Maratonul Olteniei, sport pentru o cauză: secția de pediatrie Râmnicu Vâlcea
Alergătorii şi bicicliştii care vor participa la ediţia din acest an a Maratonului Olteniei vor aduce o şansă în plus copiilor internaţi la Secţia de Pediatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Râmnicu Vâlcea.
Contravaloarea taxelor şi cea a donaţiilor individuale făcute de sportivi direct pe site-ul http://www.maratonulolteniei.ro va fi suplimentată de către CEZ România până la atingerea sumei de 15.000 Euro, suma necesară pentru achiziţionarea unui sistem chirurgical cu radiofrecvenţă pentru dotarea Secţiei de Pediatrie.
Aparatul cu radiofrecvenţă permite utilizarea unei metode minim invazive, prin care se pot trata multiple afecţiuni ale copiilor printr-o intervenţie sigură.
Acest echipament va facilita accesul copiilor din Vâlcea la metode moderne de tratament, astfel încât să nu mai fie nevoiţi să plece din judeţ pentru a beneficia de avantajele unor servicii medicale avansate. Cele mai frecvente cazuri medicale de folosire a acestui aparat sunt amigdalectomii şi adenoidectomii (scoaterea amigdalelor şi a polipilor).
Afecţiuni ale copiilor mari sau chiar ale adulţilor, precum rinită cronică hipertrofică, distrugerea unor tumori de dimensiuni mai mici de la nivelul nasului sau gurii, radiocauterizarea unor leziuni dermatologice, pot fi de asemenea tratate cu ajutorul echipamentului medical.
Anul trecut, suma strânsă din taxele de participare la Maratonul Olteniei, la care s-a adăugat suplimentarea oferită de CEZ România până la atingerea sumei de 13.000 Euro, a fost utilizată pentru dotarea Secţiei de Neonatologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Vâlcea cu echipamente vitale.
Maratonul Olteniei este un eveniment al CEZ România, organizat cu sprijinul Hyper Sport şi Padina Fest, al Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea şi al Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Vâlcea.
(c) Maratonul Olteniei
Ediţia din acest an are alături parteneri pentru care sprijinirea unui eveniment sportiv şi a unei cauze a devenit deja tradiţie: Adrem Invest – partener principal, alături de Ciga Energy, Reinvest şi firma de avocatură Tucă Zbârcea & Asociaţii în calitate de parteneri Gold şi Energobit, EY România, Fine Consulting, InformLykos în calitate de parteneri Silver.
La www.maratonulolteniei.ro şi paginile de Facebook www.facebook.com/MaratonulOlteniei şi https://www.facebook.com/energiepentrubine şi veţi afla la timp informaţii despre eveniment.
Saint Ana Lake Xterra Triatlon – înapoi la „am ieșit din apă”
Acum 3 ani făceam primul meu triatlon și mă prezentam la start într-o stare de panică maximă. Înotam pentru prima dată în mare, într-un concurs, la 2 luni de când învățasem să înot. Marea dar mai ales eu înotând în ea s-a dovedit o experiență cam traumatizantă, aici e povestea :).
Eh, mi-am zis, așa e prima oară!! La două săptămâni după momentul ăsta, iată-mă înotând într-un lac la Oradea, în proba de Half Ironman – 1.900 m de înot. Bun găsit, atac de panică, și aici – din seria dacă doriți să revedeți, iată povestea cursei!
Mă rog, am mai fost la câteva triatloane de atunci – nu chiar foarte multe, și povestea s-a repetat. Pentru mine concursul începea cu adevărat după ce reușeam să ies naibii din prima probă.
Pe 9 iulie sunt la startul Saint Ana Lake Xterra Triatlon 2016, se spune unul dintre cele mai grele triatloane din România.
(c) Saint Ana Lake Xterra 2016
Moartă de frică. Panicată. Terifiată. După atâta timp. Din același motiv: că nu o să ies din apă, că o să fac atac de panică în apă, că ceva o să meargă foarte prost în apă!
Cu o săptămână înainte abia am putut să mănânc de stres. Cine mă cunoaște știe cât de mult îmi place să mănânc! 😀 Ei bine, nu s-a putut. Dincolo de asta, mai era ceva: făceam ștafetă cu colegul meu de echipă de la Club Sportiv Adrenalina, Alexandru Marcu, proaspăt racolat de Purkaru în rândurile noastre, ale obsedaților de sport. Trebuia să îi dau înotul. Dacă se întâmpla ceva, cursa lui nu mai avea loc.
Urși & revelații
Cum am ajuns la Tușnad am mâncat ceva și am decis că trebuie să merg să fac o probă în lac. Să depășesc puțin pragul psihologic, ca să fie (mai) în regulă a doua zi. Să înot din nou în apă deschisă după mult timp. Să testez noul neopren de la TriSport, ochelarii noi, Tyr, tot de acolo…
De la Tușnad până la lac sunt vreo 20 și ceva de kilometri și pe drum mă holbam pe geam, cu inima bătându-mi cu putere și realizând ceva: la naiba, au fost atâtea triatloane la care puteam merge și nu am făcut-o. Sigur, mereu au fost diverse motive – am de lucru în București, am alte priorități acum, nu sunt antrenată, etc etc. Dar dacă motivul real a fost de fapt că mi-a fost groază de înot?!
Am ajuns la lac și domnii de la intrarea în rezervație (Lacul Sfânta Ana este parte dintr-o rezervație naturală) ne-au spus că e deja 8 și nu mai e voie să coborâm la lac. Dacă vrem s-o facem o facem pe propria răspundere, pentru că seara vin animăluțele sălbatice să se adape din lac. Ursul, gen.
Evident, am coborât, mi-am luat neoprenul în brațe, decisă să intru neapărat în lac – oricum nu am luat foarte în serios avertismentul, și foarte rău am făcut. Și eu și Alex și Carmen, soția lui, am luat-o urgent la goană înapoi la mașină: ne-au tăiat calea doi urși. 😀
Superb! Nu puteam să am și eu o noapte liniștită, de ce s-o am când pot să n-o am.
Here we go again…
Dimineață când îmi așezam lucrurile în tranziție și mă autoîncurajam, în principal încercând să respir normal, mi-au căzut ochii pe marca de neopren: Dare to Swim. 🙂 Practic, era prima dată când vedeam ce scrie, deși e cât capul nebunului.
(c) Alex Marcu
La start cred că eram pe 180 puls în repaos :D.
Când a început numărătoarea inversă mi-a trecut prin cap să merg pe mal, să-mi iau ceva de băut și să stau liniștită, privind concursul de pe margine. Dar apoi m-am gândit să fac așa: voi rămâne ultima, îi aștept pe toți să se îndepărteze și înot în legea mea. Mă așezasem foarte în stânga lateral față de prima baliză – tot ca să evit îmbulzeala brațelor și picioarelor, așa că la un moment dat trebuia să fac dreapta pe diagonală ca să ajung la ea și apoi s-o ocolesc.
După ce învălmășeala s-a potolit, am pornit și eu, cătinel, cătinel :))). Targetul era, la halul în care mă găseam, următorul: să termin proba de înot. Se pare că uneori trebuie să te întorci la un T 0 și s-o iei de la capăt, ca și cum T1, T2, T20, T 100 (aici cred că e Ironman :D) nu s-a petrecut niciodată.
Am început să înot, era liniște :), apa era numai bună, lină, un pic cam cenușie dar asta nu mă deranja câtuși de puțin. Tot înotând așa am realizat că mai nimic nu mă deranjează, de fapt. Că… sunt ok.
Atât timp cât continui să înot, totul e ok. Am început să ajung concurenti dar de teamă să nu apară drăguțul de atac de panică am decis să nu:
- depășesc prea mulți concurenți iar când o fac să am grijă să nu ajung la mijloc, între ei și să nu
- accelerez și să-mi pierd suflul.
Așa că eram la o tură de înot de relaxare în lacul Sfânta Ana și mă simțeam destul de bine! 🙂 Alunecam excelent cu noul neopren, cât despre ochelari, a fost primul înot în apă deschisă în care am văzut absolut totul în jur, nu mi-a intrat apă în ei, nu s-au aburit, nu m-au strâns… Iar detaliile astea mici sunt vitale.
Soarele era sus pe cer și eu mă apropiam de finalul celei de a 2-a ture de înot – la Sfânta Ana parcurgi de 2 ori 450 de m, ieșind pe mal și intrând iar în apă pentru a 2-a.
Când am ajuns în tranziție și i-am dat cipul lui Alex eram în culmea bucuriei. Mă cam clătinam dar cred că m-am mișcat destul de repede cu spd-urile și cu bicicleta. Nu mi-aș fi iertat-o dacă nu reușeam să ajung la traseul de bicicletă. Auzisem că e greu, că e foarte tehnic… Știam că 23 de km cu 800 de metri diferență de nivel înseamnă multă urcare, dar abia așteptam.
Cum a fost bike-ul
Tot entuziasmul meu s-a cam spart la începutul probei, pentru că a început cu o urcare susținută pe asfalt (cred că urăsc asfaltul, în special dacă sunt pe un mtb), apoi a continuat cu o urcare susținută pe teren accidentat – deja altă treabă, chiar dacă urcările nu sunt punctul meu forte. Cum necum am început să depășesc.
Știam că pot recupera pe coborâri, unde am tehnică și viteză, așa că îi dădeam maxim. Până când m-am prins că traseul ăsta este unul unde ai nevoie de ceva foarte important, pe lângă tehnică: prudență este cuvântul.
Mi-am dat seama de asta când am căzut într-un foarte mic șănțuleț – pur și simplu era nevoie continuu de manevre – să ocolești pietre, pietroaie, rădăcini, gropi, șanțuri, iarbă înșelătoare sub care se găseau alte gropițe sau pietre, treceri bruște și neașteptate la coborâri destul de periculoase…
Hm. Iată un traseu la care odată intrat pe o trasă nu te poți relaxa, pentru că terenul nu îți permite asta. Nicio clipă de relaxare, pare să spună traseul de bike de la Afânta Ana. Mereu în alertă, ca să nu ți-o iei – să te rănești, să cazi sau să faci pană…
Totul era ok, deja depășisem destul de multe fete, până când a venit o nouă urcare susținută pe asfalt. Doamne, cât am urât-o! Nu aveam absolut niciun chef de ea, așa că m-am mișcat în reluare și am pierdut nepermis de mult timp.
Alergarea – mai stau puțin să respir, ok?
Am ajuns în tranziție și am plecat destul de repejor la alergare. Sigur, repejor ăsta se va transforma în mai puțin de 3 minute în aproape stat. Prima porțiune de alergare este o urcare PIEPTIȘĂ!!! de vreun kilometru. Care m-a făcut zob. Abia puteam merge. Abia puteam respira. Bun găsit, triatlon! Uitasem cât de greu ești. Mulțumesc că îmi reamintești, îmi fusese dor de tine!
Proba de alergare a continuat la fel de sincopat.
(c) Saint Ana Lake Xterra 2016
Deși am ajuns pe poteci perfect alergabile în pădure. Unde am făcut uz la greu de fluierul portocaliu din kitul de înscriere, despre care organizatorii ne-au spus că e pentru urs. 🙂 Eram singură cuc și ca să nu fiu singură urs :)), am suflat din ăla cu ultimele rezerve de oxigen.
Da… era greu de acceptat, îmi venea să mă dau cu capul de pereți copaci dar fix asta se întâmpla: după fiecare kilometru aproape că mă opream ca să respir. Și nu, nu vă imaginați că sprintam rău de tot. Aveam picioarele grele, de plumb, suflul era scăpat de sub control și noroc că a venit o coborâre lungă și mi-am mai revenit.
Pe final mă aștepta poarta de finiș, de cealaltă parte a lacului, pe care trebuia să-l ocolesc. Au fost cred 2 kilometri. Groaznici. Abia m-am târât. Mintea îmi cerea să accelerez dar corpul meu nu putea!! De unde fusesem singurică pe tot traseul de alergare, acum mă ajungeau concurenți pe ultimii 2 km. Super. Fete să mai vină și tot ce am tras până atunci se ducea în bălării.
Ce lecție îți dă triatlonul și cum te așază acolo unde ți-e locul. 🙂 Exact cât investești în el exact atât îți dă înapoi. De ce am fost ruptă la alergare? Păi, pentru că nu m-am antrenat specific, legând disciplinele între ele. Și pentru că nu am antrenament pe trail. Pentru că, pentru că…
Chiar dacă distanțele par poate mici luate separat – am avut 900 de metri de înot, 23 de km de bicicletă cu 800 de metri diferență de nivel și 6 km de alergare cu vreo 300 de metri diferență, cred – , atunci când legi aceste 3 sporturi într-unul singur, situația devine alta.
Nu mă așteptam ca timpii mei să conteze la podium amatori, but it did. Saint Ana Lake Exterra m-a primit ca o mamă iubitoare, care-și învață copilul o lecție, iar la final îl mângâie pe cap. Îi spune drăgăstos: vezi, anul ce vine să știi mai bine!
Nu știu dacă Triatlonul Sfânta Ana este cel mai greu triatlon din România, așa cum se spune. Dar știu că s-ar putea să-mi fi deschis apetitul ca să parcurg cât mai multe și să pot veni la final cu o comparație și un verdict. 🙂
Până atunci, sper să ne tot vedem la start! 🙂
Triathlon Challenge Mamaia este Cupă Europeană Premium!
Ediția 2015 a evenimentului sportiv Triathlon Challenge Mamaia se anunță una explozivă prin premiile puse la bătaie, calitatea participanților, locul de desfășurare și mai ales miza europeană. În acest an, triatlonul de la Marea Neagră este Cupă Europeană Premium!
Evenimentul este cu atât mai important cu cât au loc maximum trei evenimente premium pe an la nivel de continent.
În 2015 sunt doar două cupe premium în Europa – Triathlon Challenge Mamaia și Holten Triathlon, fapt ce plasează ţara noastră în topul ţărilor cu un potenţial enorm de creştere din punct de vedere sportiv şi competiţional. Triathlon Challenge Mamaia este cel mai mare triatlon din Europa de Est și Balcani și este etapa finală (a șasea) din Romanian Triathlon Series.
În 4-6 septembrie, la ediția a VII-a a concursului Triathlon Challenge Mamaia, participanți din peste 20 de ţări se vor lupta pentru un fond de premii dublu față de anul trecut, adică 25.000 de euro! De asemenea, punctajele în clasamentul ETU sunt semnificative: acestea cresc de la 250 de puncte pentru cupa normală la 400 pentru cupa premium. La Mamaia se vor întrece unii dintre cei mai buni triatloniști din lume. În lista punctelor ITU, cupa europeană și cupa premium au același număr de puncte pentru câștigător, adică 200 de puncte.
Cupa Premium este pasul final dinaintea Cupei Mondiale. Înscrierile sunt în derulare pe site-ul european oficial și lista celor înscriși poate fi consultată în orice moment. Până la acest moment, erau înscriși peste 70 de băieți și 15 fete. România va fi reprezentată de doi sportivi de top, Alexandru Diaconu și Antoanela Manac.
Probele individuale
Probe individuale
Proba supersprint: 400 m înot + 10 km ciclism + 2,5 km alergare
Proba sprint: 750m înot + 20 km ciclism + 5 km alergare
Proba olimpica: 1.500 m înot + 40 km ciclism + 10 km alergare
Probe de echipă
Ștafeta sprint – 750 m înot + 20 km ciclism + 5 km alergare
Ștafeta olimpică – 1.500 m înot + 40 km ciclism + 10 km alergare
Probele de alergare și ciclism se desfășoară pe șosea, în condiții de siguranță, pe o suprafață plată 100%. Înotul se face în Lacul Siutghiol, cu start și finiș la ponton.Chiar dacă la Mamaia participă de obicei mulți sportivi profesioniști, evenimentul de pe Litoral este ideal pentru cei care doresc să participe la primul lor triatlon: distanța este scurtă și accesibilă, traseul este prietenos, infrastructura este aceeași ca și cea a Cupei Europene, kit-ul de concurs este identic cu cel oferit profesioniștilor.
Mai multe informaţii despre Cupa Europeană Premium, dar şi competiţia de amatori gasiţi pe site-ul evenimentului http://www.trichallenge.ro/.
Susținători și parteneri
Ediția a VII-a a competiției Triathlon Challenge Mamaia este susținută de Primăria Municipiului Constanța și Orange România, cu sprijinul Federaţiei Române de Triatlon. Partenerul tehnologic este HTC. Evenimentul este organizat de Clubul Sportiv Smart Atletic. Partenerii evenimentului sunt: Skoda, Castrol, Intersport, Bellotto, Vega Hotel, Ciuc, Generali, Felt, PowerBar, Polar, TYR, S-Karp, Regina Maria. Parteneri media: Europa FM şi Gazeta Sporturilor.
WinterTri Challenge Izvorani 2015 – s-a deschis oficial sezonul competiţiilor de triatlon!
Sâmbăta aceasta, pe 28 februarie 2015, Clubul Sportiv Smart Atletic vă dă întâlnire la Izvorani, în cadrul Complexului Olimpic Sydney 2000, unde deschide cea de a IV-a ediţie a competiţiei de triatlon WinterTri Challenge. Concursul așteaptă la start peste 600 de pasionaţi de mişcare şi voie bună.
Adrenallina.ro este partener media al evenimentului.
Triatlonul va începe cu proba de alergare, va continua cu cea de bicicletă, iar finishul este în bazinul olimpic acoperit (după parcurgerea celor 500 m de înot). Traseul de alergare este 100% off-road, pe poteci, drum forestier și drum pietruit, iar cel de bicicletă este pe asfalt.
Probele în care se vor întrece participanții sunt următoarele:
- triatlon – 5.5km alergare, 12km bicicletă, 500m înot | individual și ștafetă
- duatlon – 5.5km alergare, 12km bicicletă, 4,5km alergare | individual și ștafetă
Pentru mai multe detalii despre competiţie, participanţi şi pentru noutăţi accesaţi site-ul [http://trichallenge.ro/wintertri/] şi pagina de Facebook a evenimentului [https://www.facebook.com/events/696714813778442/].
Anul acesta WinterTri se va desfășura cu sprijinul partenerilor Orange, BCR, Ciuc, 140bpm, Carrefour, Carpat Sport, Barilla, Skoda, Castrol, Felt, Castelli, PowerBar şi Blackhawk Security Romania.
WinterTri este evenimentul care deschide și sezonul competițional Smart Atletic – TriChallenge Circuit 2015, care reunește triatlonul de la Izvorani, maratonul de înot în mare – Aqua Challenge Mamaia, Triathlon Challenge Mamaia și TriKids Challenge București, duatlon și cros pentru copii.
„Totul a pornit ca un experiment, un triatlon atipic cu probele în ordine inversă, prins în calendar într-o perioadă rece, noroioasă sau înzăpezită, dar s-a dovedit a fi un real succes. În acest moment Winter Triathlon Challenge este al 3-lea triatlon ca mărime din România, cu peste 600 de participanţi. Acest succes este datorat în primul rând participanţilor care au îmbrăţişat acest concept şi ne-au dovedit că vremea rece şi urâtă nu este un motiv de a sta în casă la televizor, ci poate să fie un bun prilej pentru a face sport”, spune Vlad Stoica, preşedinte Smart Atletic.
Ne vedem la start! 🙂
