Roxana Vatrici: Obiectivul meu în 2015 e să călătoresc mai mult pe bicicletă
Am început să fac sport la vârsta de 12 ani.Tenisul a fost primul sport început cu îndrumător, căci fotbal jucam necontenit pe motiv să nu joc elastic.
Îmi amintesc că la început, în mintea mea, era o încrengătură stranie legată de sport sau cel puţin începusem să fac sport pe motiv de imagine. După un an de zile de tenis, m-am apucat de karate, shotokan-fudokan. Am supravieţuit vreo 3 ani acolo. Spun supravieţuit deoarece era prea pedant când era vorba să dau un pumn. Am încheiat totul exact înaintea examenului de centură maro.
Prima mea competiție a fost în clasa a VIII-a, la 14 ani. Locul? Ultimul. Mai exact, rămăsesem fără public, doar tata rămăsese la finish. Prima mea alergare şi ultima până în anul 2012, la 32 de ani. Am alergat un semimaraton, cel de la Ciucaş. Loc 16 din 50 la categorie. În anul 2013, am participat la primul triatlon de sprint, alături de cei de la NoStress, în Mogoşoaia. Am ieşit pe locul I şi, desigur, am plecat fericită de acolo. Aşa că m-am tot înscris la competiţii şi a fost un an 2013 foarte fericit.
Antrenamentele mele sînt trifoi cu patru foi, dar mă străduiesc să am o constanță. Fericirea dată de reuşite nu e o constantă. Sînt o fire cu program, altfel nu funcţionez. Asta mă ajută. În principiu, sînt un om de cursă lungă, nu mă plîng, şi prietenii profită de asta :).
Sportul meu preferat este ciclismul pentru că ador să merg cu bicicleta! În oraş, oriunde am nevoie şi acolo unde îmi doresc să mă relaxez, mă duce fără menajamente, fără să pună întrebări, fără să mă înghesui, fără să-i cer voie, fără să vrea ceva în schimb. Cu bicicleta mereu regăsesc neobişnuitul şi astfel mă echilibrez.
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă este …vai, nu! …am facut pe mine? :))
Competiția mea preferată este…Road Grand Prix, una din cursele lungi.
Cea mai mândră sunt de faptul ca nu am renunţat şi a ajuns alergarea o plăcere şi nu o amintire fără public.
Prietenii mei spun că Roxana s-a “stricat”: cică aleargă de plăcere şi nu urmărită de urs, aşa cum e normal, că fac pe mine din cauza vârstei, că nu mai vin la bere pentru că beau singură acasă, să nu mă fac de râs prin baruri.
Am aflat despre mine că oricât caut ceva nou sa ies din obişnuit, într-un timp scurt devine obişnuit.
Sportul mă face să mă simt sigură pe mine.
Uneori, mi se întâmplă să uit cât de mult îmi plac dimineţile.
Obiectivul meu în 2015 este să călătoresc mai mult pe bicicletă fără un scop anume, să vizitez un pic mai mult ţara şi să găsesc acel ceva care să nu-mi mai spună: e foarte frumos, dar să se termine odată…Referitor la concursuri, îmi doresc să alerg mai mult şi să particip la semimaratoane.
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că dacă încerci mereu sa fii cel mai bun în ochii altora, oricând apare altcineva să-ţi spulbere strădania.
