primul DNF, Maratonul International Cluj, unde cu fractura de stres la piciorul stâng incercam să mă conving că durerea e doar în capul meu…
N-a funcţionat prea mult. Apoi, primul duş rece din partea lui Boss Milea, chiar după abandonul din 2016 la Maraton 7500. O replica de genul – asa-ţi trebuie dacă te înhami la ce nu poţi să duci. Am bombănit săptămâni întregi încercând să mestec dezamăgirea.
Apoi o alta amintire din cursă: zăpada de la Maratonul Braşov de anul trecut. Feeria albă şi rostogolirile pe moale care au făcut deliciul intregii curse. Doamne, cât m-am putut distra prin nămeţii din pădure şi mai apoi bălăceala în noroiul de pe Tâmpa….
Urmează în topul amintirilor de cursă ultima urcare spre Şaua Strunga in vara lui 2017 – Maraton 7500 Elite – când mă luptam cu o foame de lup însă nu mai puteam înghiţi nimic din ce aveam la mine şi dormeam cu ochii deschişi visând prăjituri.
Voluntarul de pe vârful Grohotiş care m-a întâmpinat cu Eşti a doua fată, frumoasa mea! . Am zâmbit tâmp până la baraj Mâneciu, hrănindu-mă cu energie din vorbele lui.
….Salomon Cappdocia Ultra Trail 119km, când oficial erau anunţaţi doar 110 km şi nu se mai apropia finish-ul. Când după km 60 mi s-a blocat genunchiul drept şi m-a forţat să şchiopătez până la final, îngropând în nisipul până la glezne ideile de abandon.
Transylvania 50 k 2017
Cappadocia Ultra Trail 2017
Competiția mea preferată este verticalul.
Nu am reusit să concurez încă la unul, dar asta îmi doresc printre altele pentru anul ăsta: o pantă pe care să trag la maxim de picioare. 🙂
Cel mai mândră sunt de cum am evoluat până acum.
Că am continuat în nebunia mea începută târziu, că am tras de mine să văd până unde. Şi încă nu am aflat. Şi de fii-mea. Căreia până acum am reuşit să-i insuflu dragul de voluntariat, târând-o după mine la concursuri. Şi poate, în viitorul apropiat, voi avea un partener drag de curse. Încă aştept să se decidă la prima ei participare…poate o ştafetă mamă-fiică. 🙂
Legat de alergare, marea mea realizare a anului trecut este locul 3 open feminin la Ultra Ciucas.
Am dat tot ce-am avut mai bun la cursa aia şi mi-a ieşit. Sper să mai pot repeta experienţa şi în alte situaţii, sentimentul este unic.
Cred că preocupările triază şi prietenii. 🙂 Acum, mare parte din prietenii mei sunt alergători şi ne întâlnim cu mare drag în antrenamente sau competiţii. Cei care au rămas necorupţi, să zicem, deşi sunt doar câteva excepţii, au mers măcar o dată la o oră de cycling sau o plimbare pe munte. Şi se aşteaptă să nu renunţ uşor!
Am aflat despre mine că pot fi disciplinată, că pot lupta pentru ceea ce îmi doresc.
Că cea mai bună şedinţă de autoanaliză se face pe Bucşoiu sau pe Valea Gaura. Freud scria: De cînd am început studiul inconştientului îmi par mie însumi extrem de interesant. Păcat numai că trebuie păstrată tăcerea despre ce este mai intim. Eu aş înlocui studiul inconştientului cu alergarea pe distanţe lungi.
Şi-am mai aflat că sunt ambiţioasă. Şi că uneori mă iau prea mult în serios.
Sportul mă face să mă simt liberă.
Acolo, pe munte, eşti tu cu tine. Şi dacă cele 2 entităţi nu sunt prietene… devine problematic în cursele de ultra.
Uneori, mi se întâmplă să am nevoie de extra motivaţie pentru a ieşi din casă şi a duce la capăt antrenamentele.
Alteori trebuie să înteleg că există zile bune şi zile proaste, că există eşecuri şi nu sunt neapărat capat de ţară.
Obiectivul meu în 2018 este să am un an mai bun decât 2017.
Să mă surprind cu ce pot face şi unde pot ajunge. Să continui să evoluez, cu rezultate bune care să-mi facă mândru antrenorul şi echipa din care am onoarea să fac parte incepând din acest an – SportGuru BCR Racing Team. Să dau tot ce am mai bun la Ultra Trail du Mont Blanc şi să pot spune că m-am bucurat la maxim de experienţă.
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că lucrurile se fac cu răbdare şi pasiune.
Şi cu încăpăţânarea de a merge mai departe, în ciuda semnelor raţionale care te îndeamnă să renunţi. Că bucuriile vin câteodată şi din inconştienţa de a visa.
*Fotografii arhiva personala
Testez. Brățara de fitness Samsung Gear Fit2 Pro
Samsung Gear Fit2 Pro
Nu am fost niciodată prietenă cu gadget-urile, din simplul motiv că simt că îmi ocupă prea mult timp din viață: ia și învață butoanele, shortcut-urile, fii stresat în timp ce înregistrează să nu cumva să se întrerupă sau să apeși aiurea pe vreun buton, descarcă pe computer, salvează, downlodeaza aplicații, compară, etc, etc.
Totuși, un device funcțional în timpul efortului mă motivează, nu spun nu! 🙂
Atât doar că nu suport complicațiile.
Din punctul ăsta de vedere, brățara de fitness Samsung Gear Fit2 Pro, pe care am primit-o la test de la Orange.ro, m-a ajutat.
Este intuitivă și îți face cunoscute informațiile principale. Complexitatea datelor cred că ar trebui să intervină atunci când te monitorizezi constant în timp ce muncești pentru o evoluție concretă. Nu e cazul meu în perioada asta, așa că Samsung Gear Fit2 Pro a fost pe gustul meu.
De pe Orange.ro o puteți achiziționa, dar mai întâi haideți să aflăm câteva lucruri despre ea.
În primul rând, este o brățară adresată mai ales sportivilor amatori, iubitorilor de micare aflați cumva mai la început, dar este una dintre cele mai generoase brățări de fitness în ceea ce privește multitudinea tipurilor de mișcare înregistrate.
Eu m-am distrat cu ea vreo două săptămâni, și împreună am înotat și am alergat – cu partea de forță sunt încă paralelă, e nevoie de un device care să îmi așeze un pistol la tâmplă de 2 ori pe săptămâna și să mă amenințe să strecor antrenamente de forță în program :)). Cred că mai durează ceva până se inventează treaba asta.
Iată câteva dintre lucrurile pe care știe să le facă mititica Samsung Gear Fit2 Pro:
Deposit Photos
– Îți înregistrează efortul în umatoarele sporturi/tipuri de mișcare: running, walking, cycling, hiking, elliptical trainer, exercise bike, step machine, treadmill, swimming, lunges, crunches, squats, ștair jumps, pilates, yoga, rowing machine.
Și faza interesantă este că detectează singură tipul de mișcare – nu trebuie să îl selectezi tu – grație funcției Workout detection;
– Monitorizează pulsul fără a fi nevoie de o centură de puls – a făcut asta 24/24, am verificat lăsând-o activată la mâna non stop în acest interval;
– Îți măsoară și momentele de inactivitate și te anunță, din proprie inițiativa :D, să treci la treaba :);
– Îți monitorizează și somnul, dacă o porți noaptea, și chiar îți spune dacă ai dormit continuu sau agitat; ba chiar într-o dimineață, la trezire, mi-a povestit un coșmar! :))) (glumă, da? :D)
– Este rezistentă la apă: până la 5 atmosfere. Când am intrat în piscină, am selectat doar lungimea bazinului, adică 25 de m, când are piscina de la Daimon, unde înot eu. Încă ceva foarte important: atât mâna cât și brățara să fie uscate înainte de utilizare, altfel o ia razna micuta;
– Prin aplicația MapMyRun, mi-am putut planifică și urmări rutele de alergare (mă rog, jogging, dacă e să fiu sinceră până la capăt :D), pentru că sunt hărți în timp real pentru asta;
– Mi-am salvat fiecare antrenament în brățară;
– Are touchscreen, astfel că atunci când am pornit un nou modul de antrenament am făcut selectectia simplu, cu degetul pe ecran;
– Îți poți salva muzică (prin Bluetooth), ca să asculți la antrenamente și, de asemenea, poți primi notificări din smartphone.
Așadar, faza foarte tare este că nu ai nevoie de telefon pentru a ieși din casă la sport!
Mă cam chinuiam înainte de ea, pentru că foloseam un device care nu-mi permitea să ascult melodiile preferate, așa că mă căram cu telefonul printr-un buzunar, cheile de acasă în altul și zornaiam în alergare că o sanie cu zurgălăi :D.
Frumușica asta are însă un storage de 3 GB, așa că e suficient spațiu să îi încarci și albumele lui Elvis dacă vrei! 🙂 – doar să folosești căștile Bluetooth, ca să poți asculta.
– Mi-a plăcut mult o chestie pe care am descoperit-o, absolut întâmplător, după o alergare în Tineretului: poți închide ecranul bratarii dacă așezi palma peste el! 😀 Asta e cool pentru cineva ca mine, care urăște să rețină zeci de combinații de butoane și shortcuts complicate.
Așa, și tot pe subiectul asta – am descoperit că dacă ești cumva ud sau murder pe mâini, poți deschide/activa ecranul, fără să îl atingi, astfel: mișcând încheietura mâinii. Dacă o miști în sens invers, se închide la loc!
Câteva aspecte mai puțin prietenoase cu utilizatorul:
Eu am folosit-o destul de mult la înot, și am avut câteva situații: dacă mă opresc din înot câteva secunde sau schimb brusc stilul de înot, o cam ia razna. Nu am putut să fac drills – sesiuni scurte de viteză/intensitate, astfel că m-am mulțumit doar cu înot lung.
– Monitorizarea cardiacă nu este fidelă – mi-au apărut câteva valori pe ecran de m-am speriat :D. Nu prea aveam cum să am un puls de 185 în timp ce alergam cu 8 pe mie. Sau?! :D)
– Statisticile, înregistrările antrenamentelor nu pot fi scoase din brățară (mă rog, pe mine nu mă deranjează asta).
– Și iarăși despre rezultate: nu pot fi urcate pe alte aplicatii, precum Strava sau Endomondo.
Gear Fit2 Pro este a treia încercare a Samsumg în ceea ce privește smartwatch urile focusate pe fitness. Modelul anterior – lansat în iunie anul trecut, este foarte asemănător cu acesta nou. Diferențele constau în schimbarea curelei și ușor a look-ului – mult mai classy și mai comfortabil acum – precum și câteva update-uri special pentru înotători, printre care rezistența la adâncimi de până la 50 de metri.
Poate părea puțin, dar nu prea multe puține brățări fitness au rezistență la apă sau features pentru înot.
Acestea fiind spuse, dacă v-a sărit Moș Crăciun anul asta, iată o idee :D.
Spor la antrenamente! 🙂
Testez. Salomon Speedtrack, asalt la trail
Când am pus ochii pe frumușeii ăștia, mi-au plăcut la ei contrastul coloristic dintre negru și galben, forța pe care o inspiră prin design, crampoanele hotărâte 🙂 și ideea cu care veneau la pachet: aventură pe teren accidentat, nămolos, cu rocă, pietriș…
Îi am de două luni și ceva, i-am luat de la Summermag.ro și am avut ocazia să ne împrietenim la mai multe genuri de curse și ceva antrenamente.
I-am testat și pot să vă spun cum este să alergi în ei și ce alte modele ar mai fi potrivite pentru alergarea de trail.
Când îți alegi încălțările potrivite pentru asta, trebuie să ții cont de nenumărate aspecte, dar le menționez pe cele fundamentale:
- Tipul de teren pe care îl preferi
Suprafețe uniforme, precum poteci, forestier, dealuri
Teren variat, precum suprafețe instabile, pietriș, noroi, rocă sau lemn alunecos
Offtrail: teren extrem de accidentat și variat, vreme foarte capricioasă, cu multă umezeală;
2. Tipul de amortizare dorit (minim, mediu, maximal);
3. Pronația – modul în care piciorul tău se rotește spre interior în timpul mișcării. Mai multe despre pronație, ce este și cum poate fi determinată, aici.
Un articol extins despre cum să vă alegeți pantofii de alergare pe trail găsiți pe RunningCompetitor, aici.
Să revenim la pantofii Salomon Speedtrack. Sunt destinați așadar mai ales unui traseu de trail accidentat, deci alergare montană cu traseu dificil ca abordare. Nu sunt recomandați pentru șosea.
Au câteva specificații tehnice deosebite și am putut să îmi dau seama în ceva curse că acestea nu sunt doar pe hârtie: talpa absoarbe șocurile, are o aderență foarte bună pe suprafețele ude (asta se cheamă în termeni tehnici talpă Wet Traction Contagrip), materialul de tip plasă previne pătrunderea noroiului în pantof.
Plasa asta mai face ceva pentru mine și anume îmi ține piciorul relaxat în interior – eu am ceea ce se cheamă monturi. Nu vreți să știți cât îmi ia să îmi găsesc de încălțat, în general… Iar la alergare este cu atât mai complicat.
Summermag are destule perechi de pantofi de alergare pe teren accidentat, dar și, câțiva, tot Salomon, care sunt speciali pentru monturi, de exemplu X-MISSION 3 CS. Nu mă omor după albastru, însă, și nu erau disponibile alte culori.
Să revenim. Șireturile, cu care eu mereu am o problemă, pentru că fie mi se desfac în cursă fie sunt prea lungi și nu știu pe unde să îi mai bag, în acest caz avem șiret quicklace, adică șiretul acela “automat“. Care îmi permite mie să nu îmi mai dau corigența în făcut fundițe ridicole care oricum se desfac.
Un alt avantaj al șiretului rapid Quicklace este că ajută pantoful să îmbrace mai bine piciorul și nici nu creează puncte de presiune, ca în cazul șireturilor clasice.
Iată alte câteva avantaje ale acestui tip de pantofi:
– pe lângă materialul de tip plasă care împiedică noroiul să pătrundă, pantoful mai are o caracteristică interesantă – limba este cusută de restul pantofului pentru a nu lăsa pietricele sau noroiul să pătrundă în interior.
– fiind destinați alergării montane sau curselor cu obstacole, Salomon a prevăzut vârful pantofului cu un strat protector din cauciuc tare. Este util mai ales pe coborâri, când profilul pantofului este îndreptat către sol.
– Profilul pantofului este jos (low profile), pentru a oferi o bună stabilitate, atât de necesară atunci când alergi pe teren accidentat. Sunt prevăzuți cu un drop de 6 mm – dropul este diferența dintre înălțimea călcâiului și cea a părții frontale.
– în poza de mai jos sunt crampoanele fioroase :D. Sunt proiectate cu spațiu larg între ele, tocmai pentru a lăsa noroiul să curgă (spre deosebire de alte crampoane, care blochează noroiul și se adună pe talpă).
Look-ul lor este într-adevăr unul mai masculin (sunt pentru bărbați, de fapt) dar niciodată nu am fost genul girlish sweet, așa că… :).
Hai să vă povestesc pe unde am fost cu ei și cum s-au comportat.
Asaltul lupilor, cursă cu obstacole
Un traseu de 5 kilometri cu scări suspendate, gropi cu apă și noroi, diverse obstacole inspirate din antrenamente militare. De fapt, multe obstacole unde e nevoie de aderență – și-au făcut treaba excelent, mai ales la cățărat pe acest placaj alunecos (foto mai jos)… Pe care urcai deja înnămolit de la probele anterioare prin groapa cu apă și noroi :D.
(c) Asaltul Lupilor
Călătorie între cer și Pământ 2017, Târgu Ocna
Un semi inedit pe trail într-o zonă submontană, ce a presupus vreo 7 kilometri de alergare în mina de sare Trotuș, pe un ciment umed și ceva mici bălți. (aici e Jurnalul de cursă, dacă vreți să știți cum a fost toată aventura). Am băgat ceva viteză pe coborârea din mină, așa umedă și întunecoasă cum a fost, și nu m-am simțit nesigură nici măcar o secundă: când se înfig, se înfig. Iarăși, finalul cursei a fost pe coborâre – orice ai face nu alunecă, așa că dacă stai bine la capitolul echilibru, poți să îi dai pe văi cât poți :).
Salomon Speedtrack, dreapta, post concurs, plini de sare după alergarea prin mină 🙂
Am făcut semimaraton și aici, de data asta pe trail montan în toată regula: cu plecare din Râșnov și sosire pe platoul din fața Stânei Turistice, în Poiana Brașov. A, și pe ploaie torențială! 😀
Traseul a fost cam jumătate asfalt și a fost foarte interesant să alerg cu crampoanele astea pe șosea :D. Ceea ce nu vă recomand. Păream cam tristă aici :))
(c) Maraton DHL
În schimb, pe forestierul înglodat, pe coborârile cu pietre, pe coborârile cu noroi au fost cel mai bun partener de alergare. Vedeam urme de alunecare în noroi, pe coborâre, am și văzut oameni în cursă care cădeau pe lângă mine din cauză că alunecau pe noroi. Nu are cum să ți se întâmple asta cu Speedtrack.
Nu sunt un alergător pur sânge, alergarea a venit firesc pentru mine, după bicicletă, așa că nu am nenumărate perechi de pantofi și nici nu am luat până acum în calcul foarte mult specificitățile tehnice. Poate că aspectul fundamental luat în calcul era: asfalt sau trail.
Anul acesta încerc să experimentez și alte tipuri de curse, așa că o să încerc și un semimaraton montan mai dificil – cu diferență de nivel semnificativă, undeva prin toamnă. Și, în general, chiar dacă alergarea nu este neapărat my thing vreau să ne mai împrietenim sezonul ăsta, cât a mai rămas din el. Poate mă decid și pentru un nou semi pe asfalt, voi vedea.
Vă țin la curent, până la noi vești de pe tărâmul alergării, spor la curse și antrenamente!
Bucharest 10K & Family Run – restricții de trafic în Capitală în weekend
Bucharest Running Club, organizatorul celor mai mari evenimente de alergare stradală și sport de masă, anunță restricțiile rutiere cu ocazia celei de-a II-a ediții a Uniqa Asigurări Bucharest 10K & Family Run de duminică, 2 aprilie a.c. când au loc competițiile de alergare.
Punctul de start este pe bulevardul Libertății iar cel de sosire pe bulevardul Națiunile Unite din jurul Parcului Izvor.
Startul curselor competitive – 10 k Individual și Ștafeta Volkswagen 2 X 5k – este duminica 2 aprilie, ora 9,30, pe bulevardul Libertății în dreptul Parcului Izvor (cu alinierea la start între Splaiul Independenţei şi b-dul Naţiunile Unite).
Traseul continuă spre Piaţa Constituţiei (bretea Ministerul de Finanțe) – b-dul Unirii (până la Piaţa Alba Iulia, întoarcere înainte de Rond) – b-dul Unirii – b-dul I.C.Bratianu – Piaţa Unirii – str.Halelor – Splaiul Independenţei (până la Pod Haşdeu) întoarcere pe Splaiul Independenţei, Piaţa Naţiunile Unite – Splaiul Independenţei până la Rondul Parcului Unirea, dreapta – bd.Unirii până la Piața Constituției, dreapta – bd.Libertăţii , stânga bd.Naţiunile Unite (până la alveola Parc Izvor) unde este sosirea.
Acest traseu va fi închis circulației auto între orele 07.30 – 12.30.
Cursa familiilor City Grill și Cursa adolescenţilor – start duminica 2 aprilie, ora 11.15 de pe bd. Libertăţii între Splaiul Independenței și bd. Naţiunile Unite și continua pe bd. Libertăţii, Piața Constituției (bretea Ministerul de Finanțe), b-dul Unirii până la b-dul I.C.Bratianu – întoarcere bd.Unirii până la Piaţa Constituţiei – (bretea Ministerul de Finanțe) – bd. Libertăţii până la Splaiul Independenţei – bd.Libertăţii – bd.Naţiunile Unite (până la alveola Parc Izvor) unde este sosirea. Acest traseu va fi închis circulației auto între orele 11.15– 13.00.
Startul Cursei Copiilor – duminică, 2 aprilie, ora 12.30, pe traseul alveolă Parc Izvor – Bd. Naţiunile Unite, stânga pe Bd. Libertăţii până la intersecţia cu Splaiul Independenţei şi retur pe acelaşi traseu. Acest traseu va fi închis circulației auto între orele 12.30 – 15.00. În intervalele orare mai sus menționate, liniile de transport în comun care trec pe aceste trasee vor fi deviate.
Harțile traseelor competiției pot fi vizualizate pe https://bucuresti10km.ro/ro/hartile-curselor.
3 dintr-un foc pe 2017: Maratonul București, 10 k & Family Run și Semimaratonul București
Bucharest RUNNING CLUB, organizatorul celor mai mari competiții de alergare stradală din România omologate internațional, a anunțat calendarul evenimentelor și planurile pentru anul 2017.
Calendarul Bucharest Running Club pentru anul acesta este:
2 aprilie – UNIQA Asigurări Bucharest 10K&FAMILY RUN
13-14 mai OMV PETROM Bucharest HALF MARATHON
7-8 octombrie Raiffeisen Bank Bucharest MARATHON.
“România și românii au nevoie de modele de urmat, au nevoie să creadă în șansa lor, au nevoie de campioni. Sportul este cel care ne-a dat speranță, cel care a transformat în realitate dorința de glorie a fiecărui roman. Pentru că sportul ne demonstrează că prin muncă și perseverență putem fi mai buni decât oricine din lume, acesta trebuie încurajat, sprijinit și promovat. Pentru a implementa un stil de viață sănătos și a atrage cât mai mulți români către mișcare, trebuie să încurajăm sportul de masa.
Parteneriatul de 10 ani dintre MTS și ABRC este un exemplu de bună practică care atrage din ce în ce mai mulți adepți în fiecare an. Îmi doresc să implicăm cât mai multe instituții în competițiile de alergare stradală, drept pentru care am stabilit cu reprezentanții ABRC să inițiem o serie de parteneriate cu ministerele.
Pentru a încuraja cât mai mulți români să participe la astfel de curse îmi doresc să atragem și atleți de elită pentru ediția a 10-a a Maratonului București, precum și organizarea unor competiții asemănătoare în întreaga țară. Mișcarea, adrenalina, spiritul de competiție, dar și fair-play-ul ne pot schimba în mod pozitiv stilul de viață, de aceea recomand tuturor să se implice în activități sportive”, a declarat Marius Alexandru Dunca, Ministrul Tineretului și Sportului.
Din acest an, cea mai nouă provocare al BRC-UNIQA Asigurări Bucharest 10K&FAMILY RUN este înscris și acreditat în calendarul international al AIMS (Asociația Internațională a Maratoanelor și Semimaratoanelor).
“Potrivit celor mai recente statistici, una din patru persoane suferă, în România, de cel puțin o boală cronică sau de o problemă de sănătate de lungă durată. Mai mult, doar 9,2% din populație desfașoară activități sportive în timpul liber, în mod obișnuit. UNIQA Asigurări consideră că PREVENȚIA trebuie să fie nu doar o strategie personală, ci una națională.
În acest context, parteneriatul cu ABRC este extrem de important pentru noi, iar UNIQA Asigurări Bucharest 10k&FAMILY RUN confirmă implicarea noastră în activitățile de prevenție. Vă așteptăm, pe 2 aprilie, să alergăm cu toții pentru sănătate!”, a declarat Franz Weiler, Președinte Director General, UNIQA Asigurări.
“Ne bucuram ca grupul City Grill este alaturi de o competitie sportiva de succes si aloca resurse pentru desfasurarea acestor evenimente. Ne mandrim ca din cei 1.300 de angajati ai grupului, intre 50 si 100 participa activ ca alergatori, dar si ca voluntari. Sunt onorat ca am ocazia sa va spun ca incurajam deopotriva sportul si alimentatia echilibrata. Consideram ca nu mantuirea prin suferinta duce la performanta, ci un echilibru corect in ceea ce priveste alimentatia si sportul”, a declarat Daniel Mischie.
UNIQA Asigurări Bucharest 10k& FAMILY RUN îmbină performanța – 10 kilometri cursă acreditată și inclusă în calendarele internaționale – cu distracția în familie, prin Cursa Familiilor City Grill, la care familiile – copiii, părinți, bunici, frați, surori, cumnați, veri și nepoți – sunt invitate să parcurgă 3,9 km în jurul Palatului Parlamentului, urmate de Cursa Adolescenților, Cursa Copiilor și Cursa Bebelușilor. În paralel toți participanții sunt invitați în Piața Constituției la activități sportive și distractive.
Ambasadorii UNIQA Asigurări Bucharest 10k& Family Run care vor fi în 2 aprilie din Piața Constituției alături de familiile lor sunt: Elisabeta Lipă, Monica Roșu, campioană olimpică, realizatorii radio-TV Eli Roman (Realitatea TV), Florentina Opriș (Kanal D), Claudiu Lucaci (TVR), Irina Păcurariu (TVR), Mihai Rădulescu (TVR) Liana Stanciu (TVR), Bogdan Nicolai (bogdannicolai.ro), Radu Restivan, blogger sportiv.
La edițiile din 2017 ale OMV Petrom Bucharest HALF MARATHON și Raiffeisen Bank Bucharest MARATHON va fi îmbinată în continuare performanța cu sportul de masă: Federația Română de Atletism își va desfășura campionatele naționale de semimaraton și maraton iar atleții profesioniști români și internaționali vor alerga alături de cei peste 30.000 de alergători amatori din 70 de țări.
“OMV Petrom este un promotor al sportului și prin strategia noastră de sponsorizare, susținem atât sportul de performanță, cât și sportul amator sau de masă. OMV Petrom este pentru al șaselea an consecutiv sponsorul principal al Semi Maratonului București.
Suntem partener al evenimentului încă de la prima ediție. Acest lucru ne onorează și ne motivează să creștem numărul alergătorilor de la an la an, mai ales din rândul colegilor noștri”, a declarat Iliana Stănculeț, Corporate Brand Manager, OMV Petrom.
„În 2008 am decis să fim printre primele companii din România care investeau în sportul de masă și în crearea unui concept nou ce îmbină activitățile sportive, socializarea și voia bună, toate sub umbrela Maratonului București Raiffeisen Bank.
Suntem bucuroși că am determinat, împreună cu partenerii noștri, apariția unui fenomen al competițiilor sportive pentru publicul larg care astăzi înseamnă evenimente în aproape fiecare lună din an, oameni mai activi și mai sănătoși și comunități mai implicate. 2017 este pentru noi un motiv dublu de sărbătoare – se împlinesc 10 ani de Maratonul București și 20 de ani de prezență a Raiffeisen Bank pe piața de servicii financiare din România.
În acest context mulțumim tuturor pentru implicare și pentru dorința de a inspira cât mai mulți români pentru un stil de viață mai sănătos ”a declarat Corina Vasile – Director Comunicare și Relații Publice Raiffeisen Bank
“Suntem încântați să continuăm partenariatul cu Bucharest Running Club și să fim hotelul oficial al maratoanelor și în acest an aniversar. Am văzut, an de an, o evoluție spectaculoasă a curselor și o implicare activă din partea tuturor celor care susțin un stil de viață sănătos și practici prietenoase cu mediul înconjurător.
Ca partener al acestor evenimente, Athénée Palace Hilton încurajează turismul sportiv și promovează Bucureștiul ca destinație touristică, prin crearea unui pachet special ce include cazare și înregistrarea la maratoane; în plus, susținem participanții la curse prin programul “Meet with Purpose”, prin crearea unor meniuri ușoare, sănătoase, cu aport de energie (“mindful eating”) și prin încurajarea îmbinării întâlnirilor cu exercițiile fizice pentru dezmorțire și relaxare (“mindful being”)” a declarat Mirela Burlacu, PR &Marketing Manager, Hilton Athenee Palace.
“Anul acesta vom sărbatori 10 ani de când Bucharest RUNNING CLUB premier events promovează stilul de viață activ sub orice formă-amator și de elită, dezvoltarea turismului sportiv, precum și susținerea voluntariatului în sport. Suntem mândri de comunitatea de alergători pe care am dezvoltat-o, ne bucură că entuziasmul pentru evenimentele BRC crește de la an la an, prin alinierea la start a alergătorilor de toate vârstele-fie că sunt amatori, de elită, copii sau chiar bebeluși.” a declarat Valeria Răcilă van Groningen, Președinta Bucharest RUNNING CLUB.
“În 2016, peste 32.000 de alergători au participat la toate evenimentele marca Bucharest RUNNING CLUB. Această explozie a alergării de masă a impactat următoarele domenii: sănătate, atletismul de performanță, dezvoltarea spiritului civic și al gradului de implicare socială, branding de oraș și de țară, dezvoltare personală, depășirea limitelor proprii. De 10 ani, Bucharest RUNNING CLUB premier events sunt singurele evenimente care atrag cele mai multe fonduri pentru ONG-urile și cauzele partenere într-o singura zi.”a declarat Oana Năstase, Director Bucharest RUNNING CLUB.
Dezvoltarea sportului de masă împletit cu sportul de performanță și cu turismul sportiv în România au o semnificație simbolică și reflectă interesul autorităților pentru aceste elemente de civilizație și de evoluție socială. Bucharest RUNNING CLUB multumește Primăriei Generale a Municipiului București, autorităților din subordinea Primăriei, Centrul de Proiecte Educaționale și Sportive, cât și Ministerului Tineretului și Sportului, Federației Române de Atletism, Comitetul Olimpic și Sportiv Român pentru sprijinul constant și implicarea în vederea bunei desfășurări a evenimentelor internaționale de alergare stradală de masă care sunt o sărbătoare a orașului, o carte de vizită a țării.
Au fost anunţaţi și partenerii celor trei evenimente:
- Sponsori RBBM: Raiffeisen Bank, VW – sponsor gold și masină oficială, adidas – sponsor tehnic, Hilton Athenee Palace – hotelul oficial, Izvorul Minunilor – apa oficială, Isostar – energizantul oficial, City Grill, Hanu Berarilor, Global Relocation Services, SAMAS Sănătate pentru Mame și Sugari, sponsorul cursei Jogging în scutece; parteneri media: TVR, TV City, Europa fm, Cartoon Network, Boomerang,National TV, N24, Men’s Health, Revista Ioana, National Geographic, Cosmopolitan,Casa Lux, Femeia, Mami, Sanatatea de Azi, Gazeta Sporturilor, Itsy Bitsy, News.ro, In Your Pocket, Media Trust.
- Partenerii instituționali: Primăria Municipiului București, Ministerul Tineretului și Sportului, Federația Română de Atletism, Comitetul Olimpic și Sportiv Român
- Sponsori OPBHM: OMV Petrom, Volkswagen-sponsor gold și masină oficială, adidas – sponsor tehnic, McDonald’s-Sponsorul Cursei Copiilor, Hilton Athenee Palace – hotelul oficial, Izvorul Minunilor – apa oficială, Isostar – energizantul oficial, City Grill, Hanu Berarilor, Global Relocation Services; parteneri media: TVR, TV City, Europa fm, Cartoon Network, Boomerang, National TV, N24, Men’s Health, Revista Ioana, National Geographic, Casa Lux, Femeia, Mami, Sanatatea de Azi, Gazeta Sporturilor, Itsy Bitsy, News.ro, In Your Pocket, Media Trust.
- Partenerii instituționali: Primăria Municipiului București, Ministerul Tineretului și Sportului, Federația Română de Atletism, Comitetul Olimpic și Sportiv Român, Agenția Erasmus +, Reprezentanța Comisiei Europene.
- Sponsori 10k&FAMILY RUN: UNIQA Asigurări, Hervis – sponsor tehnic, City Grill-sponsor Cursa Familiilor, Hilton Athenee Palace – hotelul oficial, Global Relocation Services; parteneri media: TVR, TV City, Europa fm, Cartoon Network, Boomerang, Men’s Health, Revista Ioana, National Geographic, Casa Lux, Femeia, Mami, Sanatatea de Azi, Gazeta Sporturilor, Itsy Bitsy, News.ro, In Your Pocket, Media Trust.
- Partenerii instituționali: Primăria Municipiului București, Ministerul Tineretului și Sportului, Federația Română de Atletism, Comitetul Olimpic și Sportiv Român
Cauzele sociale susținute de Bucharest RUNNING CLUB în 2017 în cadrul celor trei evenimente sunt
-ONG-uri asociate și recomandate RBBM: Hope and Homes for Children, HOSPICE Casa Sperantei, United Way, Pădurea Copiilor, Concordia, Touched Romania, Light into Europe, Little People, Teach for Romania, Fundația Star Storage, Fundația Renașterea, Asociația Aura Ion, Special Olympics, Inocenti, Help Autism, Plantăm Fapte Bune, SAMAS, Pachamama, Crucea Roșie Sector 1, Mercy Charity, Fundația Olimpică Română, Fundația Ronald McDonald, “Alerg pentru Robert Cadar”
– ONG-uri asociate și recomandate OPBHM: Hope and Homes for Children, HOSPICE Casa Sperantei, United Way, Pădurea Copiilor, Concordia, Touched Romania, Light into Europe, Little People, Teach for Romania, Fundația Star Storage, Salvați Copiii, Fundația Renașterea, Asociația Aura Ion, Special Olympics, Inocenti, Help Autism, Plantăm Fapte Bune, Pachamama, Crucea Roșie Sector 1, Mercy Charity, Fundația Ronald McDonald,Fundația Olimpică Română, Ajungem Mari, “Alerg pentru Robert Cadar”
– ONG-uri asociate și recomandate 10k&Family Run: Pădurea Copiilor, Concordia, Touched Romania, Light into Europe, Little People, Teach for Romania, Fundația Renașterea, Asociația Aura Ion, Special Olympics, Inocenti, Plantăm Fapte Bune, Romania Angel Appeale, Crucea Roșie Sector 1, Mercy Charity, “Alerg pentru Robert Cadar”
Despre Bucharest RUNNING CLUB (BRC)
Bucharest RUNNING CLUB este organizatorul celor mai mari competiții de alergare stradală și sport de masă din România – „ Bucharest Running Club premier events”
Începând cu anul 2008, Bucureștiul a fost inclus în circuitul internațional al maratoanelor, alăturându-se celorlalte capitale europene care găzduiesc anual astfel de competiții. Calendarul de evenimente din acest an cuprinde cea de-a 2 ediție a UNIQA Asigurări 10K& Family Run din data de 2 aprilie, ediția a 6-a a OMV Petrom Bucharest HALF MARATHON din 13-14 mai, precum și cea de-a zecea ediție a Raiffeisen Bank Bucharest MARATHON din 7-8 octombrie.
Toate competițiile Bucharest RUNNING CLUB sunt acreditate și înscrise în calendarul internațional al AIMS (Asociația Internațională a Maratoanelor și Semimaratoanelor)și IAAF. BRC a dezvoltat în România modelul asocierii competițiilor de alergare și sport de masă cu o cauză socială, umanitară sau ecologică iar în prezent sunt peste 20 cauze partenere ale evenimentelor.
Acestea cumulează fonduri de 50.000 -100.000 euro anual pentru proiectele comunitare, sociale, educaționale, ecologice prezentate. BRC a fost primul ONG care a demarat o platformă de voluntariat sportiv în Romania – www.voluntarinsport.ro iar în prezent colaborează cu peste 1.000 voluntari activi care se implică în proiecte și evenimente sportive. BRC organizează competiții proprii dar și evenimente de sport de masă pentru companii și ONG-uri. De la înființare, BRC a organizat peste 100 de evenimente de alergare, mișcare în aer liber, sport de masă, voluntariat, educație, comunicare, dezvoltare comunitară.Site-urile oficiale ale Bucharest RUNNING CLUB sunt: www.bucuresti10km.ro, www.bucuresti21km.ro, www.bucuresti-maraton.ro, www.voluntarinsport.ro, www.abrc.ro.
Stelian Larga: Îmi place foarte mult să mă joc cu limitele corpului meu!
Stelian Larga, Boston Marathon, 2015
Am început să fac sport la vârsta de 5 ani; tenis de câmp, în orașul meu natal Sighișoara. Ca adult, am jucat timp de 3 ani pentru o echipă din Germania.
Am practicat majoritatea sporturilor, nu doar tenis, și sunt foarte bucuros de faptul că sunt familiarizat și cu baschetul, handbalul, ski alpin, ski nautic, patinaj, squash.
Îmi plac sporturile de echipă, însă prefer sporturile individuale. Tenisul de camp m-a ajutat foarte mult în viata – întotdeauna ești în competiție cu cineva, și trebuie să respecți reguli de fair-play pentru a deveni mai bun decât concurentul tău; nimeni și nimic nu te ajută în sensul ăsta decât tu, persoana ta.
Îmi amintesc că la început, când eram copil, îi reproșam tatălui meu că îmi fură copilăria în favoarea practicării sportului. Acum îi mulțumesc din suflet, pentru că sportul m-a ajutat enorm de mult în dezvoltarea și formarea mea ca om.
Acum sa trecem in perioada actuală. Din motive personale, am întrerupt pentru câțiva ani practicarea sportului în mod organizat, nici timpul nu-mi permitea acest lucru. Dar începand cu anul 2012 am găsit plăcerea de a alerga în parc… de a scăpa de telefonul mobil, laptop … M-am aventurat să alerg primii 6 km, în jurul parcului Herăstrău.
Mi-a plăcut foarte mult, am încercat zilele următoare 2 ture de parc, iar de aici până la primul semimaraton, în mai 2013, a fost un pas.
Nu am așteptat mult și am alergat și maratonul, la Atena, în noiembrie 2013.
Antrenamentele mele sunt structurate pe 6 zile din săptămână, în funcție de perioada de pregătire; în ultima perioadă chiar am trecut la 7 zile pe săptămână, pentru că pregătirea pentru triathlon este mai complexă și necesită mai mult timp. Da, am ajuns la triatlon :).
Prefer să-mi structurez singur antrenamentele. Sunt capabil să le modific singur, în funcție de starea pe care o am în ziua respectivă, respectând în principiu scopul antrenamentului.
Sportul meu preferat este alergarea dar și trialonul pe distanțe lungi, pentru că imi oferă posibilitatea de a-mi cunoaște limitele. Recunosc, ador momentele în care corpul ajunge la limite. Stiu că la fnal voi primi răsplata cuvenită.
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă este ploaia torențială din timpul cursei Boston Marathon 2015. Practic îmi era imposibil să țin ochii deschiși iar temperatura era scăzută, cam 2 grade Celsius.
Alergarea acestui maraton a însemnat foarte mult pentru mine pentru că mi-am dorit enorm să mă calific, pentru a trăi senzațiile oferite de această cursă unică.
There’s only one: the Boston marathon, un tagline care spune totul despre aceasta cursă, pe care eu o recomand din toată inima.
Așadar, competiții favorite:
Boston Marathon 2015
Chicago Marathon 2016. Este cursa la care mi-am dorit foarte mult să intru în grupul de sub 3 o și am reușit: 2h 57 min 51sec :).
Ironman70.3, Dubai 2017 (1.9 km inot & 90 km bicicleta & 21 km alergare).
O altă cursă de suflet, ceva nou și incitant pentru mine; O cursă în care m-am simțit perfect. Îmi doream foarte mult să reușesc un sub 5 ore și am făcut-o, cu 4h 48min 57sec, așa că sunt foarte bucuros.
Ironman70.3, Dubai 2017
Cel mai mândru și bucuros aș fi dacă aș reuși să motivez alte persoane să facă sport. Să încerce să-și fixeze un obiectiv și să-și demonstreze lor că pot să facă acest lucru. Pot să vă spun că sportul m-a învățat că ești capabil de lucruri pe care nu le puteai nici măcar visa la un moment dat!
Triatlonul mi-a adus foarte mulți prieteni. Ne motivăm unul pe celălalt, avem conversații de calitate, e frumos.
Am aflat despre mine că imi place foarte mult să mă joc cu limitele corpului meu. Așa reușesc să mă cunosc mai bine pe mine însumi.
Sportul mă ajută să am o viață organizată, din toate punctele de vedere. Nutritie, odihnă, suport psihic…
Uneori, mi se întâmplă să visez că particip la diverse curse de maraton sau triatlon, iar când mă trezesc sunt supărat pentru că nu este o cursă reală :).
Obiectivul meu în 2017 este să alerg încă o cursă de maraton sub 3 ore, sa particip la un alt Ironman 70.3, la circuitul de curse de triatlon din România și posibil o cursă Ironman.
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune să faceți sport! Datorez enorm sportului, mi-a schimbat viața. M-a organizat. Experiențele trăite la curse și antrenamente îmi folosesc în viața de zi cu zi.
*fotografii din arhiva personală
