EXCLUSIV. Wim Hof, THE ICEMAN: Oricine își poate controla sistemul imunitar!
Wim Hof (c) Becoming SuperHuman
Cine este Wim Hof, cunoscut în întreaga lume sub numele de Omul de Gheață – The Iceman? O să aflăm imediat mai multe, pentru că tocmai avem un interviu cu el în exclusivitate :D.
Este un olandez de 59 de ani devenit celebru prin capacitatea sa de a rezista la frig extrem, deținător a 26 de recorduri mondiale, un tip care a setat noi limite pentru anduranța umană.
Este singurul om din lume care poate sta sub gheață timp de 1 oră, 52 de minute și 42 de secunde, fără ca temperatura corpului său să sufere modificări (record setat de el în 2011). La 51 de ani, Hof a terminat un maraton în Finlanda, la temperaturi de -26 de grade Celsius, „echipat” doar cu pantaloni scurți :D; a urcat pe Kilimanjaro în 2 zile, în …șlapi și pantaloni scurți…
Cum face asta? Wim spune că nu e nimic special cu privire la el, pur și simplu aplică o metodă (www.wimhofmethod.com) ce implică tehnici de respirație – metodă patentată deja de el – prin care își controlează mintea și… sistemul imunitar.
Wim organizează expediții și tabere în toată lumea, prin care ii învață pe oameni această tehnică și spune că după 4 zile cursanții încep deja să își controleze mintea și corpul și să reziste la temperaturi de îngheț.
Dar de ce ai face asta? Pentru că, spune Wim Hof, sunt o mulțime de beneficii asociate cu această practică, legate de sănătatea fizică și psihică, dar și de capacitatea de anduranță, care, spune el, crește semnificativ.
Haideți să aflăm direct de la el despre asta:
Roxana Lupu, Adrenallina.ro: Ai realizat provocări aparent imposibile, cum ar fi că ai urcat până pe pe vârful muntelui Kilimanjaro în două zile, purtând doar pantaloni scurți sau că ai rezistat aproape 2 ore într-o baie de gheață….; ambele sunt recorduri mondiale – câteva dintre cele pe care le deții.
Cum ai descoperit că ai capacitatea de a rezista la frig extrem?
Wim Hof: Înainte de a ajunge la asta, am practicat mult yoga, kung fu, karate – filosofii. Apoi, într-o zi, am fost atras de frig, de gheața dintr-un în canal, și am intrat acolo, am sărit; am descoperit că mă simt bine. Și asta mi-a fost motivația până acum.
Cum ai intrat în contact cu meditația tibetană Tummo, care te-a influențat destul de mult…
După cum am spus, am intrat adânc în toate disciplinele ezoterice și așa am aflat despre doctrina Tummo. Dar pentru că nu aveam bani să mă duc în Tibet să învat despre Tummo cu călugării, natura s-a dovedit a fi profesorul și mentorul meu iar canalele și lacurile reci au devenit spațiul meu de practică.
(n.r. Hof spune că a câștigat această abilitate a rezistenței la îngheț grație acestei practici antice de meditație himalayana, pe care a practicat-o ani la rând, însă fără implicațiile religioase pe care le presupune. Tummo se traduce prin „foc interior”. În unul din multiplele interviuri acordate publicațiilor internaționale, a declarat: „Tummo mă face să mă încălzesc atunci când stau în frig prin concentrare mentală. Îmi face corpul cald, pur și simplu. E ca și cum apăs un buton de căldură.”)
(c) Red Bull
Cum te-a ajutat, la nivel personal?
Am devenit o persoană foarte rece – hahahaha! Dar nu, a activat cu adevărat un control mai profund asupra trupului și a creierului meu și a energiei pe care am primit-o prin practică.
Ai transformat această abilitate într-o metodă brevetată, cunoscută în întreaga lume că Wim Hof Method. A fost greu să-i convingi pe ceilalți că, așa cum spui, tehnica se poate învață de către oricine? Și că toată lumea își poate pregăti trupul și mintea pentru a face față temperaturilor de îngheț?
La început, era greu să convingi oamenii de beneficiile respirației și ale frigului. Atunci a venit știința cu dovada. Nu mai era doar o convingere, era un fapt dovedit.
Hof in experiment stiintific, la Institutul Feinstein din Long Island, USA, unde a stat 72 de minute acoperit cu gheata. Temperatura sa a ramas de 37 de grade Celsius pe toata durata experimentului. (c) Socawlege.com
(n.r. Wim Hof s-a supus de bunăvoie mai multor experimente științifice, pentru a dovedi valabilitatea practicii sale. Printre altele, un studiu publicat de către Academia Națională de Științe din America afirmă că, prin hiperventilatie conștientă, Hof își poate crește pulsul cardiac, nivelurile de adrenalină și alcalinitatea sângelui. Aici aveți un reportaj realizat de Vice cu privire la capacitățile lui.)
Subliniezi beneficiile pentru sănătate asociate cu aplicarea metodei. Care sunt cele mai importante?
Cel mai important este că îți controlezi sănătatea psihică. Și chiar SIMȚI ASTA, așa cum spun eu mereu că „a simți înseamnă a înțelege”. Cred că suntem capabili să abordăm și să vindecăm boala, atât fizică, cât și psihică, așa cum este ea, cu ajutorul naturii și a metodelor naturale.
(n.r. alte beneficii ale expunerii la frig ar include – o spun și unele studii – acumularea a ceea ce se cheamă țesut adipos maro, ce determină pierderea de grăsime și un sistem imunitar fortificat; de asemenea, s-ar echilibra nivelurile hormonale, ar crește calitatea somnului și s-ar produce endorfine – substanțe chimice din creier care provoacă o stare de bine.
Wim Hof merge mai departe de atât și afirmă că această tehnică poate ameliora simptomele sclerozei multiple, artritei, diabetului, depresiei clinice, anxietății, cancer și altele)
(c) Becoming Superhuman
Cum poate un stil de viață care încorporează exercițiile de respirație pe care le propovăduiesti să ajute sportivi și atleți de anduranță să-și crească performanța?
Rezistența este direct legată de alcalinitate – un corp inflamat nu poate performa. Tehnicile de respirație fac corpul să fie alcalin. Îmbunătățește semnificativ rezistența la antrenament și antrenamentele legate de zona cardio. Oamenii învață să implice în mod conștient respirația, ceea ce scade anxietatea legată de performanță.
Cât de sigură este metoda pentru ca oricine să practice singur? Care sunt recomandările tale în acest sens?
Ca în cazul oricărei tehnici puternice, precauția este justificată. Persoanele cu condiții specifice de sănătate și nu numai ar trebui să consulte site-ul web pentru a obține informații despre cum să pună în aplicare tehnicile în condiții de siguranță. Dacă faceți asta singuri, dupa ce va documentați, mergeți pe instinct și amintiți-vă să nu forțați niciodată.
Vă recomand să practicați tehnica într-un grup, este aproape tribal și minunat.
(n.r.: Pentru cei mai mulți oameni, expunerea la aceste temperaturi este foarte periculoasă: corpul reacționează la început prin a redirecționa fluxul de sânge, de la extremități (degete, nas, urechi, tălpi) către organele interne care asigura supraviețuirea. Rezultă curând hipetermia și odată ce temperatura corpului scade sub 30 de grade Celsius survine moartea, în câteva minute, în cele mai multe cazuri.)
Alaturi de cursantii care practica metoda (c) Spafinder
Imagine din expeditiile organizate de Wim Hof (c) Vox Magasine
Ai fost subiectul unor experimente științifice, toate arătând un răspuns neobișnuit al corpului tău la temperaturi extreme: se pare că ai reușit să îți antrenezi sistemul imunitar, o descoperire revoluționară, deoarece se crede că noi, oamenii, nu avem control asupra lui. Unde este secretul?
Secretul este că oricine poate să o facă, deci nu există nici un secret. Că urmare, fă-o și atât!
Cât durează în cazul unui cursant să stăpânească artă manipulării asupra sistemului său imunitar? Care este reacția medie a participanților la atelierele și expedițiile tale?
Durează aproximativ patru zile – dar este fundamental mentalul, trebuie făcut totul cu convingere. Este logic, dacă mintea este în altă parte, nu poti să te conectezi și să faci totul diferit.
Reacția medie nu este alta decât transformarea. Participanții la atelierele noastre experimentează un sentiment general de control și încredere în corpul lor – libertate.
Ai spus că vrei să-ți trăiești viața la maxim, ce înseamnă exact asta pentru tine?
A cunoaște sufletul, scopul vieții – care este dragostea. Să-mi controlez propria energie a corpului și a minții. Să fiu fericit.
Ai dus acest lucru la un nivel superior, transformându-l în misiunea ta de viață. De ce?
A fost mai întâi o misiune personală de a-mi provoca corpul și mintea, dar adevărata misiune a venit atunci când am putut să-i ajut pe ceilalți cu această metodă.
Cât de puternice sunt mintea și corpul nostru și de ce avem nevoie pentru a debloca acest potențial latent?
Capacitatea înnăscută a minții și corpului nostru depășește cu mult ceea ce credem noi că e posibil. Nu doar că putem face mai mult decât credem noi, SUNTEM mai mult decât credem.
Este lumea pregătită pentru descoperirile tale?
Este timpul pentru schimbare și acum suntem noi cei care fac această schimbare să se întâmple, așa că trebuie să ne ridicăm împreună.
English version
Roxana Lupu, Adrenallina.ro: We are honoured you accepted this interview, so thank you for the very beginning! You have accomplished aparently impossible feats, like reaching the top of Mount Kilimanjaro wearing shorts within two days or resisting almost 2 hours in an ice bath, all world records – to name a few…How did you discover you have the ability to withstand extreme cold?
Wim Hof: Before I began to go into the cold, I had already practiced a lot of yoga, kung fu, karate – philosophies. Then one day, I got attracted to the cold, ice in the canal, and I went in, there I discovered it felt so good. Which has been the guiding motivation up till now.
Where did you first get in contact with Tibetan Tummo meditation, as I’ve read may have had an influence upon you?
As I said, I dove deep into all esoteric disciplines and along with that I found the Tummo doctrine. But as I had no money to go to Tibet to learn about Tummo with the monks, nature proved to be my teacher, the cold canals and lakes became my space for practice.
How did it helped you, on a personal level?
I became a very cold person – hahahaha! But no, it really activated deeper control over my body and brain, and stacks of energy I got from practice.
You have transformed this ability into a patented method, known worldwide as Wim Hof Method. Was it/is it hard for you to convince the others that, as you say, the technique is learnable, and everyone can train his body and mind to cope with freezing temperatures?
In the beginning it was hard to convince people of the benefits of the breathing and that of the cold. Then science came, and with that proof. It was no longer just a belief it was now fact.
You emphasize the health benefits associated with the practise of the method. What are the most important ones?
The most important is that you are in control of your own sanity. And that you really SENSE that, as I always say ‘feeling is understanding’. I believe that we are able to tackle disease as it is, both physical and mental, with the helping hand of natural methods.
How can a lifestyle that incorporates the breathing exercises you are preaching can help athletes and endurance athletes boost their performance?
Endurance is directly related to alkalinity – a sore body cannot perform. The breathing techniques make the body right on alkaline. It improves endurance and cardio related training significantly. People learn to consciously involve breathing, which lower the anxiety related to performance.
How safe is your method for anyone to practice alone and what are yours recommendations?
As with any powerful technique precaution is warranted. People with specific conditions should refer to the website to gain information on how to implement the techniques safely. Doing it alone, follow you feeling, remember to never force. I recommend to do it in a group, it is tribal – beautiful.
You have been the subject of some scientific experiments, all showing an unusual response of your body to extreme temperatures: seems like you suceeded to train your imune system, a revolutionary discovery, as it is believed we humans have no control over it. What’s the secret?
The secret is that everyone is able to do it, so there is no secret. Thus, DO IT! How long does it take a learner to master the same manipulation over his imune system? What is the average reaction of the attendees of your workshops & expeditions? It takes about four days, however don’t forget the mindset, really do it with conviction. It is logical, if you mind is somewhere else, you are unable to connect and make the difference. The average reaction is no less than transformation. Attendees of our workshops experience an overall feeling of control and trust in the body – freedom.
You’ve said you want to live your life to the fullest, what does that exactly mean for you?
To know the soul, the purpose of the life – the love. To own my own energy and control over my mind, fully. In short, be happy!
You have taken this to a superior level, transforming it into your life mission. Why is that?
It was first a personal mission of challenging my body and mind, but the real superiority came when I was able to help others with the method. How powerful do you think our mind and body are and what do we need in order to unlock the potential? The inborn capacity of our mind and body far exceeds what we think. We cannot only do more that we think, we are more than we think.
Is the world ready for your discoveries? It is time for change and we are now the ones to make this change happen, so we must stand up together.
E frig afară? Continuă să alergi!
Toni Dumitru
Ideal e să alergi pe orice vreme, atâta timp cât asta nu-ți face rău. E un principiu natural și sănătos pentru întărirea organismului. Când corpul se întâlnește constant cu efortul, se adaptează la condițiile cu care se confruntă. Iar asta, ne place sau nu, implică să alergăm și când e rece afară. Micile neplăceri, cum ar fi rănile provocate sub nări din cauza ștersului repetat cu mănușa, pantofii uzi după alergările prin zăpada topită sau zloata azvârlită în față de mașinile care gonesc pe lângă tine (asta în cazul în care te plictisești de turele prin parc și ieși pe șosea) nu pot anula avantajele. Și sunt cu duiumul: continuitate în pregătire, întărirea rezistenței la efort, îmbunătățirea respirației.
În plus, alergarea în timpul iernii este perfectă dacă îți propui să participi la o competiție în sezonul de primăvară. Nu poți să te prezinți în condiții optime la un semi sau un maraton prin martie, aprilie sau mai dacă nu faci o pregătire constantă acum, când se formează baza antrenamentului.
Susan S. Paul, fiziolog american care a antrenat peste 2.000 de alergători, explică detaliat, într-un articol publicat de Runner’s World, cum să te antrenezi iarna pentru a fi în formă primăvara.
Alergările de bază, cele care crează temelia formei sportive, sunt alergări relativ ușoare, pe un ritm lejer, în care poți purta o conversație fără să gâfâi. Dacă măsori pulsul în alergare, în aceste curse ar trebui să fii undeva pe la 60-70% din pulsul maxim, arată specialistul citat.
Oricât de inutile ar părea aceste “plimbări”, avem nevoie de ele pentru că întăresc mușchii, țesuturile, ligamentele și tendoanele, reducând totodată riscul accidentărilor. În plus, corpul se transformă într-o mașinărie care arde grăsimile, pentru că alergările cu un puls scăzut ard un procent mai mare de grăsime, spre deosebire de antrenamentele în regim de viteză, explică Susan Paul. Alergările ușoare îmbunătățesc și pregătirea aerobică și măresc stocurile de glicogen, necesare pentru distanțele lungi.
Într-un program de alergare de bază întins pe 10 sau 12 săptămâni, zilele cu vreme urâtă nu pot fi evitate, în schimb planul de antrenament te scoate cu două luni înaintea cursei, exact când începe greul pregătirii, în regim de viteză și distanțe lungi. Iar dacă simți că te plictisești în sezonul rece, Susan Paul îți sugerează câteva exerciții pentru antrenamente de iarnă, pe care le poți integra o dată pe săptămână sau la două săptămâni în programul de alergare.
Esențial este să nu uiți că iarna construim baza formei fizice pe care ne vom baza de-a lungul anului. În plus, frigul și aleile sau șoselele alunecoase cresc riscul de accidentare, astfel că se impune o încălzire mai lungă. Nu uita să te echipezi corespunzător, din cap până în picioare: chiar dacă la plecarea de acasă vremea e frumoasă, iarna condițiile meteo se pot altera rapid. Iar dacă bate vântul: caută să-l înfrunți în prima parte a alergării, când ai mai multă energie, și să vii cu el în spate spre final.
Pentru alergările de iarnă în afara localității, eu aș adăuga că e important să observi bine vremea, să alergi pe o șosea sau drum fără gheață, pe trasee cunoscute, și, pe cât posibil, însoțit, pentru a evita plictiseala dar și eventuale pericole, ținând cont că te deplasezi în zone izolate.
Ia-ți echipament care să te facă vizibil pentru șoferi – albul tăios al zăpezii în care se reflectă lumina îi împiedică să te observe din timp și, la urma urmei, nici nu prea se așteaptă să vadă pe cineva atât de “sărit” încât să alerge prin pustietate, pe frig.
În plus, dacă ataci o distanță mai mare de 15 kilometri, nu lăsa hazardul să-ți joace feste: îndeasă un gel sau un baton într-un buzunar, ia-ți apă sau o băutură izotonică și nu-ți lăsa telefonul acasă, fiindcă altfel nu te va auzi nimeni dacă ai nevoie de ajutor.
Întoarcerea la alergare: învinge demonul îndoielii!
de Toni Dumitru
Mulți cred că iarna e tare greu să alergi. Și aici trebuie să fim de acord: nu toți au chef să înfrunte nămeții. Dar când se apropie Mărțișorul și frigul se înmoaie, plăcerea de a alerga începe să înmugurească. Întoarcerea nu-i ușoară, mai ales când arzi de nerăbdare să reintri în formă, așa că, înainte de a-ți pune din nou picioarele la treabă, trebuie să-ți folosești mai întâi mintea.
Nu doar cei care se mulțumesc cu jogging-ul ajung să stea pe tușă; mai sunt și nefericiții care se accidentează sau cei care, vrând-nevrând, au altele pe cap și rămân cu kilometrajul blocat toată iarna. Cumva, fiecare dintre noi ajungem la un moment dat la această fază: repornirea “motorului”.
Chiar dacă știi că ai mai făcut asta de sute, poate de mii de ori, tot nu-i simplu să te întorci la alergare, mai ales dacă obișnuiești să participi la maratoane și să dai tot pentru un timp mai bun. După o pauză lungă, de câteva luni, te gândești la o grămadă de lucruri când îți legi șireturile pentru prima ieșire pe anul ăsta: nu-i prea frig? E bine cum sunt îmbrăcat? Cât să fac azi? Cum naiba reușeam eu să fac distanțele alea, că acum abia mă mișc?
Dar dintre toate întrebările, cel mai mult te frământă asta: oare mai sunt în stare să alerg ca înainte? Demonii îndoielii îți dau târcoale și încep să-ți roadă încrederea cu care îți plănuiai revenirea.
Senzația că ai uitat să alergi este o proiecție falsă. Corpul nu-și pierde ușor memoria efortului – exact asta scrie și Diane Stopyra într-un articol publicat de Runner’s World despre cum să te întorci la alergare.
În viață se întâmplă tot felul de lucruri neașteptate, iar planurile se mai schimbă pe parcurs. La un moment dat, ești nevoit să renunți la alergare pentru o vreme. Îți schimbi serviciul. Devii părinte. Sau, Doamne ferește, te îmbolnăvești. Te accidentezi. Sau pur și simplu ești începător și te temi de iarnă.
Important e asta: cu fiecare alergare pe care o vei faci îți vei reactiva “amintirile” pe care corpul tău le-a înmagazinat. Mușchii, oasele, tendoanele, ligamentele, inima și plămânii n-au uitat ce au făcut până atunci. “Cu cât te întorci la memoria alergării, cu atât ea va dura mai mult”, spune Amadeus Mason, profesor asistent de ortopedie și medicina familiei la Emory University, din Statele Unite.
În fond, e logic: este mai ușor să reiei un sport pe care l-ai practicat decât să te apuci de o activitate nouă. Iar încrederea se instalează repede. După primii pași, începi să-ți amintești tot ce știi. Poate că va părea teribil de greu să-ți regăsești ritmul, dar hei, de ce trebuie să fugi rupând pământul la prima tură?
Există și dovada științifică a faptului că niciodată nu pornești de la zero când te apuci iarăși de treabă. Când faci din nou efort și îți pui mușchii la lucru, fibrele musculare produc mai mulți nuclei, care sintetizează proteinele și conțin totodată ADN-ul necesar pentru mărirea masei musculare, explică Kristian Gundersen, profesor de fiziologie la Universitatea din Oslo, citat de Runner’s World. Un studiu pe care el l-a realizat în 2010 confirmă că după ce încetezi să mai faci mișcare acești nuclei sunt încă prezenți în mușchi.
Asta înseamnă că un alergător este întotdeauna cu un pas în față atunci când decide să-și reia antrenamentele.
Cu alte cuvinte, niciodată nu uiți să alergi. “Când faci efort, creierul transmite mesaje către mușchi sub forma unor semnale electrice prin intermediul sistemului nervos central, iar mușchii trimit mesaje înapoi. Acest feedback constant determină ce mușchi se activează și cu ce forță pentru a îndeplini sarcina care le este impusă. Dacă faci asta de multe ori, sistemul nervos e deja obișnuit cu acest mod de lucru, ceea ce înseamnă că niciodată nu uiți să mergi pe bicicletă sau să alergi”, explică dr. Matt Silvis, specializat în medicina sportivă, la Penn State Milton S. Hershey Medical Center.
Cel mai bun lucru pentru alergători este că aceste mecanisme nu se formează doar în cazul mușchilor voluntari, cum sunt cei din picioare, ci și la cei involuntari, precum inima: “În cazul atleților bine antrenați, inima este capabilă să se relaxeze mai ușor, ceea ce reduce durata ciclului de respirație. De asemenea, sistemul nervos parasimpatic (sistemul nervos pentru odihnă și digestie) este mai dominant decât cel simpatic (responsabil de așa numita reacție fight or flight adică reactia de fugă sau luptă în cazul unui pericol), ceea ce înseamnă că inima este mai puțin stresată de efort. Aceste două aspecte se bazează pe memoria corpului”, arată Alfred Bove, fost președinte al Colegiului American de Cardiologie.
Adam Knight, profesor asistent de biomecanică la Universitatea din Mississippi, mai are o veste bună pentru cei care își pun din nou pantofii după o perioadă de lâncezeală: “Chiar și după o pauză lungă, veți alerga mai eficient și veți consuma mai puțină energie decât cineva care este nou în acest sport. Așa că e de așteptat să reintrați în formă mai repede”.
Așadar, nu-i atât de greu precum pare. E nevoie de încredere și de răbdare. Mai departe, trebuie să ne ocupăm mintea cu altceva și să lăsăm corpul să-și intre în drepturi. Este important să știm că atunci când încălțăm din nou pantofii și ne apucăm să cucerim primul kilometru suntem mult mai puternici decât atunci când am făcut primul pas.
