Cum sunteți la mijlocul lui februarie? V-ați setat cursele? Ați început programele de antrenament? Dacă Halfironman sau Ironman sunt pe lista voastră, sperăm că da :))
Promotorul în România al triatlonului de tip distanță semilungă și lungă, Istvan Szokolszky, și el atlet de anduranță, ne spune într-un interviu excusiv noutățile celei de a 8-a ediții a XMan Romania, care anul acesta va avea loc pe data 10 iunie, bineînțeles, la Oradea. Adrenallina.ro este partener media al concursului.
El însuși atlet de anduranță, Istvan este cel care a “botezat“ la linia de finish majoritatea Ironman-ilor și HalfIronman-ilor din România. 🙂 L-am întrebat și despre evoluția triatlonului de anduranță de tip extrem în România în ultimii ani.
Adrenallina.ro: Salut, Istvan, care sunt noutățile Xman România 2017?
Istvan Szokolszky: Cea mai așteptată noutate este legată de traseul de bicicletă. În sfârșit am reușit să găsim un traseu cu o circulație aproape „0”, și cu o diferență de nivel puțin mai mică decât la edițiile anterioare. Vom avea la half diferență pozitivă de nivel de 795 m, iar la full 1.550 m.
(Aici este traseul gps al probei de bicicletă)
La aceasta ediție deja am simțit nevoia să schimb traseul de alergare, probă care în acest an se va desfășura în centrul istoric al orașului.
Finish-ul va fi chiar în fața Teatrului de Stat, pe scenă, bineînțeles cu tradiționala bandă de finisher personalizata cu numele sportivului.
Acesta este un gest de recunoștință al organizatorilor față de sportivul care obține titulatura de IronMan/Half IronMan. (Aici este traseul gps al probei de alergare).
Dorim să afișăm și un panel imens cu leduri, unde vom putea difuza spoturi de reclamă a sponsorilor, și, foarte important, sportivul va putea să-și vizualizeze timpii, și turele de alergare rămase.
O altă noutate este legată de un circuit format din 4 concursuri pe distanța Half Ironman, intitulat de Federația Română de Triatlon (FRTRI) – Halfdistances Triathlon Series 2017 , care va debuta la Oradea.
Prima etapa va fi deci XMAN Romania, a doua Trichallenge Constanța, a treia – Endurance Triathlon Belis și ultima etapă Transfier.
La fiecare etapă se vor primi punctaje, atât în categoriile de vârstă, cât și la open; astfel, la finalul anului vom afla premianții Campionatului Național de Half Ironman.
Cat de dificil este să asigurați un traseu închis pentru proba de ciclism și care sunt dificultățile pe care le întâmpinați în dialogul cu autoritățile locale?
Ca orice organizator din această țară, mă lupt cu autoritățile de fiecare dată. Mi se pare cea mai grea parte din organizarea concursului.
Plecăm de la „nu se poate” și trebuie să ajungem practic la un consens pentru toate variantele.
Cât mizați pe concurenții străini?
Numărul spotivilor din străinatate va fi în creștere. Încă nu pot anunța oficial, dar suntem în curs de a încheia parteneriate cu concursuri similare din Europa, de unde automat sunt așteptați și sportivi amatori.
Cum a evoluat triatlonul pe distanță lungă și semilungă în România, în ultimii ani? În ce stadiu este sportul de anduranță la noi?
Opinia mea este că în acest moment în România triatlonul este printre puținele ramuri sportive care a avansat cel mai mult în ultimii 2-3 ani!
Acest fapt se datorează atât FRTRI, cât și organizatorilor de concursuri, participanților amatori, care petrec din ce în ce mai mult timp antrenându-se și aducând multă pasiune în acest sport.
Să nu uităm și de sponsori, CEO ai unor companii care investesc în sport. Eu personal niciodată nu am avut șanse să primesc vreo sponsorizare de la firme unde în conducere nu există măcar un sportiv! 🙂
Acesta fiind introducerea, să-ți răspund la întrebare.
Pe măsură ce avansezi într-o ramură sportivă și te împrietenești cu metodica de antrenament, cu competițiile, îți crește pofta de a încerca ceva extrem. Sau încerci să-ți afli limitele fizice, sau încerci să finalizezi un triatlon pe distanță lungă, pentru satisfacția de a te numi IronMan.
Asta nu este o titulatură ce se poate cumpăra. Trebuie să o obții prin muncă, prin sacrificiul a multe ore, zile, săptămâni de antrenament.
Dar așa ne place nouă! Unii pentru acest sentiment trăiesc! Dacă nu ma înșel, sunt în total în jur de 240 IronMani în România, în acest moment.
Un număr mic raportat la populația țării, dar dacă ne gândim că acest număr era în jur de 60 – 70 acum 3 ani, eu zic că suntem pe calea cea bună :). A, și peste 70 % dintre IronMani sunt absolvenți la Oradea ! 😉
Cum ți-a venit ție ideea de a organiza un concurs de Ironman pe vremea când și triatlonul pe distanță clasică era cumva mai pe la început în România?
Nici eu nu mai stiu cum a fost ;). Eram acum mulți ani cu un coleg sportiv, cu care alergam mai mult și făceam drumeții lungi, de 100 – 130 km sau pedalam întruna câte 200 km…
Ne-am zis că ne trebuie și o altă provocare. Atunci am auzit de celebra probă IronMan! Wow! Ni s-a părut realizabil, dar foarte greu.
Doream să facem un Ironman, dar singura cursă în apropiere era în Ungaria (la un preț accesibil), în rest în alte țări din Europa erau sume mult prea ridicate pentru momentul respectiv.
Atunci am hotărât să organizam noi o competiție de acest gen. Nu ne-am gândit nici la cerere și nici la ofertă! Pur și simplu am organizat primul Ironman Oradea, în 2008 J. Atunci nici nu știam cu ce se mănâncă triatlonul, Ironmanul nici atât!
Cum a evoluat X-man România de la începuturile lui și până acum? Cu cât a crescut prezența feminină?
Evolutia X-Man Romania a fost cu pași mici dar siguri. Triatlonul în sine este o ramură sportivă relativ nouă în țară, dar se dezvoltă foarte dinamic și asa este și evoluția X-Man.
La prima ediție au fost 16 sportivi amatori! Iar acum, în 2017, sunt așteptați în jur de 400 de sportivi. Luând în calcul că totuși vorbim de un concurs extrem, eu zic că tendința de creștere este clară!
În ultimii 2 ani fetele au prins curaj și s-au antrenat suficient să poată aborda cu brio și o cursă de IronMan. Suntem foarte bucuroși de prezența lor la concursul organizat de noi. Sunt femei lider, un exemplu demn de urmat.
Care ar fi primul lucru extrem de important pe care simți că ai vrea să îl spui celor care practică triatlon tip half și iron?
Timp de 7 ediții am observat un lucru îmbucurător. Sportivii amatori rareori se aruncă nepregătiți la o astfel de cursă.
Bineînțeles, mici excepții, cei cu ego mai mare decât puterea reală “în picioare” dar ceea ce am constatat este că raportul abandonului la cursa noastră este foarte scăzut în raport cu numărul de participanți. Asta înseamnă că sportivii se antrenează.
Pentru cei care încearcă primul Half sau IronMan în viața lor pot să le spun să se antreneze în mod perseverent; să țină un jurnal de antrenament, eventual să apeleze la un instructor sau antrenor de triatlon.
Extrem de important este să conștientizeze ce înseamnă să parcurgi o distanță lungă, ce se întâmplă cu organismul în acest timp și cum trebuie să se pregătească fizic și mental pentru astfel de curse.
Un IronMan este ca un fel de examen de bacalaureat în triatlon: daca nu ai învățat (antrenat) cât trebuie, nu ai cum să reușești, decât dacă ai noroc – iar asta cu norocul se întâmplă în maximum 10% din cazuri.
Cum simți concursul în ziua în care se petrece? Știu că ești mereu acolo, la microfon, anunțând ture, vorbind cu concurenții, și așa mai departe. Cum simți ziua asta?
Sunt si eu membru al Familiei Ironmanilor din Romania si nu fac altceva decat sa sustin pe cei vechi sa-si consolideze pozitia, iar pe cei noi sa-i intampin cu caldura in familie.
Poate aici este secretul acestor putine abandonuri, toti organizatorii si voluntarii in ziua respectiva sustinem cum putem noi mai bine pe fiecare dintre concurenti. Toti merita atentia noastra maxima, pentru că fac un lucru fenomenal, sunt pe cale de a deveni IRONMANI !
Duminică, 11 decembrie, toți alergătorii sunt așteptați în pădurea Băneasa la editia de iarnă a evenimentului Băneasa Trail Run, powered by Băneasa Shopping City și sponsorizat de Intersport România.
Evenimentul a ajuns la cea de-a șaptea ediție, iar ediția de iarnă încheie seria de evenimente de alergare Băneasa Trail Run din acest an. Atât la ediția de primăvară cât și cea de toamnă toate locurile au fost ocupate cu aproximativ o lună înainte de start, iar la ediția de iarnă ne așteptăm să închidem înscrierile și mai repede.
Peste 300 de participanți s-au înscris în mai putin de 48 de ore pentru a se bucura de frumusețea traseului de cros 10,5 km sau pentru a experimenta aventura pe traseul de semimaraton, 21de kilometri pe timp de iarnă.
Kitul de participare al Baneasa Winter Trail Run conține un hanorac Intersport, un bidon de hidratare și un baton energizant de la Powerbar, număr de participare personalizat, cip de unică folosință. Fiecare alergator va primi medalie de finisher. Medalia obținută la această ediție completează puzzelul format din cele trei medalii ale seriei.
După cursă participanții sunt invitați la after party unde pot socializa și povesti alergările de peste an. La masă pot opta pentru o porție de sarmale cu mămăliguță sau o porție de paste cu sos roșu (de post) de la Barilla. Masa va fi completată cu o salată Eisberg, o bere Ciuc Natur Radler cu 0,0% alc. și un iaurt Zuzu.
Pentru acomodare, alergătorii sunt invitați la antrenamentele oficiale desfășurate pe traseul de cros în datele de: 16 octombrie, 6 noiembrie, 13 noiembrie si 27 noiembrie.
Pentru mai multe detalii legate de ediția de iarnă Băneasa Winter Trail Run accesați http://baneasatrailrun.ro/winter-trail-run-2/ .
si pagina de Facebook: https://www.facebook.com/BaneasaTrailRun/ .
Tu alergi pentru că îți pasă de tine și de viața ta. Ar face-o și alții, dacă ar putea. Numai că știi ce, tu chiar poți să o faci și în locul lor, pe 9 iulie, la Brașov, la crosul Aleargă tu pentru Ei, organizat de Hospice Casa Speranței.
Banii din taxa de participare și din sponsorizări vor fi folosiți pentru îngrijirea copiilor și adulților care suferă de boli incurabile. Pentru tine o să fie dublu bucurie, le vei demonstra semenilor tăi că îți pasă.
Competiția va fi superdistractivă: atât copiii, cât și adulții pot alege între două tipuri de curse. În plus, există posibilitatea să te înscrii în grup cu colegii de la firmă sau în familie (doi adulți). Taxa este de 25 de lei pentru copii și 40 sau 50 de lei pentru adulți și se dă și kit de participare. Pssst, dacă te înscrii rapid, până în 26 iunie, ai reducere 🙂
Și încă ceva, sunt și premii pentru câștigători. Ai toate detaliile aici.
Pe 9 aprilie anul acesta va avea loc prima competiție de tip Knockout din România, și anume S-KARP UrbanTrail Sinaia! Ce presupune mai exact acest concept? Alergătorii vor fi nevoiți să se califice pe parcursul a trei curse succesive pentru a ajunge în finală!
Competiția UrbanTrail Sinaia are un traseu de 10 kilometri și o diferență pozitivă de nivel de 400 de metri. Traseul este un amalgam de suprafețe de alergare, se fuge pe asfalt, pe piatră cubică, pe scări, pe pământ și pietriș, și, ceva nou pentru Europa, pe pista de bob și sanie din orașul de pe valea Prahovei.
Cei mai buni 32 de sportivi și 32 de sportive se vor califica în sferturi de finală (start de la ora 11.30, 3.3 km cu 150 de metri diferență pozitivă de nivel), iar de aici, în semifinală (start de la ora 15.00, 3.3 km cu 150 de metri diferență pozitivă de nivel) vor ajunge 16 alergători și 16 alergătoare.
Cei mai buni șase dintre ei vor alerga finala, al cărui traseu va fi dezvăluit înainte de start (ora 17.00).
Pentru cei mici, ca un prim pas spre inițierea în alergare, a fost concepută o cursă specială, ”Kids Race” (start de la ora 15.00), pe o distanță de 1,1 kilometri. Înscrierile la ”Kids Race” se vor face la fața locului, începând din 8 decembrie, ora 16.00, la Casino Sinaia.
Premiile totale de la S-KARP UrbanTrail Sinaia se ridică la 6.600 de lei, urmând a fi răsplătiți primii șase sportivi de la categoriile feminin și masculin: 1.000 de lei, 800 de lei, 600 de lei, 400 de lei, 300 de lei și 200 de lei. Înscrierile vor avea loc până pe 1 aprilie 2016, valoarea taxei crescând cu 10 lei la fiecare 100 de înscriși, de la 70 de lei, până la 100 de lei, până se atinge limita de 1.000 de participanți. Înscrierile se pot face aici: http://sinaia.urbantrail.ro/detalii-inscriere/.
Ambasadori: Toma Coconea și Gheorghiță Vitalie
Competiția îi va avea ca ambasadori pe basarabeanul Gheorghiță Vitalie și pe Toma Coconea. Atletul moldovean este un fondist foarte bun care are ca recorduri personale 14.44:36 pe 5.000 de metri, 31.13:52 pe 10.000 de metri, 64.24 pe semimaraton și 2 ore, 24 de minute și 38 de secunde pe maraton. Toma Coconea, sportivul din Petroșani, este cunoscut pentru faptul că ia parte cu succes în cursa de alergare și parapantă care traversează Munții Alpi, Red Bull X-Alps, concurs unde s-a clasat de două ori pe locul doi.
Kit-ul de participare
Fiecare participant la S-KARP UrbanTrail Sinaia va primi un tricou tehnic S-KARP, un număr personalizat, vitamine Sport Doppelherz, vouchere și alte materiale, și va avea parte de cronometrare individuală, puncte de susținere, medalie de finisher, clasament online și diplomă electronică, album personalizat, extrageri de premii surpriză, punct de revitalizare și acces la petrecerea S-KARP UrbanTrail de la Casino Sinaia, ce va avea loc după festivitatea de premiere.
Două concepte noi: Urban Trail și Knockout
”S-KARP UrbanTrail Sinaia este evenimentul de alergare din România care și-a propus să inoveze conceptul de «competitivitate», introducând două noi idei pe scena alergării din România: UrbanTrail & Knockout! Parte a seriei de concursuri organizate de Asociația Sport La Orice Vârstă, apariția acestuia s-a datorat parteneriatului cu brandul românesc S-KARP și a deschiderii Primăriei Sinaia către sport. Obiectivele acestui concurs sunt acelea de a demonstra că alergarea poate fi o provocare chiar și în mediul urban îmbinând toate elementele specifice orașului Sinaia, trecând în alergare pe lângă cele mai importante obiective turistice, dar și dorința de a impune un nou standard de organizare și de a răsplăti eforturile sportivilor care vor avea de înfruntat o mare provocare!”, a spus pe pagina oficială a competiției, sinaia.urbantrail.ro, directorul sportiv Radu Milea.
Despre asociația Sport la Orice Vârstă
Asociația Sport la Orice Vârstă este o organizație nonprofit care din 2012 își canalizează energia, ideile și toate eforturile în trei direcții principale: încurajarea practicării sportului la orice vârstă prin promovarea manifestărilor sportive, dar și prin organizarea concursurilor de alergare și ciclism: albaiulia.cityrace.ro, retezat.skyrace.ro, busteni.skyrace.ro, corcova.trailrace.ro, azuga.trailrace.ro, sinaia.urbantrail.ro; promovarea și sprijinirea sportivilor profesioniști români, prin crearea de oportunități pentru aceștia și prin oferirea de ajutor cuantificabil, în funcție de nevoile lor diverse și neacoperite de statul român; și educarea populației în ceea ce privește evitarea degradării naturii și recunoașterea națională și internațională a zonelor turistice ale României în care au loc evenimentele.
Site: http://www.sportlaoricevarsta.ro/
Pagina Facebook: https://www.facebook.com/SportLaOriceVarsta
Industria suplimentelor nutritive este, în ultimii ani, într-o continuă expansiune. Tot mai mulţi oameni apelează la astfel de produse pentru a-şi asigura necesarul zilnic de vitamine şi minerale, pentru a face faţă solicitărilor fizice şi intelectuale, sau pentru a-şi spori capacităţile neuro-psihice.
În sport, suplimentele au un rol foarte bine definit: susţin efortul, ajută la recuperare, dezvoltă forţa şi musculatura.
O nutriţie adecvată nu înseamnă numai CE mâncăm, dar şi CÂND. Există o abordare modernă a alimentaţiei sportivilor, pentru a beneficia maxim de efectele antrenamentului.
Obiectivul principal ar fi facilitarea refacerii după efort şi dezvoltarea musculară. În termeni ştiinţifici, e nevoie de contracararea statusului catabolic (eliberarea în circulaţie a glucagonului, adrenalinei, noradrenalinei, cortizolului) şi activarea hormonilor anabolizanţi (testosteron, GH, IGF1, insulină).
De la început trebuie spus că fiecare atlet are necesităţi nutriţionale unice dar şi preferinţe, astfel că fiecare îşi alege suplimentele sportive, personalizând această formulă, ideal sub îndrumarea unui specialist.
Această faza are rolul de a proteja glicogenul muscular şi proteinele structurale, de a creşte rezistenţa musculară la efort, de a reduce distrugerea musculaturii şi a facilita recuperarea în perioada post-efort.
În această etapă este importantă administrarea de minerale precum magneziul, poate cea mai importantă minerală pentru ţesutul muscular, asta pentru că întreţine o circulaţie optimă în condiţii de stres intens.
Dacă vorbim despre perioada competiţională, atunci, în funcţie de cursa la care urmează să participi, este indicat să foloseşti un gel cu carbohidraţi cu 5-10 minute înainte. Îţi va da energie necesară susţinerii unui efort constant iar riscul de a-ţi consuma întreagă cantitate de glicogen din muşchi este astfel mai redus.
Un alt supliment indicat înaintea unei curse este L-carnitina, pentru că ajută susţinerea efortului, acţionând ca un catalizator pentru sintetizarea grăsimilor din organism.
Eu încerc de fiecare dată să iau aceste suplimente înainte de un concurs. De asemenea cu minim două săptămâni înainte de cursă importantă administrez câte 5-10 g de creatină pe zi, iar asta ajută foarte mult în susţinerea efortului intens.
Antrenamentul de forţă nu impune necesităţi speciale în privinţa suplimentării, în schimb eforturile aerobe, cu durata lungă, pot fi susţinute prin consumarea unor băuturi/geluri cu carbohidraţi, destinate sportivilor.
În timpul unei curse de anduranţă este indicată suplimentarea cu magneziu, pentru că este eliminat din corp prin transpiraţie şi avem nevoie în continuare de el.
De asemenea, este indicată folosirea gelurilor cu carbohidraţi în timpul curselor mai lungi, pentru a beneficia de o energie constantă pe tot parcursul unei competiţii.
Asta e faza anabolică (sau “fereastra” anabolică), o perioadă în care creşte sensibilitatea la insulină şi astfel depozitele de glicogen sunt refăcute mai rapid, iar sinteza ţesutului muscular mai accelerată.
Acum este indicat să consumăm un supliment bogat în carbohidraţi, cu indice glicemic mare, care serveşte că activator al secretiei de insulină. De asemenea, e bine să conţină şi proteine din zer, care sub influenţă insulinei vor participa la sinteza ţesutului muscular.
Formulă recomandată: 40-50 g carbohidraţi, 13-15 g proteine din zer, 1-2 g glutamină, 100 mg vitamina C, 200 mg vitamina E.
Suplimentele va pot asigura acel necesar de substanţe nutritive pe care poate că nu reuşiţi să îl asiguraţi printr-o alimentaţie obişnuită.
Dar poate că vreţi să obţineţi rezultate mai bune – să dezvoltaţi mai multă masă musculară sau să slăbiţi, chiar dacă nu o participaţi la concursuri. Suplimentele nutritive pot fi de mare ajutor şi în această situaţie, pentru că oferă o cantitate concentrată de nutrienţi importanţi (proteine, minerale etc.).
Activitatea sportivă presupune cerinţe nutriţionale aparte faţă de cele ale unui om cu activitate fizică normală şi poate că nu aveţi cum (timp, bani, disponibilitate) să mâncaţi atât cât ar trebui şi exact acele alimente care sunt necesare pentru a face faţă antrenamentului sportiv. În această situaţie, suplimentele nutritive vă salvează.
Revenim în episodul 2 cu detalierea suplimentelor necesare în fazele de antrenament și concurs, stay tuned! 🙂 Până atunci, vă mai las ceva de citit: 10 mituri ale nutriției sportive de anduranță. Enjoy! 🙂
Raluca Mihăilă
Un maraton este o competiție în care te întreci cu alți sportivi și cu tine însuți. Adică alți oameni 🙂
Ai auzit de competiția unde oamenii se întrec cu…. caii?! Da, exista așa ceva!
În fiecare an, peste 600 de alergători și zeci de cai se întrec într-o competiție de maraton, într-un orășel din Marea Britanie, Llanwrtyd Wells. Evenimentul a luat naștere în 1980, atunci când un proprietar de bar a auzit o discuție în care se dezbătea dacă un om ar putea ține ritmul cu un cal, pe distanță lungă. 🙂
Cursa are aproape distanța unui maraton – 35 de km– dar se întinde pe un teren mult mai dificil – pe dealuri, prin păduri sau terenuri mlăștinoase.
Caii sunt favoriții :D, dar de obicei câștigă la câteva minute sau chiar secunde. Guess what, de două ori în istoria cursei oamenii au ieșit învingători! În 2004, Huw Lobb a devenit primul câștigător uman, reușind să întreacă cel mai apropiat cal cu un avans de 2 minute. A obținut un premiu de 25.000 lire pentru asta.
Premiul se reportează în fiecare an în care câștigă caii. Ei pleacă la 15 minute în urma oamenilor, iar la jumătatea cursei trebuie să treacă printr-un control veterinar – cu rol de verificare.
Vă las cu un minidocumentar interesant despre cursă :):
SkyTower Building anunță startul înregistrărilor pentru cea de-a treia ediție a celei mai mari competiții de alergare pe scări din România: 34 de etaje, 680 de trepte, 119 metri ascensiune. Aceasta va avea loc pe 23-24 ianuarie 2016.
SkyRun 2016 aduce un plus de noutate, astfel că există patru asociații beneficiare ale evenimentului: Asociația Mia`s Children, Asociația Mai Mult Verde, HOSPICE Casa Speranței și World Vision România, ficare participant având opțiunea de a selecta încă de la înscrierea în competiție asociația către care dorește să direcționeze un procent din taxa de participare.
Asociațiile beneficiare vor primi 24% din taxa de înscriere a persoanelor fizice și 50% din taxa de înscriere a participanților din mediul corporate.
În plus, orice participant înscris care și-a ales asociația beneficiară poate deveni și fundraiser oficial al acesteia, având opţiunea de a strânge fonduri suplimentare prin platforma online dedicată – Galantom.ro.
Dacă la ultima ediție SkyRun, pe lângă competiția individuală, am avut parte și de o premieră națională, respectiv încercarea ultramaratonistului Gabriel Solomon de a doborî recordul mondial într-un maraton de 24 de ore de alergare pe scări, această ediție vine și ea cu o surpriză. Astfel, SkyRun 24 va întâmpina amatorii de sport și cu o ștafetă de 24 ore, la care vor participa 4 echipe a câte 6 alergători, fiecare reprezentând câte un ONG participant. Aceasta se va desfășura în ziua de 24 ianuarie. La final, echipa care va contoriza cele mai multe urcări va fi desemnată câştigătoare.
Competiția este deschisă participanților cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani, angajații corporate bucurându-se de înregistrări prioritare și un clasament separat. Înscrierile sunt deschise din data de 6 decembrie şi se vor încheia la sfârşitul zilei de 18 ianuarie 2016.
Pentru înscrieri și mai multe detalii despre cea de-a treia ediție SKYRUN accesați pagina oficială a competiției: www.smartatletic.ro/skyrun.
Am început să fac sport în 2007, atunci când mi-am luat prima bicicletă, studentă fiind. Era o chestie extrem de grea, din oţel, cu care mă luptam de fiecare dată la urcatul/coborâtul scărilor. Astfel, am început să practic alternativ două sporturi: ciclismul şi ridicatul greutăţilor 😀
Îmi amintesc că la început aş fi mers non stop pe bicicletă. Eram atât de fermecată de sportul pe care tocmai îl descoperisem încât, oricând prindeam ceva timp liber, îl petreceam pedalând. Şi de la ture urbane sau prin apropierea Bucureştiului am ajuns la prima tură mai lungă de 90 kilometri pe care am savurat-o la maxim şi crede-mă că am avut timp…în aproape 9 ore pe drum!
Prima mea competiţie a fost în 2009, la Băile Tuşnad. Un maraton cu un profil nu tocmai uşor dar de care nu m-am speriat foarte tare pentru că oricum nu aveam habar ce înseamnă diferenţa de nivel, zone tehnice şi alţi termeni de acest fel. La start se puneau pariuri…Roşioru sau Logigan? Eu încă încercăm să îmi dau seama cum schimb lanţul pe foaia mică. Am ajuns la finish stoarsă de puteri dar fericită că terminasem primul meu maraton de mountain bike.
Antrenamentele mele au început să aibă o formă mai organizată abia anul acesta. Se desfăşoară în cursul săptămânii, după serviciu sau în weekend-uri, atunci când nu sunt la competiţii şi, de cele mai multe ori, reprezintă partea preferată a unei zile obişnuite 🙂
Sportul meu preferat este…surpriză…ciclismul, pentru că pe bicicletă am descoperit locuri, oameni dar mai ales cât de simplu e să fii fericit.
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursa este gustul noroiului de câmpie pe care l-am încercat în 2011 la competiţia Prima Evadare. Îmi place să spun că a reprezentat primul meu triathlon pentru că, pe lângă proba de bicicletă, a fost şi alergare(cu bicicleta alături, desigur) dar şi ceva înot prin numeroasele bălţi pe care le străbăteam. Cele 7 ore de luptă cu frigul şi noroiul au transformat cursa într-un exerciţiu extrem de voinţă în care am experimentat diverse stări şi senzaţii de la determinare şi perseverenţă la frustrare, disperare, resemnare şi aproape hipotermie : ))
Şi că să completez tabloul sumbru cu alte câteva detalii, îmi amintesc de primul kilometru de cursă (din cei 55) în care deja mă udasem până la piele, îmi amintesc momentul în care m-am oprit pe câmp să mă descalţ de şosetele îmbibate în apă sau când îmi înfigeam mâinile în noroiul rece, strâns deasupra roţilor, pentru a putea înainta. Totuşi, ceva m-a îndemnat să continui până la finish… nu am aflat nici acum ce!
Competiţia mea preferată rămâne Argeş Spring Race 2010. A fost a doua mea cursă de MTB şi m-am declarat complet cucerită de traseul şi atmosfera specială pe care au creat-o oamenii de la Piteşti. Când în organizarea unui concurs se pune suflet, lucrul asta se simte cu vârf şi îndesat printre noi, participanţii. Chiar mi-aş dori să se mai organizeze o ediţie de toamna…
Cea mai mândră sunt de părinţii mei care, anul acesta, au început să îmi spună din ce în ce mai rar: „Mai lasă bicicleta aia!” atunci când s-au prins că eu chiar iau în serios ciclismul.
Prietenii mei spun că arăt ciudat fără bicicletă : ))
Am aflat despre mine că sunt cu totul altă persoană atunci când sunt în şa. Nu ştiu prin ce minune se întâmplă lucrul ăsta dar pe bicicletă mă simt mult mai puternică, mai încrezătoare în propriile forţe, chiar şi mai sociabilă decât sunt în viaţă de zi cu zi aşa că trebuie neapărat să găsesc o cale de a-mi lua bicicletă după mine la şedinţe sau întâlniri 😀
Sportul mă face să mă simt liberă. Şi puternică. Şi aproape de natură. Şi veselă. Şi liniştită. Şi aş putea continuă la nesfârşit.
Uneori, mi se întâmplă să mă port ca un om mare…dar îmi revin repede.
Obiectivul meu în 2015 a cam fost atins. La începutul sezonului mi-am făcut o lista cu competiţiile la care vreau să merg şi nu numai că le-am bifat pe toate, dar am mai şi adăugat alte câteva, în total 14. Acum, pe sfârşit de sezon, îmi rămâne doar să mai adun nişte kilometri care să „îmi ţină de cald” la iarnă.
Dacă ar fi să recomand ceva din experientă mea, aş spune că sportul şi fericirea merg mână în mână!
2X2 RACE este una dintre cele mai dificile curse de alergare montană din Europa, având traseul integral la peste 2 000m altitudine, cu o lungime de 45 km și peste 4 200 de metri diferență de nivel. Este singura competiție care îi duce pe alergători pe cele mai înalte două vârfuri ale României, Moldoveanu și Negoiu.
Laura și Silviu Martin, sportivi amatori și soț și soție pe deasupra, au făcut și anul acesta echipă în cursă, ca și în anii trecuți, păstrând tradiția familiei. În fiecare an li se întâmplă câte ceva neobișnuit la cursa asta, haideți să vedem despre ce a fost 2015 pentru ei la 2X2 RACE. Enjoy!
Ne apropriam de penultimul check point, Podragu, pe care-l aşteptam cu nerăbdare. De vreo 2 ore nu mai puteam mânca nimic dulce şi aveam o stare continuă de greaţă şi epuizare. Bateria de la ceas mi se terminase deja de ceva timp. Ştiam că avem mai puţin de o oră să ajungem la finish ca să ne încadrăm în timpul de 15 ore care expiră la ora 21.00. Laura i-a întrebat pe cei din organizare cât este ceasul şi răspunsul lor nu a fost încurajator. 20.15. Era nevoie să facem ceva senzaţional să reuşim să finalizăm în timp util. Eu m-am înfipt în „das Kascaval” care avea exact gustul sărat de care aveam nevoie. Gust pe care l-am stins cu o Cola rece. Vreo 3 pahare. I-am spus Laurei ce simţeam în momentul ăla: o să ne fie foarte greu să ne încadrăm în timp, dar că sunt pregătit să dau totul. Laura era mai în formă decât mine şi a pornit prima.
Am plecat înaintea lui Silviu. Mă simţeam mult mai bine acum. Ştiam că suntem la limită cu timpul, dar şi eu eram pregătită să dau tot, ca să ne încadrăm în cele 15 ore. Matematică asta a fost cu noi tot timpul. Ne-am încadrat rezonabil în toate termenele limita – orele impuse de atins cele două vârfuri – Moldoveanu şi Negoiu. Şi totuşi nu ştiam unde au zburat cele aproape 3 ore de când plecasem de pe Negoiu. Simţeam că trecusem deja peste ce fusese mai greu, îmi trecuse şi durerea de la gleznă cu o pastilă albastră magică (nici nu am întrebat ce era). Mai aveam 15 minute până la deadline şi noi urcăm ultima porţiune – total neaşteptată pentru mine. Mă gândisem iniţial că am fi putut să o evităm, traversând un platou… am fi economisit ceva timp, dar…
Trecuse deja de ora 21.00 şi noi eram încă pe traseu. Laura cobora înaintea mea. Amândoi eram tăcuţi şi ascultam premierea care se desfăşura pe heliport. Incercam să derulez cursa şi găseam atât de multe momente în care pierdusem minutele de care am fi avut nevoie atât de multă acum. Şi totuşi nu aveam regrete. Eram convins că am dat tot ce am putut în acea zi şi că oricum am fi aranjat lucrurile, rezultatul ar fi fost acelaşi.
Am plecat de la start cu planul să fim pe fiecare vârf cu o oră mai bine decât timpul maxim permis. Ştiam că o să fie o zi lungă aşa că nu aveam de gând să forţăm decât în ultima treime din cursa, când ne-am fi întors de pe Moldoveanu. Am alergat toate porţiunile de plat şi de coborâre şi ne-am menajat pe urcări. Nu voiam să urcăm pulsul într-o zonă pe care nu o puteam duce până la final. Până la Moldoveanu totul a mers conform planului, 5h:20 minute. Dacă şi la întoarcere făceam acelaşi timp, deja era cu mai bine de o oră sub timpul limită. Să parcurgem traseul Şaua Capra – Negoiu şi returul la Bâlea Lac în 6 ore mi se părea doar o formalitate.
Cu un an înainte îl făcusem în 4h40 iar la prima ediţie 2×2 în 5h45 min. Şi totuşi, la întoarcerea de pe Moldoveanu nu am putut menţine ritmul şi am ajuns înapoi în Şaua Capra în 11h45 min. După o pauză foarte scurtă, ne-am dat seama că atunci este momentul hotărâtor. Ca să facem 6 ore până la Negoiu şi înapoi, trebuie să impunem un ritm mult mai rapid. Eram absolut convins că nu va fi o problemă. Primele semnale că suntem sub o presiune mult mai mare a timpului decât estimasem au venit când am început să coboram de pe Vf. Laitel. Vedeam Lacul Călţun în depărtare iar ceasul ne arăta că mai avem 1h30 min să prindem cutoff de pe Vf. Negoiu. Am alergat pe nerăsuflate până la Călţun, de unde urma doar urcare continuă până pe vârf. Calculam obsesiv şi mă uitam la ceas cum trec minutele şi sutele de metri. Am urcat o oră cu pulsul în zona roşie, cu capul în pământ şi mâinile pe genunchi. După Strunga Doamnei, am văzut şi vârful. Mai aveam 20 minute să ajungem sus. Ştiam că o vom face. Am bifat vârful cu 9 minute înainte să se închidă. Ne-am pozat, ne-am felicitat şi am pornit rapid spre finish, fericiţi că vom termina concursul. Să terminăm în 3 ore…easy! Aşa credeam…
Silviu era chiar în spatele meu. Se auzea muzica de la finish, vedeam oamenii adunaţi pe heliport, primind ultimii participanţi încadraţi în timp. Cred că s-a făcut ora 9 seara în timp ce alergam pe o cărare subţire, la înălţime, pe ultima zonă plată dinainte de coborârea spre lacul Capra. Ce muzică bună aveau! Auzeam cu claritate tot ce vorbesc organizatorii la microfon. Şi totuşi gata! Era 21.00 şi pentru noi concursul, cel oficial, se terminase.
Ne-am montat frontalele undeva pe la jumătatea coborârii din Şaua Capra şi am continuat încet şi sigur spre finish. Mă gândeam doar la faptul că nu vom mai primi medalie ca să o ducem lui Tudor (n.r. Tudor este băiețelul lor 🙂 ) acasă, că atunci când vom ajunge la finish, nu va mai fi nimeni, se vor fi stins luminile şi se va fi oprit muzica. Mă gândeam la punctele pe care le ratăm ca să ne calificăm la UTMB (n.r. Ultra-Trail du Mont-Blanc) şi în acelaşi timp o linişte sufletească pentru faptul că am dat tot, am făcut tot ce am fi putut face, în condiţiile respective, că am terminat cu bine cursa, că am scos totuşi un timp cu mult mai bun decât la ultima ediţie, că am parcurs toată distanța. A, şi una peste alta – eu îmi îndeplinisem anumite obiective punctuale (şi puerile) – să depăşim un anumit număr de echipe mixte (fetele mă intereseau în mod special).
Am ajuns pe şosea, pentru ultimii 200 m. Ne-am intersectat cu prietenii noştri, care ne aşteptau în maşină, nici nu ştiu cum ne-au văzut în beznă aceea. Eu nu m-am oprit să îi salut, cred că doar am mormăit ceva cu „loosers” (şi nu mă refeream la ei, evident). A venit Tibi şi m-a luat în braţe, mi-a dat un ultim boost de încurajări şi energie, în timp eu mergeam hotărâtă să terminăm o dată distracţia asta şi să plecăm acasă. M-am oprit cu Silviu de mâna în faţă scărilor dinainte de finish şi am început să urcăm. Ştiam că nu mai e nimeni, acolo, parcă nici muzică nu se mai auzea. L-am întrebat acum pe Silviu ce a simţit atunci, mi-a spus că „Nimic, tu ai plâns puţin”… În final, am primit şi aplauze şi medalie pentru Tudor.
Şi totuşi, 2×2 Race este cea mai aşteptată cursă a anului pentru noi, cel mai mare test dintre toate concursurile pentru cât de bine ne-am pregătit sau am evoluat, cât de bine ne-am organizat, cât de eficienţi am fost pe traseu din toate punctele de vedere (nutriţie, ritm etc). 2×2 Race este cu atât mai specială pentru noi cu cât participăm împreună, ca o echipă.
În fiecare an se întâmplă ceva special cu această cursă. În 2013, la prima noastră participare, am ajuns pe podium pe locul III, la mixt, anul trecut a fost închis vf. Moldoveanu din cauza vremii şi cursa s-a scurtat la 18 km, parcurşi în cea mai mare viteză. Anul acesta a fost despre cele 15 ore pe care nu voiam să le depăşim ca timp total, pentru a primi punctele necesare înscrierii la UTMB. Mai e special acest 2×2 pentru noi pentru că de fiecare dată participăm alături de prieteni dragi şi asta vine la pachet cu drumul dinspre Bucureşti spre Bâlea şi înapoi acasă, cină de după cursă cu multe poveşti şi planuri pentru anul următor, a doua zi dimineaţă cu poveşti, amintiri noi, relaxare şi peace of mind.
A doua ediție a Cursei Dunării Călărășene are loc în 12-13 septembrie la Călăraşi iar cursa de şosea reprezintă ultima etapă din Road Grand Tour, cea mai importantă competiţie de şosea din România.
Concursul va găzdui și prima ediţie a Campionatului Naţional de Tandemuri, care nu a mai avut loc din 1989!
Fondul de premii este unul generos – 4000 Euro, iar probele sunt pentru toată lumea, începători sau avansați.
Ziua 1 (sâmbătă, 12 septembrie): Ofensiva asfaltului
– Cursa clasică de 71,5 km, ultima etapă din Road Grand Tour, este țintită către iubitorii asfaltului şi ai vitezei, juniori și seniori, fete şi băieţi.
– Campionatul Naţional de Tandemuri, organizat în parteneriat cu Asociaţia Tandem.
– Întrecerea copiilor până în 7 ani, pe un poligon special amenajat pentru ei.
Ziua 2 (duminică, 13 septembrie): Asaltul insulei
– Cursa insulei – 53 km; este o cursă offroad unică în România: începe cu traversarea Dunării (Braţul Borcea) cu barca, iar startul și finișul au loc pe Plaja Mare din Călăraşi; este un traseu cu nisip fin, drumuri de căruţă şi poteci prin păduri, pe dig, prin lanuri de floarea soarelui. Cursa de familie va avea un traseu de 3 – 5 km (în funcţie de vreme), prin pădure; este un concurs pentru prichindeii de 7-13 ani care se vor întrece în familie; la această probă se pot înscrie numai echipe de doi participanţi, în formatul tată / mamă + copil.
Înscrierile se fac pe site-ul oficial – http://smartatletic.ro/cursadunarii/și fiecare participant va primi un kit de concurs ce cuprinde, printre altele: tricou și număr de concurs cu cip de cronometrare, medalie de finisher si o portie de saramaura de crap cu mamaliguta, la final.
Evenimentul este organizat de Consiliul Judeţean Călăraşi, prin Centrul Cultural Judeţean Călăraşi, cu sprijinul Smartatletic. Printre partenerii acestei ediţii se regăsesc: Călăraşi Cycling Team, Road Grand Tour, Asociaţia Tandem.
Noutăți despre Cursa Dunării Călărășene: