Unde călătorești ieftin în lunile reci?
Gaziantep, Turcia
Gaziantep se află în partea sudică a Turciei, în apropierea de granița cu Siria, fiind capitală administrativă a provinciei omonime și unul dintre cele mai importante centre industriale din țară. E situat la o altitudine de 859 metri deasupra nivelului marii.
Orasul era cunoscut celor de demult că Aintap și regiunea care îl împrejmuiește a fost locuită fără întrerupere din Paleolitic până în prezent, ceea ce situează orașul printre cele mai bătrâne așezări din lume.
Acest oraș turc primește mai puțină atenție din partea turiștilor internaționali decât în alte zone din vest, dar are o bogăție incredibilă de oferit celor care îl vizitează, la prețuri mult mai accesibile decât Istambulul, de exemplu.
Sun 90 de minute de zbor de la Istanbul, iar Gaziantep este unul dintre cele opt orașe ale Gastronomiei Creative ale UNESCO din lume. 😀
Este, de asemenea, capitala fisticului! 😀
Va las cu acest video mai bine, poate va tentează, deși știu că faptul că e la granița cu Siria cu e tocmai un argument în sensul ăsta:
Zagreb, Croatia
Daca vara Dubrovnikul și zona de coasta a Croației sunt vedete incontestabile, Zagreb merită o vizită, la final de 2017 sau în primele luni ale lui 2018.
Cu turnuri medievale și cetăți, palate de secol XIX, piațete în aer liber, catedrale antice, străjuite de munți, mese ieftine la restaurant și vinarii montane, în apropierea orașului, Zagreb este o invitație deschisă pentru un city break.
Va las cu un video:
Nicosia, Cipru
Ce să cauți în Cipru iarna! e cea mai la îndemână întrebare, dar dacă trecem peste ea, descoperim un oraș superb.
Cele mai multe dintre atracțiile orașului sunt închise în interiorul zidurilor din secolul al XVI-lea ale orașului vechi. Aici veți găsi Muzeul Ciprului – cu o colecție arheologică impresionantă – și nouă galerie de artă deschisă recent, cu lucrări de Chagall, Monet și Renoir (leventisgallery.org).
Centrul Municipal de Artă din Nicosia este răspunsul cipriot la galeria de artă contemporană Tate Modern din Londra, într-o fostă centrală (nimac.org). Plimbați-va prin cartierul Laiki Geitonia, a cărui stradă îngustă este înconjurată de cafenele și studiouri de artiști, apoi urcați pe Turnul Shacolas pentru a vedea linia verde, care a împărțit Ciprul din 1974, în nordul turc Nicosia.
Cipru este o țară divizată – partea de sud a insulei este partea liberă “greacă”, partea de nord este o zonă ocupată. În timp ce sudul este recunoscut la nivel internațional și membru al UE, auto-declarată “Republica Turcă a Ciprului de Nord” este recunoscută numai de Turcia. Prin urmare, o excursie la Nicosia este, de asemenea, o lecție de istorie deoarece este centrul tuturor evenimentelor istorice importante ale insulei până astăzi, odată cu divizarea ei.
Video, aici:
Valetta, Malta
Un oraș remarcat mai mult de istorici decât de turiști, Valetta va începe să cunoască mai mult popularitatea.
Mai ales pentru că la anul va fi Capitală Culturală Europeană a anului 2018, grație statutului său special de patromoniu mondial UNESCO.
Asadar, un oraș care se adresează mai puțin iubitorilor de plajă malteză și mai mult celor interesați să cunoască un loc special, cu arhitectură uimitoare de secol al XVI, cu fortificații impresionante și puncte de belle view în Marele Port.
Marea este minunată și iarna, așa că nu dați înapoi.
Daca ajungeți în februarie (în perioada 13-17) prindeți un Carnaval cu festivități numeroase pe străzi, camioane enorme cu aranjamente florale excentrice, costumații fanteziste și murmur de sărbătoare în baruri și cluburi.
Video:
Spor la plănuit și călătorit! 🙂
TonusApp, prima aplicație fitness lansată in România
(c) Videohive
S-a lansat prima aplicație de fitness din Romania, disponibilă pe Ios, Android și web: www.Tonusapp.ro.
Aplicația constă intr-un program de o lună de antrenament de fitness, dedicat femeilor care iși doresc un stil de viață sănătos, cu alimentație corectă și activitațe fizică, dar și celor care au deja o bază de antrenament și vor să continue.
Programul urmărește scăderea in greutate și tonifierea și cuprinde două nivele de antrenament full body: pentru incepători, respectiv pentru nivel mediu spre avansat.
Il poți urma, in egală masură, la sală sau acasă, cu echipament minim. Il poți practica fara probleme timp de mai multe luni, deoarece contine circuite variate, cu elemente de forță si cardio. Programul cuprinde 4 sesiuni de antrenamente pe săptămănă, cu o durată de 30-40 minute aproximativ, alături de recomandări și principii nutritionale aplicate. Aplicația este user friendly, intuitivă, ușor de operat și include video-uri de prezentare și descrieri detaliate ale exercițiilor.
Se adreseaza femeilor care au puțin timp la dispoziție, celor care nu iși permit un abonament la sală sau un antrenor personal, dar iși doresc să facă miscare, să slabeasca sau să se tonifieze.
Se adreseaza, in egală măsură, femeilor care se antreneaza la sală și vor, pur si simplu, să testeze un nou antrenament. Costul programului este de 139 lei TVA inclus, se achiziționează o singură dată și se poate folosi nelimitat.
Carmen Grigore, Tonusapp: “Ideea acestui program a venit dintr-o experiență personală, când sportul m-a ajutat să depășesc o perioadă dificilă din viata mea. La acel momenț nu mi-am putut permite un antrenor personal și a trebuit să invăț să mă descurc singură. Așa s-a născut acest proiect, dintr-o necesitate de a depăși stresul și de a mă simți in formă. Am făcut echipa cu Sergiu Sandu, fost care are o experiență vastă in fitness. Intre timp, am obținut și certificările in fitness si nutriție, care au venit ca o completare a experienței mele, de aproape un deceniu, in domeniul online. Este formula perfectă, aș putea spune, și recomand femeilor de orice vârstă sa porneasca in aceasta calatorie, alaturi de mine și de Sergiu, vor avea doar de câștigat”.
Sergiu Sandu, Tonusapp: “Lucrez in sala de fitness de mai bine de 10 ani si am antrenat cu precădere femei, de tot atația. Am invățat, prin experiență, ce le motivează și cum să ajungi să obții rezultatele vizate, cum să le determini să iși depaseasca limitele și care sunt cele mai eficiente exerciții pentru o transformare a corpului. Disciplina, diversitatea antrenamentelor și verificarea progresului facut sunt cele mai importante, fapt ce s-a reflectat in fidelizarea clientilor mei din sală. Dar, in afara sălii, sunt atat de multe femei care și-ar dori să se transforme și pe care ne propunem să le ajutăm”.
Carmen Grigore si Sergiu Sandu
Proiectul are in spate o investiție de cateva zeci de mii de euro și targetează piața din România.
STUDIU: Și cei care fac mișcare se declară foarte stresați!
(c) Greatist.com
Adrenallina Sports PR & more, prima agenție din România dedicată comunicării în zona sport, viață sănătoasă și wellness, a derulat un studiu în online și social media, prin intermediul unui chestionar, în perioada octombrie-noiembrie 2017, în rândul oamenilor interesați de un stil de viață sănatos și care respectă principii ale unui trai sănătos.
Chestionarul a fost derulat mai ales în grupuri de viață sănătoasă, nutriție, sport; au fost 300 de respondenți, din urban, majoritatea cu vârste cuprinse între 26 și 43 de ani, de genul feminin (65%) și masculin (35%).
Iată cateva dintre rezultate:
Mai mult de jumătate dintre respondenți consideră că au o viață stresantă – 66% iar principala sursa este locul de muncă – 58,4%. Urmează problemele financiare (23,3%) și situația politico-economică a țării (15%).
70% dintre respondenți ar considera util un program susținut de compania unde lucrează, pentru a-i ajuta în gestionarea stresului, care să conțină mai multe activități, precum: masaj, yoga, abonamente la sală, zonă de relaxare, program flexibil, workshopuri cu informații/ tehnici de gestionarea stresului, sport, consiliere nutriție, ședințe psiholog, coaching, terapie și meditație, excursii în natură.
50% își fac analizele medicale de bază 1 dată pe an și 46,2% se prezintă la consult medical imediat ce simt că îi supără ceva. Doar 20,8% încearcă să își facă inițial automedicație, dar merg și ei la medic imediat ce văd că tratamentul nu are efect.
59% dintre respondenți acordă o îngrijire specială pielii (îngrijire, tratamente, nutriție) și 77% dintre ei acorda o atenție specială alimentației.
Accesare servicii Wellness/ Spa:
Sunt destul de la început activități precum yoga/ pilates/ meditațtie; cei care fac mișcare și cărora le pasă de principiile unei vieți sănătoase le practică destul de rar.
64% dintre respondenți accesează servicii de relaxare prin spa (tratamente/ masaj/ saună ș.a.) mai rar de 1 dată pe lună.
Respondenții au spus că apelează mai rar decât și-ar dori la servicii de wellbeing (terapii, meditație, tabere de relaxare, spa, vitamine), în principal din două motive:
Timp (35%)
Bani (34%)
De asemenea, investiția lunară în sevicii wellbeing (care pot însemna terapii, meditație, tabere de relaxare, spa, vitamine) este destul de scăzută: mai puțin de 100 de lei pe lună pentru majoritatea respondenților (61%).
Pentru cei care merg la spa, factorul cel mai important în alegerea locației este calitatea serviciilor oferite – 51%. Pentru 26% contează prețul, iar pentru 20% recomandările.
De asemenea, 25% dintre respondenți consideră că serviciile de spa din România sunt prea scumpe.
Rezultatele studiului au fost anunțate în cadrul conferinței organizate de agenție, Marketing for Health, Healthy Life & Wellness.
Rolul evenimentului a fost acela de a oferi informații și de a inspira prin abordări creative și inovative, pentru a comunica mai bine produsele/ serviciile/ proiectele pe care le desfășoară brandurile din domeniul sănătății & a vieții sănătoase, wellness-ului.
Partenerii Conferinței au fost:
Napolact (Gold)
Kasta Metal (Silver)
Eisberg, Lac de Verde (Bronze)
Agent Green
SupAcademy.
Partenerii media: Revista Biz, România Libera, Femeia, CARIERE, Money, Click! Sănătate, Business Review, Sport Total FM, Shape, FitReport.ro, Hotel & Spa, Adrenallina.ro, The Trends, Business24.ro, Ziare.com, Economica.net, Financial Market, AromaVerde.ro, Senso TV, PRwave.ro.
# # #
Adrenallina Sports PR & more este prima agenție de PR din Romania dedicată comunicării in zona sport, viață sănătoasă, wellness. Oferă servicii de strategie & branding, organizare eveniment, strategii corporate social responsibility (CSR), programe de motivație prin sport și viață sănătoasă pentru companii.
Detalii suplimentare la www.adrenallinamedia.ro.
*Adrenallina, Sports PR & more este parte a Adrenallina Media, ce cuprinde și www.adrenallina.ro, cea mai cunoscută platformă de sport de anduranță și aventură din România în alergare, ciclism, triatlon.
Maria Cristina Banu: Alergarea e un exercițiu de dezvoltare personală!
Maria Cristina Banu (c) Running Mag- Robert Marooni
Am început să fac sport acum 4 – 5 ani, mai mult din rusine ?). Organizam triatloane și eu nu făceam mai nimic (bine, mergeam la Zumba și pilates din când în când ?).
Dupa ce am făcut o analiză corporală și am văzut că nu stau prea bine am zis că e cazul să fac ceva. Am acceptat propunerile (repetate) ale lui Ciprian Bălănescu, cu care lucram în acea perioadă, de a ieși la miscare.
Îmi amintesc că la început mergeam pe stadionul Yolanda Balaș cu Ciprian. Ce-i drept, 20 de minute alergam și restul vorbeam ?). Era o combinație de mișcare cu terapie personală. A fost miraculos pentru că atunci a fost primul moment în care am reușit să îmi deschid sufletul și să vorbesc despre etapa extrem de dificilă din viața mea prin care treceam atunci.
Mi-am dat seama că sportul nu are doar beneficii fizice ci și pshice și… deși treceam printr-un divorț mi-am descoperit o nouă dragoste- alergarea.
Prima mea competiție
Hahaha, este cea la care am participat împreună – Beach Run Mamaia ?). A fost un semi-miracol. Nu prea eram antrenată și eram și foarte obosită.
Tin minte că am alergat noi două în seara de dinainte și m-ai pus tu să fac un sprint ?))). Desi eram moartă de somn și oboseală pentru că eram parte din echipa de organizare la TriChallenge Mamaia am luat locul 2 la categoria de vârstă, a două zi la concurs.
Cand am urcat pe podium am simțit că pot să fiu învingătoare din nou!
Antrenamentele mele
Au început treptat. Mai serios am început să mă antrenez anul trecut, cu Ciprian Bălănescu. M-am înscris la primul triatlon, deși nu știam să înot și să merg pe bicicletă. Am început un program de antrenament serios cu Ciprian. Aveam antrenamente zilnice și o dietă strictă – asemanatoarea cu cea a unui sportiv de performanță.
Cred că asta m-a ajutat – discpilina! Am terminat primul triatlon, cu un timp bunicel.
Dupa care n-am renunțat la antrenamente și în același an am început să alerg ca Ambasador Hospice. Am alergat cu Claudia Pavel în ștafetă anul trecut la Maratonul Raiffeisen.
Ulterior am început să mă antrenez serios pentru alergare – cu Florin Munteanu, și am bifat anul asta două semi-maratoane.
Acum mă antrenez singură – cred că am ajuns la disciplina de care ai nevoie pentru a fi autodidact. Alerg în fiecare zi (chiar și în vacanță) și de 2 ori pe săptămână fac și fitness.
Sportul meu preferat este alergarea. Pentru că este un exercițiu excelent de dezvoltare personală. Îți lucrezi fricile îți descoperi și repozitionezi limitele, îți exersezi disciplină. Și mai presus de toate ai timpul și spațiul de care ai nevoie pentru a-ți recăpăta libertatea. Sună poetic poate, dar pentru mine asta reprezintă!
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă este momentul în care simt că nu mai pot.
Atunci totul din mine se unește și mă ajută să depășesc acest moment. După, totul devine simplu și firesc.
Competiția mea preferată este cred triatlonul, deși am participat doar la unul. Însă mi s-a părut cea mai tare experienta.
Cea mai mândra sunt de faptul că am terminat un triatlon, deși nu știam să înot și să merg pe bicicletă când m-am apucat de antrenamente. De fapt cea mai mândră sunt de faptul că mi-am atins absolut toate obiectivele propuse până acum.
Prietenii mei spun că sunt nebună că alerg în fiecare zi . 🙂
Am aflat despre mine că sunt foart disciplinată. De asemenea, cred că alergarea m-a făcut să mă descopăr foarte bine pe interior.
Sportul mă face să mă simt liberă și puternica.
Uneori, mi se întâmplă să mă recunoască lumea pe stradă că fata care aleargă zilnic. ?))
Obiectivul meu în 2018 este să termin al doilea triatlon. Și aș vrea să continui să strâng bani pentru HOSPICE și să încurajez cât mai multe persoane să alerge pentru o cauză.
Am în plan să organizez și niște cursuri de alergare și foundraising, dar să vedem…
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că lucruri atât de simple fac o diferență enormă în viața ta și a altora. Trebuie doar să le dai o șansă!
Fotografii: Running Mag- Robert Marooni
Haideți la Yoga Festival în acest weekend!
Yoga Festival
Fitness Scandinavia, una dintre cele mai mari școli de Fitness din România, organizează în perioada 2-3 decembrie 2017 Yoga Festival, a două ediție a festivalului dedicat practicii yoga în România.
La eveniment vor participa peste 40 de yoga teachers din România și din străinătate, care vor susține clase de Yoga, pilates, Tăi Chi, descoperirea sinelui, dar și workshop-uri de terapie prin ras și body-art, toate menite să te elibereze de stres, să îmbunătățească postura, să crească vitalitatea și nivelul energiei din corp.
Printre cele mai așteptate clase din cadrul Yoga Festival enumerăm: Power Yoga, Yoga aș Therapy, Ballet Yoga, Postural, Flexibility Flow, Budokon Mobility, Hatha Yoga sau Yoga for your Back.
Beko Kaygee din Anglia este presenter internațional, creatorul a nenumărate programe, precum Yoga Vibes™, Capoeira Fitness (UK), Tribal Yoga, Bollywood Groove, Dynamic Chi Yoga, Tribal Jam, ‘Bend it With Beko’ și ‘Blade’ (antrenamentul inspirat de filmul “Blade”), toate acestea dezvoltându-se o dată cu cariera de director al programului F3 Fitness, fondator al Academiei F3 Tăi Chi & Chi Kung și în prezent punând bazele școlii de yoga F3. Beko Kaygee va susține în cadrul Yoga Festival România clase de Chi flow yoga, care este un tip de mișcare dinamic ce aduce putere și inspirație, Budokon Yoga – o clasa de neuitat dedicată celor cărora le place fitness-ul, yoga, artele marțiale, calisthenics sau tehnologia miscarii, dar și Partner Yoga, o clasă care dezvoltă conștiința asupra corpului prin studiul celorlalti.
Cu o experienta vastă în antrenamente, George Asaly are numeroase certificări. Este instructor de foarte mulți ani în Ashtanga Yoga, Karate și Kick-boxing. Printre realizările cele mai insemnate merită menționate organizarea Conferințelor de Aerobic și Sport din Nazaret. George va susține clase de Ashtanga Yoga, Balance your Arms și Vinyasa into Back Bends.
Jake Paul White din Anglia, Klara Pokorna din Republica Cehă, Pantelis Nikolaidis din Grecia, Avisek Majumdar din India, Liora Zytcer din Israel, Denis Dochioiu, Ștefan Nicolăescu, Mariana Drăgan, Dora Dinu din România, toți susțin practicile de Yoga și Pilates și vor fi prezenți cu clase speciale în cadrul Yoga Festival România, ce va avea loc în perioada 2-3 decembrie 2017.
„Toti iubitorii de yoga, ai sportului și ai unui stil de viață sănătos sunt așteptați la Yoga Festival să descopere yoga, că practică fizică, dar și că modalitate de relaxare, de eliberare de stres și energizare. Clasele din cadrul Yoga Festival sunt destinate atât începătorilor, deoarece ne dorim să oferim o alternativă la variantele clasice de mișcare, dar și celor avansați, care vor putea experimenta tehnici noi și vor practică yoga alături de maeștri recunoscuți la nivel național și internațional. Așadar, va așteptăm la Yoga Festival România!” declara Veronica Miona, Manager Fitness Scandinavia.
Festivalul are loc la Ramada Plaza, de pe Bd. Poligrafiei 3-5 din București, iar biletele sunt disponibile pe www.fitness-scandinavia.ro.
Alexandra Stan, artist: “Sportul îmi dă energie și inspirație!”
Alexandra Stan
Ok, care ar fi legătura dintre muzică și sport? Dar poate mai potrivit ar fi pluralul, căci sunt nenumărate punți între muzică și sport.
Acesta este și motivul pentru care am stat de vorbă cu cântăreața Alexandra Stan, una dintre cele mai de succes artiste românce în străinătate. Am întrebat-o despre relația ei cu sportul și despre strategiile pe care le folosește pentru a arăta mereu sharp pe scenă.
Roxana Lupu, Adrenallina.ro: Știu că este foarte importantă forma fizică și aspectul pentru un artist. Cât timp dedici pentru tonifiere sau întreținere, în general?
Alexandra Stan: Mi-aș dori câteva ore pe zi, dar nu se întâmplă asta chiar mereu. Dar am diferite activități prin care am grijă de corpul meu, de exemplu fac plimbări pe jos, cu bicicleta, mă dau cu longboardul. Nu există o zi fără să fac mișcare.
Ce tip de mișcare preferi? Mergi la sală? Faci forță sau mergi și la clase de aerobic? Care este ritualul tău?
Merg cam de 3 ori pe săptămână la sală și mă „lupt” cu aparatele de acolo J. Acum a devenit o obișnuință să îmi iau în bagaje și outfitul sport, cu toate că eu merg să susțin un concert, dar de cele mai multe ori, hotelurile în care stau au și sală de sport și profit de asta să mă mențin în forma.
Ai un antrenor personal sau ai apelat vreodată la unul?
Am lucrat cu Alex Voicu în Constanța, iar acum merg singură sau împreună cu Bogdan, iubitul meu. 🙂
Ai fost dintotdeauna prietenă cu sportul? Cum s-au schimbat lucrurile din acest punct de vedere când ai început să apari în concerte, pe scenă?
Da, mi-a plăcut sportul din copilărie. De la simplul alergat prin fața blocului, până la lecții de balet – am facut 4 ani de balet in copilarie – am fost mereu foarte activă.
Însă în ultimii ani m-am dedicat mai mult sportului. Am început să mă informez mai bine, am aflat ce e necesar pentru corpul și nevoile mele, chiar a devenit un mod de viață. Eu iubesc sportul și ar fi bine ca toată lumea să o facă.
Nu e ceva cool doar pentru social media, cu poze de la sală, ci e o necesitate, îți face BINE, iar eu promovez mișcarea. Trebuie să ne ajutăm și noi corpul și mintea, nu să lăsăm totul pe seama lor.
Știu că de ceva timp te-ai mutat în Los Angeles. Cum s-au schimbat lucrurile pentru tine, din punct de vedere muzical? Dar din punct de vedere al sportului?
In ultima perioadă am călătorit mult. Am fost în India, Japonia, România, iar Japonia și apoi Los Angeles. Doar ce am făcut abonament la o sală foarte frumoasă și merg des cu bicla aici. E foarte frumos. Culmea, stau chiar lângă Original Muscle Beach :D.
Ce pregătești pentru perioada urmatoare din punct de vedere muzical?
Multe, multe. Am filmat recent un nou videoclip în Japonia, la piesa „Favorite Game”, care este soundtrack-ul principal al unui film japonez, „Miko Girl”. Piesa va avea un videoclip atât cu secvențe din film, cât și cu momente cu mine. În plus, am lucrat și la câteva piese în Los Angeles, alături de producători foarte cool, pe val.
Cum te face să te simți sportul?
Vie, liberă, mai ușoară (spiritual vorbind), îmi dă energie și inspirație.
Poți să împărtășești cu noi cateva obiceiuri alimentare care te mențin bine dispusă și sănătoasă?
Dimineata beau apă pe stomacul gol, apoi mănânc grăsimi și glucide, gen avocado, unt de cocos, pâine prăjită în unt de cocos, miere, ciocolată – uneori mai scap la dulciuri.
Dar eu stiu ca e bine dimineața să consumi carbohidrați, ca să ai energie la sala și să îți iei aportul pentru tot restul zilei. Evit zahărul rafinat, prefer fructe, miere. Beau în timpul nopții multă apă, cam 1 litru, la fel și înainte să mă culc.
De ce sport ți-ar plăcea să te apuci?
Nu să mă apuc că deja îl practic, dar mi-ar plăcea să înot mai des. Eu sunt copilul marii, născută vara, în Constanța, de unde și iubirea mea pentru apă, soare, plajă.
Vezi o legătură între sport și muzică?
Sigur, e vorba despre dedicare în ambele cazuri și ambele te fac sa te simți mai bine.
Fotografii arhiva personala*
Radu C. Milea: Sfaturi pentru antrenamentele de iarnă
Radu C. Milea este sportiv de anduranță și antrenor de alergare la Team Run.
(c) Runtastic
Perioada noiembrie – martie corespunde de obicei cu sezonul rece al alergării. Este perioada de „off season” în care participările la concursuri sunt limitate și tind spre 0, cu mici excepții. Această perioadă este partea cea mai importantă din pregătirea unui sezon competițional primăvară – vară – toamnă deoarece reprezintă fundamentul pe care se construiește mai apoi întreaga evoluție competițională.
Un moment de respiro
Înainte de a începe perioada de pregătire de iarnă este obligatoriu să luăm o pauză (activă sau nu) de la alergare în care să ne focusăm atenția pe regenerarea organismului după un sezon încărcat.
Este acel moment al anului în care ne putem permite să înotam, să biciclim, să facem din lucrurile care ne plac dar pe care le-am neglijat, fiind foarte focusați pe antrenamente și competiții. Corpul nostru și mintea au nevoie de acest moment de respiro, în care „bateriile” se încarcă. Vor urma multe luni bune de antrenament, de frig, de rutină și avem nevoie de organismul nostru cât mai „fresh” la startul perioadei de pregătire.
Analize
Un alt aspect recomandat în perioada pre sezon rece este realizarea unui set de analize pentru a ne asigura că începem 100% apți din punct de vedere medical această perioadă.
Focus – antrenamente de volum
Principalul obiectiv pe care ar trebui să îl avem în sezonul rece este să ne îmbunătățim zona aerobă de efort, axându-ne pe antrenamente de volum în principal – da, este important să adunăm un volum important de kilometri, o să ne ajute la primăvară; dar asta nu înseamnă să neglijăm și antrenamente de intensitate, conforme și adaptate la perioada în care ne aflăm.
Forma alergarii – exercitii specifice
Alte elemente care pot fi îmbunătățite în această perioadă sunt legate de părți conexe alergării, dar pe care de obicei le neglijăm în perioada încărcată de competiții.
Iarna putem imbunătăți forma și eficiența stilului de alergare, prin exerciții specifice, fie realizate la finalul antrenamentului de bază sau că antrenament de sine stătător, în funție de timpul care poate fi alocat.
Se recomandă un minim de 2 antrenamente de „exerciții speciale” pe săptămână. Un alt tip de antrenament care ajută la forma alergării sunt repetările scurte, în pantă. O să observați foarte mulți alergători care fac acest tip de antrenament iarna deoarece „împușcă doi iepuri”: lucrează la forma alergării dar se îmbunătățeste și forța de împingere, esențială în alergare.
Exercitii de forta
Nu în ultimul rând, corpul nostru este un mecanism complex, iar alergarea solicită la capacitate maximă toate funcțiile corpului. Pentru a ne asigura că nu ne vom accidenta prea curând este ideal să obținem un echilibru muscular al întregului corp și, de aceea, în sezonul rece cred că este necesar să ne ocupăm și de abdomen/spate. Putem face asta acum indoor, departe de frigul de afară.
Dacă facem toate aceste lucruri, am făcut un prim pas spre a avea un sezon competițional de running de succes!
Cezar Romaniuc: Când pedalez mă limpezesc la cap
Cezar Romaniuc
Am început să fac sport, oficial, înainte să întru la liceu.
În copilărie am fost atras de fotbal (băteam mingea în fața curții mai mereu, dar săream și elasticul cu fetele) de badminton, de șah și cam o dată pe weekend aveam plăcuta ocazie să mă urc pe un Pegas de la un vecin (ăla cu șaua lungă), deci pot să spun că îmi plăcea sportul de mic, îmi place și acum, iar asta cred că nu se va schimba niciodată. Chiar mă gândeam într-o seară că sportul ajută și va ajuta întotdeauna omul să pășească cu dreptul în societate, să fie sigur pe el… ; va ajuta un om să fie om.
Îmi amintesc că la început am urmat un liceu cu profil uman, care avea și clasa de sport. Visam să joc fotbal într-un campionat profesionist, dar pentru faptul că mi-a plăcut și școala, nu toată, am ajuns, acum, să scriu despre fotbal și nu numai. (n.r. Cezar este jurnalist sportiv).
Din 2005 am descoperit ce înseamn o bicicletă
și pot să spun că a fost dragoste la prima vedere, deși cu bicicleta m-am mai văzut prin anii copilăriei. Și pentru a pedala cât mai mult am decis să mă fac curier. Vedeam în filme curierii pe bicicletă și mi-a plăcut ideea.
Din momentul când am realizat că această legătură va fi una de durata, nu cred că au existat saptamâni în care să nu pedalez cel puțin 3-4 zile pe saptamâna. Au fost zile când pedalam prin oraș, între 8:00 și 20:00, peste 100 de km! Mă duceam la serviciu, mă duceam la cursuri, mă duceam la piață, mă duceam la film, mă duceam la o întâlnire cu o față, mă duceam “călare” pe bicla. Și azi fac asta, dar am lăsat curieratul în urmă pentru o carieră în media.
Cu timpul am luat în greutate.
Stresul și programul tot mai încarcat … și trebuia să caut un sport care să mă ajute să scap de surplusul de kg, dar parcă bicicleta nu putea să mă ajute. Într-o zi, era început de an, datorită unui fost arbitru de fotbal am descoperit alergatul, pregătirea de dinaintea unor ture de parc/stadion și perioada de după – recuperarea. Se întâmpla pe la începutul lui 2014.
Cred că în acel an nu a existat parc în București în care să nu fi alergat câtiva km. Cu toate astea, greu scăpam de kg. Îmi plăceau tare mult zilele care începeau cu cel puțin 5 km alergați prin Parcul Plumbuita. În acel început de an citisem undeva despre evenimentul “Cu bicicleta la mare”. Mi-a plăcut și am decis să mă pregătesc pentru asta, pentru a ajunge la mare pe bicicletă! Deci combinam alegarile cu orele petrecute în sală pe o bicicletă statică.
Si am reușit. Am pedalat 250 de km în două zile, București-Năvodari, deși greutatea mea nu era una care să mă avantajeze! Dar ușor-ușor scăpam de ea, se simțea, se vedea.
Din păcate, în partea a doua a anului am lăsat-o mai moale, tot din cauza activităților profesionale, dar și din lipsa unui anturaj de oameni mai activi d.p.d.v al sportului. M-am gândit mai serios la problema asta și am decis să-mi reiau alergările.
Prima mea competiție a fost Semimaratonul de la București, din primăvara lui 2015.
Nu alergasem niciodată mai mult de 10 km și nu știam dacă am să rezist 21, dar experiența cu bicicletă la mare m-a ajutat și am zis că și de această dată trebuie să reușesc.
Antrenamentele mele nu se întindeau mai mult de o oră și jumătate, timp în care mă chinuiam să ajung la 8 km. Alergam dimineața, după 7, într-o zi, iar ziua următoare alergăm seara, după 19. Vreo 3 zile din saptamâna nu făceam niciun efort.
Sportul meu preferat este ciclismul pentru că între mine și bicicletă s-a creat o legătură foarte frumoasă, iar atunci când pedalez efectiv mă limpezesc la cap. Pot să spun că ciclismul este și o joacă pe care o iau în serios.
Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursă este km 35 de la Bucharest Marathon 2016, când am crezut că îmi explodează gambele și momentul când am ajuns în vârful Ciucasului, în același an, la Ciucaș x3, probabil cele mai frumoase minute din viața mea de alergător.
Nu am o competiție preferată, dar prefer Duatlonul pentru că îmi place combinația dintre alergare și bicicletă.
Cel mai mândru sunt atunci când mă gândesc la momentele când am reușit să-mi depășesc limitele, dar și la momente când nimeni nu-mi acorda vreo șansă, pentru că știam că lucrurile nu vor sta așa cum vedeau cei din jur. Cred că dacă pleci la un drum cu o gândire pozitivă, cu siguranță vei ajunge acolo unde ți-ai propus.
Prietenii mei spun că sunt de apreciat, că am un suflet de luptător. Nu știu ce să zic, dar cred că le-am atras atenția prin ceea ce am făcut pâna acum acum și înca o mai fac.
Sportul mă face să mă simt liber, mă face să uit de toate necazurile și neplăcerile cu care ne confruntăm aproape zi de zi, mă face să zâmbesc.
Obiectivul meu în 2018 este participarea la câteva competiții noi pentru mine, să termin un concurs de triatlon și să parcurg cât mai mulți km pe bicicletă.
Daca ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că nu trebuie să ne dăm bătuți niciodată, să luptăm pâna la ultima picătură de energie și cu siguranță vom ajunge acolo ne dorim.
Mariea Crâșmaru, prima femeie care a făcut turul lumii pe jos: “Am cunoscut toți primarii capitalelor lumii!”
Dacă nu știați, prima femeie care a făcut turul lumii pe jos este o româncă, și numele ei este Mariea Crâșmaru.
Românca în vârstă de 66 de ani acum este deținătoarea recordului Guiness pentru cea mai lungă călătorie în jurul lumii fără întrerupere, pe jos – 3 ani și 5 luni i-a luat să parcurgă 102 de țări și 7 continente, între 1997 și 2001.
Cum pe atunci nu exista internet, fotografiile realizate de ea în călătorie sunt toate pe print și, tot din acest considerent, planurile pe care și le-a făcut de acasă, cu harta în mână, au fost adaptate din mers, la realitatea din teren, la climă și la bunătatea oamenilor – căci Mariea a primit sprijin, prin cazare, mâncare sau o vorbă bună de la ambasadele României în străinătate și de la comunitățile de români din diaspora, pe toată perioada călătoriei.
Am vorbit cu Mariea despre explorările ei în lumea întreagă:
Mariea Crâșmaru, Antarctica
Cum ați decis să plecați în această călătorie incredibilă? Prologul a fost un record național.
Așa este, în 1988 am realizat turul României în 114 zile, străbătând 3.210 kilometri. Un globe-trotter nu parcurge toate distanţele numai pe jos (n.r. Globe-trotterii se numesc călători pe jos, îşi cară rucsacul în spate şi pot folosi orice formă de transport în comun), dar cum acţiunea mea constituia o premieră naţională feminină, m-am ambiţionat să merg doar pe jos.
Am avut un traseu bine stabilit, am fost mediatizată în fiecare oraş pe care l-am traversat, iar primăriile mi-au oferit mâncare şi cazare. Nu mi-a fost greu să merg numai pe jos, media zilnică a fost între 28 și 30 de kilometri.
În februarie 1990 am plecat în turul Europei, apoi a urmat marea aventură în lumea întreagă, timp de trei ani şi cinci luni.
Monaco
Cum mi-a venit ideea asta de a călători? Am citit în revista România Pitorească depre Neculai Ghimpu, care se întorsese din turul lumii. (n.r. celebru globe trotter roman, în 1977, la 67 de ani, pleacă în înconjorul lumii, care îi va lua 3 ani).
Spuneti-ne, va rugăm, câteva lucruri despre dumneavoastră, o descriere generică, pentru cititori.
Am 2 băieți și 4 nepoți, sunt pensionară, pasiunea mea este de Radio amator, am indicativul YO6GSZ.
Înteleg că ați plecat cu 600 de dolari în buzunar? Cum ați avut acest curaj? V-ați gândit cum vă veți întreține pe parcursul acestor ani? Cum ați reușit să o faceti?
Am fost sprijinită de Ministerul de Externe, prin ambasadele noastre în străinătate. Pe atunci nu eram în spațiul Shenghen, am avut nevoie de obținerea vizelor și ei m-au ajutat cu mai mult decât atât, mi-au oferit și cazare și mâncare. Sponsori am găsit în românii din diaspora pe care îi întâlneam, de obicei, la biserici ortodoxe, penticostale, baptiste, toți mi-au dat o mână de ajutor.
Marele zid chinezesc
Cum v-au primit în general oamenii? Și ce traseu aveați, în general, într-o țară? Mergeați să vizitați obiectivele turistice importante sau aveați altă strategie?
Oamenii m-au primit mai mult decât bine, uimiți de curajul, tenacitatea, voința, perseverența mea și mi-au deschis uși și inimi. Traseul l-am făcut de 9 ori până am plecat, pe hărți de hârtie – atunci nu aveam posibilitatea să-l fac online, nu era internet pe atunci. Pe drum însă s-a modificat de mai multe ori, l-am adaptat climei, obținerii vizelor și efortului financiar.
Australia
Am fost foarte ocupată pe tot parcursul proiectului, pe lângă parcurgerea distentelor trebuia să merg la consulate pentru vize, interviuri la radiouri, ziare și televiziuni unde eram invitată, la întalnirea cu primarul capitalei pentru ștampila din jurnalul oficial, care era vitală pentru verificarea recordului Guinnes… În felul acesta am cunoscut aproape toți primarii capitalelor Lumii.
Erau apoi întâlniri cu românii din diaspora și da, îmi făceam și timp să văd orașul și punctele turistice. Nu de puține ori am parcurs distanțe considerabile ca să le vad.
Ecuador
Ce țări v-au plăcut cel mai mult? Unde v-ați simțit cel mai acasa?
Oriunde ajungeam pentru mine era acasă, cu excepția sălilor de la spitalele de urgență, a secțiilor de poliție, a stațiilor de autogări, aeroporturi sau hoteluri, unde ceream permisiunea să petrec câteva ore în așteptarea dimineții, când mă așezăm din nou la drum. Evitam pericolul străzilor în noapte.
Pentru mine toate țările sunt frumoase, ca relif mă refer, nu cred că pot să enumăr doar câteva, totuși Brazilia cu măreața ei cascadă Foz de Iguazu m-a impresionat.
Îmi amintesc ca acum cum am ajuns la primul palier al cascadei. Mi-am scos din borsetă o punguliţă din plastic, îmi bag actele în ea după care, înapoi în borsetă. Este o zi nouroasă şi plouă mărunt. Suntem deja ude leorcă, eu și ghidul meu, Celia. Nu ne deranjează ploaia. Celia filmează, eu fac fotografii. Radem că două fetițe năzdravăne, dansăm și cântăm în ploaie și din când în când ştergem aparatele foto de apă. Plecăm către o altă balustradă în ritm de dans, cânt tare fără să îmi pese de nimeni și nimic. Am o stare euforică, o energie pe care cu siguranță mi-o dă acest loc.
cascada Foz de Iguazu
Mai sunt multe locuri care m-au atins, Machu Picchu, spre exemplu. M-am simțit mică, neînsemnată și simt totul cu nemărginit respect, pentru că tot ce este aici este sacru. Pe vârfurile munţilor sunt porţiuni mari acoperite de zăpadă care se înalţă mai sus de nori. Bucăţi imense de granit, râuri ce coboară hohotitor pe praguri, în vale, orhidee, (sunt mai mult de 90 de specii de orhidee!), ici colo câte o lamă care se plimbă, mănâncă sau stă întinsă, răsfăţându-se la razele soarelui.
Ador toată America Latină, Antarctica la polul Sud, Argentina cu Țară de Foc, Ushuaia – orașul de la capătul lumii unde m-am întâlnit cu pinguinii, Chile, America Centrală, Asia, Orientul mijlociu și cel îndepărtat, Africa, Oceania…
Egipt
Ce a spus familia dumneavoastră când ați decis să faceți asta?
Tata era în lumea celor drepți, mama s-a împotrivit cât a putut, copiii și nurorile mele mi-au fost alături. Înainte să plec s-a făcut foarte multă mediatizare, cei mai mulți au considerat că sunt nebună, și sunt convinsă că și acum sunt destui ce care cred asta.
Ce făceați, cu ce va ocupați în momentul în care ați început această călătorie?
Eram redactor colaborator la revista Femeia.
Ati avut mereu acest impuls al aventurii și al explorării? Sau a venit pe parcurs? Cred că toți ne dorim să călătorim în lumea întreagă, să cunoaștem oameni, tradiții, să vizităm locuri îndepărtate… Visam cu ochii deschiși la astfel de aventuri dar nu am crezut că voi și face asta.
Capul Bunei Sperante
Ce v-a revelat călătoria despre dumneavoastra?
Am văzut că pot să mă depășesc și chiar am făcut acest lucru.
Când v-a fost cel mai greu?
Când băiatul meu cel mare a avut un accident cu mașină și nu am avut banii și timpul necesar să ajung la el, a fost cumplit. S-a terminat totul cu bine, mulțumesc lui Dumnezeu și celor ce au fost alături de el.
Malaezia
Ce faceți acum, cu ce vă ocupați?
Plec în Austria să muncesc, la 66 de ani, pensia îmi este foarte mică, am 540 de lei. Nu îmi ajunge. Îl am pe fiul meu cu familia acolo, mă vor ajută să găsesc ceva de lucru, e mai greu la vârsta mea, dar trebuie.
Ce va amintiți pregnant din copilăria dumneavoastra?
Imi plăcea să citesc, să cânt și să dansez.
Fotografii arhiva personală*
Certificatul Guiness World Records
Mela Răduțoiu: E mult mai fain să mergi în gașcă la concurs, să petreci timp cu oameni care vorbesc aceeași limbă
Am început să fac sport
acum vreo 2 ani jumătate. Dacă vorbim numai despre alergat. În rest, am făcut un pic din fiecare. Un pic mai mult balet (vreo 11 ani), vreo 2 de atletism, la tenis de masă adormeam așa că m-am retras devreme, și apoi sală. Sală cât curprinde.
După aproape 3 ani, am fost invitată să mai scot „capul dintre pereți” și să vizitez parcul. Nu eram fan cardio sub nici o formă, iar alergatul afară, printre „obstacole umane”, la căldură și în bătaia vântului nu mă inspira deloc.
Îmi amintesc că la început
a fost nasol. Prima (și ultima) mea Cursă Populară în mai 2015 a fost un fiasco – în capul meu – că altfel am luat locul 7 la femei. Dar eu m-am simțit fix nașpa.
Mi-am ars plămânii, m-am îmbrăcat complet inadecvat pentru căldura aia, m-am bătut la sânge cu panta de lângă Casa Poporului și după ce am pierdut lupta, mi s-au desfăcut șireturile. Ah, da, și m-a întrecut și singura față pe care mi se păruse mie că o luasem. Eram așa supărată și dezamăgită de alegerea făcută, adică să particip la așa ceva, că nu mă puteam concentra nici pe muzica din căști, care de obicei făcea minuni.
Ca să fie treaba treabă, am tras și niște puf pe nas de la copacii din Izvor și am dat-o în Claritin câteva zile. N-ai fi zis că mă mai prinzi la alergat după experiența asta, dar să vezi și să nu crezi :).
Prima mea competiție
a fost de anduranță – a minții! Ha! Dacă tot am descris-o mai înainte, va spun despre a doua.
A fost ștafeta de 4 x 10k de la Maratonul Internațional București, același an 2015. După ce mi-am reînviat inghinalul faultat bine în timpul anilor de balet, m-am chinuit toată vara și toamna să scot sub 56 minute pe distanța asta. Nici o șansă.
Cu cât mă chinuiam mai tare, cu atât nu ieșea. Am reușit într-un final, în concurs, probabil din cauza adrenalinei, să scot un 54 min 12 sec. Dar mi-a fost clar că nu așa se fac lucrurile. Ceva nu făceam bine – pe lângă faptul că mi-am luat niște New Balance fix mărimea mea – pe care îi port și acum, dar care m-au lăsat fără unghii după ștafeta aia și garoul de la CIP.
În rest, va invit pe toți să faceți o ștafetă. Și să stați pe ultimul segment. Când am ajuns la finish, m-au așteptat fetele și am trecut împreună linia de finish. Numai așa primești 4 medalii deodată. Un fel de talangă colectivă, dar am purtat-o cu mândrie! În echipa lucrurile sunt mult mai frumoase și asta aveam să descopăr câteva luni mai târziu, când am fost acceptată printre Aviatori (Aviației Wellness Center Run Team).
Mela Răduțoiu
Antrenamentele mele
nu țin de mine. Țin de Radu Milea a.k.a Boss Bărbos. Din ianuarie anul acesta mi-am luat grija asta de pe cap și l-am lăsat pe el să îmi „decidă soarta”. Și cum iarna asta nu părea să se mai termine, sinceră să fiu, mi-au prins bine, pentru că au fost o provocare că la carte și vrând nevrând, a trebuit să ”love” zăpada. N-a fost ușor.
Mela & coach Radu Milea
Nu mai făcusem antrenamente așa complexe de pe la 17 ani. Și atunci alergam indoor și distanțe scurte. Acum am dublu pe atât ca vârstă și omul îmi dădea de scoteam 80k pe săptămână. Dar nu mă mai plâng… așa des 😀 . Datorită „nouă” am evoluat foarte mult, mai mult decât am evoluat de când m-am apucat de alergat, și fără accidentări, cel mai important lucru.
Sportul meu preferat este
alergatul – acum :). Pentru că mă ajută să mă deconectez în primul rând. Să mă destresez, să mă mențin în formă, să descopăr locuri noi prin antrenamentele sau concursurile la care merg.
Anul ăsta am fost pe munți mai mult decât am fost o viață întreagă. Eu n-am avut cu cine să cutreier, pur și simplu nu aveam munțomani în gașcă. Eh, acum tocmai într-acolo mă îndrept, sunt în plin avânt să îmi descopăr veleitățile pe genul ăsta de traseu.
Încă mai aflu câte un lucru care să mă sperie, dar nu asta e până la urmă toată frumusețea în viață? Ceva-ul care să te țină în priză, care să te pună față în față cu o situație din care să mai înveți? Alergatul poate deveni monoton. Deci atât timp cât există varietate, ceva care cere mai mult sau altceva de la mine, cred că sunt șanse să mă mai vedeți pe traseu.
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă este
eu versus Transylvania 30k. Mai precis Valea Gaura. A fost primul meu concurs „adevărat” la munte. Am rămas singură, plouată deja de câteva ore și bătută de grindină. Eram pe marginea unei râpe, pe lanțuri.
Mai tuna din când în când și sunetul se prăvălea prin hău de îți ridica părul în cap. Nu mai zic de ceața care fugea cu vântul ca vata de zahăr pe deasupra găurii ăleia imense. Nu era nici țipenie de om. Mă gândeam că dacă Doamne ferește cad pe acolo, e grav. Mi-am dat seama cât de albă e pagina mea de cunoștințe montane, câte am de învățat. Și de asta mi-a plăcut enorm.
Transylvania 30k
A trebuit să învăț pe loc, să mă târăsc dacă a trebuit, să îmi ia 5 minute să mă dau jos de pe un lanț, să mă dau de-a dura pe zăpadă și cu coatele de stâncă (am avut un hematom pe brațul drept vreo 2 săptămâni).
Dar am terminat cursa în 7 ore și nu mi-a trebuit să mă uit la ceas decât când aveam deja 6 ore jumătate. Mă simțeam așa de bine, așa de mulțumită de reușita mea, de faptul că eram înnămolită și fleașcă și totuși pe bucata de asfalt din ultimii 5k am găsit energia pentru un pace de 4:20. Dacă aș mai fi avut picioare a două zi m-aș fi dus să o fac din nou!
Competiția mea preferată este …
greu de ales. Transylvania este competiția mea de suflet, pentru că a fost prima și am „crescut” de la o fricoasă mare la o fricoasă mai mică. Însă o competiție pe care o aștept cu mare drag este Ciucaș X3. Așa că le plasez la egalitate.
Pe locul 2 aș pune fără doar și poate Maraton 7500. Și pe 3, Retezat SkyRace, care mi-a dat de furcă anul asta dar pe care am trăit-o la maximum. Numai la primul maraton mi-au mai dat lacrimile ca la cursa asta. Fain, fain, fain!
Retezat Sky Race
Cea mai mândra sunt
de două lucruri. În primul rând maratonul de la Ciucaș și primul ultramaraton alergat în Turcia. Maratonul a fost concursul pentru care m-am pregătit cel mai asiduu – mulțumesc încă odată Roxana Siboiu pentru turele din august și Radu, printre altele, pentru „virusul plantat” în timpul antrenamentelor!
Un pic de presiune never hurt anyone. Însă la fel de mândră – de fapt nu mândră – cât mai degrabă fericită și surprinsă, am fost de primul meu ultramaraton, Salomon Cappdocia Ultra Trail 60k. E adevărat, tot ce am muncit anul asta a fost pentru cursa asta.
Salomon Cappdocia Ultra Trail 60k
Însă nu mă așteptam să scot un așa rezultat pe un traseu necunoscut, o distanță mult peste ce alergasem și mai ales după trânta pe care mi-am luat-o cu solul pe la km 15.
Aici nu m-au surprins „picioarele” sau traseul în sine cât tăria să continui chiar dacă mi-a venit să jelesc de câteva ori de mama focului. A fost un concurs pe cinste din toate punctele de vedere marcând un final de an competițional senzațional pentru mine (vă puteți delecta cu poveștile de la toate aceste curse pe blogul personal).
Al doilea, Aviatorii mei. Sunt alături de ei de mai bine de un an și deși toți avem viețile noastre, cu familii, serviciu și toate cele, când ne regăsim la antrenamente, la sală sau în concurs, reușim să împărtășim pe cât posibil mai mult decât „greul” din alergare.
Am evoluat împreună pe asfalt sau la munte, ne sărbătorim împreună și ne ajutăm cu ce putem, când putem. E mult mai fain să mergi în gașcă la concurs, să petreci 3 ore într-o mașină în care toți vorbesc aceeași limbă. Să faci glume proaste când se stinge lumina și nimeni nu mai doarme dar că a două zi toți să fie cu gura până la urechi rememorând aceleași glume proaste. Deci din punctul ăsta de vedere sunt norocoasă că am așa o mâna de alergători și prieteni dragi.
Prietenii mei spun că
… păi…depinde de prieteni. Unii mă încurajează și mă susțin. Mă admiră. Alții zic că am luat-o razna. Că îmi stric picioarele. Că muntele aia. Dar că și asfaltul cealaltă.
Dar în general, prietenii mei, cei care mă cunosc cum trebuie, mă lasă în plata Domnului că știu cu cine au de a face. Și sunt pregătiți de asediu. Știu că, mai devreme sau mai târziu, îi voi trage și pe ei la cursa populară, unul câte unul :D. Beneficiul de a-mi fi prieteni, ce să zic!
Cu colega de antrenamente, Roxana Siboiu
Am aflat despre mine
Sau mai bine spus mi-am reconfirmat că nu o să mă satur niciodată de lucruri noi, de oameni deștepți, liberi, independenți, care indiferent de locul și momentul în care se află își păstrează spiritul de fairplay și coloana vertebrală.
Aș vrea să am de face cu cât mai mulți alergători de genul asta, și mai puțin cu cei prea prinși în propriile obiective ca să își mai dea seama că este loc pentru toți și toate pe traseu.
Sportul mă face să mă simt vie
Veselă. Energică. Nu mai punem la socoteală beneficiile pentru sănătate în sine. La mine contează mult să îmi placă, să mă facă să mă simt bine, să nu mă plictisesc. Să fiu motivată, să am mereu câte ceva de planificat, descoperit, încercat. Și am toate aceste elemente prezente în alergare.
Uneori, mi se întâmplă
ca un concurs să nu meargă așa cum speram și m-am autoeducat (pe cât posibil) să trec în mood de antrenament în loc să fiu dezamăgită. Dezamăgirea nu are rost, duce la frustrare și frustrarea îți omoară plăcerea de a fi acolo și de a te bucura de alergarea în sine.
Nu vreau să mă gândesc sau să ajung la abandonuri – decât dacă mă accidentez și fizic nu pot să continui cursa – doar pentru că nu mă mai încadrez în nu știu ce timp mi-am propus. Un concurs alergat cu mintea limpede și fără așteptări, odată ce evident a deraiat de la obiectiv, e mult mai ușor de digerat la final.
Obiectivul meu în 2018 este să îmi îndeplinesc toate obiectivele
Anul viitor este despre ultra. Distanțe din ce în ce mai lungi. Vreau să văd dacă sunt pentru mine.
Sunt un om „iute” din fire, nerăbdător, cu mintea mereu înaintea picioarelor, deci picioarele trebuie să țină pasul. Nu știu dacă am răbdarea, tactul și frânele necesare să duc 100km dar cu siguranță vreau să încerc. Așa că, gradual, sper să ajung până la finele anului să fac două concursuri de ultramaraton 100k.
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea aș spune că
totul trebuie făcut din plăcere. Dacă tragem de noi să ieșim la antrenamente, dacă aproape fiecare concurs ne dezamăgește într-un fel sau altul, alergarea poate să ajungă să fie un stres în plus. Toți avem obiective.
Unii doar să termine o cursă la care n-ar visa să ajungă darămite să treacă finish-ul, alții fac socoteli de timpi și podium. Pentru toți, recomandarea mea este aceeași: plăcere. Sună erotic, dar până la urmă alergarea este un sport de adrenalină, ar trebui să fie despre plăcere. Cu durerea din picioare, lombară și te mai miri ce de la căzături, atingem chiar un nivel de BDSM. Și atunci de ce n-am profita? 🙂
(c) fotografii arhiva personala
