sport in scoli

Dezbatere Adrenallina: Ce facem cu sportul în şcoli?

Eu am devenit sportiv amator undeva pe la 29 de ani. Până la vârsta asta, legătura cu sportul a fost una firavă şi s-a mărginit la orele de sport din şcoală şi liceu, câteva mişcări de karate exersate cu frate-miu în sufragerie – sărituri repetate de pe un dulap, şi nişte meciuri de handbal între clase, când eram într-a7-a, soldate cu eşecuri răsunătoare – practic, am pierdut de câte ori am jucat. Dirigul meu din generală era profesor de sport, dar nu îmi amintesc să mă fi inspirat în vreun fel, să mă apropie în vreun mod de domeniul ăsta, să fi spus ceva care să-mi fi rămas.

Poate că nebunia mea cu sportul este şi un debuşeu al unei energii stocate de atunci, şi neconsumate; în subconştient cred că mi-am dorit mereu să fac parte dintr-o echipă sportivă, să particip la competiţii, doar că nu s-a găsit nimeni să mă direcţioneze, şi cred că nici spectrul cluburilor sportive sau al mentorilor în acest domeniu nu era foarte larg în oraşul Bârlad. 

Câţi copii cu potenţial sportiv se pierd din cauza asta? Câte destine neîmplinite rezultă din lipsa de viziune şi infrastructură în domeniul sportiv din România?

Adrenallina este partener media al unui proiect care ar putea sădi o sămânţă bună în terenul acesta. Este vorba despre Cupa 1, un proiect organizat de Primăria Sectorului 1 Bucureşti, în parteneriat cu Asociația Sport pentru Viață, şi ajuns la a XIII-a ediţie.

cupa

Vizual Cupa 1-2014

Continue Reading

Scroll to top